INTRODUCERE

Faramacopea ROMANA oficializeaza pentru prima data in editia a VIII-a,

in vigoare suspensiile ca forma farmaceutica intr-o monografie de generalitati,
definindu-le ca preparate farmaceutice care contin substante solide, insolubile,
dispersate in apa sau ulei.
Dimensiunea particulelor fazei solide dispensate este cuprinsa intre 0,1 100, sub 0,1 incepe domeniul sistemelor dispersate coloidale.
Potrivit farmacopeii, in cadrul suspensiilor se includ numai preparatele
apoase sau uleioase care prezinta caracterul general de a fi suficient de solide
pentru a putea fi omogenizate prin agitare si constituite din substanta solida
insolubila dispersata, modul de dispersiune fluid si agentii de stabilizare
In definitia farmacopeii, termenul de apa si ulei trebuie inteles intr-un fel
asemanator aceluia de faza apoasa respectiv uleioasa din cadrul emulsiilor.
Modul de dispensiune apa este constituit din apa, lichide miscibile cu apa ca
glicerolul, alcoolul, propilenglecol, solutii de diferite substante medicamentoase
sau ale unor agenti de vascozitate, etc. iar prin mediul de dispersiune ulei se
inteleg uleiuri grase vegetale, ulei de parafina, oleat de etil, substante miscibile
cu uleiuri ca laolina, ceara spanurile, solutii uleioase ale unor substante
medicamentoase liposolubile ca vitamine, hormoni, etc.
Oficializarea suspensiilor in F.R. VIII-a ca si in alte farmacopei reflecta
frecventa prescriptiilor sub forma de suspensii atat la receptura cat si in
formularea preparatelor industriei. Un numar tot mai mare de substante active
consacrate terapeutic cat si din cele nou introduce in arsenalul medicamentos,
datorita insolubilitatii reduse in vehiculul prescris, trebuie sa fie prelucrate sub
forma de suspensii ca de exemplu antibiotice, hormoni, sulfamide anestezice,
unele saruri anorganice insolubile, etc.
1

CAPITOLUL I
SUSPENSIILE
I.1 DEFINITIE
Suspensiile sunt: preparate farmaceutice care contin substante solide
insolubile dispersate in apa sau ulei.
Privite din punct de vedere fizico-chimic suspensiile sunt sisteme disperse
eterogene constituite din doua faze: una externa continua, lichida si a doua
interna, dispersata reprezentata de particule solide, insolubile sau foarte putin
solubile in mediul de dispersie.
Suspensiile sunt prin urmare - mai concis - sisteme eterogene de solid in
lichid.
I.2 MEDIUL DE DISPERSIE
Suspensiile pot sedimenta doar la agitare (1-2 min) trebuie sa dea o
dispersie omogena si sa permita o prelevare corecta a dozelor prescrise.
Substantele medicamentoase dispersate pot fi nu numai pulberi insolubili
dar si pulberi cu solubilitate limitata in mediul de dispersie.
Marimea particulelor variaza intre 0,10 100 m. Mediul de dispersie
poate fi constituit din apa sau ulei ca si din alte lichide sau asocieriale acestora
(apa, glicerol, alcool, etc). Vehicolul este de asemenea asociat cu diferite
componente. Astfel la formularea suspensiilor administrate pe cale bucala sunt
incluse componente cu diferite roluri: coloizi protectori, edulcoranti, agenti
acidifianti daca este necesar, aromatizanti, conservanti. In mod ocazional
substantele active se pot suspenda numai in sirop sau intr-un vehicul pe baza de
2

sorbitol. De obicei se cere o stabilitate fizica cat mai indelungata a preparatelor

si de aceea se adauga agentii de suspensie. Acestea au rolul de a mari
vascozitatea fazei externe de a reduce tensiunea interfaciala solid-lichid sau de a
acoperi particule solide cu un invelis hidratat reducand astfel interactiunea dintre
acestea. Ca edulcoranti se folosesc sorbitolul sau zaharoza concentratii de 20
25 %. Pentru suspensiile cu PH 5-6 se prefera sorbitolul cand se elimina
modificarea culorii provenita din invartirea zaharozei. Ca aromatizanti se
folosesc mai ales esentele de fructe, vanilie, menta, ciocolata.
Cand se urmareste ca o suspensie sa fie colorata asa cum se intampla uneori
cu produsele industriale se aplica aceleasi reguli de asociere cu colorantul ca si
in cazul solutiilor.
I.3 AVANTAJE
Conditionarea substantelor medicamentoase sub forma de suspensii
prezinta unele avantaje:
- permite administrarea medicamentelor insolubile sau greu solubile in
concentratii ridicate
- permite mascarea gustului neplacut al unor substante active, prin
suspendarea derivatiilor lor insolubili, fara gust ca de exemplu palamitul
sau stearatul de cloramfenicol;
- permite prelucrarea unor medicamente insolubile, conditionate in mod
obisnuit in comprimate, drajeuri care nu pot fi administrate sub aceasta
forma la copii mici.
- Se pot prelucra medicamente care sub forma de solutii prezinta o resorbtie
si o eliminare rapida; suspendate intr-un solvent in care sunt solubile se
realizeaza o resorbtie intarziata;
- Se poate asigura o mai buna stabilitate chimica medicamentelor prelucrate
sub forma de suspensii, care in solutie pot surveni descompuneri
hidrolitice;
3

- Suspendarea unei substante active constituie o cale pentru rezolvarea unor

procese fizico-chimice incompatibile cu aparitia unor precipitate; prin
suspendarea derivatilor insolubili se evita unele incompatibilitati care ar
dauna calitatii medicamentului respectiv, de exemplu salefierea unor
saruri de alcaloici in prezenta halogenilor.
I.4 DEZAVANTAJE
Fata de aceste avantaje, suspensiile prezinta dezavantajul major de a fi
una din formele cele mai instabile caracterizate printr-o rezerva apreciabila
de energie, superficiala libera ca urmare a gradului mic de dispersie;
instabilitatea si dezechilibrul termodinamic sau cinetic se manifesta prin
tendinta particulelor de a sedimenta mai mult sau mai putin rapid.
I.5 CLASIFICAREA
Suspensiile se pot clasifica dupa diferite criterii :
a) dupa calea de administrare se impart in :
- suspensii de uz intern sau orale ;
La formarea suspensiilor administrate pe cale bucala sunt incluse
componente cu diferite roluri: coloizi protectori, edulcoranti, agenti
acidifianti, daca este cazul aromatizanti, conservanti.
- suspensii cu aplicare dermica sau de uz topic
La suspensiile de uz extern calitatea de substanta activa este uneori
apreciabila de 10 -20 % si chiar mai mult. Vehiculele sunt constituite din apa
cu adaos de glicerina si alcool, mucilagii de coloizi hidrofili.
- suspensii de uz parenteral
Suspensiile de uz parenteral trebuie sa fie sterile fluide si foarte fine pentru a
putea trece prin acul seringii.
4

b) dupa raportul fazelor, suspensiile se clasifica in :

- suspensii in care prepondereaza faza fluida
- suspensii in care prepondereaza faza solida
Aceste suspensii ar putea fi denumite suspensii diluante sau suspensii
concentrate
c) dupa proprietatile reologice
- suspensii cu vascozitate newtoniana
- suspensii cu vascozitate nenewtoniana si anume cu vascozitate tixotropa,
netixotropa comportare plastica si comportare elastica.
d) In functie de natura lichidului care serveste ca mediu de dispersie,
suspensiile se impart in hidrosuspensii sau organosuspensii sau suspensii
uleioase si suspensii neuleoiase.
e) In functie de dimensiunea particulelor fazei interne se clasifica in :
- suspensii monodispersate (cand particulele au aceeasi marime sau
apropiate)
- suspensii polidispersate (cand particulele dispersate sunt de marimi foarte
diferite)
f) dupa natura si originea fazei de suspendare se impart in :
- suspensii in care faza insolubila este introdusa ca atare de la inceput in
preparat.
- suspensii in care faza insolubila apare in cursul prelucrarii preparatului.

I.6.1 SUSPENSII DEFLOCULATE

Cand particulele sunt umectate si se produce scarderea
tensiunii interfacile si in jurul particulelor se formeaza un strat de
solvatare datorita unor sarcini electrice se obtin suspensii
defloculate sau peptizate. In astfel dispersii particulele isi pastraza
individualitatea si cad liber. In timp ce se formeaza la fundul
flaconului un sediment compact mai greu redispersat. Fomarea de
sedimente stratificate se datoreaza si formarii curentilor de
convectie, locali, provocati de variatiile verticale de temperature, in
urma carora viteza de sedimentare a particulelor mici va fi
intarziata fata de aceea a particulelor mari, cand sedimentarea este
competa, se obtin sedimente de volum redus foarte dificil de
redispersat chiar dupa agitarea energica.
I.6.2 SUSPENSII FLOCULATE
In suspensiile floculate particulele se aglomereaza formand
agregate slabe (flacoane). Flacoanele sedimenteaza mai rapid decat in cazul
suspensiilor peptizate dar sedimentul este afanat, ocupa un volum mai mare si
este usor redispersabil prin agitare. Flocularea poate fi realizata cu ajutorul
electrolitilor agentilor tensioactivi sau cu ajutorul agentilor de ingrosare.
I.7 PREPARAREA SUSPENSIILOR
In principiu obtinere de particule fine de pulberi si dispersarea lor in
vehicule adecvate se pote face pe cale chimic si pe cale fizica.

PREPARAREA PE CALE CHIMICA

-are loc in urma unei reactii de precipitare intr-un mediu lichid, conditiile de
reactie, concentratia, agitarea, temperatura, ph-ul etc trebuie riguros stabilizate
pentru a se ajunge la particule de dimensiunea dorita.
La prelucrarea suspensiilor trebuie asigurata repartizarea uniforma a fazei
interne cat mai mult timp si redispersarea dupa sedimentare prin usoara agitare.
Pentru a realiza aceste deziderate in primul rand se urmareste sa se porneasca de
la particule cat mai fine. Pulberi fini se obtin folosind dispozitive de pulverizari
adecvate si cernerea prin site fine si foarte fine pentru separarea fractiunii de
pulbere cu dimensiuni potrivite. Uneori la prepararea suspensiilor se adauga un
tensioactiv care favorizeaza umectarea si impiedica cresterea cristalelor in timp.
Prin reducerea marimii particulelor suprafata totala a solidului creste foarte mult
ceea ce determina marirea vascozitatii suspensiei.
PREPARAREA SUSPENSIILOR PRIN DISPERSARE
Cere o atentie deosebita la alegerea mediului de dispersie si a agentului de
stabilizare. Este indicat sa se foloseasca stabilizanti sub forma de mucilag sau
geluri. Cand se folosesc agentii de suspensie ca atare trebuie luati in cantitati
mai mari (aproape dublu) intrucat acestea trec in solutie lent iar vascozitatea este
atinsa uneori dupa cateva ore (guma arabica, tragacanta)
PREPARAREA SUSPENSIILOR DESTINATE APLICATII PE PIELE
La aceasta preparare nu se foloseste guma arabica iar la suspensiile cu
peste 20% substanta insolubila nu se mai adauga agenti de suspensie.
Substantele insolubile care se pot umecta (caolin, oxid de zinc, sulfat de bariu)
se disperseaza la majoritatea adaugandu-se apoi treptat lichidul apos. Daca
vehiculul prescris contine mai multe componente, se vor adauga mai intai cele
7

mai dense (cum este cazul siropului simplu in suspensiile pentru uz extern).
Suspensiile care nu se lasa udate de apa (sulf, carbune) se umecteaza cu alcool.
PREPARAREA SUSPENSIILOR PRIN PRECIPITARE
PRECIPITAREA pot rezulta prin amestecarea unei solutii apose cu o solutie a
unui solvent miscibil cu apa, cum ar fi etanolul propilenglicolul,
polietilenglicolul in care se dizolva substanta solubila in acest solvent, dar
insolubila in apa. De exemplu, prin diluarea alcolului se produce scoaterea din
solutie a substantelor solubile in alcool dar insolubile in apa. Este exemplul unor
solutii extraactive alcoolice (tincturi, extracte fluide, canfor, etc), care la
amestecul cu apa dau un precipitat fin.
MODIFICAREA PH-ULUI MEDIULUI
Aceasta metoda se aplica la substantele a caror solubilitate se modifica
dependent de Ph.
Exemplu: pentru a realiza o suspensie de extradoil se prepara o solutie apoasa in
prezenta de hidroxid de potasiu sau sodiu peste care se aduce sub agitare o
solutie apoasa slab acida, de acid clorhidric, acid citric sau acid acetic. In mod
asemanator se obtin suspensii de insulina.
PREPARAREA SUSPENSIILOR PRIN REACTII DE DUBLU SCHIMB SAU
DE DUBLA DESCOMPUNERE
Un exemplu il constituie lotiunea sulfurata sau lotiunea alba rezultata din
amestecarea unei solutii de sulfat de zinc cu o solutie de sulfura de potasiu cand
precipitam sulfura de zinc, sulfat de potasiu si sulf.

I.8. APARATURA
Pentru protejarea suspensiilor farmaceutice se folosesc :
- mojar si pistil
- agitatoare si omogenizatoare de tip mixer
- mori coloidale
MOJAR SI PISTIL
Trebuie sa se aleaga un mojar cu fundul plat si peretii inalti si un pistil al
carui cap este de asemenea plat, asigurand astfel o suprafata mare pentru fortele
de forfecare.
AGITATOARE SI OMOGENIZATOARE DE TIP MIXER
Se folosesc agitatoare mecanice ale caror modele variaza foarte mult
incepand de la dispozitive simple de amestecare formate dintr-o elice cu doua
palete si mergand pana la vase prevazute cu pereti dubli pentru incalzirea si
racirea continutului prevazut cu dispozitive elicoidale.
MORI COLOIDALE
Permit obtinerea de pulberi cu dimensiunea particulelor mai mici de 0,1
marime care in mod obisnuit si prin pulverizare pe cale uscata nu se poate
atinge. Daca pulverizarea se face intr-un mediu lichid, materialele nu pot fi
aduse la dimensiuni de ordinul fractiunilor de microni, deoarece lichidul exercita
prin forta transmisa de mecanismul de macinare o actiune de forfecare.
Pulverizarea materialului se realizeaza prin urmare nu numai prin contactul
acestuia cu suprafetele de macinare al aparatului, dar si prin actiunea mediului.
Acestea pot fi apa, glicerina, glicolul, in unele cazuri pulverizarea coloidala se
9

face in prezenta unor coloizi de protectie. Moara coloidala premier este una
dintre cele mai utilizate si se prezinta din punct de vedere al constructiei, intr-o
camera de macinare, avand la mijloc un lacas conic stator, in care se roteste cu
viteza mare de 7000 ture pe minut, un rotor fixat pe un ax vertical. Distanta
dintre suprafetele rotorului si ale statorului se regleaza cu ajutorul unui surub
micrometric, in general ea este de 25. Suspensia substantei de pulverizat se
introduce printr-un orificiu intre rotor si stator unde are loc actiunea de divizare
a particulelor solide la dimensiuni submicronice. Morile coloidale care lucreaza
pe cale umeda au un randament de 200 -300l suspensie pe ora. In pezent s-au
construit si mori colidale care realizeaza pulverizarea pe cale uscata. Trebuie
mentionate de asemenea ca morile coloidale pot servi si la prepararea emulsiilor,
suspensiilor

pentru omogenizarea

acestor sisteme

disperse heterogene

microgrosiere.
I.9. CONTROLUL SUSPENSIILOR
In F.R. IX se mentioneaza ca suspensiile lichide lasate in repaos separa
substantele insolubile, dar la o agitare de 1-2 minute preparatul trebuie sa se
omogenizeze. Exista insa o serie de metode pentru stabilirea maririi particulelor,
a vitezei de sedimentare si a distribitiei granulometrice care pot fi aplicate cu
relativa usurinta.
MARIREA PARTICULELOR
Cea mai simpla metoda este numararea la microscop a particulelor de
marimi diferite intr-o camera de numarare, cum sunt cele pentru celule sanguine.
Pentru masurarea particulelor se pot folosi si dispozitive electronice de masurare
cum este controlul COULTER.

10

CONTROLUL SEDIMENTARII
Cu ajutorul cilindrilor gradati se poate determina viteza de sedimentare a
suspensiilor prin masurarea periodica a inaltimii sedimentului fara ca sistemul sa
fie agitat. Masurarile se fac dupa repartizarea suspensiilor in cilindrii gradati
dupa o perioada de agitare (un minut). Dupa un repaos de 2 ore suspensia se
agiata din nou un minut si dupa 24 ore se face masurarea timpului de
sedimentare. Dupa alte 24 ore se citeste volumul final.
PERIOADA DE INJUMATATIRE
Reprezinta timpul necesar pentru fomarea unei sedimentari care ocupa
jumatate din valoarea totala a suspensiei.
CATUL SUSPENSIEI
Este un raport intre volumul de sedimentare si volumul total al suspensiei.
Aceasta metoda de control se poate aplica la suspensii cu continut mare de
substante active si in conditia unei separari nete intre stratul suspendat si
sedimentat. Viteza de sedimentare poate fi masurata cu ajutorul balantei de
sedimentare sartorius.
I.10 CONSERVAREA SUSPENSIILOR

F.R.VIII-a mentioneaza referitor la conservarea suspensiilor, ca in

farmacie suspensiile se prepara la nevoie. Rezulta prin urmare ca suspensiile nu
sunt forme farmaceutice conservabile mai mult timp, cantitatile care se prepara
fiind in general destinate unui consum in timp scurt de cateva zile. Conservarea
limitata a suspensiilor se refera in primul rand la stabilitatea fizica care este
11

conditionata de numerosi factori greu controlabili si de echilibrat in formularea

si prepararea acestora. Cu toate acestea in ultimul timp datorita progreselor in
studiul acestor forme, numarul de preparate tip suspensie prelucrate industrial a
crescut. Conservarea acestora se face la loc racoros, deoarece variatiile de
temperatura si mai ales temperaturile mai ridicate pot produce modificari
nedorite in stabilitatea preparatelor. Eliberarea suspensiilor se va face numai
daca se pot usor redispersa la agitare. In cazul cand suspensia prezinta sedimente
cimentate capacitatea de curgere este modificata nepermitand o prelevare
normala a dozelor indicate, se considera degradata si nu se elibereaza.
Pentru protectia suspensiilor de contaminare microbiana, se utilizeaza asa cum
s-a mentionat agenti de conservare.

12

CAPITOLUL II
FACTORII CARE INFLUENTEAZA STABILITATEA
SUSPENSIILOR
Pentru realizarea de preparate omogene, cu stabilitate mai mare, in care
principiul activ sa fie repartizat convenabil in faza externa lichida pe o perioda
suficienta de timp, trebuie sa se tina seama de o serie de factori, intre care o
importanta deosebita prezinta marimea particulelor, capacitatea de umectare,
viteza de sedimentare, capacitatea de redispensare.
II.1. MARIMEA PARTICULELOR
Faza dispersata a suspensiilor farmaceutice lichide este constituita din una
sau mai multe substante medicamentoase insolubile din mediul de dispersie.
Desi proportia in care se gaseste faza dispersata fata de cea externa este limitata
deoarece este necesar sa se mentina fluiditatea amestecului, aceasta poate varia
in anumite limite
Pentru a intarzia sedimentarea, se cere sa se reduca pe cat posibil marimea
particulelor fazei solide. Diametrul optim al particulelor trebuie sa fie cuprins
intre 10 pana la 50 micromi.
Pulberi mai mult sau mai putin fine se pot obtine prin micronizarea,
precipitare controlata, cu ajutorul ultrasunetelor sau aplicand usacare prin spray.
II.2. UMECTAREA
Dispersarea uniforma a substantelor insolubile in mediul lichid depinde de
umectarea si repartizarea lor in vehicul. Daca particulele nu sunt umectate in
lichidul dispersat poate aparea flotarea sau depunerea particulelor.
13

Pulberile insolubile pot fi hidrofile cand sunt umectate de apa sau alti
solventi polari si oleofile cand sunt umectate numai de lichide nepolore.
Pulberile hidrofile nu reprezinta dificultati la dispersi in apa. Acestea atrag
moleculele de apa care formeaza un invelis ce protejeaza particulele,
impiedicand sedimentarea lor rapida. Daca suprafata substantelor solide nu se
poate umecta cu lichid aceasta este liofoba (hidrofoba in cazul apei, liofoba in
cazul uleiurilor) si particulele vor incepe imediat sa se aglomereze, accelerand
procesul de sedimentare. La suprafata particulelor hidrofobe adera un strat
subtire de aer care impreuna cu particulele de substanta au deseori densitate mai
mica decat a mediului de dispersie, acestea se ridica la suprafata, fenomen
cunoscut sub numele de flotare. De exemplu sulful, carbunele, talcul,
sulfamidele; in vehicule apoase.
Umectarea este favorizata de prezenta substantelor tensioactive care
datorita structurii lor molectulare se repartizeaza in jurul particulelor si formeaza
un film la intrarea celor doua faze. Indepartarea de aer la suprafata particulelor
se poate realiza si prin triturarea prelungita.
Umectarea substantelor active solide hidrofobe se poate realiza prin
utilizarea de agenti care apartin substantelor tensioactive sau tenside. Moleculele
acestor umectanti tensioactivi se absorb la suprafata particulelor orientandu-se
cu portiunea hidrofila polara spre mediul de dispersie iar cu portiunea nepolara
spre suprafata particule si confera acesteia caracterul hidrofil. In acest caz stratul
de aer este eliminat, apa poate umecta particula si fenomenul de flotare este
impiedicat. In cazul particulelor hidrofile dispersate intr-un mediu nepolar se va
produce orientarea inversa a umectantului. Adaugarea de agent tensioactiv
umectant duce la scaderea tensiunii interfaciale solid lichid, practic se constata
o scadere a tensiunii superficiale a apei. ; cand aceasta ramane constanta chiar la
o crestera a concentratiei de tensid, inseamna ca absorbtia este completa.

14

Se utilizeaza ca agenti umectanti:

-Twenurile 20, 40, 60, 80
-Laurilsulfatul de sodiu
-Polioxietilensorbitanricinoleatul
-Bromura de cetilpiridiniu
-Clorura de benzalconiu
-Lecitina
-Oleatul de amoniu
-Oleatul de trietanolamina, etc
Cantitatile de umectare a agentului se exprima prin cifra de locopodiu
care este cantitatea de locopodiu umectata de 1 g agent de umectare. Umectarea
fazei solide in faza utilizarii unui umectant se poate realiza printr-o triturare
prelungita in prezenta unui agent de vascozitate cum este mucilagul de guma
tragacanta.
F.R.VIII-a referindu-se la pulberile care prezinta tendinta la flotare
precizeaza ca umectarea lor se face cu 0.5 1,0 parte alcool, glicerina sau alt
umectant pentru un gram substanta activa.

II.3 INCARCATURA ELECTRICA

Incarcatura electrica a particulelor fazei dispersate reprezinta un alt factor
care favorizeaza unirea si aglomerarea particulelor, contribuie la cresterea
vitezei de sedimentare si a fenomenul de crestera a cristalelor.
Particulele substantei insolubile suspendata intr-un lichid poseda la
suprafata lor o sarcina electrica care rezulta in urma absorbtiei selective de ioni
din mediul dispersant sau prin cedarea preferentiala de ioni de la suprafata
particulului sau cristalului. Aceste sarcini vor fi neutralizate de ionii cu sarcina
15

opusa. Prezenta sarcinii electrice a particulelor in suspensie are o mare

importanta in asigurarea stabilitatii fizice a sistemului dispersat. Utilizarea de
electroliti permite absorbtia de ioni la suprafata particulelor carora le confera o
sarcina electrica de acelasi semn si prin aceasta evitarea proceselor de agregare a
particulelor, fenomen denumit si peptizare iar agentii respectivi peptizatori.
Realizarea unui grad mare de dispersie se poate obtine prin utilizarea de :
ELECTROLITI ANORGANICI: - fosfat de sodiu, citrat de sodiu sau de
potasiu, carbonati alcalini, tartrat de potasiu, etc. Cantitatea de agent de
peptizare depinde de biofilia substantei suspendate. Astfel pentru o suspensie cu
10 % substanta suspendata se poate utiliza 0,5 % citrat de sodiu, 1 % fosfat de
sodiu, 5% tartrat acid de sodiu.
Trebuie mentionat ca adaugarea unui exces de electrolit peste punctul
dispersiei maxime, produce o reducere a fenomenului de peptizare
TENSIOACTIVI ANIONICI ca de exemplu laurilsulfatul de sodiu,
dioctilsulfosuccinatul de sodiu sunt indicati pentru substantele cu fenomen de
peptizare negativ iar tensioactivi cationici cum este clorura de benzalconiu sunt
buni defloculanti pentru substantele cu fenomen de peptizare pozitiv.
TENSIOACTIVI NEIONICI ca de exemplu, polisorbatul 80, care
necesita asocierea unui electrolit pentru a introduce formarea stratului dublu
electric.
POLIMERI DE SARURI ORGANICE ALE ACIZILOR ALCHIL, ARIL
SAU ARIL-ALCHIL SULFONICI care modifica prin absorbtie fizica sarcina
particulei; actioneaza fie prin inducerea sarcinii negative, fie prin intarirea
sarcinii pozitive existente.
COLOIZI PROTECTORI cuprinzand produse naturale ca gelatina,
metilceluloza, alcoolpolivinilic, etc. Aceste substante maresc forta stratului
dublu electric prin formarea de punti de hidrogen. Se asociaza si un tensioactiv
in concentratie redusa.

16

II.4 FENOMENUL DE CRESTERE A CRISTALELOR

Acest proces deseori semnalat la suspensiile medicamentoase este de
evitat deoarece survin modificari ale gradului de dispersie initial, duce la
sedimente cimentate a caror redispersare este dificila sau imposibila, apar
modificari reologice ale suspensiei precum si aspecte negative in ceea ce
priveste administrarea suspensiilor parenterale oftalmice sau dermice. Se cunosc
preparate injectabile de tip suspensie degradate prin fenomenul de crestere a
cristalelor care sunt cele de acetat de hidrocortizon, metiltestosteron,
supercortizol.
CAUZELE CARE PRODUC FENOMENE DE CRESTERE A
CRISTALULUI
- EXISTENTA UNUI GRAD REDUS DE SOLUBILITATE IN APA A
SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE datorita solubilitatii mai
mari a cristalelor mici in solutia saturata, cristalele mari cresc pe seama
celor mici.
- PARTICULELE METASTABILE care se obtin prin pulverizare
avansata. Datorita energiei pe care o poseda au posibilitatea sa se
ciocneasca si sa duca la acest fenomen de crestere a cristalului.
- POLIMORFISMUL cresterea cristalelor se poate semnala si datorita
polimorfismului unor substante, cand datorita diferentelor in forma si
marimea cristalelor, pot exista diferente de solubilitate (corticosteroizi,
fenobarbital, sulfamide, etc)
- TEMPERATURA IN TIMPUL CONSERVARII temperature ridicate pot
produce modificari negative.
- CANTITATEA DE SOLUBILIZANTI trebuie redusa la minim.
- PH MEDIULUI
- NATURA SI CALITATEA SOLVENTULUI
17

- RECIPIENTUL DE PASTRARE A SUSPENSIEI

- FOLOSIREA POLISORBANTILOR.

II.5 SEDIMENTAREA
Fenomenul de sedimentare al particulelor care sunt mai dense decat
mediul de dispersie este des intalnit. Sub influenta gravitatiei apare tendinta
normala de depunere a particulelor de substante insolubile. Viteza de
sedimentare a particulelor poate fi dedusa din relatia lui STOKES:
V=
In care v= viteza de sedimentare
R= raza medie a particolului
Dm = densitatea mediului (vehiculului)
Dp = densitatea particulului
= vascozitatea mediului
g= constanta de acceleratie a gravitatiei
Din aceasta relatie reiese ca viteza de sedimentare poate fi scazuta prin
reducerea marimii particulei, apropierea densitatii particulelor si vehiculului si
prin cresterea vascozitatii.
Egalizarea densitatii nu reprezinta o tehnica obisnuita. Prin marimea
vascozitatii, viteza de sedimentare este simtitor micsorata, apropierea si
coeziunea intre particule este evitata. Totusi vascozitatea, nu poate fi marita
peste o anumita limita deoarece preparatul isi pierde fluiditatea si nu mai poate
fi administrat.

18

II.6 REDISPENSAREA
In general viteza de sedimentare in sine nu creaza prea multe greutati. Mai
multe greutati sunt provocate de modul de sedimentare si modificarile care se
produc in sediment. Conditia ca particulele dispersate sa fie uniform repartizate
pe o perioada lunga de timp este greu de satisfacut. O importanta si mai mare o
reprezinta cerinta ca particulele sa fie redispersate dupa sedimentare si sa rezulte
un produs omogen dupa o usoara agitare. Redispersarea sedimentului este uneori
greu de efectuat datorita cimentarii sedimentului. Particulele mai mari se
aglomereaza formand o masa tare ceea ce face ca particulele sa fie
necorespunzatoare. Este indicat sa se recurga la forme cristaline cat mai stabile,
la particule cu dimensiuni apropiate si la adaosul de substante tensioactive
pentru reducerea tensiunii interfaciale solid lichid. Cu ajutorul acestor masuri
preparatul devine uniform la agitare si se poate face o administrare
corespunzatoare.

II.7 VASCOZITATEA FAZEI EXTERNE

Vascozitatea fazei externe este un factor deosebit de important de
stabilizare a suspensiilor cu cat vascozitatea fazei externe este mai mare cu atat
viteza de sedimentare este mai mica, deci stabilitatea suspensiei este mai mare.
Pentru

cresterea

vascozitatii

fazei

externe

se

utilizeaza

compusii

macromoleculari naturali sintetici sau semisintetici, liniari sau filiformi, organici

sau anorganici sub forma de mucilagii sau ca atare. Folosirea aestor produsi
duce la formarea unor structuri reticulare in sistemul dispers care determina o
incetinire a miscarilor de translatie a particulelor. Cresterea vascozitatii mediului
dispersat se poate face si prin utilizarea unor componente existente in formula de
preparare a unor prescriptii cum sunt siropurile sau glicerina pentru preparatele
de uz extern. Vascozitatea suspensiilor, desi este determinate in primul rand de
19

aceea a mediului de dispersie, ea este influentata si de dimensiunea si forma

particulelor, naturala lor liofila sau liofoba, precum si de concentratia fazei
interne dispersate. In cazul suspensiilor continand o cantitate mai mare de
substanta insolubila nu este necesara adaugarea de agenti de crestere a
vascozitatii.
F.R. VIII-a mentioneaza ca la suspensiile cu peste 20% substante
insolubile nu se mai adauga agenti de suspensie.

20

CAPITOLUL III
AGENTI DE SUSPENSII
Prin agenti de suspensie se inteleg substantele care au rolul de a micsora
viteza de sedimentare si de a usura reomogenizarea la agitare si prelevarea
dozelor. Agentii de suspensie pot avea rol de umectanti cand reduce liofobia
particulelor, favorizeaza redispersarea, reduc viteza de sedimentare si permit o
usoara redisperasare. In mod obisnuit agentii de suspendare denumiti si agenti
de ingrosarea, maresc vascozitatea mediului dispersant si formeaza la suprafata
particulelor dispersate un strat proctector. Ca agenti de suspendare se pot folosi
hidrocoloizi naturali din plante; guma arabica, tragacanta alginate, derivati de
celuloza, carboximetilceluloza sodica, metilceluloza hidroximeticeloza, polimeri
sintetici, alcool polivinilic, polivinilpirolidona, carbopoli.
In practica farmaceutica se folosesc pentru suspendare mucilagii. Acestea
sunt preparate farmaceutice de consistenta lichida, rezultate din actiunea
dizolvanta a apei asupra gumelor, a substantelor mucilaginoase din drogurile
vegetale sau a unor macromoleculelor de sinteza sau semisinteza. Impreuna cu
mucilagiile se folosesc uneori ca vehicule pentru suspensii si glicerina, sorbitol.
III.1. AGENTI STABILIZANTI ANORGANICI
BENTONITA este un silicat coloidal, natural formator de geluri utilizat
in concentratie de 2 % sau 5 % la prepararea suspensiilor cu oxid de zinc, bioxid
de titan, la prepararea suspensiilor de pigmenti utilizate in procesul tehnologic
de dragefiere.
VEEGUM este un silicat de aluminium si magneziu coloidal, o
bentonita purificata; se utilizeaza sub forma unei magme 4% pentru suspendarea
oxidului de zinc, carbonatului de calciu, sulfatului de bariu, caolinului, oxid de
titan, sulf salicilamita.
21

AEROSILUL este un bioxid de siliciu coloidal, are bune calitati de

stabilizare a suspensiilor, dupa unii autori, superioare bentonitei. Se utilizeaza in
concentratii de 1,5% - 3 % asociat si cu polisorbat 80, la suspendarea oxidului
de zinc, talcului.
SILICATUL DE MAGNEZIU SI CAOLINUL
Pot fi utilizati de asemenea ca agenti stabilizatori pentru suspensiile de uz
extern.

III. 2 AGENTI STABILIZATORI ORGANICI

AMIDONURI MODIFICATE
Cum este hidoxietilamidonul, in concentratii de 2-5 % pentru suspendarea
sulfului, oxidului de zinc, cloramidurii de mercur.
ALGINATUL DE PROPILENGLICOL
In concentratii de sub 1% de 0,6 0,8 % stabilizeaza suspensiile cu
subnitrat de bismut, bioxid de titan.
CARBOPOLII
Polimerii de carboxivinil actioneaza prin marirea vascozitatii mediului de
dispersie si prin tipul de curgere plastice pe care il confera preparatelor. Se
utilizeaza carbopol 934 si 941, de exemplu la suspensiile cu sulf, oxid de zinc.
Carbopolii pot servi si pentru stabilizarea emulsiilor. Tot ca agenti de suspendare
trebuie mentionati glicerolul, sorbitolul, siropul simplu sau solutii concentrate de
zaharoza, polietilenglicolii 400 600 care contribuie la cresterea vascozitatii.

III.3 AGENTII DE SUSPENSIE NATURALI

22

GUMA ARABICA
Actioneaza ca stabilizator de suspensii in virtutea proprietatilor sale de
coloid protector. Mai frecvent se foloseste sub forma de mucilage 30% care este
oficial si sub forma de jeleu gumos (mucilagogummi arabici dilutus) in
proportie de 2,5% fata de cantitatea totala. Se pot folosi mucilagii de
concentratii diferite; cele mai uzuale fiind de 5-15% guma arabica. Din
mucilagul de guma arabica se poate prepara dupa farmacopee mucilagul diluat
denumit si jeleu gumos care contine 20% mucilage indulcit cu sirop de
portocale. La prepararea mucilagului de guma arabica se poate folosi atat guma
arabica pulbere cat si guma arabica granule. Cand se foloseste guma arabica
pulbere este recomandata triturarea pulberii de guma arabica sau umecarea cu
alcool (0,5% ml alcool pentru 1 g pulbere) sau cu o cantitate mica de glicerina
inainte de a se adauga apa. Guma arabica se foloseste numai pentru uz intern.
TRAGACANTA
Guma tragacanta este partial solubila in apa in care se imbina formand un
mocilag, este practice insolubil in alcool, dar dispersiile apoase pot tolera
cantitati mici de alcool. Ca atare nu se foloseste ca agent de suspendare, ci
numai sub forma de mucilage care se prepara dupa diferite formule in
concentratii de 0,2; 2; 4 si 6 %. Pentru a usura prepararea, pulberea de
tragacanta se tritureaza la inceput cu alcool. La nevoie se strecoara prin tifon
pentru a indeparta impuritatile in suspensie. Ca si cel de guma arabica,
mucilagul de tragacanta este usor de atacat de microorganisme, de aceea se
recomanda adaugarea de conservante: nipagin 0,1%, acid benzoic 0,20%.
Mucilagul de tragacanta din farmacopee are o concentratie de 10% si este mai
degraba un gel (masa semisolida) si este utilizat la prepararea pilulelor. Ca agent
de suspendare actioneaza prin marirea vascozitatii si se foloseste sub forma de
mucilage sau chiar gel prelucrat cu glicerina. O cantitate de pana la 5g%
23

tragacanta este suficienta pentru a mentine in suspensie majoritatatea

substantelor medicamentoase insolubile. Tragacanta gelifica in prezenta
subnitratului de bismut. Adaosul de fosfat trisodic sau citrat de sodium 0,10%
impiedica procesul de gelificare.
AGLINATII
Sunt derivati ai acidului alginic deoarece acidul alginic fiind insolubil in
apa este mai putin folosit in farmacie. Se utilizeaza sarurile sale solubile ca
alginatul de sodium, potasiu si un ester; alginatul de propilenglicol.
ALGINATUL DE SODIU
Dispersiile de alginate de sodium se prepara prin triturarea pulberii cu
glicerina, alcool sau zahar si apoi se adauga treptat apa. Acestea sunt neutre si
stabile intre Ph 4 si 9. ca agent de stabilizare actioneaza prin marirea
vascozitatii. Alginatul de sodiu fiind incompatibil cu ionii de metale grele,
dispersiile sale nu se vor conseva in recipiente metalice. Alginatul de sodiu este
de asemenea precipitat din solutiile apoase de alcool 30 -40 %. Nu se asociaza
cu saruri de calciu, bariu, zinc, cupru, aluminium, argint deoarece alginatii
metalelor respective sunt insolubili.
ALGINATUL DE PROPILENGLICOL
Ester al acidului alginic cu propilenglicolul si se prezinta ca o pulbere albgalbui, solubila in apa la rece sau la cald. In concentratie de 0,8% stabilizaeaza
suspensia de subnitrat de bismut 10% impiedicand procesul de gelificare.

PECTINE
24

Pectina este o substanta mucilaginoasa, de provenienta vegetala, obtinuta

din citrice, mere, etc cu greutate moleculara mare.
III.4 AGENTII DE SUSPENSIE DE SINTEZA
PECTATUL DE SODIU
Sarea ionica a acidului pectic formeaza ca apa o solutie coloidala. Pentru
rezolvarea mucilagului se tritureaza pectina cu o cantitate dubla de alcool,
glicerina, sirop cu zahar dupa care se adauga apa in care s-a dizolvat
conservantul (0,2% acid benzoic in alcool)
DERIVATII DE CELULOZA
Dintre derivatii de celuloza care pot fi folositi ca stabilizanti ai suspensiilor
mai importanti sunt:
- metilceluloza
- carboximeticeluloza
- hidroximetilceluloza
METILCELULOZA
Este solubila in apa rece si insolubila in apa fierbinte. Se foloseste
metilceluloza ca vascozitate joasa sub forma de mucilage 2% care se obtin prin
dispersarea metilcelulozei in solutia conservanta incalzita la 60

C. se

agita 20 minute glicerolul, se lasa la frigider 24 ore se apoi se omogenizeaza.

Dispersiile apoase au reactie acida.
Desi metilceluloza nu este supusa atacului microorganismelor, dispersiile
de metilceluloza permit dezvoltarea microorganismelor, de aceea se recomanda
adaugarea unor conservanti. In plus unele enzime pot distruge lantul de celuloza.
Mucilagul de metilceluloza este stabil in domeniul Ph 3-11. Ca agent de
stabilizare actioneaza prin marirea domeniului vascozitatii cat si datorita
25

proprietatilor sale tensioactive si de coloid protector. Metilceluloza este

intrebuintata

la

stabilizarea

suspensiilor

de

sulfamida,

hidrocortizona,

neomicina, etc. Cu ajutorul metilcelulozei se pot realiza disperii de camfor sau

mentol, amestecand solutia alcoolica a acestor componente cu un volum egal de
solutie de metilceluloza 2% pana se produce o suspensie fina apoi se dilueaza cu
solutia metilceluloza la volumul necesar. Prezinta incompatibiliati cu fenol,
solutii concentrate de saruri care produc precipitarea, substante cu reactie acida,
substante oxidante, tanin.
HIDROXIMETILCELULOZA
Este complet solubila in apa atat la rece cat si la cald, dand solutii limpezi.
Solutia de hidroximetilceluloza se prepara destul de usor si rapid prin adaugarea
pulberii, treptat si sub agitare peste apa, sau prin imprastierea pulberii pe
suprafata apei. Se lasa apoi un timp pentru umectare dupa care este suficienta o
agitare de 5 minute. Pentru stabilizarea suspensiilor se folosesc solutii de
hidroximetilceluloza pana la o concentratie de 4%. Solutiile mai concentrate de
4% sunt improprii pentru stabilizarea suspensiilor, deoarece au tendinta de a
ceda apa si sa dea forma peliculei.
CARBOXIMETILCELULOZA SODICA
Se dizolva atat in apa calda cat si in apa rece formand solutii vascoase,
clare. Dispersiile de carboximetilceluloza sodica favorizeaza administrarea si
stabilizarea

unor

substante

medicamentoase

insolubile ca:

sulfamide,

cloramfenicol tetraciclina.
ALCOOL POLIVINILIC
Este solubil in apa si in polioli (glicoli, etilenglicoli, glicerol). Este
insolubil in majoritatea solventiilor organici chiar si in alcooli alifatici inferiori
(metanol, etanol). Dispersiile cu alcool polivinilic se prepara prin agitarea
alcoolului polivinilic cu apa la temperatura camerei. Se incalzeste apoi pe baia
26

de apa la 85 90 C pana cand alcoolul polivinilic este complet dizolvat.

Datorita proprietatilor sale tensioactive de coloid protector si de agent de
ingrosare alcoolul polivinilic in concentratie de 1-5 % se foloseste la stabilizarea
suspensiilor.
Alcoolul polivinilic poate stabiliza suspensiile insolubile (terpin hidrat,
carbonat de calciu, oxid de zin, subnitrat de bismut, sulfat de bariu, etc) si chiar
a unor substante care in mod obisnuit nu se lasa umectate de apa (sulf precipitat,
carbune animal, etc). Este recomandat in preparate pentru uz extern deoarece
prin marirea capacitatii de aderare si filmului pe care il formeaza dupa
evaporarea vehiculului asigura o cedare treptata a substantelor active; deci un
contact mai indelungat cu dermul.

POLIVINIL PIROLIDONA
Datorita proprietatilor de coloid protector si de agent de ingrosare
polivinilpirolidona sub forma de mucilag poate constitui vehiculul corespunzator
pentru suspensii. Dispersiile se realizeaza prin disperarea pulberii cu o parte din
apa distilata si racita dupa care se lasa in repaus 48 ore, se dilueaza apoi la
concentratiile cerute.
CARBOPOLI
In farmacie se utilizeaza mai ales tipurile 934, 949, 941 in concentratii de
0,1 -0,25 % cand rezulta mucilagii, in concentratii peste 0,5 % dau geluri.
Prelucrarea suspensiilor stabilizate cu carbopol se efectueaza in trei faze.
Se disperseaza 0,1 -0,5 % polimer in apa si se agita evitand formarea de
grunji ; dispersia de neutralizeaza apoi cu o solutie de hidroxid de sodiu 10% ( 3
g solutie de hiroxid de sodiu pentru 1g carbopol) si apoi se incorporeaza
substanta activa insolubila. Ca agenti de suspendare actioneaza mai ales prin
marirea vascozitatii mediului de dispersie ; cat si prin tipul de curgere pe care il
confera.
27

POLIETILENGLICOLI
Actioneaza prin marirea vascozitatii insa capacitatea lor de suspendare
este in general redusa (comparabila cu a glicerolului)
POLISORBANTI
Diferitele tipuri de polisorbanti (tweenuri) au fost produse ca adaos la
suspensii pentru umectarea substantelor liofobe. Pentru remedierea procesului
de flotare este necesara asocierea unui tensioactiv. Tweenurile au fost propuse ca
adaos si la suspensiile care prezinta tendinta de crestere a cristalelor. Filmul
monomolecular de la suprafata particulelor impiedica depunerea de molecule
din solutii pe suprafetele active ale cristalelor.

CAPITOLUL IV

28

EXEMPLE DE SUSPENSII

IV.1. SUSPENSII DE UZ INTERN

Numeroase substante medicamentoase sunt administrate sub forma de
suspensii. Datorita largirii gamei de agenti de suspensie si a progresului
tehnologic de preparare au luat extindere si suspensiile industriale. In afara de
suspensiile obisnuite se mai folosesc suspensiile sub forma granulata care se
amesteca cu apa in momentul administrarii.
IV.1.1. SUSPENSIILE MAGISTRALE DE UZ INTERN
Rp
Nitratii bromati
Kalii bromati
Ammonii bromati aa3 g
Chlorali hydrati .......2 g
Phenobarbitali......0,60 g
Sirupi auranti..20 g
Aquae dest. ad..120 g
M.F. sol. DS intern 3 linguri pe zi
Fenobarbitalul fiind solubil in apa (1:1000) este necesar sa fie suspendat.
Cantitatea prescrisa nu depaseste doza maxima pentru 24 ore si in consecinta
poate fi prelucrata sub forma de suspensie. Fenobarbitalul, dupa pulverizare se
umecteaza cu o cantitate egala de glicerina apoi se tritureaza cu mucilag de
metilceluloza 2,5%,
24 g (ceea ce corespunde la 0,5% metilceluloza fata de cantitatea de suspensie).
Se adauga apoi siropul prescris si solutia apoasa continand celelalte
29

componente. Preparatul se introduce intr-un flacon de 150 g si se eticheteza cu

a se agita inainte de intrebuintare
Se pot utiliza si alti agenti de suspendare ca guma arabica ca atare 1g sau
cantitatea corespunzatoare de mucilag de guma arabica, mucilag de guma
tragacanta 5 g pentru fiecare, 100 g faza lichida, mucilag de alcool polivinilic
10%, 25 g. La prepararea suspensiilor cu carbonat bazic de bismut, azotat bazic
de bismut, carbonat de calciu si unele sulfamide nu se utilizeaza peclina ca agent
de suspendare, deoarece se obtin sedimente cimentate. In acest scop corespunde
mucilagul de metilceluloza. In cazurile in care vehiculul prescris este un sirop
nu se mai adauga agent de suspendare ca in exemplele :
Rp
Acidi acetysalicylici.5 g
Sir. thiocoli...200 g
M.F. sol D.S. intern
3 linguri pe zi
Rp
Terpini hydrati....2,50 g
Sirupu balsami tolutani100 g
M.F. sol D.S. intern
3 lingurite pe zi
Unele prescriptii pot fi realizate utilizand ca metoda de preparare
condensarea :
Rp.
Terpini hydrati..1,5 g
Alcoholi.10 g
Sirupi codeini.....30 g
Aque dest.ad.150 g
M.F. sol D.S. intern
30

3 linguri pe zi
Terpinul hidrat este solubil in apa 1: 250, dar este solubil in alcool 1:10.
asocierea alcoolului in prescriptia alaturata nu inlatura precipitarea terpinului
hidrat in urma diluarii cu apa prescrisa. Pentru prepararea prescriptiei solutiei
alcoolice de terpin hidrat isi adauga treptat mediul de dispersie constituit din apa
prescrisa cu un adaos de mucilag de metilceluloza 2,5 -20 g si siropul de
codeina. In felul acesta terpinul hidrat va precipita fin in solutia apoasa
continand mucilagul, particulele precipitate find obduse cu un film de compus
macromolecular.
IV.1.2. SUSPENSII ANTIACIDE
Se folosesc in starile de hiperaciditate care insotesc de regula o boala
ulceroasa. Sucul gastric in conditii normale are un Ph in jur de 0,9-1,5. in ulcerul
gastric aciditatea fiind corosiva se impune aducerea Ph-ului in jurul valori de 3,5
-4. Preparatele antiacide actioneaza prin cresterea ph-ului in jurul valorii de 4;
valoare in care este inhibat pepsinogenul precursor al pepsinei ca si prin
absorbtia fizica a pepsinei pe particulele substantei antiacide impiedicand astfel
digestia peptica a mucoasei gastrice.
Rp.
Hidroxid de aluminiu gel405 mg
Hidroxid de magneziu 100 mg
Dimetion..125 mg
Forma de prezentare flacon 125 ml
Mod de administrare 1-2 lingurite de 4 ori pe zi intr mese sau dupa mese si
inainte de culcare.
31

Rp.
Aluminiu hidroxidat gel

4,75 ml

Magneziu hidroxidat gel

100 ml

Sorbitol.ad. 5 ml
Forma de prezentare flacon 170 ml
Mod de administrare orala. Adulti 1-2 lingurite de 4 ori pe zi

SUSPENSIILE CU HIDROXID DE ALUMINIU

Hidroxidul de aluminiu propus in anul 1929 in SUA ca neutralizant al
hiperaciditatii gastrice si mai ales duodenale, constituie medicamentul de electie
al bolii ulceroase. Actiunea se datoreaza unor mecanisme fizico-chimice.
Suspensiile antiacide cu hidroxid de aluminiu se pot obtine atat cu gel de
hidroxid de aluminiu uscat (alucol) cat si cu gel de hidroxid de aluminiu
proaspat preparat.
Gelul de hidroxid de aluminiu uscat contine echivalentul a 50% Al2 O3 si
se prezinta sub forma unei pulberi albe, inodora, insipida, amorfa. Alcoolul nu
este un antiacid ideal deoarece nu reactioneaza destul de rapid cu acidul
clorhidric din stomac, nu asigura un efect antiacid prelungit la Ph-ul optim iar
activitatea antiacida diminueaza prin uscare si in timpul consevarii. De obicei se
utilizeaza si suspensii care sunt constituite dintr-o asociere de hidroxid de
aluminiu cu hidroxid de magneziu.
Pentru prepararea gelului de hidroxid de aluminiu se dizolva 1000 g
carbonat de sodiu (Na2CO3 x 10H2O) in 4000 ml apa fierbinte si se filtreaza
peste prima solutie sub agitare continua, dupa care se mai adauga 4000 ml apa
fierbinte. Dupa indepartarea bioxidului de carbon se dilueaza la 80 l cu apa rece.
Se colecteaza precipitatul format.

32

Gelul de hidroxid de magneziu se poate obtine, in felul urmator : se

dizolva 300g sulfat de magneziu in 650 ml apa distilata intr-un vas de 5000 ml si
se incalzeste la fierbere; separat de dizolva 100 g hidroxid de sodiu in 1000 ml
apa si solutia obtinuta se adauga treptat peste prima solutie si se continua
incalzirea 30 minute. Se transfera lichidul intr-un cilindru gradat de 5000 ml si
se completeaza cu apa fierbinte apoi se lasa in repaus si se indeparteaza lichidul
supernatant. Se repeta spalarea pana la indepartarea sulfatiilor.
In alte farmacopee se gaseste inscris in gel de hidroxid de magneziu
denumit si lapte de magneziu sau magma de magnezie.
Se realizeaza o suspensie opaca, alba, putin vascoasa care separa prin
pastrare. Are Ph 10. se foloseste ca antiacid avand si o actiune laxativa in doze
de la 5-30 ml. Nu se foloseste in cazul unor simptome de apendicita.
Un preparat similar poate fi obtinut dupa urmatoarea formula:
Rp
Hidroxid de magneziu...24 g
Glicerol.10 g
Nipagin...0,0625 g
Nipasol1 g
Carboximetilceluloza sodica1 g
Aerosil.......0,5 g
Sirop simplu...14 g
Aromatizant..gs
Apa distilata la100 ml
Hidroxidul de magneziu se disperseaza in 60 g apa apoi se adauga siropul
si se amesteca. In glicerina in prealabil incalzita se dizolva nipaginul si nipasolul
apoi se adauga aerosilul si carboximtilceluloza sodica. Se amesteca cele doua
lichide, se adauga aromatizantul, se completeaza cu apa 100 ml si se
omogenizeaza prin agitare.

33

Se foloseste ca antiacid laxativ usor sau pentru spalaturi bucale. Dispesia

obisnuita nu este stabila. La rece se formeaza un precipitat dens care nu mai pote
fi dispersat. De aceea se prevede indicatia ca precipitatul sa nu fie pastrat la rece.
Formula de fata permite obtinerea unei suspensii cu un continut ridicat de
magneziu, stabila si cu un gust acceptabil.
SUSPENSIILE CU CAOLIN SI PECTINA
Acest tip de preparate se foloseste prin actiunea lui absorbanta si
domulanta.
Rp
Caolin .200 g
Pectina .10 g
Tragacanta..5 g
Acid benzoic...2 g
Zaharina solida1 g
Glicerol .20 g
Ulei de menta0,75 ml
Apa distilata pana la.1000 ml
Se amesteca caolinul cu 500 ml de apa. Pectina, tragacanta si zaharina
sodica se tritureaza cu glicerina si se adauga treptat 300 ml apa calda in care s-a
dizolvat acid benzoic. Cand mucilagul de tragacanta si pectina atinge
temperatura camerei, se adauga treptat si sub agitare dispersia de caolin si uleiul
de menta apoi se completeza la volum.

Rp
Caolin20 g
34

Metilceluloza.0,50 g
Pectina0,50 g
Zaharat de calciu.0,01 g
Aromatizant...qs
Nipagin.0,07 g
Nipasol.0,03 g
Solutie sorbitol 70%........................50 g
Apa distilata.100 ml
Aceasta formula se prepara prin dispersarea pectinei si metilcelulozei in
400 ml apa calda in care s-au dizolvat parabenii.
Se raceste suspenia 5 - 10 , se adauga celelalte componente si se aduce la
volum. Se agita pana la omogenizare.
Rp
Caolin..20 g
Pectina..1 g
Zaharina...0,01 g
Aromatizantqs
Nipagin .0,08g
Glicerol...3g
Apa distilata pana la100 ml
Pentru aceasta formula se amesteca glicerina cu 25 ml apa si in vehiculul
hidroglicerinat se adauga treptat si sub agitare, pectina. Se disperseaza apoi
veeguml sub agitare continua si se adauga 50 ml apa in care s-au dizolvat
nipaesterii si zaharina. In dispersia de veegum si pectina se incorporeaza
caolinul, se adauga aromatizantul si se complecteaza la volum.
IV.1.3 SUSPENSII CU ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE
35

Antibioticele si chimioterapicele sunt curent formulate ca suspensii (fie

sub forma de suspensii obisnuite fie sub forma uscata) administrarea aceasta
fiind avantajoasa in special pentru copii.
SUSPENSIA CU ERITROMICINA
Se poate prepara din etilcarbonat de eritromicina propionileritromicina
sau alt eter sau sare de ester a eritormicinei. Vehiculul contine agenti de
suspensie, conservanti; edulcolanti. Produsele industriale sunt reprezentate mai
ales din amestecuri uscate la care se adauga in momentul intrebuintarii apa
necesara.
SUSPENSIE DE KARAMICINA
Se prepara din sulfat de karamicina 5 g si un vehicul format din sorbitol
(solutie 70%) zaharina sodica, vanilina, alcool, apa distilata la 100 ml. Se pot
adauga antioxidanti daca preparatul se pastreaza mai multa vreme.
Suspensia apoasa are Ph = 6,5 8. este sensibila la lumina. Se administreaza la
copii. O lingurita de 5 ml corespunde la 0,125 g sulfat karamicina.
SUSPENSIE CU PALMITAT DE CLORAMFENICOL
Suspensiile cu cloramfenicol sunt destinate mai ales uzului pediatric, se
obtin cu palmitat de cloramfenicol care nu are gustul amar al cloramfenicolului.
Palmitatul de cloramfenicol este insa lipsit de activitatea fiziologica si devine
activ numai dupa hidroliza enzimatica care are loc in intestin cand
cloramfenicolul pus in libertate este usor absorbit.
Absorbtia antibioticului este conditionata de viteza de hidroliza si aceasta
la randul sau de proprietatile fizico-chimice ale antibioticului, marimea si forma
36

particulelor. S-a precizat ca particulele in forma de placute cu diametrul

aproximativ 6 m sunt partial hidrolizate (45%), cele peste 10 m nu sunt
hidrolizate pe loc si particulele fine care nu mai pot fi masurate si care au o
miscare browniana sunt hidrolizate 100%. De aceea, la preparare trebuie avut in
vedere sa nu apara fenomene de agregare sau de modificare a dimensiunii
particulelor, fenomene care duc la o scadere a activitatii medicamentului.
Rp
Palmitat de cloramfenicol..10 g
Alcool 60 ......10 g
Zahar..10 g
Apa distilata...10 g
Sirop de zmeura la .100 ml
Se prepara prin pulverizarea palmitatului de cloramfenicol impreuna cu
zaharul. Peste pulberea fina se aduce treptat mucilagul de guma arabica obtinut
prin umectarea gumei cu alcool si adaugarea apoi pe rand a apei si a siropului.
Guma arabica nu poate fi considerata ca un agent de suspenie corespunzator
pentru preparate cu stabilitate indelungata. Pentru receptura insa rezultatele sunt
satisfacatoare.
Rp
Palmitat de cloramfenicol..5 g
Alcool.1 g
Carboximetilceluloza sodica.0,20 g
Oxid de magneziu...0,1 g
Acid citric..1 g
Zahar....60 g
Tween 80...0,10 g
Vanilina.0,01 g
37

Nipagin...0,01g
Nipaso....0,01 g
Apa distilata....60 ml
Se prepara la cald un sirop din zahar in care se dizolva ciclamatil de sodiu
si acidul citric si se disperseaza carboximetilceluloza sodica. Pulbera compusa
obtinuta din palmitat de cloramfenicol, oxid de magneziu, nipogin si nipasol se
umecteaza cu o parte din sirop la care se adauga polisorbantul 80. Pasta rezultata
se aduce apoi cantitativ in flaconul de expeditie cu restul de sirop. Se adauga
solutia alcoolica de vanilina si se agita pentru omogenizare. Suspensia obtinuta
este alba cu miros placut, gust dulce-acrisor. Se elibereaza in flacoane brune de
capacitate mai mare.
SUSPENSIILE DE RIFAMPICINA
Suspensie de uz pediatric, contine 2% rifampicina
Vehicolul poate fi construit din agar agar 0,35 g, zahar 40 g, nipagin 0,12 g,
nipasol 0,03 g, sorbat de potasiu 0,134, metabisulfat de sodiu 0,134 g, zaharina
0,10 g, polisorbat 80 0,10g, dietanolamina qs pentru a aduce preparatul la Ph
4,5, apa distilata 100 ml. O lingurita de 5 ml are 0,10 g rifampicina. Solubilitatea
in apa care este de 1:360 creste in mediul acid. O suspensie de 1% are Ph 5,5
6,5. La pH peste 7 si sub 3 rifampicina se degradeaza rapid.
SUSPENSIE DE TETRACICLINA
Rp.
Tetraciclina baza..2,5 g
Cacao .1 g
Glicerol ...6,5 g
Sirop de carboximetilceluloza sodica100 ml

38

Se trilureaza la major tetraciclina baza cu pulberea fina de cacao se

adauga treptat glicerina, siropul de carboximetilceluloza sodica, apoi apa si se
amesteca pana la omogenizare.
Suspensia omogena vascoasa, bruna, cu gust si miros de cacao se prepara
la nevoie si se elibereaza in flacoane de sticla bruna cu gat larg si bine inchis. O
lingurita de suspensie contine 125 mg tetraciclina baza.
SUSPENSIE DE SULFAMETOXIDIAZINA
Sulfatometoxidiaza .5 g
Glicerol ...5 g
Tinctura de portocal.5 g
Sirop de carboximetilceluloza sodica.85 g
Apa distilata100 ml
Se triluzeaza sulfametolxidiaza fin pulverizata cu glicerina, se adauga
apoi treptat, siropul de carboximetilceluloza sodica si se aduce in sticla de
expeditie cu apa prescrisa se adauga tinctura de portocale si se agita.
Este o suspensie vascasa, omogena galbuie cu miros de coji de portocale
si gust dulce armomat.
Se prepara la nevoie. Se elibereaza in flacoane de sticla de 125 ml, brune
bine inchise.

IV.1.4 SUSPENSIILE CU NEUROLEPTICE SI TRANCHILIZANTE

39

Numeroase substante folosite in psihiatrie si neurologie sunt formulate si

ca suspensii pentru a usura dozarea.
SUSPENSIILE PE LEVOMEPROMAZIN
Se prepara suspensie de maleat de levomepromazin corespunzator la 1g
levomepromazin baza, la 100 ml. Vehiculul poate fi un sirop iar ca stabilizant se
poate folosi carboximetilceluloza sodica singura sau asociata cu metilceluloza in
prezenta unui conservant. Substanta este insolubila in apa dar solubila in alcool
1:10 . Este sensibila la lumina. Se poate folosi si embonatul de
levomepromazina (Nozinan).
SUSPENSIE DE CLORPROMAZINA
Se prepara cu maleat de clorpromazina care intra in compozitia drajeurilor
clordelazin in concentratie de 1g % raportat la clorpromazina baza. Se poate
folosi un vehicul similar cu cel de la suspensia de levomepromazin. Pentru
conservare se mai recomanda nipagin 0,12 g asociat cu sorbat de potasiu 0,2 g.
In mediul alcalin se poate separa clorptomazina baza sub forma de lichid uleios.
SUSPENSIE DE CARBAZEPINA (TEGRETOL)
Se prepara din carbazetina 2 g avicel RC 581 1 g sorbitol (solutie 70%) 25
g, zaharina sodica 0,04 g nipagin 0,2 g nipasol 0,03 acid sorbic, 0,01 g
propilenglicol 2,5 g apa distilata la 100 ml

SUSPENSIE DE PIRITINOL (ENCEPHABOL)

40

Se

prepara

din

piritinol

1 :610

si

un

vehicul

constituit

din

hidroxietilceluloza, polivinilpirolidona, sorbitol, glicerina, sorbat de potasiu,

zaharina sodica, acid citric, sirop aromatizant la 200 ml.
SUSPENSIE CU CLORHIDRAT DE BENZOCTAMINA
Se prepara din: clorhidrat de benzoctamina 0,10 g sorbitol, 50 g sorbat de
potasiu 0,134 g, acid citric pentru pH 4,5 apa distilata la 1000 ml. Dispersia este
destul de stabila, nu este neaparat necesara prezenta unui agent de ingrosare,
stabilirea chimica se face cu acid citric.
IV.1.5 ALTE SUSPENSII DE UZ INTERN
SUSPENSIE DE INDOMETACIN (indocid)
Indometcacinul este foarte putin solubil in apa si 1:50 in etanol. In solutii
alcaline se solutioneaza cu descompunerea. Este sensibil la lumina.
Suspensia se prepara din indometacin pulbere foarte fina (micronizat)
0,75 g si un vehicol constituit din tragacanta, dispersie de dimetilpolixiloxan,
acid sorbic, solutie de sorbitol 70% si apa la 150 ml.
Se foloseste pentru adulti in doze de 0,05 -0,20 g pe zi (2-8 lingurite)
Nu se administreaza la copii sub 15 ani
SUSPENSIE CU ACID ACETILSALICILIC
Se stie ca acidul acetilsalicilic este stabil intr-o forma solida in aer uscat.
Umiditatea produce hidroliza care are ca rezultat formarea de acid salicilic si
acid acetic. Acidul acetilsalicilic este solubil 1:300 in apa si 1:5 in alcool.
Solutia apoasa are pH 2,5. Prepararea de solutii presupune transformarea
acidului acetilsalicilic intr-o sare solubila in urma unei reactii de neutralizare cu
41

bicarbonat de sodiu sau citrat de sodiu; se recurge la aceasta rezolvare numai

cand medicamentul este folosit curand dupa preparare, deoarece in solutie
hidroliza este rapida.
Este preferabil sa se prescrie aspirina sub forma de suspensie apoasa, cand
hidroliza este relativ lenta (3,2 % in 7 zile).
In alte farmacopei se recomanda suspendarea cu pulbere de tragacanta. Se
pot

folosi

si

alti

agenti

de

suspensie

cum

este

metilceluloza,

hidroxilmetilceluloza, etc.
A fost propusa de asemenea prepararea unei pulberi compuse care se
amesteca cu apa la administrare ca in exemplu: acid acetilsalicilic 6 g,
hidroxilmetilceluloza 1 g, sorbitol (cristalizat) 70 g, acid citric 0,10 g, aroma de
zmeura 1 g, nipagin 0,12 g, nipasol 0,02 g. Dupa adaugarea a 6 ml apa distilata
peste pulberea compusa se obtine suspensia care contine 0,30 g acid
acetilsalicilic pe o lingurita de 5 ml.

SUSPENSIA DE ACID ACETILSALICILIC SI PARACETAMOL

Concentratia de acid acetilsalicilic si paracetamol este de cate 20 g % iar
vehiculul format din o solutie de sorbitol de 70% si apa la 100 ml avand ca
stabilizanti carboximetilceluloza sodica, eventual si veegum impreuna cu acid
benzoic, acid citric, fosfat de sodiu, fosfat de potasiu.
Paracetamolul este solubil 1:70 in apa si 1: 10 in alcool solutia apoasa are
Ph 5,4-7,5. La pH acid hidroliza cu formare de acid acetic si paraaminofenol
compus cu actiune antipiretica.
Suspensia se conserva doua saptamani; 1 lingurita contine cate 1 g de acid
acetilsalicilic si 1 g paracetamol.
Este indicat in reumatism cand se administreaza cate 2 lingurite seara si
dimineata ca tratament de atac si cate o lingurita seara si dimineata ca tratament
de intretinere.
42

SUSPENSIE CU PARACETAMOL
Contine paracetamol 2,4 g tragacanta 2 g zaharina sodica, 0,15 g sirop de
portocale 50 ml apa cloroformata la 1000 ml.
SUSPENSIE DE ANESTEZINA
Rp
Anestezina......................0,5 g
Apa de menta...........50 g
Apa distilata.................100 ml
Anestezina se pulverizeaza fin la major, se amesteca cu o parte egala de
guma arabica pulbere sau cu 5 g mucilag de guma arabica 33% pentru 100 g
vehicul, cu 2-3 ml apa de menta si apa distilata adaugata in mici portiuni. Se
trece cantitativ in sticla de expeditie. Se administreaza in carmpe stomacale. Ca
agenti de dispersie se pot folosi si mucilagul de metilceluloza 2%, 10g mucilag
pentru 100 g vehicul.
IV.2. SUSPENSII PENTRU UZ EXTERN
Suspensiile pentru uz extern denumite si lotiuni pentru preparate fluide
care au ca vehicul apa sau amestecuri hidroalcoolice in care se afla suspendate
substantele active aduse la un grad de finete corespunzator scopului terapeutic
urmarit. Aceste preparate pot fi considerate ca o forma convenabila de aplicare a
pulberilor indicata pentru tratamentul dermatozelor, exemelor generalizate
eruptiilor localizate sau diseminate.
IV.2.1 SUSPENSII MAGISTRALE DE UZ EXTERN

43

Aceste preparate se cunosc si sub denumirea de pensulati, mixturi

agitante. In multe astfel de preparate se utilizeaza o asociere de oxid de zinc si
talc iar ca vehicul un amestec de apa, glicerina, alcool. Acestei suspensii de baza
i se pot asocia diferite substante active. Deoarece stabilitatea unor astfel de
suspensii este foarte redusa datorita sedimentarii rapide a pulberilor se adauga
agenti stabilizanti de crestere a vascozitatii de exemplu guma tragacanta 1 %,
celulozaglicolat de sodiu 2-3 % sau alginat de sodiu 1-2% de exemplu :
Rp
Acid boric..................................5 g
Oxid de zinc
Talc
Glicerina
Alcool diluat ac10 g
Apa distilata....55 g
Celulozaglicolat de sodiu..3 g
Carboxinetilceluloza sodica se dizolva in apa, se suspenda cu solutia
obtinuta componentele solide, apoi se adauga glicerina si alcoolul.
IV.2.2 SUSPENSII CU SULF
In preparatele de uz extern se prescrie de preferinta sulful precipitat care
are particule mai fine ce pot fi dispersate mai usor. Sulful are actiune
antiseboreica si fungicida. Se intrebuinteaza in dermatologie in acnee ca
antiseboreic.
Sulful precipitat datorita aerului absorbit este hidrofob si de aceea da
suspensie neomogena, o parte din sulful din formula avand tendinta de a pluti la
suprafata preparatelor. Pentru a evita flotarea sulfului se umecteaza cu alcool,

44

amestec de apa, alcool si glicena, trietanolamina, tincturi cu saponine sau

substante tensioactive neionice de tipul polisorbatilor.
Rp
Sulfat precipitat..............2 g
Alcool............................5 g
Apa distilata la..100 ml
Sulful pulverizat se trilureaza in major impreuna cu alcoolul, apoi se
adauga in mici portiuni glicerolul cu apa.
Rp
Sulf precipitat.5 g
Oxid de zinc...10 g
Talc........................................10 g
Alginat de sodiu...2 g
Glicerol...................................20 g
Apa distilata..........................55 ml
Peste amestecul omogen obtinut din sulf si alginat de sodiu se adauga
oxidul de zinc si talcul, trecute prin sita VII. Se amesteca pana la obtinerea unei
pulberi uniforme care se prelucreaza apoi cu glicerina. Pasta rezultata se
dilueaza in apa.
Rp.
Sulf precipitat..................10 g
Acid salicilic 10 g
Spirt camforat..50 g
Glicerol ..20 g
Apa distilata ..110 ml
45

Se prepara mucilag de metilceluloza din apa prescrisa si metilceluloza. Se

dizolva acidul salicilic in spirtul camforat si solutia obtinuta se aduce treptat
peste sulful precipitat, se adauga apoi glicerina si mucilagul de metilceluloza.
Are loc precipitarea acidului salicilic si camforului datorita miscarii
concentratiei alcoolice. Ca agent de dispersie se poate folosi si un amestec de
metilceluloza 1% si tinctura cu saponine 5%.
IV.2.3. SUSPENSII DE ANESTEZINA
Rp
Anestezina................20 g
Apa distilata..........100 ml
Intrucat preparatul este folosit pentru aplicatii externe poate fi folosit
alcoolul ca vehicul. O dispersie asemanatoare se poate obtine folosind un
vehicul apos constituit din: monostearat de gliceril 1,3 g; glicerina 2 g,
laurilsulfat de sodiu 0,75 g, apa distilata qs ad 100g, o emulsie care asigura
stabilitatea.
Se trirureaza anestezina cu o cantitate egala de vehicul, se introduce
amestecul in flacon

si se adauga restul emulsiei. Aceasta rezolvare este

acceptabila daca faza grasa nu are efecte negative si de aceea este nevoie
consultarea medicului.

IV. 2.4. SUSPENSIE ANTISEBOREICA (Fo. No.)

Rp
46

Sulfura de mercur (rosie).............0,05 g

Sulf...................................................5 g
Suspensie sicativa..........................70 g
Alcool diluat................................24.5 g
Peste pulberea uniforma obtinuta din sulf si sulfura de mecur rosie se
adauga in mici proportiuni suspensiei sicativa. Se adauga apoi alcool diluat si se
tritueaza pana la omogenizare.
IV.3.SUSPENSII FLOCULATE
Literatura actuala , apreciind calitatile superioare ale suspensiilor
floculate, indica formularea unor asfel de suspensii cu sulfamide ca sulfam
erozina sau antibiotice ca palmitatul de cloramfenicol. Flocularea particulelor
care constituie faza insolubila se obtine fie prin utilizarea unui agent tensioactiv
care sa realizeze o umectare partiala si sa permita exercitarea unor forte de
atractie intre particule si formarea de agregate, fie prin utilizarea tensidului in
exces care este precipitat apoi cu tanin ca in prescriptia de mai jos. In ambele
cazuri flocularea se completeaza prin utilizarea de agent de stabilizare,
carboximetilceluloza, hidroxietilceluloza, alginate de sodium, etc.
Rp
Palminat de cloramfenicol.5,75 g
Tween 800,50 g
Carboximetilceluloza .0,40 g
Tanin 0,15g
Propilenglicol 20 g
Sirop...40 g
Tamponi de fosfati ph 8.10 g
Apa distilata ad.100 g
47

Suspensia de prepara prin metoda de condensare. Flocularea se obtine

prin excesul de tween, care realizeaza o umectare completa a particulelor
suspendate urmata de precipitarea partiala a acestuia cu ajutorul taninului.

CONCLUZII

48

Suspensiile (suspensionnes) sunt preparate farmaceutice care contin

substante solide insolubile dispersate in apa sau ulei.
Conditionarea substantelor medicamentoase sub forma de suspensie
prezinta unele avantaje cum ar fi: permiterea administrarii medicamentelor
insolubile sau greu solubile in concentratie ridicata; permite mascarea gustului
neplacut al unor substante active, prin suspendarea derivatiilor lor insolubili fara
gust ca de exemplu palmitatul sau steorolul de cloramfenicol; permit prelucrarea
unor medicamente insolubile conditionate in mod obisnuit in comprimate,
drajeuri, care nu pot fi administrate sub aceasta forma la copii mici; se pot
prelucra medicamente care sub forma de solutii prezinta o resorbtie si o
eliminare prea rapida suspendate intr-un solvent in care sunt solubile, se
realizeaza o resorbtie intarziata; se poate asigura o mai buna stabilitate chimica
medicamentelor prelucrate sub forma de suspensii, care in solutie pot suferi
descompuneri hidrolitice; suspendarea unei substante active constituie o cale
pentru rezolvarea unor procese fizice-chimice incompatibile, se evita unele
incompatibilitati care ar dauna calitatii medicamentului respectiv, de exemplu
salefierea unor saruri de alcaloizi in prezenta halogenurilor. Fata de aceste
avantaje, suspensiile prezinta dezavantajul major de a fi una din formele cele
mai instabile caracterizate printr-o rezerva apreciabila de energie superficiala
libera, ca urmare a gradului mic de dispersie; instabilitatea si dezechilibrul
termodinamic sau cinetic se manifesta prin tendinta particulelor de a sedimenta
mai mult sau mai putin rapid. Suspensiile se pot clasifica dupa diferite criterii:
dupa administrare (suspensii de uz intern, parenterol orale; cu aplicare dermica
sau de uz topic) dupa raportul fozelor (in care predomina foza fluida sau in care
predomina foza solida) dupa proprietatile reologice; in functie de natura
lichidului; in functie de dimensiunea particulelor faze interni, dupa natura si
originea fazei suspendate.
Pentru realizarea de preparate omogene cu stabilitate fizica cat mai mare,
in care principiul activ sa fie repartizat convenabil in faza externa lichida pentru
49

o perioada suficienta de timp, trebuie sa se tina seama de o serie de factori intre

care o importanta deosebita o prezinta marimea particului variaza intre 0,10 si
100 m, capacitatea de amestecare; viteza de sedimenatare, capacitatea de
redispersare.
Mediul de dispersie poate fi constituit din apa sau ulei ca si din alte
lichide sau asocieri ale acestora cum ar fi apa, glicerolul, alcoolul etc.
Astfel la formarea suspensilor administrate pe cale bucala sunt incluse
componente cu diferite roluri: coloizi protectori, edulcoranti, agenti acidifianti
daca este necesar aromatizanti conservanti. In mod ocazional substantele active
se pot suspenda numai in sirop sau intr-un vehicul pe baza de sorbitol. De obicei
se cere o stabilitate fizica cat mai indelungata a preparatelor si de aceea se
adauga agenti de suspensie. Prin agenti de sedimentare se inteleg substantele
care au rolul de a miscora viteza de sedimentare si de a usura reomogenizarea la
agitare si prelevarea dozelor. Agentii de suspensie pot avea rol de umectanti
cand reduc liofobia particulelor, favorizeaza dispersarea, reduc viteza de
sedimentare si permit o usoara redispersare. Ca agenti de suspendare se pot
folosi hodrocoloizi naturali din plante : guma arabica, tragacanta, alginati ;
derivati

de

celuloza :

carboximetilceluloza

sodica,

metilceluloza,

hidroximetilceluloza ; polimeri sintetici : alcool polivinilic, polivinilpirlidona,

carbopoli.
Suspensiile se prepara atat in farmacii cat si in industrie. Cele preparate in
farmacii au stabilitate limitata si trebuie consemnate in scurt timp de la
preparare. Suspensiile industriale trebuie sa fie stabile 2-3 ani.
Pentru prepararea suspensiilor farmaceutice procedeele de dispersare
mecanica sunt cele mai utilizate. Pentru cantitati mici, in farmacie operatiunea
de pulverizare se realizeaza la mojar manual cand se obtin particule de
dimensiunile cele mai corespunzatoare cu ajutorul mojarelor cu pistilul actionat
mecanic, dar mai ales cu ajutorul morilor de pulverizare electrica de mica
capacitate sau prin porifrizare cu mojare de agat. In industrie pulverizarea se
practica in mori de diferite tipuri inclusiv coloidale care permit obtinerea de
50

pulberi micronice. Se pot utiliza agitatoare N, omogenizatoare de tip Mixer,

Turmix Ultraturax.
Suspensiile se introduc asa cum prevede si F.R. VIII-a in flacoane de
capacitate mai mare pentru a permite agitarea si redispersarea fazei solide
sedimentate si se eticheteaza cu mentiunea a e agita inainte de intrebuintare.
In cazul in care substanta activa insolubila care urmeaza sa fie suspendate este
eroica sau toxica F.R.VIII-a aduce precizarea foarte importanta cu privire la
cantitatea care este admisa a fi prelucrata si anume nu este permisa depasirea
dozei pentru 24 ore, in cantitatea totala a suspensiei. Aceasta limitare a
farmacopeii are la baza precautia de evitare a unor accidente care s-ar putea
produce in cazul cand la administrare nu se asigura o omogenizare a suspensie
prin agitare cand ultimele portiuni din preparat ar contine o cantitate mai mare
de substanta activa suspendata.
F.R. VIII-a ca si alte farmacopei in privinta conditiilor de calitate se
rezuma la conditia de usoara redispersare a fazei interne suspendate precizand ca
prin agitare timp de 1-2 minute suspensia trebuie sa se omogenizeze.
Conservarea emulsiilor se face la loc racoros deoarece variatii de temperatura si
mai ales temperaturile mai ridicate pot produce modificari nedorite in
stabilitatea preparatelor. Eliberarea suspensiilor se va face numai daca se pot
usor redispersa la agitare. In cazul cand suspensia prezinta sedimente cimentate
capacitatea de curgere este modificata nepermitand o prelevare normala a
dozelor indicate se considera degradata si nu se elibereaza.

51

BIBLIOGRAFIE

1. Farmacopeea Romana, editia VI-a, 1948

2. Farmacopeea Romana, editia VII-a, Editura Medicala Bucuresti, 1956
3. Farmacopeea Romana, editia VIII-a, Editura Medicala Bucuresti, 1965
4. Farmacopeea Romana, editia IX-a, Editura Medicala Bucuresti, 1976
5. Farmacopeea Romana, editia a X-a, Editura Medicala Bucuresti, 1993
6. Fica Cornelia Emulsii si suspensii farmaceutice, Editura Medicala
Bucuresti 1973
7. Fica Cornelia Indreptar practic pentru prepararea medicamentelor,
Editura Medicala Bucuresti 1983.

52