Sunteți pe pagina 1din 2

LUPTA DINTRE RELIGIE SI STIINTA

Stiinta este un mod de a sti, de a cauta adevarul cu ajutorul criticii (Popper),


iar salvarea (mantuirea) omului se obtine intreband, de aceea, este "mai
grav a nu te intreba despre existenta lui Dumnezeu decat a nu crede in El".
Dar stiinta escamotand intelepciunea in numele cunoasterii, are nevoie de
etica.

Religia, Dumnezeu, este semnificatie nu referinta, este cunoastere prin


credinta si nu prin ratiune, Dumnezeu fiind al inimii si nu al ratiunii. Plecand
de la adevarul ca ceea ce este afectiv este si real, St. Lupasco considera ca
afectivitatea este egala cu absolutul; Destinul istoric al omului este de a
epuiza ideea de Dumnezeu (Cioran) si indiferent de este sau nu credincios,
cu Dumnezeu omul trebuie sa aiba o relatie. Deci, a cauta argumente pentru
a crede este pana la urma "a nu mai crede sau a falsifica argumentele in
scopul de a crede";
Dumnezeu este transcendentizarea imanentei si imanentizarea
transcendentei (Levinas, Buber); Dumnezeu fiind peste tot si nici intr-un loc,
a sti si a lupta a-L gasi exprima dorinta de perfectiune a omului, viata sa
spirituala fiind caracterizata prin cautarea permanenta a desavarsirii. Omul,
constient de spiritul sau este o fiinta, este, in esenta, ceea ce cauta,
deoarece esenta fiintei este constientizarea limitelor omului si efortul de a
depasi aceste limite; in final, omul ce a nu trecut prin religie este un
handicapat spiritual, omul areligios fiind gol pe dinauntru, fiind steril ca
transcedenta.
Se afirma, indeobste, ca prin evolutia sa ascendenta, omul este condamnat
la cunoastere, ca aceasta cunoastere este nelimitata, nu are mesaje morale,
fiind o coordonata a existentei sale in imanenta, dar proiectata in
transcendenta. Berdiaev vorbea de creatia de ziua 8-a, facand legatura intre
creatia ce vine de la Dumnezeu si creatia pe care omul este harazit sa o
continue. Dumnezeu a dat chip omului, iar omul prin creatie construieste
asemanarea cu El. Cu toate acestea, multi oameni de stiinta, consacrati prin
descoperirile lor stiintifice, afirma ca nu au nevoie de Dumnezeu pentru a

cerceta, tot asa cum, Dumnezeu si religia, nu au nevoie de stiinta pentru a fi


legitimate.

Religia este, prin urmare, calea umana ce aduce mangaiere in suferinta,


putere in neputinta, speranta in nenorocire si credinta in indoiala, spunea
Ilarion Felea. Numai ea creeaza patul si matricea ascensiunii omului catre
esenta sa prin divinitatea transcendentei faptelor sale. Iar stiinta este modul
prein care omul descopera misterele universului.
Intre religie si stiinta va fi intotdeauna o lupta deoarece acestea sunt bazate
pe principia care se opun.