Polinevrite

Polinevrit (gr.polys muli i nevrit) inflamaie simultan a mai multor complicaie a

unor boli infecioase, endocrine etc. Atac n special nervii membrelor superioare i ale celor
inferioare. Se caracterizeaz prin dereglri ale funciilor motoare, senzitive i trofice ale
nervilor periferici, manifestate prin slbirea tonusului muscular, mai ales la mini i picioare,
prin dureri, paralizii, pareze, parestezii (senzaii de furnicturi, amorire), atrofia pielii,
muchilor sau articulaiilor etc.
Dup evoluia clinic se deosebesc polinevrit acut, polinevrit subacut i polinevrit cronic,
dup etiologie polinevrit infecioas, polinevrit toxic etc. Polinevrite infecioase apar mai
des n urma infeciilor virotice, purulente i a difteriei. Polinevrite toxice evolueaz ca rezultat al
intoxicaiilor exogene (cu plumb, arseniu, alcool) i a celor endogene (survenite n caz de diabet
zaharat, boli de rinichi, de ficat, afeciuni ale tractului digestiv, avitaminoze etc.). Exist, de
asemenea, polinevrite profesionale, frecvente la persoanele a cror munc necesit o ncordare
muscular sporit (de ex., la mulgtoare, croitorese), i polinevrite alergice, ce pot aprea ca
urmare a unor vaccinri sau a administrrii unor preparate medicamentoase. Tratamentul
fiecrei forme de polinevrit este n funcie de cauz, recomandndu-se de regul, n perioada
acut un regim de repaus la pat, iar n perioada de reconvalescen - balneoterapie.
Profilaxia include clirea organismului, alimentaie bogat n vitamine, regim de munc corect,
respectarea regulilor de tehnic a securitii muncii la ntreprinderile unde se lucreaz cu plumb
i arseniu, tratamentul la timp al tuturor afeciunilor hepatice i ale tractului gastrointestinal.