Sunteți pe pagina 1din 9

DETERMINAREA DURITATII APEI

Introducere. Duritatea apei


Duritatea apei reprezint proprietatea imprimat acesteia de coninutul total de sruri
solubile de calciu i magneziu. In funcie de natura acestor sruri se deosebesc dou tipuri de
duriti:
Duritate temporar
Duritate permanenta
Duritatea este o proprietate care influeneaz o serie de alte proprieti fizico-chimice ale apei
i soluiilor sale, cum ar fluiditatea, vscozitatea dinamic, tensiunea superficial, temperatura de
solidificare i de fierbere. Valoarea acestor mrimi contribuie la producerea unor efecte fizice i
chimice care determin evoluia unor procese naturale, biologice i tehnologice. O valoare
neadecvat a duritii apei poate duce la evoluii nefavorabile ale unor procese sau la producerea
unor deteriorri ale mediului natural, ambiental sau chiar a unor agregate, maini i utilaje. Din
acest motiv controlul duritii apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o mare
nsemntate practic.
Duritatea temporara
Duritatea temporara este data de carbonatii acizi de calciu si de magneziu din apa. Aceasta
duritate dispare la fierberea apei, carbonatii acizi descompunndu-se n carbonati, compusi greu
solubili.
Se numete temporar deoarece dispare la nclzireaa p e i ( t > 6 0 C) i reprezint
coninutul n ioni de calciu i magneziu corespunztor coninutului de carbonai
acizi de calciu i magneziu din ap. Carbonaii acizi se transform n carbonai neutri sau
hidroxizi greu solubili.

Grade de duritate

Duritatea apei se exprima in grade de duritate ( o), a caror semnificatie difera de la o tara
la alta:

un grad german de duritate = 10mg CaO/l ;


un grad francez de duritate = 10mg CaCO3/l ;
un grad american de duritate = 1mg CaCO3/l ;
un grad englez de duritate = 14,3mg CaCO3/l ;

Unitatea universala de exprimare a duritatii este numarul de


(1mEchiv/l = 2,8 grade germane).

miliechivalenti /l

In functie de duritate, apele se impart in:

ape foarte moi (0-40);


ape moi (5-80);
ape semidure (9-120);
ape dure (13-180);
ape foarte dure ( >18)

In prezent se cunosc mai multe procedee de dedurizare a apei si se aplica, in practica, in


functie de natura duritatii apei, cat si de gradul de dedurizare cerut de diversele folosinte ale apei.
Procedeul termic
Pentru apele cu duritate temporara mare, aceasta se inlatura prin incalzirea apei aproape
de fierbere. Bicarbonatii se descompun si precipitatele se depun ca namol:
2

Ca(HCO3)2 CaCO3 + CO2 + H2O


Procedee chimice.
Tratandu-se apa cu diferiti reactivi chimici, se poate inlatura aproape total duritatea apei.
In tehnologiile moderne se aplica procedeul cu var si soda si procedeul cu schimbatori de ioni.
Procedeeul de dedurizare cu schimbatori de ioni
Substantele care pot schimba cationii se numesc cationiti sau schimbatori de cationi, iar
acele care pot schimba anionii se numesc anioniti sau schimbatori de anioni.
Schimbtorii de ioni sunt substane, insolubile n ap sau n ali solveni, capabile s
adsoarb din soluiile de electrolii cu care vin n contact, ionii pozitivi sau negativi, n schimbul
unei cantiti echivalente de ali ioni cu aceeai sarcin electric. n funcie de natura scheletului
unui schimbtor de ioni acesta poate fi anorganic (zeolitic) sau organic. n mod simplificat un
schimbtor de ioni poate fi imaginat ca un schelet macromolecular poliionic deci care are n
structur un numr foarte mare de locuri cu densitate electric crescut. n aceste locuri se
fixeaz prin procese de adsorbie i atracie electrostatic ioni de semn contrar. Aceti ioni pot fi
schimbai cu ali ioni de aceiai sarcin, cu care schimbtorul vine n contact.
Primele substante au fost zeolitii. Acestia sunt aluminosilicati naturali cu formula
generala Al2O3 SiO2 Na2O , avand structura rigida formata din atomi de aluminiu, siliciu si
oxigen, asemanatoare cu un fagure de miere, in ale carui goluri sunt asezati ionii de sodiu ce se
pot misca cu usurinta.
Mai tarziu s-au sintetizat schimbatori de ioni asemanatori cu zeoliti, numiti permuliti,
care au capacitate si viteza de schimba mai mare decat zeolitii.
Ionul de schimb in structura permutitului este tot sodiu. Permutilul de sodiu este prezentat
prin simbolul Na2P.
Schimbul ionic fiind cantitativ, se poate obtine o apa dedurizata complet, dar care va avea
loc o reactie bazica cu atat mai mare, cu cat duritatea temporara a apei brute a fost mai mare. De
aceea in practica se trateaza mai intai apa cu lapte de var pentru inlaturarea duritatii temporare si
apoi se trece prin coloana cu permutit de sodiu.
Cand toti ionii de sodiu din permutit au fost inlocuiti cu ioni de calciu si magneziu,
permutitul devine inactiv, si se impune regenerarea lui.
Pentru dedurizarea apei se utilizeaza rasini ionice in forma NaR si au loc aceleasi reactii
ca in cazul folosirii permutitului de sodiu:
2NaR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2NaHCO3
2NaR + MgSO4 = MgR2 + Na2SO4

In industrie dedurizarea apei cu schimbatori de ioni se realizeaza in filtre cilindrice


verticale construite din tabla de otel antiacid, umplute cu un strat de rasina cationica, avnad ca
suport un strat de pietris.
Operatia de dedurizare cuprinde urmatoarele etape :
afanarea cationului;
regenerarea;
spalarea;
dedurizarea.
Afanarea urmareste indepartarea impuritatilor de pe rasina si se realizeaza prin spalarea c
apa a rasinii circa 20 min, pana cand apa de spalare nu mai este tulbure.
Regenerarea cationului este operatia prin care cationul isi recapata capacitatea de schimb.
Regenerarea se realizeaza cu o solutie de NaCl 10-15% cand se urmareste ca ionul de schimb sa
fie Na+, sau cu H2SO4 sau HCl 1-4%, cand ionul de schimb trebuie sa fie H+.
Spalarea care are ca scop indepartarea urmelor agentilor de regenerare si a produsilor
rezultati in procesul de regenerare, se efectuaza cu apa demineralizata timp de 30 de min.
Dedurizarea apei se realizeaza prin trecerea apei dure prin filtrul cu cationit cu o viteza
reglata in functie de gradul de incarcare al filtrului.
In industriile moderne dedurizarea apei se realizeaza cu ajutorul schimbatorilor de ioni.
Schimbatorii de ioni sunt substante naturale (zeoliti, carbuni tineri) sau artificiale( permutiti,
rasini) insolubile in apa,14 acizi sau baze si care in structura lor complexa au un cation sau anion
slab legat pe care pot sa-l schimbe usor cu un alt cation sau anion dintr-o solutie cu care vin in
contact.

Dedurizarea apei prin procedeul var-soda


Procedeul cu var si soda. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca hidroxidul de calciu
precipita carbonatii acizi care alcatuiesc furitatea 15 temporara si neutralizeaza dioxidul de
carbon, iar carbonatul de sodiu precipita sarurile care formeaza duritatea permanenta.
DESCRIEREA PROCEDEULUI
Procedeul var-soda, se numeste astfel pentru ca foloseste ca reactivi chimici:

varul stins (hidroxid de calciu);


soda (carbonatul de sodiu).

Principiul metodei consta in precipitarea carbonatilor acizi care dau duritate temporara apei,
in carbonati neutri. Precipitarea este facuta de hidroxidul de calciu care neutralizeaza si dioxid de
carbon.
Acest procedeu de dedurizare se poate realiza in doua variante:
cu var rece;
cu var cald.
Procedeul cu var cald se intrebuinteaza mai ales pentru purificarea apei folosite la
alimentarea cazanelor de aburi.
Fazele procesului industrial sunt urmatoarele:

incalzirea apei cu aburi reziduali;


introducerea in instalatie a varului si a sodei;
realizarea reactiei de dedurizare;
filtrarea apei dedurizate;
spalarea periodica a filtrului si evacuare a namolului din instalatie.

Au loc urmatoarele reactii:


Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 2CaCO3 +2H2O
Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 CaCO3 + MgCO3 +2H2O
CaCO3, precipitand, poate fi indepartat prin MgCO3 solubil, reactioneaza mai departe trecand
in Mg(OH)2 .
MgCO3 + Ca(OH)2 CaCO3 + Mg(OH)2
restul sarurilor de calciu si magneziu reactioneaza astfel:
MgCl2 + Ca(OH)2 Mg(OH)2 + CaCl2
CaCl2 +Na2CO3 CaCO3 + 2NaCl
CaSO4 + Na2CO3 CaCO3 + Na2SO4
MgSO4 + Na2CO3 + Ca(OH)2 Mg(OH)2 + CaCO3+Na2SO4
CO2 + H2O + Ca(OH)2 CaCO3 + 2H2O
Din analiza reactiilor se observa ca sarurile de magneziu care dau duritatea permanenta
consuma atat var cat si soda, in timp ce sarurile de calciu consuma numai soda. Aceasta
inseamana ca eliminarea sarurilor de magneziu este mai costisitoare decat a celor de calciu.

Inainte de tratare apa este analizata pentru a cunoaste cantitatea de var si soda necesara.
Prin incalzirea apei de purificat :
se accelereaza reactiile;
este favorizata depunerea namolului;
se produce descompunerea partiala a bicarbonatilor.
Procedee cu permutiti (obtinuti pe cale de sinteza sau zeoliti naturali). Permutitul este un alumosilicat de sodiu hidratat care corespunde formulei generale Na2O, R2O3, nSiO2, XH2O , unde
R2O3 este Al2O3 sau Fe2O3, n =5 si x reprezinta cantitati variabile de apa. El retine ionii de calciu
si magneziu din solutie si cedeaza ionii de Na.
Na2(P) + Ca(HCO3)2 Ca(P) + 2NaHCO3
Na2(P) + CaCl2 Ca(P) + 2NaCl
Na2(P) + Mg(HCO3)2 Mg(P) + 2NaHCO3
Na2(P) + MgCl2 Mg(P) + 2NaCl
Na2(P) +CaSO4 Ca(P) + Na2SO4
Dupa completa epuizare, permutitul se regenereaza cu o solutie saturata de NaCl 10-15%.
Ca(P) + 2NaCl(exces) Na2(P) + CaCl2
Dedurizarea cu permutiti se realizeaza in epuratoare, constituite dintr-un vas cilindric, in
care se gaseste un strat de permutiti, deasupra unui strat de nisip cuartos, peste care trece apa
proaspata dupa ce a traversat un strat de carbonat de calciu (pentru extragerea bioxidului de
carbon). Dupa epuizare se regenereaza permutitul cu o solutie de clorura de sodiu, preparata intrun dozator.
Acest procedeu prezinta avantajul ca poate functiona fara o reglare speciala, chiar daca
duritatea apei variaza de la o zi la alta.

Fig. 1. Dedurizator cu permutiti

Bibliografie

1.
2.
3.
4.
5.

www.wikipedia.com
www.aquarium.ro
http://www.scrigroup.com
www.nature.nps.gov/natnet/ard/
www.soton.ac.uk