Moara cu noroc caracterizare personajului

Moara cu noroc este o nuvela psihologica,realista,publicata-n 1881 in

volumul Novele din popor.Slavici va dezvolta in nuvela sa teme specifice
operelor realiste precum:banul,familia sau iubirea, sprijinindu-se pe un motiv
literar celebru, si anume motivul demnitatii umane.Nuvela psihologica
prezinta viata interioara a personajului sub presiunea unor situatii
neobisnuite.Actiunea este mai complicata in acest tip de nuvela,desi respecta
structura clasica a momentelor subiectului. Apar un prolog si un epilog cu rol
moralizator,conturand semnificatia textului. Conflictele exterioare determina
in acest tip de nuvela conflicte interioare produse de sentimente
cotradictorii.Personajele sunt mobile,transformandu-se sub ochii
cititorului,trairile lor fiind dezvaluite prin monolog interior sau stil indirect
liber. Naratorul este omniscient,dar interesul lui se muta de la infatisarea
intamplarilor la prezentarea trairilor personajelor.
Reperele spatio-temporale plaseaza actiunea in Ardeal langa orasele Arad
si Ineu.Carciuma Moara cu noroc se alfa la o intretaiere de drumuri,intr-un loc
pustiu, momentul ales fiind sfarsitul secolului al XIX-lea,inceputul secolului al
XX-lea.In aceste vremuri,demnitatea oamenilor este data de avere,iar saracia
devine sinonima cu umilinta sociala.Slavici va analiza cazul unui cizmar,
intreprinzator care doreste sa-si deschida un atelier in care sa angajeze calfe
carora sa le dea de lucru.Ispita banului (tema nuvelei) are insa consecinte
dezastruoase asupra individului.Slavici va evidentia in aceasta opera setea
de imbogatire si urmarile ei negative asupra vietii spirituale a individului.
Viziunea despre lume a autorului va fi exprimata , in primul rand, prin
intermediul incipitului si finalului.Ca-n toate operele realiste,identificam
procedeul cercului,tehnica narativa specifica.Nuvela lui Slavici incepe si se
termina cu vorbele batranei,un alter-ego al scriitorului:omul sa fie multumit
cu saracia sa,caci daca e vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face
fericit.Vorbele batranei cuprind patru termeni,intre care se stabileste o
relatie paradoxala: saracia aduce fericire , iar
bogatia,dimpotriva,nefericire.Vorbele ei contin un avertisment pe care Ghita ,
ginerele ei,il va nesocoti,sacrificand linistea colibei sale, condus de setea de
imbogatire.Vorbele batranei din finalsimteam eu ca n-are sa iasa bine,dar
asa le-a fost dat au rol de concluzie(epilog).Cei care nesocotesc morala
crestina trebuie pedepsiti si sanctionati.De asemenea,vorbele ei contin si
ideea destinului implacabil,esecul lui Ghita fiind pus pe seama
destinului.Incendierea morii simbolizeaza necesitatea purificarii locului in
care s-au savarsit pacate.

Ghita este personajul principal,framantarile lui fiind urmarite cu atentie si

redate direct de narator prin stilul indirect liber si monolog
interior,principalele modalitati de caracterizare ale personajului.Eroul
traverseaza un conflict motivational penduland intre doua stari
contradictorii:pe de-o parte setea de inavutire,iar pe de alta,dorinta de a
ramane un om cinstit.In nuvela se infrunta de fapt doua lumi cu mentalitati si
reguli diferite:in primul rand,lumea mica burgheza, careia ii apartin Ghita si
familia si-n al doilea rand,cea a lotrilor,din care fac parte Lica si porcarii.
Eroul este prezentat de la inceput ca sot,tata si ginere,cap de familie,este
recunoscut ca autoritate absoluta.Dupa acomodarea la carciuma,Ghita
trebuie sa-i opuna rezistenta lui Lica,samadaul.Iinitial,in relatia cu
acesta,Ghita nu accepta sa fie robul lui si-l ameninta pe porcar:sa-ti fie frica
de mine.Se dovedeste a fi o fire puternica,cu gustul aventurii.Aparitia lui
Lica la han naste ganduri rele in mintea lui Ghita,care simte ca are o pozitie
inferioara fata de samadau deoarece este casatorit si tine la imaginea sa in
fata lumii.Fiindca Lica ii impune tovarasia cu el, Ghita se vede nevoit sa
accepte constrangerile samadaului si astfel apare principalul conflict : cel al
pierderii increderii in sine.Intelegerea dintre el si Lica are drept consecinta
faptul ca banul nu-i ofera carciumarului libertate,ci dependenta fata de
Lica.Ghita,omul cinstit,ajunge sa fie banuit de implicare in furtul de la
arendas si uciderea tinerei femei.Este eliberat totusi pe cautiune,isa de rusine
de dragul copiilor se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la moara.Din
acest moment,comportamentul sau devine contradictoriu:pe de-o parte,vrea
sa se razbune pe Lica,pe de alta,vrea sa castige bani cu ajutorul lui si
continua sa schimbe banii insemnati ai samadaului.Ultima proba a supunerii
sale este cea a infrangerii prin sotie.Relatia lui Ghita cu Ana,bazata la inceput
pe dragoste se transforma.Initial,Ana i se pare carciumarului a fi inteleapta si
asezata,dar mai tarziu ii va reprosa sotiei ca nu-l intelege.Carciumarul incepe
sa se schimbe,devine rece,aspru la vorba si-si pierde repede rabdarea.Ana
crede ca sotul ei l-a ajutat pe Lica la uciderea femeii si-si va pierde increderea
in sot.La tribunal intelege ca Lica i-a salvat sotul de la inchisoare,iar
comportamentul ei fata de Ghita se va modifica. Incepe sa-i compare pe cei
doi barbati si treptat va ajunge sa vada in Ghitao muiere imbracata in haine
barbatesti.Esecul lui Ghita este unul al comunicarii, datorat vanitatii
masculine.Crima din final,si anume uciderea Anei se naste din disperarea
unui om care nu mai are nimic de pierdut.Personajul realist este mobil, se
transforma sub ochii cititorului.La inceput,portretul carciumarului pare a fi
alcatuit doar din calitati (harnic,intreprinzator,devotat familiei),in final
protretul sau pare a cuprinde doar defecte(agresiv,aspru la vorba,cazand pe
ultima treapta a demnitatii umane).
Principala trasatura a eroului este nehotararea,evidentiata in doua
secvente de monolog interior din capitolul 9,respectiv 14.In prima

scena,Ghita oscileaza intre plecarea de la moara pentru a salva onoarea

familiei sale si dorinta de a face bani.Intr-un prim monolog interior,el se
adreseaza unui interlocutor necunoscut(voi),incercand sa se disculpeVoi
fiind pusi in locul meu ati fi mers mai departe decat mine ori v-ati si aruncat
cu nesocotinta in primejdie.In cel de-al doilea monolog se adreseaza
Anei,justificandu-si faptele si punandu-le pe seama dragostei pentru ea.Daca
initial se hotaraste sa ramana la carciuma ulterior anunta ca peste 3 zile va
pleca,revenind la viata de dinainte.O alta scena apartine capitolului al 14-lea
si prezinta nehotararea lui Ghita de a-l da in vileag pe Lica. Samadaul ii
cunoaste slabiciunea carciumarului si stie sa-l exploateze ca atare.Ghita vrea
sa demonstreze ca nu banii sunt aceia care il stapanesc,isa exista o
discordanta intre vorbele si gesturile lui.Cu toate ca rostestea, sa-ti arat eu
tie ca tot nu tin la bani el se duce in cursul aceleasi zile la Ineu pentru a
schimba banii insemnati ai samadaului.Eroul pune totul pe seama
destinuluiasa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa fac daca e in mine ceva mai tare
decat vointa mea?Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in
spinare,nimeni mai mult decat dansul nu ar dori sa o aiba.
De-a lungul timpului,pesonajul Ghita a fost analizat de critica in moduri
diferite.Mircea Popa il prezinta,ca pe un om indecis,moale la inceput,pentru
ca apoi sa se indarjeasca,jertfind totul pentru a obtine razbunare.Dimpotriva,
Magdalena Popescu il considera pe Ghitala inceput energic si sfarseste prin
a fi cuprins de slabiciuni,ajungand o fantosa.Din punctul meu de
vedere,Magdalena Popescu surprinde cel mai bine traiectoria eroului lui
Slavici.Acesta va cobori treptele moralitatii,decaderea sa morala fiind cauzata
de setea de imbogatire.Prin intermediul acestui personaj,Slavici a ilustrat
teza morala ca-n viata omul trebuie sa aiba simtul masurii,al echilibrului si al
stapanirii de sine.