Nuvela psihologica apare si se dezvolta incepand cu a doua jumatate a secolului

al XIX-lea,perioada dinamica din punct de vedere cultural,definita ca o reorientare

radicala a literaturii dispre realitatea exterioara,concreta inspre psihicul
uman,avand ca finalitate sondarea mecanismelor interioare si a trairilor
individului.Este o specie premergatoare romanului de tip subiectiv,specific
secolului al XX-lea,fiind un text la inceput esperimental.Printre particularitatile
sale se numara alcatuirea unei fise clinice a personajului,ingloband referiri la
ereditate,la boala,la aducerea in prim plan a unei stari interioare
conflictuale,dirijata de un conflict exterior si analiza individului in mediul sau
firesc de existenta sau desprins din acesta(drama dezradacinarii),privit in
intreaga sa complexitate:din punct de vedere afectiv,social si existential.
Unele dintre aceste principii se regasesc si in trasaturile curentului literar
realist,bazat pe veridicitate si verosimilitate ,in care se manifesta aceeasi
predilectie pentru psihologic si pentru relatia om-cadru exterior a scriitorului,omul
fiind inteles ca o fiinta sociala,care traieste si se dezvolta in mijlocul unei anumite
societati. Banul constituie un subiect privilegiat in discursul realist,tema inavutirii
fiind insotita de o atitudine critica a naratorului,care doreste sa ofere prin textele
realiste adevarate lectii de etica si sa restabileasca astfel echilibrul moral al
personajelor.
Criticul literar George Calinescu evidentiaza in Istoria literaturii romane de la
origini pana in prezent caracterul realist al prozei lui Slavici,care nu idealizeaza
si nu trateaza cazuri de izolare. Aceasta caracteristica se regaseste in nuvela sa
cea mai cunoscuta,Moara cu noroc , aparuta in volumul Novele din
popor(1881) alaturi de alte texte ilustrative precum Popa Tanda,Budulea
Taichii sau Padureanca.Tema nuvelei sustine caracterul realist si psihologic al
operei: procesul de dezumanizare ca urmare a dorintei de imbogatire a
personajului Ghita. Nuvela asimileaza procedee clasice,prin valoarea de
roman,prin simetria incipit-final si prin valorile morale continute,Slavici creand un
elogiu al echilibrului moral si al intelepciunii,dar si romantice ,prin finalul
justitiar,reprezentat de pedepsirea raufacatorilor,prin antiteza pe care este
construit personajul Ghita si prin cultivarea suprapersonajului(moara).
Suprapersonajul apare inca din titlu,care face trimitere la numele unui
han,contruit pe locul unei mori,sugerand un spatiu aflat sun influenta unor forte
nefaste,norocul nefiind un apanaj al binelui,mai ales ca o moara abandonata si
iesita din uz atrage duhurile necurate si reprezinta un taram in care timpul nu
mai actioneaza,materia se afla in stagnare si isi pierde sensul devenirii,asa cum
aprecia Tudor Pamfile.Titlul induce ideea locului diabolizat de moara
parasita,sintagma continand o antifraza,aceasta fiind folosita in sens contrar
adevaratului inteles,deoarece toposul nu va aduce noroc nimanui,cititotul
aflandu-se intr-o asteptare frustranta.