1.

Conceptul de toleran la defecte. (Clasificarea masurilor de

crestere a fiabilitatii. Masuri de evitare a defectelor. Masuri
de prevenire a defectelor. Schema impletirii in timp a
masurilor de crestere a fiabilitatii. Tipuri de defecte care
trebuie tolerate.)

Clasificarea masurilor de crestere a fiabilitatii.

Masuri de crestere a fiabilitatii: -prevenirea defectelor:
-evitarea defectului
-eliminarea defectului
-tolerarea
defectelor
Masuri de prevenire a defectelor:
-se pot preveni prin evitarea defectelor si eliminarea
defectelor.
Evitarea: -se face prin metode de proiectare si tehnilogii
corespunzatoare bazate pe componente fiabile.
Eliminarea: -se face prin tehnologii de testare si metode de
verificare ce pun in evidenta defectele.
Masurile de prevenire sunt scumpe si insuficiente;
scumpe pentru ca utilizeaza componente fiabile.
Aplicarea in timp a masurilor de crestere a fiabilitatii schema
Inceputul elaborarii
Prevenirea in exploatare
Ecuatia sistemului:
| Proiectare si implementare | Testare si
depanare
| In exploatare
|--------------------------------------------------------------|-------------------t
Strategia de fiabilitate: | Evitarea defectelor
| Eliminarea
defectelor | Tolerarea defectelor
|
------------------------------|--------------------------|------------------
Prevenirea
defectelor
Tipuri de defecte tolerate:
-acestea pot fi anticipate sau neanticipate
Defectele anticipate: -legate de defecatrea componentelor hard si
de accea permit implementarea masurilor de toleranta.
Defectele neanticipate: -sunt defectele de proiectare legate de
defectarea componentelor soft si hardware (aici ele se elimina prin
tehnici de prevenire)
2.

Cadrul de proiectare al unui sistem tolerant la defecte.

Domenii de aplicatie: enumerare, exemple.

Cadrul de proiectare asigura ca elementele redundante introduse

sa creasca fiabilitatea.
(Schema) Cerinte functionale si de fiabilitate Evaluarea sistemului

Proiectarea sistemului Evitarea defectelor

Tolerarea defectelor
Cadrul mai contine in paralel de evaluare a fiabilitatii si
performantei(Evaluare Markov, scheme bloc de fiabilitate, modele
de fiabilitate soft si performabilitate, etc.)
Domenii de aplicatie a sistemelor tolerante la defecte
sunt: sisteme critice, cu durata lunga de viata, cu amanarea
mentenantei, cu disponibilitate ridicata, de inalta performanta.
Sisteme critice: -necesita siguranta inalta in functionare;
Ex: navele spatiale depind total de functionarea calculatoarelor. La
avioanele tip fly-by-wire creste importanta fiabilitatii sistemului
electornic.
Sisteme cu durata lunga de viata: -navele spatiale fara
personal uman, satelitii artificiali au redundanta suficienta pentru a
indeplini misiuni de lunga durata.

Sisteme cu amanarea mentenantei: -depanarea si

intretinerea se face in timpi si locuri bine stabilite; Ex: aparate de
zbor, sisteme de prelucrare la distanta (telefonia).
Sisteme cu disponibilitate ridicata: -serverele din retele
de calculatoare, sisteme de tranzactie distribuite. La sisteme
comerciale cu retea de comunicatie intinsa creste importanta
factorului de acoperire a defectelor (restabilirea in cazul aparitiei
vreunui defect).
Sisteme de inalta performanta: -super PC-uri si
calculatoare paralele solicita operarea corecta a tuturor
componentelor.
3.

Clasificarea notiunilor legate de dependabilitate. Relatia

defect-eroare-defectare in modelul cu trei niveluri. Limitele
de eplicabilitate a masurilor de crestere a dependabilitatii.

Dependabilitate: - deficiente: -defect; - eroare; -defectare

- mijloace: -realizare: -evitare defecte; -tolerare defecte;
-validare: -eliminare defecte; -prognosticare defecte
- marimi: -fiabilitate; - mentenabilitate; disponibilitate; - performabilitate; - siguranta; - robustete
Relatia defect-eroare-defectare in modelul cu 3 niveluri: -face
referire la faptul ca in urma unui defect apare o eroare in starea
interna a sistemului, ceea ce va duce la defectare, caderea
sistemului.
Cele 3 nivele sau unversuri in care se produc evenimentele sunt:
- nivelul fizic(componentele hard si soft unde au loc defecte)
- nivelul informational (date afectate de eroare)
- nivelul exterior (se percepe vreo defectare a sistemului)
Dependabilitatea: -proprietatea sistemului in care i se
acorda incredere pentru serviciul furnizat.
Defectare eveniment corespunzator primei abateri a comportarii
sistemului
Eroare: - valoare incorecta in starea interna a sistemului
Defect: - alterare fizica, imperfectiune a unei componente hard sau
soft a sistemului; cauza unei erori.
Fiabilitate: - probabilitatea ca un sistem sa functioneze
pe o perioada de timp t, iar la inceputul perioadei sa fi operational.
Mentenabilitate: - probabilitatea ca un sistem
neoperational sa se repuna in functiune intr-un interval de timp t.
Disponibilitatea: - probabilitatea ca un sistem sa fie
operational la un moment de timp t.
Performabilitatea: P(L,t) probabilitatea ca la
momentul t sistemul sa functioneze la un nivel de performanta L.
Siguranta: - probabilitatea ca sistemul sa nu cada pe
durata t.
Robustetea: - probabilitatea ca sistemul sa nu dea iesiri
incorecte daca are o intrare eronata.
Limite de aplicabilitate a masurilor de crestere a dependabilitatii:

Fail-safe : sistemul are un minim de functii cu care garanteaza

siguranta aplicatiei.
Fail-stop : sistemul nu mai functioneaza cand detecteaza eroarea
(pierde starea interna).
Fail-unsafe : comportarea sistemului nu este previzibila.
5.

Fazele tolerantei la defecte. Schema scenariului tolerantei la

defecte.
Fazele tolerantei la defecte :
Defectarea erorii : se pune in evidenta o stare interna eronata a
sistemului.
Evaluarea si ingradirea pagubei : se refera la aria pe care are loc
eroarea si limitarea astfel incat sa nu se extinda eroarea.
Tratarea erorii : prin tratarea erorilor efective se creste construirea
unei stari fara eroare in 2 moduri :
Restabilire din eroare :
starea eronata se transforma
intr-una fara eroare.
Compensarea erorii :
datorita informatiei
redundante disponibile
Restabilirea : se face inapoi si inainte, adica sistemul se duce intr-o
noua stare anterioara fara eroare respectiv intr-o noua stare fara
eroare.
Compensarea :

6.Caracteristica de via a unei componente. Distribuia

exponenial (expresii, proprietati, calcululMTTF).

4.

Clasificarea defectelor. Moduri de defectare. Tipuri de

sisteme dupa modul de defectare.
Clasificarea defectelor : a) dupa cauza : - de proiectare ; - fizice
b) dupa natura : hard ; soft
c) dupa extindere : locale ;
globale
d) dupa durata : permanente ;
tranzitoriu ; intermitent
a) Defecte de proiectare : - datorita greselilor umane
Defecte fizice : - referitoare la componente
b) Defecte hard : - determinate(au stare fixa 0 sau 1) si
nedeterminate (valoarea logica oscileaza)
Defecte soft : - greseli de program, de compilare
c) Extinderea se refera la raspandirea erorii generate(locala sau in
intregul sistem globala)
d) Durata se refera la timpul cat defectul este activ. Cel permanent
este pentru un timp nelimitat, tranzitoriu pentru un timp dat,
intermitent este unul tranzitoriu care revine in mod repetat.
Moduri de defectare :
-caderea : sistemul nu mai functioneaza
- omisiunea: sistemul nu produce valoarea de la iesire
- defectare temporala : sistemul produce valoarea de la iesire, dar
nu la timp
- defectare de valoare : sistemul produce valoarea de la iesire la
timp, dar incorecta
- defectare arbitrara : sistemul se comporta haotic
Tipuri de sisteme dupa modul de defectare :
Fail-operational, fail-soft, fail-safe, fail-stop, fail-unsafe.
Fail-operational : sistemul functioneaza corepunzator si tolereaza
defectele aparute.
Fail-soft : sistemul functioneaza cu performante reduse.

Pentru activitatea practic prezint interes zona B a caracteristicii,

care corespunde vieii utile a unei componente a unui sistem. Este
de subliniat ns faptul c, n funcie de modul n care sunt
interconectate componentele sistemului pentru a asigura
funcionalitatea acestuia, nu va rezulta neaprat o funcie de hazard
constant i pentru sistem. Rata de defectare constant se obine
pentru cazul particular cnd parametrul distribuiei Weibull se ia
=l. n acest caz, pe baza relaiilor precedente, rezult:
z(t) = = constant
F(t) =1-e- t
R(t) = e- t
f(t) = e- t
Legea de repartiie caracterizat prin funciile (2.53-2.56)
constituie o distribuie (negativ) exponenial (negative
exponential distribution), cea mai frecvent utilizat, distribuie de
tip continuu n teoria fiabilitii, fiind singura care prezint o rat
de defectare constant. Curba funciei de fiabilitate are forma din
figura 2.5. Timpul mediu pn la defectare (MTTF) se calculeaz
conform ca fiind:

1
t

MTTF E[T ] e

dt

7.Modele de fiabilitate software

Modelele bazate pe timpul dintre defectri (time between failures
models) presupun c intervalul de timp Ti dintre al (i-1)-lea i al ilea defect este o variabil aleatoare care urmeaz o distribuie
cunoscut, ai crei parametri depind pe durata acestui interval de
numrul de erori rmase n program. Presupunnd c un defect
detectat este imediat eliminat, distribuia considerat trebuie s
reflecte mbuntirea calitii programului pe msura trecerii
timpului.
Modelele bazate numrarea defectrilor (failure count models)
consider c numrul de defectri observate n mai multe intervale
de timp independente reprezint o variabil aleatoare, care
urmeaz un proces stohastic cunoscut. Se accept de regul o
distribuie Poisson, adecvat pentru fenomene unde intereseaz
numrul de apariii, ale crei parametri iau diferite forme n funcie
de modelul ales.
Modelele bazate pe implantarea de defecte (fault seeding models)
sunt independente de timp i presupun introducerea unui anumit
numr de erori n programul care conine un numr necunoscut de
defecte de proiectare. Testnd programul se nregistreaz numrul
observat de defecte implantate i originale, din care se estimeaz
numrul iniial de erori i fiabilitatea programului.Cel mai
cunoscut model de implantare este cel al lui Mills, care necesit o
distribuie aleatoare n program a erorilor implantate i presupune
o probabilitate egal de detectare a celor dou tipuri de erori.

8.Principiul redundantei statice.

Se bazeaza pe conceptul ascarii defectelor si impiedicarea
transformarii lor in erori.La aparitia unui defect nu este necesara
nici o modificare structurala a sist., acesta asigurand implicit
tolerarea defectului. Principiul utilizat este cel al multiplicarii sist.,
urmat de un vot majoritar->acest tip de sist. Se mai numeste
structura redundanta de tip logica majoritara.
Redundanta tripla modulara (TMR)-este format din 3 module
identice. Din totalul de 3, cel putin doua module trebuie sa fie
operationale, iesirile modulelor fiind comparate de un voter care
selecteaza valoarea corespunzatoare majoritatii->sist. permite
tolerarea defectarii unui singur modul.Daca voterul se defecteaza
atunc intregul sist. cade.
Fiabilitatea sistemului TMR
-trebuie sa fie mai mare decat fiabilitatea unui modul, pana cand
cea a modulului are valoarea peste 0.5.
Formula R(TMR)>R daca R>0.5
=R daca R=0.5
<R daca R<0.5
Realizarea voterului
Voterul realizeaza un test intre date furnizate de module. Se poate
face atat hard cat si soft. In ambele cazuri trebuie sa se asigure
validitatea datelor la intrarile voterului in acel moment. Se
amplaseaza elemente de memorare pe iesiri la module.
Conectarea in cascada a sistemului TMR

Implantnd m erori n program, se poate estima probabilitatea de

corectitudine a programului pentru o mulime X de intrri.
Modelele bazate pe domeniul intrrilor (input domain based
models) sunt de asemenea independente de timp i pornesc de la
generarea unui set de teste dintr-o distribuie de intrri care se
presupun a fi reprezentative pentru utilizarea n aplicaie a
programului. n modelul lui Nelson, cele n intrri pentru care se
ruleaz programul se aleg aleator din mulimea intrrilor I = {I i} n
conformitate cu distribuia {Pi}a probabilitilor de utilizare a
intrrilor. Dac nf reprezint numrul de intrri care au dus la
defectare, estimatorul de fiabilitate se calculeaz cu relaia
cunoscut

nf
R(1) 1

Dimensiunea unei erori nseamn probabilitatea ca o intrare din I

aleas pe baza criteriului de selecie s duc la defectarea
programului. Dac Vr reprezint dimensiunea tuturor erorilor
rmase n program, atunci aceasta se poate exprima n funcie de
fiabilitatea operaional ca fiind
Vr = 1 R(1)
Prin estimarea dimensiunii erorilor pe baza procedeului de testare,
estimatorul fiabilitii software se calculeaz ca
R
1
Vr . Aceast egalitate este adevrat numai dac erorile

detectate nu se corecteaz.

9.Principiul redundantei dinamice

Se bazeaza pe ideea comutarii automate a iesirii sist. pe un modul
de rezerva functional dupa detectarea undei erori. Se pune
problema implementarii unei metode eficiente de detectare a erorii>Exista mai multe tehnici ex: efectuarea unui test absolut al iesirii.
Sist. este autoreparabil prin inlocuirea automata a modulului defect
cu altul identic, dar functional.
Fiabilitatea sistemului cu redundanta dinamica:

-functia de fiabilitate a sistemului este Rd = R+CR(1-R);

R=fiabilitatea unui modul; C=factor de acoperire
Fiabilitatea este o functie liniara in graficul de mai sus. Daca
acoperirea este 0, fiabilitatea este = cu R.

fixe, la ceasta actiune participand numai modulele functionale.

Sistemul astfel construit poate tolera pana la N-1 defecte aparute la
nivelul modulelor. Extrapoland idea utilizarii rezervelor la un
sistem multiprocesor cu N procesoare identice, prin includerea in
sistem a S module de rezerva devine posibila protectia sistemului
la tot atatea defectari ale procesoarelor originale. Coeficientul de
redundanta necesar (SIN) poate fi suficient de redus pentru a face
solutia acceptabila. O forma de actiune atomica aplicabila la
sistemele monoproces este blocul de restabilire. Pt. cazul
proceselor paralele care comunica intre ele a fost propusa o
extensie a blocului de restabilire, numita conversatie. Fiecare
proces care face parte dintr-o conversatie trebuie privit ca un bloc
de restabilire care dispune de un punct de restabilire, un test de
acceptare, si algoritmul alternativi. Daca oricare proces nu trece
testul de acceptare, atunci toate procesele din conversatie se
readuc inapoi in punctele lor de restabilire de la intrare si se reiau
cu un alt algoritm. Un proces aflat in conversatie nu are voie sa
comunice decat cu celelalte procese din aceeasi conversatie, pt a
pastra atomicitatea. Linia de restabilire, prevazuta prin proiectare,
va consta din multimea punctelor de restabilire ale proceselor
fixate la intrarea in conversatie.

Factorul de acoperire a defectului: -probabilitatea ca la aparitia

unui defect acesta sa se detecteze si sistemul sa-si poata restabili
starea operationala. C1=Pr
Duplicare cu comparare: - este o forma de detectare a erorii in care
sistemul foloseste aceasta tehnica.
Duplicare reconfigurabila: - daca un defect nu poate fi localizat un
alt modul va indeplini functiile sistemului. Sistemul va functiona
corect daca ambele module sunt operationale sau defectarea a fost
detectata si tratata.
10. Tehnica standby sparing
(SCHEME!!!!)

si tehnica pair-and-spare

Tehnica standby sparing:(to spare = a pune de o parte) unul din

cele N module identice este utilizat pt furnizarea functiei de iesire,
restul de N-1 module fiind de rezerva. Circuitul de iesire al schmei
lucreaza in principiu ca un comutator, care pe baza semnalelor de
eroare sosite de la circuitele de detectare a erorii selecteaza
modulul care va fi activ. Selectia se poate face pe baza de prioritati

Tehnica pair-and-spare. Tehnica pair-and-spare (pair=pereche)

combina caracteristicile precedente si adublarii cu comparare. In
acest caz doua module sunt adeverate la un moment dat,
rezultatele lor fiind comparate la iesire. Daca se detecteaza
discrepanta intre datele furnizate, modulul defect al perechii active
reprezinta problema, de accea s-a propus imperecherea
permanenta a modulelor incat daca se detecteaza o eroare atunci
ambele module se inlocuiesc.Componentele lucreaza in perfect
sincronism si depbiteaza tot timpul date pe magistrala. Dqaca
comparatia la nivelul unei componente indica eroare, atunci se
deconecteaza de magistrala prin driverele sale, urmand ca celalata
componenta de acelasi tip sa asigure functionarea in continuare a
sistemului. In general redundanta dinamica se utilizeaza la
sistemele cu durata lunga de vita, respectiv cu disponibilitate
ridicata, la care se poate accepta temporar ca iesirea sa fie eronata,
dar restabilirea starii functionale se face rpaid prin reconfigurare.
Acesta forma de redundanta utilizeaza cel mai putin hardware
suplimentar, fiind sub acest aspect cea mai ieftina

eroare, atunci modulul in cauza se autoelimina din

procesul de votare.
11.

Redundanta N-modulara cu rezerve(SCHEMA!!!!)

Conceptul de abza aredundantei hibride se materializeaza in

redundante N-modulara cu rezerve (NMR sith spares). Un
nucleu format din N module identice participa tot timpul la vot,
determinand iesirea sistemului. Detectorul de eroare compara
iesirea voterului cu iesirile modulelor active si asigura astfel
localizarea unui modul defect care va fi inlocuit prin intermediul
retelei de comutare cu un modul de rezerva. Ca o structura NMR
statica, pana la deefctarea majoritatii modulelor din cele N. Daca
initial sistemul contine N+S module si N=2p+1 (unde p=1, 2,
3,), atunci sistemul poate tolera defectarea unui numar de p+S
module. De exemplu, un sistem cu redundanta hibrida cu patru
module, dintre care trei sunt active, poate tolera doua defecte. Sub
acest aspect solutia este avatajoasa fata de redundanta statica,
unde pentrua tolera doua defecte sunt necesare cinci module in
sistem.

Fiabilitatea sistemului reconfigurabil prin autoeliminare are

formula:
R reprezinta fiabilitatea unui modul

Fiabilitatea sistemului are explresia:

Numarul maxim de defecte tolerat este N-T, unde T este

nivelul de prag al voterului iar N este numarul de module.

Unde RVSD este fiabilitatea subsistemului voter-comutatordetector.

12.

Redundanta cu autoeliminare(SCHEMA!!!!) O alta

implementar a conceptului de redundanta jibrida este
redundanta cu autoeliminare (self-purging redundancy).
In acest caz reteaua de comutare complicata de la
solutia anterioara afost eliminata. Initial toate cele N
module sunt conectate la voter si iesirea fiecarui modul
este comparata cu cea a voterului. Daca se detecteaza o

13. Redundanta modulara sift-out

-se urmareste eliminarea contributiei modulelor defecte la
realizarea functiei de iesire. Identificarea modulelor defecte
se face in mod diferit prin compararea modulelor intre ele.
Pentru N module se efectueaza N(N-1)/2 comparatii.
Comparatorul da valoarea 0 daca marimile coincid, iar 1 in
caz contrar.
Detectorul determina modulul defect, generand semnal
pentru fiecare modul(1-defect).
Daca se detecteaza modulul defect, acesta se elimina prin
comparare.
Colectorul combina iesirile de la module asigurand iesirea
sistemului.

Probabilitatea de nedetectare a erorii scade exponential cu

numarul de biti redundanti.
Sistemul cu redundanta modulara sift-out poate tolera N-2
defecte. Fiabilitatea se calculeaza:

Tipuri de erori:
Eroarea poate afecta un numar de biti(eroare simpla, dubla,
multipla) sau poate fi sub forma de pachete de eroare cand se
afecteaza un numar succesiv de biti.
Distanta Hamming:
Distanta Hamming este numarul de biti prin care difera
2 cuvinte de cod
exemplu: x=(x1,x2,,xn) si y=(y1,y2,yn).distanta
hamming dintre cele 2 cuvinte de cod este

Conditia de detectare/ corectare in functie de distanta de cod:

RC,RD,RCI sunt fiabilitatile comparatorului, detectorului si
colectorului.

14.

Principiul detectarii de eroare cu coduri

permit detectarea unei alterari a cuvintelor de cod->acest

lucru e posibil daca eroarea introdusa a dat nastere unui
cuvant invalid(ilegal), adica inafara multimii M cuvinte de
cod valide. Din cele 2 la n combinatii avem 2 la k valide intrun cod liniar(cod blod la care numarul cuvintelor de bloc este
M=2 la k.) Coduri block sunt coduri cu lungime fixa.

Codul perfect
Pentru corectarea erorilor singulare avem conditia: nk>log2(n+1). In caz de egalitate avem cod perfect, ce
corespunde impachetarii maxime si nu ramane nici un punct
inafara sferelor de corectie. Acesta furnizeaza o capacitate de
corectie maxima la o redundanta minima.

15. Codul de paritate. Controlul de paritate la un bloc de

memorie. Moduri de utilizare a controlului de paritate.
Codul de paritate - se foloseste la controlul de transfer si de
pastrare a datelor. Cuvantul de cod se obtine prin adaugarea
unui bit de paritate la informatia utila->nr total de biti de 1 ai
cuvantlui astfel format sa fie par sau impar.
Control de paritate la un bloc de memorie

combinational, sunt regenerati si comparati bit cu bit in

generatorul de sindrom cu bitii memorati.

17.Coduri ciclice, tratarea prin polinoame, polinomul

generator, polinomul de control. Codificarea prin inmultire i
prin impartire. Principiul constructiv al circuitelor de
inmultire si impartire (fara scheme). Decodificarea, sindromul
erorii, extragerea datelor utile. Capacitatea de detectie si
corectie.
Codurile ciclice sunt coduri liniare caracterizate prin faptul ca prin
deplasarea ciclica a unui cuvant de cod se obtine un alt cuvant de
cod: (cn-1,cn-2,,c1,c0)-> (cn-2,cn-3,,c0,cn-1).Nu toate cuvintele de cod
sunt rotiri ale aceluiasi cuvant. Importanta acestor coduri rezida in
codificarea si decodificarea simpla , folosind transferul datelor. Pt
tratarea matematica, reprezentarea cuvintelor se face cu un
polinom asociat, ai carui coeficienti reprezinta bitii cuvantului de
cod.Codul se construieste cu ajutorul unui polinom generator G(x)
de grad n-k, unde k=nr bitilor utili: G(x)=gn-kxn-k++g1x+g0>acesta trebuie sa fie un factor a lui x n+1, adica xn+1=H(x)G(x),
unde H(x)=polinom de control al codului.Un cuvant de n biti este
cuvant de cod daca si numai daca el este divizibil cu G(x)=, deci
C(x)=Q(x)G(x).

La scriere cuvantul de date se stocheaza in memorie cu bitul

de paritate. La citire se verifica paritatea cuvantului de cod si
daca nu este corecta se va genera semnalul de eroare. Este
necesara si deasemenea si redundanta hardware.
Moduri de utilizare a controlului de paritate
Paritate pe cuvant- pune in evidenta erori de modificat din 0
in 1 sau din 1 in 0 a unei pozitii binare.
Paritatea pe octet: - fiecarui octet ii corespunde un bit de
paritate, unul de paritate para, altul de paritate impara. Daca
bitii devin 1, bitul p1-eronat, iar daca toti devin 0, bitul p2
arata eroarea.
Paritate intretesuta: - vor fi grupuri de mai multi biti, fiecarui
grup i se asociaza un bit de paritate. Se detecteaza astfel erori
multiple adiacente ce afecteaza un numar >2biti.
Paritate pe circuit: - pentru memorii realizate din mai multe
circuite, fiecarui circuit ii corepunde un bit de paritate.
Paritate pe mai multe circuite: - in cazul in care tot circuitul
este defect, adica toti bitii sunt afectati de eroare. Nu se
permite astfel localizarea circuitului defect.
16. Codul Hamming, tratarea matriciala, codificarea ,
decodificarea, sindromul erorii. Circuite EDC.
Codul Hamming se obtine prin dispunerea bitilor in grupuri dupa
ponderile pozitiilor ocupate si aplicarea cate unui bit de paritate la
fiecare grup. Pt a corcta o eroare singulara nr bitilor de control(r) ai
cuvantului de cod de lungime n trebuie sa satisfaca relatia:2 r
>=n+1 pt a putea acoperii cele n situatii de eroare si cea
corecta.Tratarea matriciala: Daca C=( c 1,c2,.cn)->cuvantul de cod
corespunzator ectorului de date D=(d1,d2,.dn), atunci fiecare bit
de cod se poate exprima ub forma: C=DG, in care G=[g ij]->matrice
generatoare. Decodificare: CHT=DGHT=(ureshalmaz jel) s-a obtinut
matricea rand de n-k elemente=sindromul erorii.
Circuite EDC
Au implementate codurile Hamming corectoare de erori
singulare, utilizate in memoria unui sistem de calcul. La
scriere avem bitii de control care impreuna cu datele utile se
afla in memorie. Acesti biti reprezinta un circuit logic

Codificarea prin inmultire si impartire

Codificare prin inmultire are la baza relatia C(x)=U(x)*G(x).
Se respecta conditia de divizibilitate a cuvantului de cod cu
G(x); Codul obtinut nu se poate separa.
Codificarea prin impartire are urmatoarele etape:
-se efectueaza produsul x la n-k*U(x)
- se imparte polinomul la polinomul generator
- se formeaza cuvantul de cod
Cuvantul de cod devine divizibil cu G(x); codul generat este
sistematic, bitii de control se adauga la cei utili.
Principul constructiv la circuit de inmultire
La transmisie seriala, inmultirea se face cu scheme
secventiale formate din celule de memorare F si sumatoare
modulo 2, care pot fi externe si incluse.
Principiul constructiv la circuit de impartire
Impartirea se face cu scheme secventiale care pot fi cu
sumatoare externe sau cu sumatoare incluse.
Referitor la scheme, continutul initial al registrului este egal
0, datele fiind introduse descrescator. Dupa k deplasari in
registru, avem restul lui R(x) la schema cu sumatoare incluse
si R(x) la scheme cu sumatoare externe.
Decodificarea se refera la impartirea polinomului cuvantului
la cel generator si are proprietatea ca un cuvant de cod valid
este divizibil cu G(x). Daca avem cuvant de cod afectat de
eroare, cuvantul ajunge la receptie sub forma: C(x)=C(x)
+E(x), E(x) este polinomul erorii.
In urma impartirii de la decodificare => un polinom rest S(x)!
=0 conform: C(x)=Q(x)*G(x)+S(x), unde S(x) este
sindromul erorii.
Extragerea datelor utile depinde de codificare:
Daca codificarea se face prin inmultire, catul impartirii cu
G(x) reprezinta bitii de informatie utila U(x) din relatia:
C(x)=U(x)*G(x).
Capacitatea de detectie si corectie depinde de polinomul
generator ce determina distanta Hamming a codului.
18)Coduri m din n si coduri Berger

Coduri m din n
-un cuvant de cod cu lungime n are m biti de 1, adica ponderea m.
Distanta de cod este Dmin=2 astfel incat un bit alterat schimba nr
de biti de la 1 la m+1 sau m-1, care sunt cuvinte invalide. Daca se
modifica 2 biti se poate forma un cuvant de cod valid, exceptie
cand ambele erori au loc in acelasi sens. La astfel de coduri m din
n se poate detecta o eroare singular si erorile multiple
unidirectionale.
Coduri Berger
-coduri separabile cu biti de control atasati in urma cuvantului util.
Codificarea are loc: numaram bitii de 1 din informatia utila
Complementam numarul binar obtinut
Atasam rezultatul la informatia utila
Acest cod detecteaza toate erorile multiple unidirectionale ,
foloseste cel mai mic nr de biti redundanti. Rata de redundanta
scade cu cresterea nr de biti utili.
19)Principiul codurilor cu duplicare. Duplicarea cu
complementare. Duplicarea cu interschimbare
Presupun dublarea informatiilor originale astfel incat dintr-un
cuvamt de k biti sa se obtina un cuvant de cod de 2k biti.Prin
compararea celor 2 jumatati se poate detecta eroarea. Orice eroare
singulara este detectabila.
Duplicarea cu complementare
-se ataseaza informatia utila la complementul sau. Se foloseste
cand pprelucram date pe acelasi hard. Astfel de utilizari sunt la
memorare si transmitere de date.La transfer parallel se transmit
cuvinte unul dupa altul. Eroare se detecteaza la receptie si se
compara bit cu bit a primului cuvant cu negate celui de-al doilea.
Duplicarea cu interschimbare
-are la baza pastrarea a doua copii de informatie utila, iar a 2a este
cu jumatati schimbate intre ele.
Codurile cu duplicare au avantajul: cuvantul de cod se genereaza
usor insa redundanta este ridicata. Redundanta informationala
necesita si una hardware si in timp.
20) Principiul codurilor de control prin suma. Suma de control in
simpla precizie. Suma de control reziduala. Suma de control in
dubla precizie. Suma de control Honeywell.
Principiul codurilor de control prin suma
Aceste coduri se folosesc mai ales la controlul transmisiei unui
bloc de date. Pe baza cuvintelor ce compun blocul se calculeaza o
suma de control care se ataseaza informatiei utile. La receptie se
recalculeaza suma si se compara cu cea primita, in vederea
detectarii unei erori. Codurile de control prin suma sunt coduri
separabile->decodificare mai usoara. Suma de control se obtine
prin insumarea datelor originale.
Suma de control in simpla precizie
-formata pe k biti. Redundata este redusa prin neglijarea
transportului si se diminueaza astfel capacitatea de detectie a
codului.
Suma de control reziduala.
-se genereaza transport sub forma ciclica la pozitia cea mai putin
importanta a primei sume.
Suma de control in dubla precizie
-formata pe 2k biti pentru a nu pierde din informatia rezultata.
Suma de control Honeywell
-genereaza o suma pe 2k biti prin adunarea cuvintelor duble
formate din concatenarea a 2 cuvinte consecutive din blocul de
date.
Sumele de control detecteaza erori, insa nu dau indicia despre locul
in care se produc.
21) Rolul si cerintele codurilor aritmetice. Principiul codurilor AN.
Codul 3N (exemplu, schema, capacitate de detectie).
Rolul si cerintele codurilor aritmetice
-se folosesc pt a verifica daca se executa correct operatiile
aritmetice de adunare scadere inmultire impartire asupra datelor
codificate. Rezultatul operatiei dintre 2 numere codificate este
acelasi cu codul rezultatului operatiei dintre cele 2 nr originale.

Coduri AN - cuvantul de cod al unui nr natural N se formeaza prin

inmultirea acestuia cu o constanta A. Acest cod este invariant
numai fata de operatiile de adunare si scadere, deci poate fi folosit
numai
pentru
controlul
acestora:AN1+-AN2=A(N1+-N2).
Decodificarea se face prin impartirea rezultatului la A fara rest
lipsit de erori.
Capacitatea de detectie a codului depinde de valoarea lui A. Pentru
a detecta o eroare singulara este necesar ca sa nu existe 2 cuvinte
de cod care sa difere printr-un singur bit. Se obtine astfel codul 3N
cu distanta de cod Dmin=2 si se detecteaza erorile singulare.
Exemplu:Adunam A si B unde A=4(01100) si B=2(00110).
Obtinem S=6(10010) fara eroare. Daca avem eroare S=(10011).

22)Principiul codurilor reziduale. Codul rezidual cu cost redus

(exemplu, schema, capacitate de detectie). Codul rezidual invers.
Principiul codurilor reziduale -(coduri cu resturi) se obtin prin
atasarea la nr de codificat a restului obtinut prin impartirea sa la un
intreg numit modul. Restul R se obtine conform relatiei: N=mQ+R,
adica N=R mod m, unde m=modulul
Codul rezidual cu cost redus-daca r>=2 egal cu nr de biti
redundanti
Exemplu:m=3 necesita k+2 biti,k-lungimea nr. Luam k=8 si
lucram modulo 3: N=Rmod3
R se calculeaza din adunarea mod3 a cifrelor binare obtinute prin
gruparea a cate 2 biti din nr original. Valoarea lui
N o luam
10101101 care impartit la 3 da rest 2, in binar R=10.
Codul residual invers:
-se ataseaza inversul restului de la impartirea numarului la modul.
Informatia redundanta va fi Q=m-R
23)Detectarea defectelor tranzitorii prin redundanta temporala.
Detectarea defectelor permanente prin redundanta temporala.
Logica alternanta.
Detectarea defectelor tranzitorii prin redundanta temporala:
consta in repetarea prelucrarii la diferite momente de timp si
compararea rezultatelor obtinute. Daca ele difera, atunc se
semnaleaza eroare, presupunandu-se ca aceasta a fost cauzata de
un defect tranzitoriu. Procedeul se poate relua, pt a constata daca
eroarea a disparut.

Detectarea defectelor permanente prin redundanta temporala-se

bazeaza pe repetarea prelucrarii dar presupune modificarea

modului in care se face prelucrarea a doua oara. Inainte de a doua

prelucrare se face o codificare a inforatiei, iar rezultatul este apoi
decodificat, prelucrarea fiind efectuata pe acelasi hardware. Prin
compararea rezultatelor obtinute se poate pune in evidenta o eroare
permanenta.Modul de codificare a datelor influenteaza tipurile de
defecte permanente care se pot detecta.

Logica alternanta
-presupune efectuarea celei de a doua prelucrari asupra
complementului datelor initiale. Se aplica circuitelor
combinationale autoduale cu prop ca f(x)=f(x)negat
24)Recalculare cu operanzi deplasati-reso
-utilizeaza deplasare aritmetica la stanga pt codificare si la dreapta
pt decodificare.
Daca se efectueaza ambele pe acelasi hardware defectul produce
erori pe pozitii diferite
-cu aceasta metoda se detecteaza defectele din unitati aritmetice si
logice
Recalculare cu operanzi interschimbati-reswo
-pt codificare se utilizeaza interschimbarea celor 2 jumatati ale
operanzilor. Asadar se detecteaza orice defect de pe poztia i care
afecteaza o jumatate a operanzilor la prima prelucrare respective
cealalata jumatate la a 2a prelucrare.
-nu trebbuie adaugate 2 pozitii redundante la ALU
Recalculare cu duplicare cu comparare-redwc
-se detecteaza astfel erori si redundanta temporala pentru calcul. La
un sumator de n biti avem: se aduna jumatatile operanzilor in
sumatoare
Se compara rezultatele
Se aduna celelalte jumatati ale operanzilor
Se compara rezultatele
Se da rezultatul final din adunarea celor 2 etape
Se detecteaza asadar erori singular din oricare jumatate a
sumatorului
25)
Principiul redundantei software. Principiul programarii Nversionale (inclusiv schema). Cerinte. Votarea.
redundantei software-tratarea defectelor fizice prin redundanta
hard necesita si existenta de copii multiple ale programelor care se
executa pe aceste procesoare. Aceasta forma de redundanta soft se
bazeaza pe copii identice ale programelor si in consecinta nu poate
tolera si defectele continute in programe.Programele utilizate pt
prelucrari multiple nu sunt copii ci elemente elaborate independent
pt a satisface aceleasi cerinte. Datorita complexitatii mari a
programelor actuale s-a dovedit ca tehnicile pt tolerarea defectelor
de proiectare repr ultima parghie care poate duce la cresterea
increderii in fiabilitatea sistemului.
Principiul programarii N-versionale- se executa N versiuni ale
unui program, care au fost proiectate independent si care satisfac
aceiasi specificatie comuna, iar rezultatele sunt comparate printrun vot majoritar. Presupunand ca acelasi defect nu este continut
in 2 versiuni diferte, aceasta tehnica permite tolerarea unui nr de
(N-1)/2 defecte. Impementarea programarii N-versionale este
asigurata de un prg driver care are 3 functii :-invoca fiecare
versiune, -asteapta pt a se executa toate versiunile, - colecteaza
rezultatele, le compara si decide asupra datelor de iesire.
Cerinte:Independenta versiunilor- se cauta solutii pt implementari
diferite ale versiunilor pt prevenirea introducerii aceluiasi defect.
Versiunea sa aiba avelasi set de date de intrare trnasmise de drver
sau din structura globala de tip citire
Versiunile sa fie atomice fiecare si elaborate fara comunicari si
interfete intre ele. Paguba nu trebuie sa fie evaluate, executiile sunt
izolate.

Driverul are activitati sincronizate cu versiunile. Acest lucru se

face cu primitivele wait si send. O versiune este in wait si asteapta
pana cand driverul executa send.
Rezultatele se comunica la driver sub forma unui vector de date si
fanioane de stare.
Votarea poate fi:
Bazata pe egalitate intre rezultate
Inexacta cand intre valorile fiecarei versiuni sunt neconcordante
datorita algoritmilor diferiti cu care se lucreaza.
26)
Principiul blocurilor de restabilire (inclusiv schema). Degradarea
performantelor. Testul de acceptare. Aspecte de implementare.
Principiul blocurilor de restabilire: repr o structura de prg care
contine mai multe versiuni si care se pot executa succesiv pana
cand un test de acceptare asupra rezultatului furnizat nu este
satisfacut. In caz de nereusita a testului, starea sistemului se
restaureaza la punctul de restabilire infiintat la intrarea in blocul
de resabilire. Acesta este un caz de restabilire inapoi, care
necesita salvarea starii sistemului la punctul de restabilire.metoda
este similara cu redundanta hard dinamica, la care o rezerva este
cuplata daca modul de baza se defecteaza. Presupunand defecte
ndependente si o detectare perfecta a erorilor prin testul de
acceptare, bliocul de restabilire permite tolerarea a maxim N-1
defecte. Daca si ultima versiune alternativa esueaza atunci se
semnaleaza eroare.

Degradarea performantelor
-face referire la modulele dintr-un bloc de restabilire care nu
trebuie sa produca aceleasi rezultate ci doar acceptabile. Astfel se
intocmeste un soft cu degradarea performantelor . Modulul primar
da rezultatul dorit, insa cel secundar da rezultate degradate, dar
totusi acceptabile.
Testul de acceptare
-expresie logica evaluata dupa executia unui modul de program
pentru a vedea daca se accepta starea rezultata a sistemului.
Rezultatul este de tip fals sau advearat.
Face parte din blocul de restabilire, este componenta critica a
acestuia
Aspecte de implementare
-comutarea intre modulele blocului se asigura prin instructiuni
specific sau mecanism de tratare a exceptiilor.
Daca se resping rezultatele de catre test, exceptia apeleaza
handlerul si trece controlul la rumatorul mod alternativ.

27) Sistemul autotestabil (inclusiv schema bloc), fiabilitatea,

siguranta. Modelul Markov al sistemului autotestabil. Sistemul

total autotestabil: principiu, proprietati (explicatii pe schema).

Structura de baza cu verificator (checker).
Sistemul autotestabil (inclusiv schema bloc), fiabilitatea, siguranta

comparator
Functia de fiabilitate are expresia: L=R1R2Rc
Duplicarea cu logica complementara presupune realizarea dualei
functiei de baza de catre modulul redundant.
F(x) functia modulului neredundant => functia duala este F(x)
negat, x={x1xn}, vector de intrare de n biti. X negat ={x1 negat
xn negat}
Sisteme autotestabile bazate pe coduri detectoare de eroare
Daca avem modul functional asupra datelor codificate,
verificatorul verifica daca rezultatul apartine sau nu codului.Se
regenereaza bitii de control din rezultat si se compara cu cei
originali, iar daca nu sunt in concordanta atunci apare o eroare.
Sisteme autotestabile bazate pe inversarea functiei
Modulul redundant reface datele de intrare in sistem si
se realizeaza functia inversa. Daca aceasta este diferita de x se
detecteaza o eroare. Acest lucru este posibil la sisteme de codifica
si decodifica dar nu si la sumatoare.

Acel sistem care are capacitatea de a deecta automat existenta unui

defect al sau, fara necesitatea orcarui stimul extern. Un astfel de
sistem trebuie sa puna in evidenta defectul in timpul functionarii
sale normale
indicatoare de defect (EROARE)->daca se activeaza, indica
defectarea sist. si poate fi folosita pt a declansa oprirea sau
reconfigurarea sist. Autotestabilitatea la nivel de modul este
importanta in cadrul tolerarii defectelor prin redundanta dinamica
pt a putea detecta si inlocui modulul defect. Fiabilitatea sist (R)
reprezinta probabilitatea ca sist sa lucreze fara defectiuni pe o
durata data: R=Pr(date de iesire corecte INTERSECTAT semnalul
EROARE nu a aparut). Siguranta (S) exprima probabilitatea ca la
iesirea acestuia sa nu apara informatie eronata nedetectata: S=1PR(date de iesire eronate INTERSECTAT semnalul EROARE nu a
aparut).
Modelul Markov al sistemului autotestabil.
-se consdera o stare operationala O si 2 stari nefunctionare a
sistemului:FS-defectare sigura detectata si FU-defetare nesigura
nedetectata
Sistemul total autotestabil: principiu, proprietati
-este un sistem testabil si sigur la defecte. Toate defectele sunt
detectabile de cel putin un cuvant de intrare valid, iar daca nu se
detecteaza atunci iesirea da un cuvant de cod correct.
Structura de baza cu verificator (checker)
Cuvintele de la iesirea unui sistem functional sunt monitorizate de
un checker, verfiicator ce verifica daca datele sunt cuvinte de cod
valide la iesire, altfel da eroare.
28)Sisteme autotestabile bazate pe duplicarea cu comparare.
Duplicarea cu logica complementara. Sisteme autotestabile bazate
pe coduri detectoare de eroare. Sisteme autotestabile bazate pe
inversarea functiei.
Sisteme autotestabile bazate pe duplicarea cu comparare
-codificarea este defapt duplicarea asigurata de modulul redundant
si de cel functional
-defectul se detecteaza prin compararea raspunsurilor intr-un

29. Rolul fazei de detectare a erorii, controlul ideal. Tipuri de

verificari. Amplasarea masurilor de control.
Rolul fazei de detectare a erorii, controlul ideal
-aceste faze urmaresc sa evidentieze o abatere a comportamentului
sistemului fata de cea corecta. Daca starea sistemului este eronata,
avem o actiune corectiva, altfel se poate defecta sistemul.
Controlul ideal se refera la detectarea erorii ce se efectueaza prin
testare a iesirilor sistemului in raport cu cele in cazul in care nu
avem defect.
Tipuri de verificari
-control prin replicare: multiplicare a sistemului si o comparare
pentru deciderea functiei corecte. Este una dintre cele mai
complete si puternice masuri de detectare a erorilor si printre cele
mai scumpe dupa redundanta.
-controlul prin codare: transformarea datelor in cuvinte de cod prin
codificare. Informatia alterata duce la detectarea erorii
-controlul de rezonabilitate: verifica daca starea se conforma sau
nu cu cea asteptata. Ex: teste de incadrare a rezultatului in limite
acceptabile.
-controlul structural: verifica integritatea structurilor complexe de
date.
-controlul prin inversare: daca este posibila sau nu recalcularea
datelor de intrare pe baza rezultatului si compararea cu originalele.
-controlul temporar: evidentiaza depasirea limitei de timp pentru o
operatie.
-controlul de interfata: verifica validitatea, compatibilitatea datelor
associate cererii.
-controlul de diagnoza: stimuleaza componentele cu date de intrare
si compara iesirile cu valori predefinite.
Amplasarea masurilor de control
Exista 2 modalitati de control: verificare de ultim moment, si
detectare timpurie a erorilor.
Verificarea de ultim moment se refera la rezultate dinainte sa fie
furnizate utilizatorului
Detectarea timpurie a erorilor nu lasa ca acestea sa se raspandeasca
atat de usor in sistem.