Sunteți pe pagina 1din 8

Amnesty International

Amnesty International este o organizatie internationala care are ca membri oameni din intreaga
lume. Prin intermediul solidaritatii internationale, aceasta lupta pentru recunoasterea si respectarea
drepturilor omului la nivel global. Misiunea ei este de a demara anchete si actiuni pentru prevenirea
abuzurilor drepturilor omului si de a face dreptate celor a caror drepturi au fost incalcate. Amnesty
International lucreaza cu si pentru oamenii din intreaga lume, oriunde sunt abuzuri, cerand guvernelor
sau altor entitati puternice sa respecte legea, ceea ce inseamna k actioneza pe plan global sau local,
oriunde este nevoie de ajutor.
Organizatia demareaza actiuni pentru oprirea violentei impotriva femeii, apararea drepturilor si
demnitatii celor prinsi in saracie, abolirea pedepsei cu moartea, oprirea torturii si combaterea
terorismului, reglementarea comertului cu arme la nivel global.
Astfel, am monitorizat cateva dintre evenimentele din luna noiembrie care contin actiunile
enuntate.

Oprirea violentei impotriva femeii :


Nu exista mandrie in tacere: violenta domestica si sexuala asupra femeilor din
Armenia -13 noiembrie 2008:
Mai mult de un sfert din femeile din Armenia s-au confruntat cu violenta fizica din partea sotului sau
a familiei. Violenta in familie poate capata multe forme, variaza de la izolare si lipsuri economice la
violenta sexuala si crima. Violenta in familie nu este definite in lege diferit de alte tipuri de violenta
implicand persone straine iar femeile abuzate se confrunta cu presiuni puternice pentru nu raporta la
politie. Legaturile puternice de familie sunt un aspect important in cultura armeniana iar femeile care
rapotreaza violenta sunt vazute ca o amenintare si sunt presate de familie sa pastreze violenta domestica
un subiect privat probleme de familie.
Stigmatul social de separare sau divort este considerat ca fiind chiar mai grav decat violenta
domestica. Presiunea exercitata pentru a nu depune plangere in cazul unui viol este chiar mai puternica iar
victimile abuzului sexual sunt vazute adesea ca fiind vinovate si nu victime.

Femeile care raporteaza violenta in familie adesea experimenteaza izolarea sociala: respingerea
rudelor, prietenilor, si vecinilor. Aceasta cultura de mentinere a tacerii in cazul violentei se extinde chiar si
in randul fortelor de ordine. Adesea, femeile se confrunta cu reticenta politistilor de a se implica acestia
aproband faptul ca violenta domestica este o problema de familie.
Din 2002, cateva adaposturi au fost infiintate in ciuda criticilor aduse faptului k violenta in familie
nu este o problema publica. Aceste adaposturi, care sunt conduse de organizatii non-guvernamentale, se
bazeaza pe intermitent de finantare si cele mai multe din ele au fost fortate sa se inchida sau sa isi reduca
operatiile datorita lipsei de fonduri. Chiar daca adaposturile nu sunt o solutie atotcuprinzatoare, acestea
indeplinesc un rol esential in sustinerea femeilor care se decid s isi infrunte temerile. Stabilirea unei retele
de adaposturi trebuie s fie un element cheie in strategiile guvernamentale de abordare a problemei
violentei impotriva femeilor in Armenia.
Faptul ca unii functionari de stat acum recunosc existenta violentei impotriva femeii este un progres,
desi mai e un lung drum de parcurs. Niste pasi au fost facut spre oprirea violentei impotriva femeilor:
-

un proiect de lege acuzand violenta in familie este present in discutie.

Programele de formare ale politiei au fost initiate pentru a implementa directive despre

actionarea in cazul violentei domestice


Organizatia Amnesty International cere autoritatilor armene condamnarea clara a violentei impotriva
femeii. Ei trebuie de asemenea sa ia masuri urgente pentru a schimba atitudinile sociale pe scara larga, cu
privire la violenta domestica si ce sexuala. Acestea trebuie sa includa urmatoarele, dar fara a se limita doar
la acestea:
- acuzarea violentei domestice si facilitarea prevenirii acesteia, sprijinirea victimelor;
- asigurarea ca victimele violentei domestice si sexuale au acces la sistemul judiciar penal, fara a se
confrunta cu presiuni petru a-si retrage plangerile
- cresterea gradului de constientizare a existentei violentei I domestice ca o crima si o incalcare a
drepturilor omului.x
Exista multe femei armene care indura zi de zi abuzuri deoarece nu vad alta optiune, nu au curajul sa
isi infrunte temerile, nu au unde sa plece, de aceea ele trebuie s stie ca au drepturi protejate de lege si ca
nu sunt singure.

Apararea drepturilor si demnitatii celor prinsi in saracie:


Sistemul de sanatate a Zimbawe in haos-21noiembrie 2008:
In timp ce partidele in Zimbabwe se cearta intre ele despre ce noua forma de guvernamant ar
trebui s adopte sistemul de sanatate este in pragul colapsului. Unfocar de holera afecteaza noua din
zece provincii iar majoritatea spitalelor nu reusesc s faca fata tuturor pacientilor.
Principalele spitale din tara, inclusive Harare Central, Parirenyatwayo si United Bulawayo abea
mai functioneaza si cateva saloane de spital au fost inchise. Alte doua maternitati au fost inchise si
multe spitale si clinici municipale ori au fost inchise ori opereaza la capacitate minima, iar
Univesitatea de Medicina din Zimbabwe a fost inchisa pe termen nelimitat incepand cu 17 octombrie.
Intregul sistem este paralizat din cauza insuficientei medicamentelor, proviziilor, infrastructura
ruinata, lipsa echipamenului etc. In consecinta, oamenii nu au acces nici macar la ingrijirile medicale
de baza.
Aproximativ 3000 de femei pe luna nasc in spitale publice din Harare iar 250 - 300 dintre ele au
nevoie de cezariana. Servicii de maternitate de la Harare si Parirenyatwa au fost retrase si multor femei
le-au fost refuzate cererile de cezariana.
Imposibilitatea de a stapani extinderea focarului este rezultatul furnizarii inadecvate de apa
potabila si sisteme sanitare defecte. Acest focar de holera este cauza a sute de morti care puteau fi
prevenite dar cei care trebuiau sa se ocupe de simstemul de sanatate nu o fac, devenind responsabili de
moartea oamenilor.
Puternic armata politia a impiedicat un grup de lucratori in domeniul sanatatii de la a prezenta o
petitie Ministerului Sanatatii si Protectiei copilului pe 18 noiembrie. In schimb ei au fost fortati sa tina
protestul pe teritoriul spitalului Parirenyawta. Acestia cereau guvernului sa ia masuri urgente pt
restaurarea sistemului de sanatate. Dupa patru ore politia a intrat in spital si i-a imprastiat ranindu-i pe
cativa in proces.
Amnesty International se arata preocupata de faptul ca politicienii continua sa joace jocuri
politice in timp ce tara se afla in colaps. Este tragic faptul ca zeci de locuitori ai Zimbabwe mor zilnic
rapusi de boli care pot fi evitate in timp ce politicienii sunt concentrati mai mult pe cearta lor decat pe
problema suferintei oamenilor.

Abolirea pedepsei cu moartea:


13 noiembrie- Afganistan avanseaza catre o larga utilizare a pedepsei cu moartea:
Dupa ce cu o saptamana inainte guvernul afgan a executat noua personae, rapoartele sustin faptul
ca presedintele Hamid Karzai a aprobat recent sentinta la moarte a cel putin 111 persoane. Este de crezut
ca aproband aceste executii presedintele Karzai incearca sa-si mareasca popularitatea printer oameni,
acestia adesea palngandu-se de criminalitatea aflata in continua crestere de faptul ca guvernul nu poate
impune niste reguli care sa fie respectate.
Sam Zarifi directorul Amnesty International Asia-Pacific sustine ca aceasta fi inceputul unei
campanii de reintroducere a durelor politici talibane de catre autoritati. Guvernul afagan are dreptul si
responsabilitatea de a aduce in justitiei pe cei suspectati de infractiuni penale, dar ca justitia sa triumfe,
procedurile trebuie sa indeplineasca standardele internationale de dreptate, completate de standardele
drepturilor omului. Pedeapsa cu moartea constituie cea mai cruda, mai inumana pedeapsa si mai
degradanta pedeapsa. Aceasta este aplicata in Afganistan pentru crime precum: rapire, crima sau viol.
Cu toate acestea majoritatea procedurilor judiciare prezinta grave nereguli procedurale precum:
esecul sistemului judiciar si al politiei de a investiga cazurile in mod corespunzator, interferenta politica
in procesele judiciare si de ancheta, lipsa accesului a detinutului la un avocat al apararii.
Conform legii afgane toate sentintele la moarte trebuie sa fie aprobate de 3 curti (Prima Curte,
Curtea de Apel si Curtea Suprema de Justitie) inainte de a merge la presedinte care trebuie sa semneze
executia de iertare sau acuzare .
Sam Zarifi afirma ca graba subita a executiilor reprezinta o problema serioasa avand in vedere
faptul ca in Afganistan sistemul de justitie este novice si in mare masura incapabil de a oferi o judecata
dreapta si irefutabila.
Presedintele Karzai a declarat recent ca el nu va face presiuni asupra guvernului sau pentru a pune
capat pedepsei cu moartea.
Astfel, Amnesty International il invita pe presedintele Karzai sa isi reafirme public angajamentul
luat de catre Seful de Stat organizatiei in 2003 si anume ca aceasta pedeapsa nu va mai fi aplicata atata
timp cat reforma judiciara se desfasoara.

Oprirea torturii si combaterea terorismului:


Refugiatii tinuti de catre Thailanda trebuie eliberati 17 noiembrie:
Nouazeci si doi copii sunt printre un grup de 158 Lao Hmong, refugiati care au fost detinuti la
un centru de detentie din Thailanda timp de doi ani. Refugiatii traiesc in conditii dure si intr-o teama
permanenta de a nu fi fortati sa se intoarca la Laos, unde le sunt grav incalcate drepturile. Pentru 21 de
ore acestia sunt blocati in cladirea unde traiesc suprapopulati, in celule fara geamuri. Unii au facut greva
foamei sau au amenintat cu sinuciderea in semn de protest impotriva detentiei. Multi din refugiati au
probleme de sanatate. Copiii, inclusive doi sugari care s-au nascut in detentie, au grave probleme de
sanatate datorita conditiilor in care traiesc. Medicilor le-a fost permis accesul in centrul de detentie de
curand.
Detinutii au fugit de persecutie din Laos unde au fost arestati in noiembrie 2006 in Bangkok
si in Phetchabun, Thailanda de N, in ciuda faptului ca au fost recunoscuti ca refugiati de catre ONU.
Autoritatile thailandeze au incercat sa ii forteze sa se intoarca in Laos in ianuarie 2007. Au
urcat cu forta femeile si copii in autobuze si i-au dus la granite cu Lao in timp ce barbatii s-au baricadat
in celulele lor. Planurile de a-i inapoia cu forta au fost abandonate in urma unui strigat international de
protest din partea altor guverne, UNHCR si organizatii non-guvernamentale, inclusive Amnesty
International.
Un reprezentant important al armatei thailande a vizitat centrul pe 10 aprilie 2008 si a anuntat
grupul ca vor fi trimisi inapoi in Laos. Amenintari precum aceasta au dus grupul la disperare. Refugiatii
eu spus organizatiei Amnnesty International ca oficialitatile i-au amenintat ca ii vor intoarce cu forta in
Laos- ca pedeapsa colectiva daca cineva ar vrea sa scape din centrul de detentie sau daca oricare dintre
femei ar ramane gravida.
Guvernele din Australia, Canada, Olanda si SUA s-au angajat sa permita grupului sa se
restabileasca in tarile lor. Desi s-a vorb
It de restabilirealor intr-una din aceste tari, thailandezii nu au aratat nici un semn ca ar permite
grupului sa plece.
Hmong este unul dintre multele grupari entice din Laos si una dintre cele mai raspandite in
Thailanda. Estimata la 6500 de personae, inclusiv a solicitantilor de azil locuiesc intr-o tabara in
Phetchabun, incepand din 2004. In 2007 guvernul thailandez a fost de accord cu autoritatile din Laos

pentru ai trimite inapoi in Laos. Peste 1500 de personae au fost repatriati in Laos intre februarie si
septembrie 2008.
Amnesty International si-a exprimat ingrijorarea ca multi dintre Lao Hmong aflati in Thailanda se
afla in riscul de a suferi grave incalcari ale drepturilor omului daca sunt fortati sa se intoarca in Laos.
Asfel, Amesty International face apel la autoritatile thailandeze pentru eliberarea imediata a celor 158 de
refugiati Lao Hmong din aceasta ilegala detentie si penru permiterea pregatirilor de restabilire in tarile
terte.

Reglementarea comertului cu arme la nivel global:


ONU voteaza in favoarea dezvoltarii unui Tratat privind comertul de arme
O mare majortate a celor 147 de state care s-au intalnit in cadrul Natiunilor Unite au votat petru
a continua cu crearea locurilor de munca pe principalele elemente ale tratatului privind Comertul de
arme. Doar doua dintre tarile reunite au votat impotriva: SUA si Zimbabwe.
Cu privire la acest tratat Brian Wood de la Amnesty International sustine ca aduce lumea mai
aproape de incheierea unui tratat privind comertul cu arme ceea ce include si respectarea drepturilor
omului. Aceasta este singura modalitate prin care un astfel de tratat poate ajuta la oprirea raspandirii
masacrului si abuzul la violenta armata. Dar exista inca sceptici si adversari
Campania Controlul armelor formata din Amnesty International, Reteaua Internationala de
Actiune cu privire la armele de calibru mic si Oxfam International, au sustinut votarea si au cerut luarea
de masuri urgente de catre state pentru grabirea procesului si asigurarea unu Tratat intarit de legislatia
internationala privind drepturile omului.
Cresterea la nivel global a aprobarilor unanime a tratatului a fost evidentiata din nou la
Adunarea Generala din decembrie. Votarea in favoarea tratatului este evidenta cu precadere Africa,
America Centrala si de Sud si Europa, indicand o cerere a controlului armelor atat din partea tarilor

puternic afectate de violenta armata cat si de catre marile exportatoare. Douasprezece state din Orientul
mijlociu s-au abtinut iar guvernele SUA si Zimbabwe au fost imotriva rezolutiei.
Amnesty International a invitat doua cadre militare cu experienta pentru o intrevedere cu ONU - Rt
Brig Gen Mujahid Alam din Pakistan care a servit ONU in RDC si Kosovo si Lt John Ochai din Nigeria
care a fost sef de operatiuni in Uniunea Africana.
Rt Bring Alam a declarat oficialitatilor ONU ca din studiile DRC au reiiesit diverse nereguli in
cazul comertului armelor. Complicitatea guvernelor in regiune reprezinta aspectul cel mai critic in
proliferarea ilegala a armelor de calibru mic si a armelor albe. Referitor la embargourile ONU acesta mai
sustine ca aceste sunt necesar dar fara existenta unui Tratat cu privire la comertul de arme care sa
stabileasca niste standarde comune, embargourile ori nu vor fi respectate ori nu vor fi efectiv aplicate.
Noua decizie a ONU este aceea ca principiile Cartei ONU si obligatiile statelor trebuie sa fie
considerate baza oricarui tratat. ONU va stabili o serie de pana la sase intalniri cu toate statele membre
in care se vor discuta principiile unui Tratat privind comertul de arme si sfera acestuia de acctiune.

Bibliografie:
1. http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/report/no-pride-silence-domesticsexual-violence-against-women-armenia
2. http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/news/zimbabwes-health-systemchaos
3. http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/news/afghanistan-moves-towardswide-use-executions
4. http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/news/refugees-held-thailand-mustfreed
5. http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/good-news/landslide-un-votefavour-developing-arms-trade-treaty-20081104