Sunteți pe pagina 1din 2

LEGILE PERCETIEI

1. Legile gestaltiste:
Faptul ca perceptiile dispun de o serie de legitati, a fost cel mai bine argumentat si
demonstrat experimental de catre gestaltism, orientare psihologica care a aparut ca o reactie
impotriva asociationismului ,conceptie simplista si empirista ,ce considera perceptiile ca un
rezultat al asocierii senzatiilor.
Reprezentantii gestaltismului (Kohler, Koffka, Wertheimer) considera perceptia ca fiind o
forma primordiala. In ea este intregul, elementele (senzatiile) neavand o existenta reala,
independenta. Perceptia trebuie tratata dupa legile formei si nu dupa legile asociatiei.
Experienta perceptive a individului are tendinta de a se organiza in asambluri integrale in
functie de o serie de legi, numite legi generale ale organizarii campului perceptive. Ele sunt:
A) Legea proximitatii:elementele apropiate sunt percepute ca apartinand aceleiasi forme.
Proximitatea favorizeaza gruparea prin cupluri, cu unitati oblice, prin siruri si mai putin
pe coloane.
B) Legea similaritatii:elementele asemanatoare sunt percepute ca apartinand aceleiasi
forme.
C) Legea continuitatii:elementele orientate in aceeasi directie tind sa se organizeze intr-o
aceeasi forma.
D) Legea simetriei:figurile care nu au una sau doua axe simetrice constituie forme bunesi
sunt percepute mai usor.
E) Legea inchiderii: perceptia evita ,pe cat posibil, interpretarile echivoce care conduc la
trasee incompetente, dimpotriva, ea are tendinta de a fi prinsa intr-o configuratie inchisa,
bine delimitate, dovedind o mare stabilitate. In sens larg, inchiderea este inteleasa ca
tendinta de a evita lacunele printr-o activitate perceptive sau intelectuala. Aceasta ultima
legitate corespunde principiului economiei de informatie. Inchiderea se realizeaza numai
in functie de o serie de caracteristici ale stimulului(simplitate, simetrie),ci si dependent
de semnificatia stimulilor.
F) Legea generalizarii perceptive:perceperea unei forme implica concomitant si perceperea
unei semnificatii.
G) Legea constantei: formele bune tind sa-si conserve caracteristicile lor proprii in ciuda
modificarii prezentarii lor.
2. Legile generale ale perceptiei:
A) Legea integralitatii:exprima faptul ca percetia creeaza constiinta unitatii si integralitatii
obiectului, ea operand nu cu insusiri isolate ale obiectelor, ci cu obiectele unitare. Unitatea imaginii
perceptive provine din unitatea obiectului. Gradul de elaborare a unitatii perceptive poate fi pus in
evidenta prin rapiditatea perceptiei sau prin rezistenta imaginii perceptive fie la modificarea obiectelor,
fie la eliminarea unor elemente ale acestora.
B) Legea structuralitatii: arata ca insusirile obiectului numai impreuna,organizate si ierarhizate
creeaza efecte de perceptie; totodata, ea releva faptul ca nu toate insusirile obiectului sunt la fel de
importante pentru perceperea lui, ci, cu deosebire, cele care dispun de cea mai mare incarcatura
informationala. Inregistrarea traseelor vizuale in perceptia unor obiecte releva aceasta caracteristica.
C) Legea selectivitatii:este expresia caracterului obiectiv al omului in timpul perceperii, a faptului ca
nu toate obiectele sunt percepute, ci doar unele, nu toate insusirile obiectului, ci doar o parte a acestora
in accord cu forta lor senzoriala sau cu semnificatia lor pentru individ. Selectivitatea, daca este bine
1

facuta, poate duce pana la pragul esentializarii, daca nu, se poate asocial fie cu saracirea, fie cu
deformarea perceptiei.
D) Legea constantei perceptive: consta in mentinerea invariatiei imaginii, chiar si atunci cand exista
variatii ale obiectului respective. Daca imaginea perceptive si-ar schimba valoarea , la cea mai mica si
neansemnata variatie a insusirilor obiectului atunci diferenta si identificarea lui ar fi mult ingreunate.
E) Legea semnificatiei: semnaleaza faptul ca se percep mai bine, mai rapid si mai corect obiectele
care au o anumita valoare, semnificatie pentru subiect, decat cele indiferente.
F) Legea proiectivitatii: precizeaza faptul ca desi imaginea perceptiva se elaboreaza cortical ,ea se
proiecteaza la nivelul obiectului.
Rezulta din aceste legi ca perceptia indeplineste nu doar un rol informative, servind numai la
diferentierea conditiilor actiunii si creand astfel posibilitatea unei actiuni corespunzatoare acestor
conditii, ci si un rol de orientare si reglare a actiunilor umane. Perceptia furnizeaza omului si
organismului sau ipoteze inegal probabile despre starea mediului , reactia organismului fiind
dependenta tocmai de aceste informatii.

S-ar putea să vă placă și