Conditia esentiala pentru a avea dreptul la masuri reparatorii in baza Legii nr.

10/2001 este ca
titularul cererii sa faca dovada ca el sau autorul sau detinea imobilul in proprietate la momentul
preluarii lui de catre stat .

In ipoteza instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea statului in conditiile art.30

alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar daca intelegerea partilor privea si terenul, dobanditorului
constructiei nu i s-a transmis dreptul de proprietateasupra terenului, deoarece, prin lege, terenul
era trecut in proprietatea statului direct din proprietatea vanzatorului.
De aceea, in ipoteza anularii actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost
redobandit de catre vanzator, din patrimoniul caruia a fost preluat bunul si nu de catre
cumparatori, carora prin contractul de vanzare-cumparare nu li s-a transmis dreptul de
proprietate asupra terenului
aferent constructiei.
---------------Prin sentinta nr.1241/2007, Tribunalul Bucuresti a admis cererea privind repunerea in termenul
de contestare a dispozitiei nr.4960/2005 si a respins actiunea formulata de reclamantii C.C. si
C.A., in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti prin primarul general si Ministerul Finantelor.
Prima instanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.103 C.proc.civ., deoarece
reclamantii, care si-au stabilit domiciliul in Israel, au fost in imposibilitate de a lua la cunostinta
de continutul dispozitiei, avandu-se in vedere si necesitatea asigurarii unui acces la justitie,
garantat de art.21 din Constitutia Romaniei si art.6 din Conventia Europeana .
S-a mai retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare, autentificat sub nr.9467/1975, reclamantii
au cumparat de la S.A. un imobil, situat in Bucuresti. Terenul construit si neconstruit proprietatea
vanzatoarei a urmat regimul stabilit de art.30 din Legea nr.58/1974.
Constructia cumparata de reclamanti a fost expropriata cu acordarea de despagubiri, iar ulterior a
fost demolata, pe teren fiind construit un bloc de locuinte.
Daca pe teren mai exista constructia, acestia aveau vocatia, in baza Legii nr.18/1991, la
constituirea dreptului deproprietate asupra terenului aferent, trecut in proprietatea statului in
temeiul art.30 din Legea nr.58/1974. Constructia fiind demolata, reclamantii nu au dreptul si nici
vocatia de a obtine titlu de proprietate pentru teren si nici despagubiri, deoarece acestia nu au
detinut niciodata in patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului.
Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia nr.159 A/2006, a respins apelul declarat de reclamanti,
retinand ca acestia au dobandit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului.

Dreptul de proprietate asupra terenului nu a apartinut niciodata reclamantilor, iar deposedata

abuziv de teren a fost vanzatoarea S.A. Prin urmare, nu pot fi cerute despagubiri pentru un teren
care nu a intrat in proprietatea reclamantilor, iar la data incheierii contractului de vanzarecumparare partile au avut reprezentarea faptului ca terenul trece in proprietatea statului.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii care, invocand art.304 pct.9 C.proc.civ., au
aratat ca in privinta regimului juridic aplicabil sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.i din
Legea nr.10/2001.
Au mai sustinut ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare vanzatoarea a avut in
vedere instrainarea intregului imobil (constructie si teren). Dreptul de proprietate asupra
terenului nu s-a putut dobandi datorita Legii nr.58/1974, iar in anul 1988 imobilul a fost

expropriat, primind despagubiri modice numai pentru constructii.

La negocierea pretului a fost avut in vedere si terenul, care a fost scos din intelegerea partilor
prin interventia brutala a statului, iar dispozitiile Legii nr.58/1974 contraveneau art. 36
din Constitutie . Cum dispozitiile art.30 din Legea nr.58/1974 sunt neconstitutionale, statul nu a
fost niciodata proprietar asupra acestor terenuri si ar fi trebuit ratificat dreptul de
proprietate consfintit prin contractele de vanzare-cumparare in favoarea dobanditorilor de la
aceadata .
Recursul nu este insa fondat, deoarece prin decizia atacata dispozitiile Legii nr.10/2001 au fost
corect aplicate incauza.
Prin notificarea inregistrata la Primaria municipiului Bucuresti, la data de 23 mai 2001,
reclamanti au solicitat acordarea de despagubiri pentru terenul in suprafata de 300 mp, situat in
Bucuresti, aratand ca imobilul a fost preluat prin expropriere, conform Decretului nr.130/1989, si
invocand prevederile Legii nr.10/2001.
Constructia instrainata fiind, preluata de stat prin expropriere si demolata, terenul aferent, care
nu mai are regimul juridic stabilit de art.36 alin.(3) din Legea nr.18/1991, face obiectul Legii
nr.10/2001, insa, asa cum corect s-a retinut prin decizia atacata, recurentii nu sunt indreptatiti la
masuri reparatorii in conditiile acestei legi.
Conform art.3 alin.(1) si art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, sunt indreptatite la masuri reparatorii
persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv, precum si mostenitorii
legali sau testamentari ai acestora.
Conditia esentiala pentru a avea dreptul la masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001 este ca
titularul cererii sa faca dovada ca el sau autorul sau detinea imobilul in proprietate la momentul
preluarii lui de catre stat . Or, reclamanti nu erau proprietari ai terenului in litigiu la data preluarii
de catre stat . Trecerea terenului in proprietatea statului nu s-a facut prin expropriere.
Terenul care face obiectul notificarii, aferent constructiei cumparata de recurenti prin contractul
de vanzare-cumparare autentificat sub nr.9467/1975, a trecut in proprietatea statului, in momentul
incheierii contractului, in baza art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974.
Potrivit acestui text, in caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestora trecea in
proprietatea statului, cu plata unei despagubiri, care se stabilea conform dispozitiilor art.56 alin.
(2) din Legea nr.4/1973.
Faptul ca terenul aferent constructiei, in suprafata de 300 mp, a urmat regimul art.30 din Legea
nr.58/1974 este consemnat in contractul de vanzare-cumparare, contract prin care recurentii au
dobandit dreptul de proprietate numai asupra constructiei, iar terenul a fost preluat de stat din
patrimoniul fostei proprietare, vanzatoarea S.A.
De aceea, in ipoteza anularii actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost
redobandit de catre vanzatoare, din patrimoniul careia a fost preluat bunul si nu de catre
reclamanti, carora prin contractul de vanzare-cumparare nu li s-a transmis dreptul de
proprietate asupra terenului aferent constructiei.
Dispozitiile art.1.4 lit.c din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.250/2007 se coroboreaza
cu art.3 alin.(1) si art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, in raport de care sunt indreptatite la masuri
reparatorii in baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data
trecerii acestuia in proprietatea statului ori mostenitorii acestora.

Or, in ipoteza instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea statului in conditiile

art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar daca intelegerea partilor privea si terenul,
dobanditorului constructiei nu i s-a transmisdreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin
lege, terenul era trecut in proprietatea statului direct din proprietatea vanzatorului.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanti a fost respins ca nefondat.

Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate

intelectuala, decizia civila nr.6702 din 6 noiembrie 2008