Sunteți pe pagina 1din 12

Capitolul 3

BAZELE FIZICE
ALE
DEGRADARII METALELOR
PRIN
SOLICITARI VARIABILE

3.1. Etapele degradarii metalelor prin


solicitari variabile
Prezinta 2 faze distincte:
(1) Etapa initierii fisurilor
(2) Etapa propagarii fisurilor pana la rupere

Diferentierea acestor 2 etape este de


mare importanta deoarece:
Mecanismele fizice care le caracterizeaza
sunt fundamental diferite
Conditiile practice reale le influenteaza in
mod diferit
Determinarea coeficientilor de siguranta
difera

3.2. Etapa initierii fisurilor


Fisurarea la oboseala
este o consecinta a
prezentei dislocatiei in
microstructura cristalina a
metalelor.
Dislocatia = defect al
retelei cristaline (liniar
sau bidimensional) care
permite producerea
fenomenului de
alunecare prin care se
realizeaza deformatia
plastica.

Dislocatiile sunt
raspunzatoare de
fenomene precum
curgerea si ruperea
casanta (in cazul
solicitarilor statice),
respectiv ecruisarea si
oboseala (in cazul
solicitarilor variabile.

3.2.1. Ecruisarea metalelor


Apare in cazul solicitarilor
variabile datorita
inversarii succesive a
miscarii dislocatiilor.
Bucla de histerezis
caracterizeaza
comportarea elastica
incompleta a materialului.

Prin ecruisare:
Limita de proportionalitate se ridica (pana la valoarea
efotului din domeniul plastic la care a fost solicitat
materialul)
alungirea la rupere se micsoreaza (cu valoarea
deformatiei remanente)
Micsorarea domeniului deformatiilor plastice
Grabeste trecerea materialului in stare casanta

Sub solicitari variabile


buclele de histerezis devin tot
mai stranse (datorita
anihilarilor care se produc
intre dislocatiile de sensuri
inverse).
Efectul Baushinger
(apare sub incarcare
descarcare reincarcare in
sens invers) si consta in
aparitia cugerii la o tensiune
inferioara celei din primul
ciclu.

3.2.2. Nucleatia fisurilor


Reprezinta procesul de initiere a fisurilor ca si
consecinta a alunecarilor alternative ale
dislocatiilor.

Deformatia plastica apare cu predilectie in grauntii


marginali care, fiind liberi pe o parte (aer), sunt mai
putin impiedicati sa alunece; lunecarile pot apare astfel
la valori mai mici ale solicitarii;
Pe suprafetele nou expuse apare fenomenul de oxidare;
Alunecarea sub incarcari mai mari duce la consolidarea
materialului;
Cei doi factori mentionati anterior conduc la:
Formarea unei zone care se opune lunecarii in sens
invers
Aparitia benzii de lunecare.

Observatii:

(1) Un singur ciclu este suficient pentru a crea o


intruziune in material (in fapt o microfisura);
(2) Repetarea mecanismului in ciclurile urmatoare
extinderea microfisurii;
(3) Microfisurile apar relativ repede (in raport cu
durata de viata la oboseala);
(4) Microfisurile apar in benzile de alunecare;
(5) Microfisurile pot apare si datorita extruziunilor.

CONCLUZII

Pe durata nucleatiei fisurilor, oboseala


este un fenomen de suprafata deoarece:
Exista o constrangere mai redusa la lunecare;
Distributia neomogena a tensiunilor
(concentrari de tensiuni datorate
discontinuitatii geometrice, prezentei unor
neomogenitati, incluziuni etc.)
Efectele corozive ale mediului exterior.