Sunteți pe pagina 1din 23

REGIMUL SEMIPREZIDENTIAL FRANCEZ

1. Regimul semi-prezidenial
2. Frana
2.1.

Scurt istoric al dezvoltrii constituionale a

2.2.

Franei consular si popular


Regimul

2.3. Al doilea imperiu


2.4. A doua Republica
2.5. A treia Republica
2.6. A patra Republica
2.7. A cincea Republica
2.8. Puterea executiva
2.9. Puterea legislativa
3. Puterea judectoreasca
3.1 Consiliul Constituional
3.2 Contribuia gndirii si practice franceze la dezvoltarea Dreptului
Constituional

REGIMUL SEMIPREZIDENTIAL FRANCEZ


CONSTITUIA
Constituia, ca lege fundamentala a unui stat s-a impus in istoria lumii alturi de alte
instituii juridice ncepnd din secolul al XVIII-lea.Termenul "constituie" i pstreaz
accepiunea de "lege" pana in secolul al XVIII-lea cnd o dobndete pe cea de "lege
fundamentala", accepiune, astzi generalizata in toate statele.
Aa cum s-a artat in literatura de specialitate etimologic, termenul de constituie vine
din latinescul "constitutio" si se traduce prin "aezare cu temei", "starea unui lucru".
Prof.univ.dr. Ioan Muraru a artat in ideile sale reflectate in crile sale ca
"Adoptarea constituiei a devenit astfel un eveniment de importanta capitala pentru societatea
umana, ea marcnd victorii si mpliniri de aspiraii si sentimente sociale si morale. Aceasta
deoarece constituia a fost si este conceputa, intr-o viziune mai larga ce excede juridicului, nu
numai o lege fundamentala, ci de fapt o realitate politica si statala ce se identifica cu chiar
societatea creata n urma revoluiilor victorioase".1
In constituii sunt consacrate principiile fundamentale ale ntregii viei
economice, politice, sociale, morale si juridice, din viata unui stat, a unei societi.
Filosoful german F. Hegel, in cunoscuta sa lucrare "Principiile filosofi ei
dreptului" spune ca poporul trebuie sa aib in fata de constituia lui sentimentul dreptului
sau si al strii de fapt in care se afla. El este de prere, in aceeai lucrare ca "fiecare popor isi
are constituia care i se potrivete si care i se cuvine".2
Importanta si semnificaiile constituiei l-au determinat pe prof.univ. Ioan
Deleanu, sa vad in ea "aezmntul politic si juridic fundamental care, reflecand si
consolidnd cuceririle oamenilor si proiectnd direciile definitorii ale evoluiei viitoare a
societii, statornicete cucerirea puterii de stat, noile structuri social-politice precum si
drepturile si ndatoririle fundamentale ale cetenilor".
1

Ioan Muraru, Drept constituional si Instituii Politice, Ed.aVI-a, revizuita si adugit, Editura Actami,
Bucureti 1995 "
2

F.Hegel, Principiile filosofiei dreptului"


2

Fcnd o sinteza a evoluiei fenomenului de care ne ocupam, n preocuparea de


definire a constituiei, prof. Ioan Muraru arata:
"Constituia a fost conceputa iniial ca ansamblul normelor juridice care au ca scop
limitarea puterilor guvernanilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului si
ceteanului".
In demersul tiinific pentru definirea constituiei au fost date acestei noiuni
diverse definiii a cror analiza nu este lipsita de interes. Astfel prof. Constantin
Dissescu definete constituia ca fiind: organizarea exerciiului suveranitii". Apoi
adaug: "fiindc exerciiul suveranitii se numete guvern in sensul cel mai larg putem zice ca
constituia e organizarea formei de guvern pe care poporul suveran si-o da".
Profesorul Paul Negulescu definete si el constituia ca fiind "o norma, care
cuprinde principiile referitoare la organizarea statului precum si drepturile publice".
Andre Hauriou, constituional ist de prestigiu, distinge constituiei doua sensuri, unul
material, si altul formal. El spune ca prin constituie se nelege ansamblul regulilor care
administreaz organizarea si funcionarea statului.
Un alt constituional istoric, Benoit Jeanneau, definete constituia, n sens material,
ca ansamblul regulilor relative la organizarea si activitatea statutului, iar in sens formal, ca
documentul care reglementeaz instituiile si care nu poate fi elaborat sau modificat dect
dup o procedura diferita de cea folosita pentru alte reguli de drept.
1. REGIMUL SEMI - PREZIDENIAL
Regimul semi - prezidenial reprezint o cale de mijloc intre regimul prezidenial si
regimul parlamentar, intre un sistem care acorda preedintelui prerogative foarte largi si un
sistem care nu-i acorda nimic.
Preedintele ales de ntregul popor devine un arbitru intre puterile statului, iar puterea
executiva aparine Guvernului. Este cea mai importanta deosebire intre regimul semi prezidenial si cel prezidenial, in regimul prezidenial preedintele fiind totodat si eful
puterii executive.3

Benone Puca, Andy Puca, Drept constituional comparat. Ed. Fundaiei Academice Danubius Galai, op. cit,
p. 12
3

ntre regimurile prezideniale si cele semi - prezideniale, ca element comun este


posibilitatea de punere sub acuzare a preedintelui in anumite situaii grave. In
regimurile semi - prezideniale,in anumite situaii specifice prevzute in Constituie,
preedintele poate dizolva Parlamentul, in timp ce acest lucru nu-1 poate face un
preedintele intr-un sistem prezidenial. Este de remarcat faptul ca att in regimul
prezidenial, cat si in regimul semi - prezidenial, preedintele nu are iniiativa
legislativa, dar el poate opri adoptarea unor proiecte de legi si sa dispun trimiterea lor pentru
o noua discutare Camerei (sau Camerelor) in scopul reexaminrii proiectului pe care nu-1
accepta.4
In sistemul anumitor constituii, atribuiile privind funciile militare si cele de politica
externa sunt aceleai.
Printre democraiile care au drept sistem de guvernare cel semi - prezidenial se
numr: Albania, Bosnia-Heregovina, Coreea de Sud, Croaia, Finlanda, Frana, Polonia,
Portugalia, Romnia, Rusia, Slovenia, Turcia, Ucraina i statele baltice.
Exemplul clasic al sistemului semiprezidenial l constituie modelul politic francez,
consacrat de Constituia Franei din 4 octombrie 1958.

Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, op.cit., pg.27

2. Frana
2.1.

Scurt istoric al dezvoltrii constituionale

Istoria constituionala a Franei prezint un deosebit interes pentru ca in sistemul


Constituional francez s-au perindat aproape toate formele de guvernmnt.
Astfel, o monarhie absoluta n care persoana regelui se confunda cu statul, o voina
nengduita i pusese amprenta pe organizarea de stat a Franei. 5 Dup cum se tie, Frana,
a cunoscut in decursul istoriei sale att monarhia absoluta, monarhia constituionala,
imperiul, dar si republica parlamentara, iar in prezent ea este o republica semiprezidentiala.6 Naiunii franceze i se recunoate o contribuie majora in enunarea si realizarea
unei doctrine si practici politice democratice si liberale privind instrumentele de exercitare ale
puterii, crearea unei filosofii a libertii individului si egalitii umane care au declanat
rennoiri constituionale in aproape toate statele europene. Dar fenomenul care a impus
noua doctrina politica si marile principii de egalitate, libertate si fraternitate a fost revoluia
franceza de la 14 iulie 1789.
Perioada Revoluiei franceze a fost deosebit de dinamica si complexa,
caracterizata prin numeroase deplasri ale forelor politice; ea s-a axat in jurul a trei structuri:
a) Adunarea Constituanta;
b) Convenia,
c) Directoratul, fiecare dintre aceste structuri reprezentnd un anumit
moment de echilibru al forelor politice revoluionare si reflectnd unele
concepii diferite despre drept si valorile umane.
a) Adunarea Constituanta si-a propus sa elaboreze o noua Constituie pentru
Frana, in ciuda somaiei regelui Ludovic al XVI-lea. Memorabilele cuvinte rostite de
Mirabeau "suntem aici prin fora poporului si nu vom pleca dect prin fora baionetelor",
reflectau mentalitatea unor gnditori care vedeau in emanciparea Franei nu numai propria
lor emancipare, dar si edificarea unui stat nou, ntemeiat pe principiile libertii. La doi ani si
__________________
5
6

Gh. Tanase, Separatia puterilor n stat, Editura tiinific, Bucureti , 1994, p.145
Victor Duculescu, .a., op. Cit., p.145
5

jumtate de la cderea Bastiliei a fost adoptata prima constituie scrisa a Franei si a doua din
Europa (in luna mai 1791 Polonia adoptase deja o constituie scrisa la 3 septembrie 1791),
constituie care marcheaz nc meninerea monarhica, dar fundamenta aezarea acesteia pe
baze democratice si constituionale. Aadar, acest prim aezmnt fundamental scris a
pus bazele unei monarhii constituionale in care regele "domnea dar nu guverna".
Instituia regalitii s-a meninut pentru ca in perioada imediat urmtoare
revoluiei de la 14 iulie 1789 in Frana nu se formase nc un curent social favorabil
republicii, pe de o parte. Pe de alta parte, revoluia burgheza nu-si propusese
schimbarea formei de guvernmnt ci doar nlturarea absolutismului monarhic.
Refuzul regelui Ludovic al XVI-lea de a nelege procesul de schimbri,
incercarea acestuia de a fugi peste hotare, complicitatea cu foitele strine care doreau sa
intervin in treburile Franei au dus in final la judecarea si condamnarea sa. Frana a inceput
din acest moment o epoca in care violenta revoluionara era considerata mijlocul cel mai
eficace pentru a garanta instituiile statului de drept.
Unul dintre cunoscuii conductori ai revoluiei, Robespierre, spunea c,
"Guvernul revoluiei este despotismul libertii contra tiraniei".7
b) Convenia. Perioada Conveniei s-a reflectat in adoptarea Constituiei din 24 iunie 1973
(care consacra prima Republica in istoria constituionala a Franei) si care nu a mai fost
aplicata in condiiile confruntrilor pe care le cunotea viata politica revoluionara.
Schimbrile

care

s-au

produs

au

marcat

apariia

unor

numeroase organizaii

revoluionare, dar si cristalizarea unor cai al transformrilor: calea iacobina, exprimata de


Robespierre si adepii si, care preconiza intransigena fa de adversarii revoluiei si calea
girondina care preconiza efectuarea unor transformri panice, democratice.8
c) Directoratul, instituit de Constituia din 22 august 1795 a reprezentat o
noua forma de organizare politica care dorea sa ia locul conveniei revoluionare.Ea
a constituit i o mai mare garanie a libertii mpotriva arbitrariului, eliminnd definitiv
violena din arsenalul metodelor politice.9
___________________
7

Victor Duculescu, s.a,, op. cit., p. 147

Benone Puca, Andy Puca, op. cit., p. 69, 9Victor Duculescu, s.a., op.cit., p. 148

O separaie a puterilor a fost instituita de Constituia din 1791, in timp ce


Constituia din 1793 (neaplicata) prevedea primatul legislativului, cu alte cuvinte " o
adevrata dictatura a adunrilor".
Prin ntregul sau sistem de organizare, Directoratul s-a dovedit un regim politic
tranzitoriu care caut, pe de o parte, sa elimine abuzurile svrite in numele revoluiei, iar pe
de alta parte, sa menin valoarea principiilor revoluiei.
2.2 Regimul consular si imperial. Regimul consular si imperial
marcheaz trecerea spre centralizarea puterii si subordonarea rolului adunrilor. Primul
consul, Napoleon Bonaparte, avea sa-si ntreasc puterea in stat beneficiind, un mare
prestigiu.
Napoleon a militat pentru o puternica organizare a statutului si nu pentru
reguli constituionale, sfrind prin a se proclama "mprat al tuturor francezilor".
Abdicarea lui Napoleon Bonaparte la 6 mai 1814 si revenirea regelui
Ludovic al XVI-lea a nsemnat reluarea regimului monarhic, prin edictarea Chartei
constituionale pstrndu-se modelul

guvernrii parlamentare bazat pe principiul

separaiei puterilor. Charta ncredina puterea legislativa regelui, Camerei Pairilor, carelua
locul Senatului si Camerei deputailor. Trebuie menionat ca numai monarhul avea iniiativa
legilor, cele doua camere rezumndu-se la rolul de a prezenta regelui propuneri in vederea
elaborrii legilor. Dei restabilirea monarhiei a dus la revitalizarea practicilor "fostului regim",
cu toate acestea monarhia francez avea sa pstreze o anumita imagine a fostelor liberti
care nu mai puteau fi ignorate de poporul francez.
2.3.Al doilea imperiu. Al doilea imperiu, proclamat de Ludovic Bonaparte dup
ce efectuase o concentrare masiva a puterilor in minile executivului, avea sa reprezinte in
forme noi o reluare a sistemului monarhic. mpratul pstra importante prerogative politice si
in sistemul de organizare a statului, respectnd insa instituiile democratice ale statului. Intre
anii 1860-1870 asistam la efectuarea unei reforme care amintea de o rentoarcere la vechiul
sistem parlamentar. Camerele reprimiser dreptul de a-si da avizul o data pe an asupra
politicii generale a Guvernului. Raporturile dintre guvern, Senat si Corpul Legislativ sunt
reglementate prin senatus - consultiri, iar nu prin decrete imperiale. 10
10

Gh. Tanase Gheorghe, op.cit., p. 159


7

Al doilea imperiu restaurat la 2 decembrie 1852 de Ludovic Napoleon a pus


bazele unui regim politic liberal. Acest imperiu a fost lichidat in urma revoluiei din
septembrie 1870, care a avut loc in condiiile nfrngerii in rzboiul franco-prusian (18701871).
2.4.
in

A doua Republica. Primul ciclu constituional francez care a nceput

1789 se incheie cu Pactul Orleanist din

1830 - anul revoluiilor burghezo -

democratice din Europa. In perioada Revoluiei de la 1848, Frana a cunoscut o noua


Constituie (la 4 noiembrie) care ncredina Puterea executiva Preedintelui Republicii, ales
pe o perioada de patru ani. Constituia de la 4 noiembrie 1848 consfinea cea de a doua
Republica a Franei. n art. 19 din Constituie se preciza ca "Separaia puterilor este prima
condiie a unei guvernri libere, iar in art. 20 se arata ca puterea legislativa era delegata
Adunrii

Naionale

(compusa

din

750

de

deputai).

2.5.

A treia Republica. Constituia din

1875, prin care se instituia

Republica a IlI-a reflecta preocuparea elementelor monarhice si republicane de a-si


asigura conducerea in noua forma de stat si totodat exprima compromisul intre cele
doua curente, monarhist si republican. 11 De remarcat faptul ca, noua Constituie pune
capt instabilitii politice si a stabilit in Frana un regim parlamentar echilibrat prin
mecanisme constituionale de o mare simplitate si eficienta.
Parlamentul era format din doua camere legislative (Camera Deputailor si
Senatul). Preedintele Republicii era ales pe o durata de 7 ani (cu posibilitatea de a fi reales),
de ctre membrii Camerei Deputailor si Senatului reunite in Congres.
Constituia a acordat o larga competenta Preedintelui.
Avea iniiativa legilor mpreun cu membrii celor doua camere. El
promulga legile si avea dreptul de a dizolva Camera Deputailor, cu avizul Senatului.
Preedintele avea dreptul de a negocia si ratifica tratatele. Preedintele ii numea pe minitri
care trebuiau sa primeasc ncrederea parlamentului, in fata cruia acetia isi angajau
rspunderea politica.
11

Gh. Tanase Gheorghe, op.


cit. P. 160
8

Camera Deputailor era aleasa prin vot universal si direct iar Senatul prin
sufragiu universal indirect. Senatul avea un prestigiu politic mai mare dect Camera
Deputailor, datorita faptului ca era investit cu un control politic asupra legilor adoptate in
vederea

verificrii

constituiei

asupra

legilor

adoptate

in

vederea

verificrii

constituionalitii acestora.
Camera deputailor era aleasa pe 4 ani, si Senatul alctuit din senatori
numii pe viata sau recrutai prin scrutin indirect. Mandatul senatorilor era de 9 ani, o reinnoire
a unei treimi din mandate efectundu-se la fiecare 3 ani. Vrsta pentru a fi ales deputat era de
25 ani, iar vrsta ceruta pentru ca o persoana sa poat fi aleasa senator
era stabilita la 40 ani.
Regimul constituional instituit in 1875 s-a meninut pana in 1940, cnd
prbuirea Franei in fata atacului german a suprimat instituiile celei de a treia
republici iar marealul Petain a convocat Adunarea Naionala la Vichy, pentru a-1 investi
cu largi atribuii de sef al statului.
Prin legea din 10 iulie 1940, marealul Petain a dobndit atribuii foarte largi.
El numea si revoca minitrii si secretarii de stat, exercita puterea legislativa, promulga
legile, dispunea de fora armata avea dreptul de amnistie etc. Prin aceeai lege a fost
abrogat art.2 din legea din 25 februarie 1875, cu privire la alegerea Preedintelui
Republicii de ctre Senat si Camera Deputailor.
In atmosfera apstoare care domnea in Frana dup al doilea rzboi
mondial, poporul francez este chemat la urne, la 21 octombrie 1945 sa se pronune in cadrul
unui Referendum in favoarea sau mpotriva regimului politic existent la acea data.
Rspunsul acestuia a fost renunarea la principiile si instituiile Constituiei din 1875 si
adoptarea unei legi fundamentale noi.12
2.6. A patra Republica. Cea de a patra republica franceza i gsete
originea in instituiile revoluionare create de generalul De Gaulle in timpul de eliberare a
tarii.13 Generalul De Gaulle s-a angajat in aprilie 1944 sa reuneasc o Adunare Constituanta
pentru a pune bazele unei edificri democratice a statului printr-o noua lege fundamentala.
12

Benone Puca, Andy Puca,


op.cit., p. 74

13

Victor Duculescu, s.a., op. cit., p.


151

Elaborarea noii Constituii a Franei a fost precedat de instituirea unei


comisii in cadrul Adunrii Constituante care trebuia sa elimine imperfeciunile si
instabilitatea celei de a treia Republici, pe de o parte, si sa garanteze instituii trainice
care sa asigure drepturile, libertile si funcionarea normala a organelor statutului, pe de
alte parte.
Organizarea puterilor in sistemul Constituiei din 1946 consacra
Parlamentul bicameral, compus din Adunarea Naionala aleasa prin sufragiu universal direct,
pe baza reprezentrii proporionale si Consiliul Republicii, cea de a doua Camera, ales
prin scrutin indirect.
In sistemul Constituiei din 1946, preedintele republicii era ales pe 7 ani si
avea atribuii importante printre care numirea Consiliului de minitri, promulgarea legilor si
desfurarea raporturilor internaionale.
Preedintele Consiliului de Minitri devenea factorul cel mai important al
Guvernului si pentru prima data in istoria constituionala a Franei i se recunotea rolul
determinant in conducerea cabinetului si calitatea de organ ierarhic superior al
minitrilor. Potrivit prevederilor art 45 din Constituie, Preedintele de Consiliu este
desemnat de ctre Preedintele Republicii la inceputul fiecrei legislaturi, dup
consultaiile uzuale. Pentru a fi eficae, din punct de vedere juridic desemnarea trebuia sa fie
aprobata de Adunarea Naionala cu majoritatea absoluta a membrilor care o compunea,
dup care Preedintele Republicii numea prin decret pe Preedintele Consiliului.14
Constituia din 1946 fcea din Preedintele Consiliului o adevrata
instituie de drept public, care nu exista sub regimul legilor constituionale din 1875. In
Constituie se stipuleaz atribuii speciale pentru Preedintele Consiliului de Minitri, cum ar
fi de exemplu, alegerea colaboratorilor, coordonarea politicii generale a guvernului,
dispune de iniiativa legislativa, poate pune chestiunea de incredere inaintea Adunrii
naionale.15

14
15

Benone Puca, Andy Puca, op.cit., p. 75


Gh. Tanase Gheorghe, op. cit., p. 176

10

Preedintele Consiliului de Minitri, n virtutea art. 38, avea dreptul de a


contrasemna actele Preedintelui Republicii, iar conf. cu art. 47 asigura conducerea tortelor
armate si coordona lucrrile referitoare la Aprarea Naionala, asigura executarea legilor,
avea dreptul sa numeasc in toate funciile civile si militare.
In conformitate cu prevederile Constituiei au fost create un numr de
organisme consultative pentru a asista guvernul si Adunarea naionala in atribuiile lor, cum ar
fi: naltul Consiliu al Uniunii, Consiliul Economic, Consiliul Suprem al Magistraturii,
Consiliul de Stat, Consiliul Superior al Aprrii Naionale, Consiliul Superior al Educaiei
Naionale etc.
Puterea judectoreasca este prevzuta expres in Constituie ca fiind
autonoma si pentru prima data inamovibilitatea magistraturii este ridicata la rangul de principiu
constituional.
Consiliul Superior al Magistraturii era compus din 14 membri si potrivit art.
83, Preedintele Republicii era si Preedintele Consiliului, ministrul de justiie era
vicepreedinte. Consiliul Superior al Magistraturii prezenta pentru numire, Preedintele
Republicii, pe magistrai. Din acest punct de vedere, prevederile art. 84 din Constituie
marcheaz un compromis, numirea magistrailor rmnnd o prerogativa a
Preedintelui Republicii, insa decizia acestuia era luata in baza prezentrii fcuta de Consiliul
Superior al Magistraturii.
Viata politica a Franei incepe sa se caracterizeze prin instabilitate politica, in
12 ani si 5 luni perindandu-se 20 de guverne, si toate acestea datorita rivalitii acerbe
intre partide dar si imobilismului politic al unor conductori.16
2.7. A cincea Republica. Folosindu-se de criza politica din tara, agravata
si de rzboiul Franei mpotriva Algeriei, unele forte politice au exercitat presiuni
mpotriva Adunrii Naionale pentru a ceda puterea guvernului. Dup insurecia din 13 mai
1958 din Algeria, care era atunci colonie franceza, Generalul De Gaulle a fost solicitat sa
formeze un guvern. La 1 iulie 1958, cu 329 voturi "pentru" si 224 "contra", genralul De Gaulle
a fost investit in calitate de prim ministru al unui guvern care avea sa fie cel din urma al celei
de a IV-a Republici. La 2 iunie 1958 generalul De Gaulle a obinut depline puteri pentru a
face fata noii situaii create. Adunarea Naionala a acordat apoi executivului
16

Victor Duculescu, s.a., op. cit., p. 153 , 17 Benone Puca, Andy Puca, s.a.. op. cit. p.77
11

imputernicerea de a elabora proiectul unei noi Constituii, urmnd sa fie aprobata printr-un
referendum in afara Parlamentului. Hotrrea Adunrii Naionale din 3 iunie 1958 a constituit
actul de renunare a Parlamentului la controlul asupra puterii executive.17
Noua Constituie a celei de a cincea Republici a intrat in vigoare la 4
octombrie 1958 mpotriva creia comunitii, precum si extrema dreapta si stnga au votat
impotriva.
Constituia celei de a cincea Republici a Franei isi gsete filosofia
politica in concepiile generalului De Gaulle pe care mai trziu le- a tradus in viata.
2.8 Puterea executiva.
1.Preedintele Republicii. Potrivit art. 6 din Constituie preedintele este ales
de ctre un corp electoral special, alctuit din deputai, membrii ai Consiliilor generale si ai
Adunrii teritoriale de dincolo de mari, primarii si reprezentanii alei ai Consiliilor comunale.
Preedintele Republicii numete pe primul ministru si pune capt activitii sale prin acceptarea
demisiei, numete si schimba la propunerea primului ministru pe membrii guvernului, fara a
mai cere pentru acesta aprobare speciala a Parlamentului. Puterea discreionara de numire se
exercita numai in raport cu primul ministru.
Constituia prevede situaia cnd Preedintele Republicii are posibilitatea de
a evita Parlamentul in activitatea legislativa, prin recurgerea la referendum.
Art. 11 din Constituie stabilete pentru preedinte dreptul de a supune
referendumului, la propunerea guvernului sau a celor doua Camere, orice proiect de lege
privind organizarea puterilor publice, aprobarea unei nelegeri privitoare la Comunitate, sau
ratificarea unui tratat. Prin urmare Preedintele Republicii dispune de o putere discreionara in
mnuirea referendumului. Preedintele Republicii a fcut uz de referendum la 8 ianuarie 1961,
la 8 aprilie 1962 si la 28 octombrie 1962. La primul referendum, generalul De Gaulle cerea
corpului electoral sa aprobe un proiect de lege in care se prevedea organizarea unei
consultri prin vot a poporului algerian asupra modului cum intelege sa-si construiasc
destinul, posibilitatea pentru guvernul Franei de a reglementa pe cale de decret, pana la
obinerea rezultatului votului, organizarea puterilor publice in Algeria.
Preedintele Republicii, conform art. 16 poate sa ia masurile cerute de

12

anumite circumstane, dup consultarea oficiala a primului ministru, a preedinilor Adunrilor


si Consiliului Constituional.18
Preedintele comunica cu Adunrile Parlamentului prin mesajele
prezideniale, mesaje care sunt citite, fara a da loc la dezbateri, mesajele cuprind punctele
de vedere ale Preedintelui Republicii in legtura cu cele mai importante probleme de
politica interna si externa.
Constituia a acordat Preedintelui Republicii puteri proprii in raporturile sale
cu Consiliul Constituional. Astfel, din cei noua membri numii in Consiliul Constituional,
trei sunt desemntati de ctre Preedintele Republicii, ceilali sase fiind
alei, respectiv trei de ctre preedintele Adunrii Naionale, iar ceilali trei de ctre
Preedintele Senatului. Preedintele Republicii, conform art. 56 din Constituie
desemneaz si pe preedintele Consiliului Constituional.19
In art. 13 din Constituie se acorda Preedintelui Republicii dreptul de a semna
ordonanele si decretele deliberate in Consiliul de Minitri. In numeroase cazuri, insa,
Preedintele Republicii a semnat din propria iniiativa decrete care nu fuseser supuse
dezbaterii in Consiliu, ceea ce a nsemnat ca Preedintele exercita o anumita putere
discreionara.
Preedintele Republicii prezideaz edinele Consiliului de Minitri,
Consiliile si Comitetele Superioare ale Aprrii Naionale, Consiliul Superior al
Magistraturii si alte comitete cu caracter temporar.
2. Guvernul. Din prevederile art. 20 din Constituie rezulta ca "Guvernul
hotrte si conduce politica naiunii. El dispune de administraie si de fora armata.
Rspunde in fata Parlamentului in condiiile si potrivit procedurilor prevzute in art. 49 si
50.20
In ce privete numirea primului ministru, aceasta este o atribuie a
Preedintelui Republicii. Decretul Preedintelui Republicii, in acest caz, nu are nevoie sa fie
consemnat de primul ministru care iese din activitate. Preedintele este liber sa desemneze pe
cine dorete pentru funcia de prim ministru, indiferent daca este parlamentar sau nu, si nu
____________________________
18

Andre Horiau, Droit constitutionnel et institution politiques, Paris, 1967, p. 690.

19

Benone Puca, Andy Puca, op. cit., p. 79

20

Gh. Tanase Gheorghe, op, cit., p. 187


13

este obligat ia consultare cu grupurile politice parlamentare. Cu toate acestea el trebuie sa


tina seama de cerina ca persoana ce va fi desemnata prim ministru sa se bucure de increderea
majoritii parlamentare.
De reinut ca, Preedintele Republicii prezideaz Consiliul de Minitri, si in
consecina, face parte din guvern si in aceasta calitate, isi rezerva determinarea scopurilor,
lasand minitrilor execuia deciziilor21.Conform prevederilor art. 23 din Constituie "funciile
de membru al guvernului sunt incompatibile cu exerciiul oricrui mandat parlamentar; al
oricrei funcii de reprezentare profesionala cu caracter naional si al oricrei activiti
profesionale.
Consiliul de Minitri reunete totalitatea membrilor guvernului sub
preedinia efului de stat. In mod excepional primul ministru poate sa suplineasc pe
Presedeintele Republicii in virtutea unei delegri exprese a efului de stat si pentru o ordine
de zi determinata.
Practica guvernamentala din timpul celei de a cincea Republici a
statornicit rolul cabinetului, reducandu-1 la pregtirea problemelor ce urmeaz sa fie discutate
si a hotaririlor ce urmeazza sa fie luate de ctre Consiliul de Minstri.
Sub guvernul generalului De Gaulle, edinele consiliului de minitri erau mai
puin frecvente si treptat, consiliile de minitri au luat caracterul reuniunilor de Cfabinet,
ceea ce evideniaz alunecarea centrului de greutate al puterii ctre Preedintele
Republicii.
Aadar, Consiliile

interministeriale

reunesc

minitrii

interesai

in

reglementarea unei probleme deteminate si sunt prezidate fie de primul ministru, fie de eful
statului, cnd el considera ca problemele ce urmeaz a fi analizate mbrac un aspect
politic.
3. Competenta guvernului. Potrivit prevederilor art, 37 din Constituia din 4 octombrie
1958 "Alte materii dect acelea care sunt de domeniul legii sunt de competenta
regulamentelor". Prin urmare, noua putere a executivului este paralela cu puterea legislativa si
isi atrage sursa direct din legea fundamentala.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 38, guvernul poate lua prin
ordonane masuri care, in mod normal, tin de domeniul legii.
21

Benone Puca, Andy Puca, op. cit., p.80


14

Ordonanele sunt luate in Consiliul de Minitri, dup avizul Consiliului de


Stat.
Trebuie menionat faptul ca, din momentul in care Parlamentul a votat
deplinele puteri guvernului asupra materiilor care fac obiectul delegrii, puterea
legislativa numai aparine Parlamentului.
In sistemul Consitutiei din 1958, autoritatea guvernului este condusa de
primul ministru. El asigura executarea legilor, este responsabil de aprarea naionala, are
dreptul de iniiativa legislativa si dreptul de a emite regulamente. Are dreptul de avizare si
de propunere pentru posturile in care numirea se face de ctre Preedintele Republicii, avnd
totodat, dreptul de numire in toate celelalte posturi militare si civile. Ca s preedintele
Republicii sau preedintele uneia din Camere, primul ministru poate sesiza Consiliul
Constituional, cnd considera ca o lege votata de Parlament nu este conforma cu legea
fundamentala.22
2.9. Puterea legislativa.
1. Parlamentul. Potrivit art. 24 din Constituie, Parlamentul se compune din
Adunarea Naionala si Senat. Deputaii Adunrii Naionale sunt alei prin scrutin direct.
Senatul este ales prin vot indirect. Se asigura reprezentarea colectivitilor teritoriale ale
Republicii. Francezii stabilii in afara Franei sunt reprezentai in Senat. Adunarea Naionala se
compune din 277 deputai, alei pe durata unui mandat de 5 ani. Senatul cuprinde 321
senatori, care sunt alei pe timp de 9 ani, de ctre un colegiu electoral compus in principal
din consilieri alcsi in fiecare departament.
In ceea ce privete cele doua Camere ale Parlamentului francez, ele
prezint o serie de reguli comune. In rndul acestor regului comune o poziie dintre cele mai
importante o ocupa acelea care se refera la situaiile de incompatibilitate cu executarea
unui mandat de parlamentar. Astfel, funciile publice neelective sunt incompatibile cu
calitatea de deputat sau de senator, cu cteva excepii.Interdicia cumulului se extinde la
funcionarii

internaionali,

la

conductorii

ntreprinderilor

naionalizate

si

stabilimentelor publice naionale. Aceasta interdicie privete, de asemenea, pe membrii


Consiliului Constituional si ai Consiliului Superior al Magistraturii. Dar mandatul
22

Maurice Duverger, La Cinquieme Republique, Paris, 1959, p.102

15

parlamentar nu este transformat intr-o veritabila profesie. Cu alte cuvinte, cel ales nu trebuie
sa ntrerup orice legtura cu profesia pe care a avut-o anterior, fiecare, dup expirarea
mandatului, de parlamentar, se poate intoarce la munca de baza. Cu privire Ia imuniti,
acestea sunt asigurate din dorina de a-i feri pe parlamentari de arestri, ameninri, de
imixtiuni asupra vieii lor. Parlamentarii nu pot ti urmrii pentru acte svrite in exerciiul
funciunii lor, pentru opinii, voturi, cuvntri, nici dup ce mandatul de parlamentar a
luat sfrit. Garania de care beneficiaz parlamentarul consta in aceea ca nu poate fi lipsit de
libertate si aceasta nu-I poate fi limitata dect cu autorizarea adunrii din care face parte.
Trebuie precizat ca protecia parlamentarilor se extinde, gratie inviolabilitii, si la actele care
sunt svrite in afara funciei.23Parlamentarii beneficiaz de un regim de indemnizaii, aliniat
la salariul celor mai inalti funcionari.In conformitate cu prevederile art. 28 "Parlamentul se
reunete de drept intr-o sungura sesiune ordinara care incepe in prima zi lucratoare din
octombrie si se incheie in ultima zi lucratoare din iunie.Numarul de zile de edina pe care
fiecare adunare le poate tine in cursul sesiunii ordinare nu poate depasi o suta douzeci".
Parlamentul poate fi convocat si in sesiuni extraordinare. Iniiativa convocrii unei sesiunei
extraordinare a Parlamentului aparine primului min istru sau majoritii membrilor
Adunrii Naionale, dar nu Senatului (art. 29).
Cele doua Camere au regulamentele lor de funcionare, care stabilesc
regimul organizrii interne si desfurarea activitii lor. Activitatea parlamentara se
desfoar sub conducerea preedinilor celor doua Camere, avnd ca forme de
organizare birourile, grupurile parlamentare. Alturi de acestea mai exista un alt organ de
lucru si anume Conferina preedinilor care decide in legtura cu ordinea de zi. edinele
Adunrilor sunt stabilite de birouri. Adunarea se poate reuni si in edina secreta, la cererea
primului mi nistru sau a unei zecimi din membrii sai.24
Atribuiile Parlamentului constau, in principal, in elaborarea legilor in orice
materie.
Sistemul parlamentar francez cuprinde multe elemente asemntoare cu
parlamentele celorlalte state democratice si cu Parlamentul roman. Existenta unor
____________________________
23

Victor Duculescu, s.a .. op. cit, p. 163

24

Benone Puca, Andy Puca, op. cit., p. 84

16

delimitri precise intre atribuiile Adunrii Naionale si ale Senatului da originalitate


sistemului francez.
In sistemul Constituiei de la 1958, Consiliul Economic si Social are un rol
consultativ. El se compune din 230 de membri, persoane care provin din diferite grupuri
sociale, angajate in viata economica si sociala.
Titlul V al Constituiei din 4 octombrie 1958, intitulat "Raporturile dintre
parlamentari si guvern", stabilete in art. 34 domeniile care sunt rezervate legii sau
activitii Parlamentului in exclusivitate. Art. 34 distinge doua domenii diferite si anume:
- domeniul in care legea fixeaz legile;
- domeniul unde Parlamentul este singur abilitat sa intervin.
In alte materii, legea fixeaz doar principii generale, lasand posibilitatea de a
interveni pe cale reglementara. Lista materiilor legislative stabilite in art. 34 nu este definitiva,
ea poate sa fie completata si precizata printr-o lege organica.
Iniiativa legislativa este acordata concomitent guvernului si membrilor
Parlamentului. Iniiativa guvernamentala se materializeaz in proiectele de legi depuse de
ctre primul ministru in numele guvernului. Tnititativele parlamentare care iau in mod
tradiional numele de "propuneri de legi" sunt depuse de membrii Senatului, precum si de
membrii Adunrii Natioanle.
3. Puterea judectoreasca
Titlul VIII al Constituiei franceze, intitulat "Despre autoritatea
judectoreasca", stabilete in art. 64 ca "Presedinteloe Republicii este garantul
independentei autoritii judectoreti. El este asistat de ctre Consiliul Supoerior al
Magistraturii". Din lecturarea prevederilor constituionale rezulta indubitabil ca
magistratura nu este considerata un corp autonom, legiuitorul constituant a avut in vedere
ca, autoritatea judectoreasca sa nu devin o putere susceptibila de a constitui o contrapondere
fata de organele politice fundamentale.25

25

Benone Puca, Andy Puca, op. cit.,


p. 84

17

Art. 65 din Constituie aduce o serie de precizri in legtura cu Consiliul


Superior al Magistraturii. Astfel, se arata ca acest organism este prezidat de
Preedintele Republicii, iar Ministrul Justiiei este de drept vicepreedinte al
Consiliului, putnd tine locul Preedintelui Republicii.
Consiliul Superior al Magistraturii cuprinde noua membrii desemnai de
ctre Preedintele Republicii, in condiiile stabilite prin legea organica. Atribuiile acestui
Consiliu sunt urmtoarele: face propuneri pentru numire de judectori Ia Curtea de Casaie,
pentru acelea de primpresedinte de Curte de Apel si pentru acelea de tribunale de mare
instana; isi da avizul, in condiiile fixate de o lege organica, asupra propunerilor ministrului
justiiei referitoare Ia numirea celorlali magistrai ai preedintelui; este consultat in
privina graierilor, in condiiile stabilite printr-o lege organica.
Titlurile VIII si IX din Constituie stabilesc si normele fundamentale cu
privire la competenta si organizarea Consiliului Superior al Magistraturii si a naltei Curi
de Justiie. Constituia de la 1958 a consacrat prin art. 65 Consiliul Superior al Magistraturii
al celei de a patra Republici, dar 1-a transformat considerabil, rolul acestuia fiind foarte
redus. Daca in sistemul Constituiei din 1946 era compus din cea mai mare parte din membri
alesi si avea dreptul de a decide in materie de numire si de avansare in posturile de
magistratura, Constituia din 1958 ii limiteaz atribuiile la
prezentarea de propuneri pentru numirea judectorilor Curii de Casaie si a primului
preedinte al Curii de Apel. Pentru celelalte numiri, Consiliul Superior al Magistraturii emite
un simplu aviz cu privire la prepunerile fcute de ministrul justiiei.26
In materie disciplinara, Consiliul Superior al Magistraturii exercita puterea de a
judeca pe magistraii vinovai de fapte comise in exercitarea funciunii lor. In acest caz,
Consiliul este prezidat de ctre primul preedinte al Curii de Casaie (art. 65, alin (6).
nalta Curte de Justiie este compusa din membrii alei, in numr egal, de ctre
Adunarea Naionala si de ctre Senat, din rndurile lor, dup fiecare in noi re totala sau
pariala a acestor adunri. Membrii Curii isi aleg preedintele dintre membrii sai.
Fiind o instana speciala, nalta Curte de Justiie are in competenta ei
judecarea Preedintelui Republicii si a guvernului, pentru crime comise in exerciiul funciunii
lor, precum si a cetenilor simpli pentru crime excepionale contra securitii statului, cnd ei
____________________________
26

Benone Puca, Andy Puca, op.cit. p. 86


18

sunt complici cu unii membrii ai guvernului.


Membrii Guvernului rspund penal pentru actele indeplinite in exerciiul
funciilor lor si calificate drept crime sau delicte in momentul in care au fost svrite si sunt
judecai de ctre Curtea de Justiie a Republicii (art. 68 - 1). Curtea de Justiie a Republicii
cuprinde 15 judectori: doisprezece parlamentari alei, din rndul lor si in
numr egal de ctre Adunarea Naionala si de ctre Senat dup fiecare innoire generala sau
pariala a acestor adunri si 3 judectori de la Curtea de Casaie , din care unul prezideaz
Curtea de Justiie a Republicii27.
In Frana, funcia judiciara are un intreit aspect: penal, civil, administrativ.
Justiia penala are rolul de a apar ordinea publica stabilita prin legilaia adoptata de
Parlament si de a sanciona persoanele vinovate de svrirea infraciunilor. Justiia civila
are rolul sa soluioneze conflictele de drept privat, indiferent cine ar fi titularul drepturilor
incalcate sau al obligaiilor contractuale nerespectate. Cat privete justiia administrativa, ea
reprezint o caracteristica a sistemului francez si are drept scop sa judece plngerile
particularilor impotriva diferitelor acte sau decizii ale autoritilor administrative. 28 Curile
administrative se gsesc sub controlul Consiliului de Stat care examineaz cauzele in apel. In
acest fel, Consiliul de Stat indeplineste un rol esenial in exercitarea unui control asupra
guvernului si administraiei, asigurnd conformitatea actelor pe care acestea le indepiinesc cu
prevederile Constituiei si ale legilor.29
3.1.

Consiliul Constituional.

Instituia Consiliului Constituional este o instituie noua in sistemul


francez actual, care marcheaz o ruptura fata de punctul de vedere existent in
constituiile anterioare anului 1958, a crui atribuie fundamentala este aceea de aprtor
al Constituiei.
_____________________________________________________
27

Gh. Tanase Gheorghe, op. cit., p. 141.

28

Cristian Ionescu, op. cit., p. 141.

29

Victor Duculescu, s.a., op. cit, p. 199


19

In ceea ce privete membrii Consiliului Constituional acetia sunt in


numr de noua (al cror mandat dureaz noua ani), trei fiind desemnai de ctre
Preedintele Republicii, trei de ctre Preedintele Adunrii Naionale si trei de ctre
Preedintele Senatului.
Analizate prin prisma textului Constituiei (art. 56), atributiunile
Consiliului Constituional au un caracter jurisdictional, dar prin modul de desemnare a
membrilor sai, cat si prin compoziia sa, are un pronunat caracter politic. Sunt
considerai membrii pe viata ai Consiliului Constituional fotii preedini ai Republicii a
cror experiena este apreciata utila pentru activitatea Consiliului Constituional. Presedentia
Consiliului Constituional este asigurata de unul din membrii sai, care este desemnat de
Preedintele Republicii. Statutul membrilor Consiliului Constituional este asemntor cu
acela al inaltilor magistrai si al nalilor demnitari. Funcia de membru al Consiliului
Constitutionaleste incompatibila cu aceea de ministru sau de membru al Parlamentului.30
Consiliul Constituional nu poate fi sesizat de particulari si nici nu se poate
sesiza din oficiu.
Jurisdicia constituionala este infaptuita de Consiliul Constituional
investit cu atribuia de a verifica constituionalitatea legilor organice de a fi promulgate de
Preedintele Republicii.
Trebuie menionat ca, in cazul in care o lege a fost adoptata prin
referendum, Consiliul nu mai are competenta sa se pronune asupra constituionalitii legii
respective, deoarece se considera ca in aceasta situaie s-a produs o exprimare directa a
poporului care este de fapt suveran. Cu toate acestea, Consiliul Constituional vegheaz la
legalitatea operaiunilor referendumuiilor si proclama rezultatele acestora. (art. 60).
In unele situaii, controlul constituionalitii este obligatoriu. De exemplu in cazul legilor
organice care trebuie controlate de Consiliu inaintea intrrii lor in vigoare, cat si in ceea ce
privete Regulamentele Adunrii Naionale si Senatului. Mai exista situaia unor controale
facultative sau provocate, cnd Consiliul poate fi sesizat de Preedintele Republicii, de
primul ministru, de preedintele Adunrii Naionale, de preedintele Senatului sau de 60
senatori sau 60 de deputai.
______________________
30

Benone Puca, Andy Puca, op. cit., p.88


20

Dei in viata politica si juridica franceza s-au manifestat puncte de vedere


diferite in ceea ce privete natura si utilitatea Consiliului Constituional, toi
observatorii considera astzi ca acest Consiliu are statutul unui organ jurisdictional, iar
deciziile sale sunt ntemeiate pe analize juridice. Prin urmare, Consiliul Constituional s-a
impus in viata societii franceze, in viata politica si in lumea juritilor, ceea ce face ca in
perspectiva sa i se confere si mai multe atribuii.31
In ceea ce privete jurisprudenta Consiliului Constituional, este de reinut
faptul ca el s-a afirmat ca un aprtor ferm al repartiiei competentelor intre Parlament si
Guvern, ca un aprtor al drepturilor cetenilor.32
3.2. Contribuia gndirii si practicii franceze la dezvoltarea Dreptului
Constituional.
Gndirea si practica constituionala franceza si-a ctigat pe deplin dreptul de
a li se recunoate contribuia majora in enunarea si realizarea unei filosofii a libertii
individului si egalitii umane care au declanat reinnoiri constituionale in aproape toate
statele europene. Principiile in seri se in Declaraia franceza a Drepturilor Omului si a
Ceteanului din 1789 au fost incorporate in textul constituiilor, multor state33, devenind
astfel patrimoniul comun al gndirii juridice in domeniul drepturilor omului, in gndirea de
drept constituional.34 Statele americane au inclus in constituiile lor dispoziii referitoare la
protecia anumitor drepturi si liberti, prin adugarea primelor 10 amendamente din 1791.
Spiritul Declaraiei Drepturilor Omului si ale Ceteanului a fost extins dup
1945 si in dreptul internaional. Astfel, in cadrul Organizaiei Naiunilor Unite au fost
adoptate Declaraia Universala a Drepturilor Omului la 10 decembrie 1948 si cele doua Pacte
internaionale din 13 decembrie 1966.
In concluzie, Declaraiei Drepturilor Omului si ale Ceteanului, legea nu
trebuie sa stabilesca dect pedepsele stricte si in mod evident necesare. In viziunea autorilor
Declaraiei Drepturilor Omului si ale Ceteanului orice om treb uie considerat nevinovat
pana la stabilirea culpabilitii sale. Marile principii ale
_____________________
31

Victor Duculescu, s.a., op. cit., p. 188

32

Victor Duculescu, s.a., op. cit., p. 189

33

Cristian lonescu, op. cit., p. 114

34

Benone Puca, Andy Puca, op. cit. p. 90

21

Declaraiei, ca de exemplu acela ca libertatea consta in a putea face tot ceea


ce nu este in detrimentul altuia, ca principiul suveranitii rezida in naiune, s-au perpetuat
pana in zilele noastre, pastrandu-si valoarea deosebita datorita ideilor eseniale pe care le
cuprinde.
O contribuie insemnata a gndirii franceze la dezvoltarea dreptului
constituional este interpretarea si aplicarea principiului separaiei puterilor. Acest principiu
a fost inteipretat in diferite feluri.
Au existat tendine de a-1 interpreta in mod absolut si dogmatic de a face din
separaia puterilor un principiu rigid, depit, care sa interzic orice inovaie a relaiilor
intre puterile statului.
Doctrinari romani au artat, cu multe argumente, ca ideea separaiei
puterilor nu reprezint un principiu depit si nici un principiu de care societatea trebuie sa se
dispenseze, ci, dimpotriv, separaia puterilor este o condiie fundamentala a desfurrii
activitii organelor statului, in acelai timp o condiie a respectrii competentei puterilor
separate ale statului.35
Constituia franceza din 1958 a valorificat teoria separaiei puterilor faqra a
prelua insa distincia rigida dintre puterea legislativa si cea executiva, dnd astfel posiblitatea
Guvernului de a legifera anumite domenii. Prin urmare, se poate spune ca marea fora a teoriei
separaiei puterilor consta tocmai in fantastica sa rezonanta sociala, politica si morala dar si
gndirii doctrinarilor francezi care au dus o contribuie importanta, justificandu-i utilitatea
si oportunitatea.36

_____________________________
35

Benone Puca, Andy Puca, op. cit. p. 90

36

Victor Duculescu, s.a.,p. 193.

22

BIBLIOGRAFIE:

1. Prof. univ. dr. Benone Puca si Andy Puca, Drept constituional comparat, Editura
Fundaiei Academice Danubius Galai, 2004;

2. Benone Pusca, Drept constitutional si institutii politice, Editura Evrika, Braila,


1999

3. Antonie Iorgovan, Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Elena Simina


Tanasescu: Constituia Romniei, revizuita, Editura All Beck, Bucureti, 2004;

4. Muraru, Ioan - Drept constituional i instituii politice, ediia a VIII-a, . 2 vol., Ed.
"Actami", Bucureti, 2003;
4.

Gheorghe Tanase Gheorghe, Separaia puterilor in stat, Editura tiinifica,


1994;

Bucureti

5. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Drept parlamentar, Editura Gramar 1994;


6. Cristian Ionescu, Drept constituional si instituii politice, Ediia 2, Editura All Beck;
7. Cristian Ionescu Drept constituional comparat, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2001 ;
8. Ion Deleanu, Drept constituional si instituii politice, Tratat, vol I, Editura Europa Nova,
Bucureti 1996;
9. Drganu, Tudor - Drept constituional i instituii politice, 2 vol., Ed. "Lumina Lex",
Bucureti, 2001;
10. Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituional comparat,
Ediia a doua, revzuta si adugit. Editura Bucureti 1999;
11. Jean Gicquel, Andre Hariou, Droit constitutionnel, Editions Montchrestien, Paris, 1985
12. Maurice Duverger, La cinquieme Republique, Paris 1959.

23