CHIMIE FARMACEUTIC

AN III SEM. I
TEMATICA CURSULUI
ANTISEPTICE,

DEZINFECTANTE,

CONSERVANI

ANTIMICROBIENI. Halogeni i compusi halogenai. Substane oxidante.

Compui ai unor metale i ai unor nemetale. Combinaii hidroxilice. Alcooli.
Fenoli. Combinaii carbonilice i precursori. Combinaii carboxilice.
Antiseptice care influeneaz permeabilitatea celular: Detergeni. Derivai
de biguanid. Derivai de guanidin. Colorani.
CHIMIOTERAPICE. Chimioterapice active n infecii urinare: Derivai de
nitrofuran. Chinolone i fluorochinolone. Chimioterapice active n infecii
intestinale. Sulfonamide antimicrobiene.
CHIMIOTERAPICE

ANTIMICOBACTERIENE:

ANTITUBERCULOASE. p-Aminosalicilat de sodiu. Derivai ai piridinei.

Derivai ai pirazinei. Hidroxialchildiamine. ANTILEPROASE. Sulfone.
Derivai fenazinici.
CHIMIOTERAPICE ANTIMALARICE DE SINTEZ. Derivai de 4aminochinolin. Derivai de 8-aminochinolin. Antimalarice cu structuri
diverse.
CHIMIOTERAPICE ACTIVE N AMOEBIAZ, TRICOMONIAZ,
GIARDIOZ.

ANTIHELMINTICE.

Antihelmintice

active

asupra

Nematodelor. Antihelmintice active asupra Trematodelor. Antihelmintice

active asupra Cestodelor
ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE. Peniciline

BIBLIOGRAFIE
1. Dnil Gh., Medicamente moderne de sintez. Bucureti: Ed. All, 1994.
2. Dnil Gh., Rusu G., Ungureanu M., Alexandrescu G. Chimie farmaceutic. Iai
Litografia UMF, 1997.
3. Lupacu D., Profire L., Betalactamine: consideraii fizico-chimice, biologice i
terapeutice, Editura Junimea, Iai, 2009.
4. Reese R., Betts R.F., Gumustop B.. Handbook of Antibiotics. Philadelphia:
Lippincott Williams and Wilkins, 3rd edition, 2000.
5. Rusu G., Dnil Gh., Medicamente chinolonice. Prezent i viitor n
chimioterapia antiinfecioas, Iai: Ed. Gh. Asachi, 2001.
6.***Farmacopeea Romn, ed. a X-a, Ed. Medical Bucureti, 1993.
7. ***Martindale. The Complete Drug Reference. 36th edition (editor Sean C.
Sweetman), Pharmacetical Press, 2009.
8.***Memomed 2013, Ed. Medical Bucureti, 2013.
9.***The Merck Index. Encyclopedia of Chemicals, Drugs and Biologicals, 13th
edition, Merck and Co.Inc., USA, 2001.
10. ***Wilson and Gisvolds Textbook of Organic Medicinal and Pharmaceutical
Chemistry. Philadelphia: Lippincott Williams and Wilkins, XIth edition, 2004.

Obiectul chimiei farmaceutice Chimia farmaceutica este stiinta care se ocupa cu studiul
substantelor chimice cu utilitate terapeutica (adica, intrebuintate ca medicamente), de la structura
chimica, denumire chimica, sinonime, metode de obtinere ale substantei respective, proprietati
fizico-chimice si pana la informatii de natura farmacotoxicologica, incluzand si produsele
farmaceutice in care aceste substante se regasesc. Un element foarte important pe care-l studiaza
chimia farmaceutica este corelatia structura chimica - activitate biologica, pentru medicamentele
de sinteza.
Medicamentul este un complex de substane dintre care una sau mai multe au un efect terapeutic
asupra organismului. De regul substana care are efect asupra organismului poart denumirea de
substan activ, alturi de ea n compoziia medicamentului pot fi regsite alte substane
(adjuvani) fr aciune asupra organismului: excipieni de aglomerare, de lustruire, de
ameliorare a gustului, colorani etc.
O substanta are mai multe denumiri:
-denumirea chimica, care desemneaza structura chimica a substantei si care urmeaza reguli bine
stabilite de anumite foruri (IUPAC - International Union of Pure and Applied Chemistry);
-denumirea comuna internationala (DCI) reprezinta un nume simplificat si acceptat de
O.M.S., utilizat in toate tarile; denumirea oficiala, cuprinsa in Farmacopeea tarii respective, este
de obicei DCI.
Prin denumire comercial (produs farmaceutic) se ntelege numele sub care un produs este
comercializat, marca a fabricii producatoare (nume depus). Acesta poate diferi total sau parial de
denumirea tiinific pe care o are un produs.
DEZINFECTANTE, ANTISEPTICE, CONSERVAN}I
Termenul de dezinfectant se aplica unei substante chimice capabila sa distruga (efect
bactericid) sau sa inhibe dezvoltarea microorganismelor patogene (efect bacteriostatic) de pe
suprafete inerte (obiecte, mobilier, instrumentar medical, pansamente, imbracaminte, etc.)
Un antiseptic este un dezinfectant care se aplica pe piele si tesuturi (pe cale externa) sau
se administreaza pe cale sistemica (in infectii urinare, respiratorii, digestive).
In general, intre aceste doua categorii diferentele sunt numai de ordin cantitativ, in sensul
ca un dezinfectant utilizat intr-o concentratie mai mica devine antiseptic.

Un bun antiseptic trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

-sa aiba toxicitate selectiva (sa nu atace organismul gazda, ci numai microorganismele)
-sa nu irite tesuturile si sa nu produca reactii alergice la persoanele care-l utilizeaza (pacienti,
personal medical)
-sa fie hidrosolubile
-sa aiba o tensiune superficiala scazuta, putand umecta suprafetele, ceea ce permite un mai bun
contact cu germenii patogeni;
-sa se mentina pe suprafata aplicata si sa nu patrunda in profunzime si cu atat mai putin in
circulatie.
Activitatea antisepticaadezinfectanta este influentata de o serie de factori: natura
microorganismului patogen, timpul necesar antisepsieiadezinfectiei, temperatura, pH-ul local.
Evaluarea actiunii si toxicitatii antisepticelor si dezinfectantelor se face prin:
1. Coeficientul fenolic sau indice fenolic
-compararea activitatii compusului respectiv cu cea a fenolului-considerat compus de referinta
(standard), ceea ce se realizeaza prin stabilirea dilutiei antisepticuluiadezinfectantului care
distruge un numar standard de bacterii in 10 minute, comparativ cu dilutia fenolului care
realizeaza acelasi efect:
dilutia antisepticului/dezinfectantului
coeficientul fenolic =
dilutia fenolului
2. Concentratia minima inhibitorie (C.M.I.)-concentratia cea mai mica ce impiedica dezvoltarea
vizibila a culturii dupa 18-24 ore de incubatie.
Conservantii sunt compusi chimici care se adauga la preparatele farmaceutice (picaturi pentru
ochi, solutii injectabile, etc.) pentru a preveni degradarea acestora prin oxidare (antioxidanti) sau
pentru a distruge sau a inhiba dezvoltarea microorg. ajunse in aceste preparate in timpul
prepararii sau utilizarii acestora.
Clasificare dezinfectante, antiseptice, conservanti:
-halogeni
-substante oxidante

-compusi anorganici si organici ai metalelor sau ai unor nemetale

-combinatii hidroxilice (alcooli, fenoli)
-combinatii carbonilice
-combinatii carboxilice
-detergenti (tenside)
-coloranti
-compusi cu structuri diverse
HALOGENI SI COMPUSI HALOGENATI
Clorul si derivatii sai
Clor
Nemetal, element chimic din clasa halogenilor, situat in grupa a VII-a a Sistemului periodic;
formeaza molecule diatomice Cl2. Denumirea provine din grecescul Chloros-verde, care se
refera evident la culoarea sa.
Gaz cu miros specific, iritant, de culoare verde-galbui, mai greu decit aerul, solubilitatea sa in
apa fiind de doua volume de clor intr-un volum de apa. Clorul reactioneaza partial cu apa
formand acid clorhidric si acid hipocloros:
Cl 2

HCl

H2 O

+ HClO

Solutia de clor in apa se numeste apa de clor si rezulta prin introducerea clorului gazos in apa
racita la 10C.
Sub actiunea luminii, apa de clor elibereaza oxigen, datorita descompunerii acidului hipocloros.
HClO

HCl

1/2 O2

Pe proprietatea oxidanta a apei de clor se bazeaza utilizarea sa ca oxidant, dezinfectant si

decolorant.
Clorul are coeficent fenolic 150-300. Este deosebit de activ asupra bacteriilor, virusurilorinclusiv al hepatitei B si HIV ca si asupra protozoarelor. In concentratie de 5 ppm este sporicid.
Putin eficace asupra bacilului tuberculos si asupra fungilor. Clorul se utilizeza la dezinfectia apei

potabile, dezinfectia piscinelor. Efectul dezodorizant al clorului se explica prin reactiile de

descompunere a amoniacului si hidrogenului sulfurat:
3 Cl2

2 NH3 = N2

6 HCl

Cl2

H2S = S

2 HCl

Clorul este insa toxic si iritant al cailor respiratorii, provocind inflamatia conjunctivala si
nazala.
Inspirarea provoaca tuse dureroasa, efectul coroziv asupra membranei pulmonare are ca rezultat
aparitia edemului pulmonar si exitus. In caz de intoxicatie se recomanda inspirarea in cantitati
mici de amoniac, alcool, eter. Se administreaza de asemenea si corticosteroizi, iar pentru
combaterea acidozei se adm. i.v. solutii de bicarbonat de sodiu sau alti agenti alcalinizanti.
Acid hipocloros
HClO
Preparare:
Cl 2

H2 O

HCl

+ HClO

Este instabil si exista numai in solutie, de culoare galben pal-aurie. ~n prezenta luminii si a
acidului clorhidric, se reduce:
HClO + HCl = Cl2 + H2O

Sarurile acidului hipocloros se numesc hipocloriti si sunt mai stabile decat acidul.
Hipoclorit de sodiu
NaClO
A fost preparat pentru prima data de Labaraque, prin barbotarea clorului in solutie de carbonat de
sodiu; aceasta solutie a primit numele de apa Labaraque:
2 Na2CO3 + Cl2 + H2O = NaCl + 2 NaHCO3 + NaClO
NaClO + Cl2 + H2O = NaCl + 2 HClO

La ora actuala se obtine industrial sub forma de cristalohidrati (mono, penta sau hexahidrati):
cristale incolore, delicvescente, putin stabile, ce se descompun usor cu eliberare de oxigen, ceea
ce explica actiunea oxidanta:
2 NaClO

2 NaCl + O2

Bactericid puternic, folosit la dezinfectia suprafetelor. Se utilizeza si la dezinfectia plagilor (in

concentratii pana la 0,5% in clor activ). Solutia apoasa de hipoclorit de sodiu in amestec cu
clorura de sodiu si bicarbonat de sodiu (NaClO + NaCl + NaHCO 3) se numeste solutie Dakin,
utilizata mult ca bactericid, fiind capabila sa distruga si virusurile HIV si al hepatitei B.
Ingerarea acidentala a hipocloritului de sodiu poate produce iritarea puternica a mucoasei
digestive, insotita de dureri si stari de voma, edeme ale faringelui si laringelui si mai rar
perforarea esofagului si stomacului. Se recomanda ingerarea de apa, lapte, antiacide, solutii de
tiosulfat de sodiu 1-2,5%; spalaturi gastrice in cazul ingerarii unor cantitati mai mari de
hipoclorit.
PF: AMUKINE (Gifrer Barbezat, Franta) - solutie apoasa continand hipoclorit de sodiu si clorura
de sodiu, utilizata pentru antisepsia tegumentelor si mucoaselor, a plagilor.
Hipoclorit de potasiu
KClO
Se prepara prin barbotarea clorului in carbonat sau hidroxid de potasiu:
2 K2CO3 + Cl2 + H2O = KCl + 2 KHCO3 + KClO
Acelasi efect bactericid si aceleasi utilizari ca si NaClO. O solutie formata din hipoclorit de
potasiu, clorura de potasiu si bicarbonat de potasiu constituie apa de Javelle.
Clorura de var
Sinonime: var cloros
Praf decolorant
Formula sa este controversata. Dupa unii autori ar fi:
Ca(ClO)Cl sau CaOCl2
Dupa altii ar fi un amestec : Ca(ClO)2 + CaCl2 + Ca(OH)2 + H2O

Preparare:
Se obtine prin actiunea clorului asupra hidroxidului de calciu:
I Cl2 + Ca(OH)2 Ca(ClO)Cl + H2O
II 2Cl2 + 2Ca(OH)2 Ca(ClO)2 + CaCl2 + 2H2O
Clorura de var este o pulbere alba, uscata, uneori cu nuanta galbuie, cu miros puternic de clor, cu
gust arzator. Este instabila, pierde usor clorul activ.
Prin incalzire se descompune eliberind oxigen:
Ca(ClO)Cl CaCl2 +1a2O2
Pe aceste reactii se bazeaza utilizarea clorurii de var ca dezinfectant si oxidant.
Dozarea clorurii de var se face iodometric
Cl2 + 2I- 2Cl- + I2
I2 + 2Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2NaI
Clorura de var se foloseste ca dezinfectant si dezodorizant al localurilor, depozite menajere, la
sterilizarea apei (in concentratie de 0,006 g%). Nu se foloseste la antisepsia pielii, mucoaselor,
plagilor, fiind iritant puternic, chiar in solutii diluate.
Cloramine
Cloramina B
Chloraminum B (FR X)
Sinonim: Benzensulfoncloramida sodica

+
Na . 1,5 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea benzenului, urmata de tratarea cu amoniac a clorurii acidului

benzensulfonic si clorurarea cu hipoclorit de sodiu a benzensulfonamidei obtinute:

+
benzen

HO SO2Cl

- H2O

acid clorsulfonic

NH3

NaClO

- H2O

- H2O
SO2

SO2Cl
benzensulfoclorura

NH2

benzensulfonamida

Na
SO2

N Cl

Este o pulbere cristalina alba sau slab galbuie, cu miros de clor si gust amar, neplacut.
Este solubila in alcool si glicerina, acid acetic, putin solubila in apa, practic insolubila in benzen,
cloroform si eter. In solutie se descompune. Solutia apoasa are reactie alcalina, ca urmare a
hidrolizei, cu formare a hipocloritului de sodiu:

Na
SO2

+ H2O

NaClO + C6H5

SO2

NH2

N Cl

Identificarea se face cu iodura de potasiu, in mediu acid, in prezenta cloroformului;

stratul cloroformic se coloreaza in violet (extragind iodul eliberat):

Na
SO2

+ 2 HCl

C6H5

NH2 + Cl2 + NaCl

SO2

N Cl

Cl2

I2 +

+ 2 KI

2 KCl

Dozarea se face prin metoda iodometrica, pe baza reactiilor scrise anterior, iodul eliberat
fiind titrat cu tiosulfat de sodiu, in prezenta amidonului ca indicator.
Se conserva in recipiente bine inchise , ferit de lumina , la rece, la Separandum.
Cloramina B este un antiseptic si dezinfectant cu actiune lenta si durabila, utilizat pentru
antisepsia ranilor, mucoaselor (solutii 0,2-1%) si pentru dezinfectia obiectelor (solutii aq. 0,55%).

Cloramina T
Tosylchloroamidum natricum (DCI)

CH3

+
Na . 3 H2O

SO2

N Cl

Se prepara prin clorosulfonarea toluenului cand rezulta doi izomeri (orto si para). Cei doi izomeri
se separa usor, cel para fiind solid, iar cel orto fiind lichid:

CH3
CH3

CH3

+ 2 HO SO2Cl
acid clorsulfonic

2
toluen

SO2Cl

- 2 H2O
SO2Cl

o-toluensulfoclorura

p-toluensulfoclorura
NH3

CH3

CH3
NaClO

Na

- H2O
SO2

SO2

NH2

N Cl

p-toluensulfonamida

Cristale incolore, cu miros slab de clor, solubil in apa si alcool etilic, insolubil in benzen,
cloroform, eter etilic.
Are actiune bactericida asupra tuturor tipurilor de germeni saprofiti si patogeni. Se utilizeaza ca
antiseptic pentru piele, plagi (1-15%) si definfectant. ~n solutie apoasa diluata este netoxica.
Halazona
Sin.: Pantocid

COOH

SO2

Cl
Cl

acid 4-(diclorosulfamoil)-benzoic

Se prepara prin oxidarea p-toluensulfonamidei, urmata de tratarea cu hipoclorit de sodiu in

mediu de acid clorhidric:

CH3

COOH

COOH
KMnO4 / H2SO4

2 NaClO + 2 HCl
- 2 NaCl ; - H2O

SO2

NH2

SO2

p-toluensulfonamida

SO2

NH2

acid p-sulfonamidobenzoic

Cl

Cl

Pulbere cristalina alba, cu miros de clor, greu solubila in apa, solubila in alcool, acid
acetic glacial, hidroxizi si carbonati alcalini cu formare de saruri (sarea de sodiu se numeste
Pantosept si este foarte usor solubila in apa). Continutul de clor activ este de aprox. 52%.
Se utilizeaza la dezinfectia apei potabile; comprimate a 4 mg de halazona la 1 litru de apa
(30 minute-o ora). Gustul clorului rezidual poate fi mascat prin adaugarea de tiosulfat de sodiu.
PF: CLORDISPENSER; SPETON
Monalazona disodica
Sin.: Naclobenz Natrium

COONa

SO2

N Cl

Na

sarea disodica a acidului p-(clorosulfamoil)-benzoic

Compus cu structura asemanatoare halazonei, utilizat ca antiseptic vaginal si spermicid.

N-clorimide ciclice
Daktin

Cl
O

CH3

CH3

1 5
2 3 4

Cl
1,3-dicloro-5,5-dimetil-imidazolidin-2,4-diona
Se prepara prin tratarea acetonei cu acid cianhidric, urmat de tratarea nitrilului cu amoniac si
hidroliza, iar in final ciclizare si clorurare:

CH3

HCN

O C CH3

( NaCN + HCl)

CH3
H2N C CH3

CH3
HO C CH3
CN

H2N C O

- H2O

CH3

H N

O C O

NH3

CH3
O

CH3

H2O

H2N C CH3
CN

+ 2 Cl2

Cl

- 2 HCl

CH3

CH3
N
Cl

Pulbere alba, cristalina, solubila in apa. Puternic antiseptic in plagi infectate.

N-clorosuccinimida
Succinchloroimidum (DCI)

N
Cl

Se prepara prin barbotarea de clor printr-o solutie de succinimida in hidroxid de sodiu 15%, sub
racire.
Pulbere cristalina, alba, cu miros de clor, solubila in apa. Este relativ netoxic. Se utilizeaza la
dezinfectia apei pentru potabilizare.
2-Cloroacetamida

Cl CH2

C NH2
O

Se utilizeaza drept conservant pentru preparatele farmaceutice topice si cosmetice.

Quaternium - 15
Sin.: Dowicil

Cl

N+

Cl
N

N
clorura de 1-(3-cloroalil)-3,5,7-triaza-1-azoniaadamantan
Este un conservant antimicrobian utilizat pentru produse farmaceutice si mai ales cosmetice.
Poate produce reactii alergice cutanate.
Oxiclorosen
Sin.: Monoxiclorosen
Este un complex al acidului hipocloros cu un amestec de derivati fenilsulfonici ai unor
hidrocarburi alifatice. Se utilizeaza ca antiseptic extern pentru plagi in concentratie de 0,4%. In
concentratii de 0,1-0,2% se util. in urologie si oftalmologie.
PF: CLORPACTIN