NECESARUL DE SARURI ORGANICE SI DE BIOLELEMENTE IN

CADRUL ALIMENTATIEI RATIONALE

1. Calitatea si rolul macro- si microelementelor

Elementele minerale reprezinta numai circa 6 % din greutatea corpo-rala si totusi
au un rol important in nutritie. Din cele 100 elemente minerale cunoscute, doar 20 21 sunt
necesare pentru asigurarea structurilor tisulare si pen-tru desfasurarea normala a proceselor
metabolice, acestea fiind numite bioelemente
Dupa cantitatile care se gasesc in organism, elementele minerale au fost grupate
in macroelemente si microelemente.
Ca macroelemente amintim : carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, calciul,
fosforul, sodiul, potasiul, clorul, magneziul si sulful.
Microelementele, numite si oligoelemente se gasesc in organism in cantitati
foarte mici: fierul, cuprul, zincul, fluorul, iodul, cobaltul, manganul, molib-denul, cromul ,
seleniul. Toate elementele minerale biogene sunt esentiale pentru ca organismul nu le poate
sintetiza sau inlocui.
Elementele minerale se gasesc atat sub forma de solutii saline (fosfati, carbonate,
cloruri ), cat si in componenta unor molecule organice ( fosforul in nucleo-proteine si fosfolipide,
fierul in hemoglobina, mioglobina si enzime cu fier, sulful in tioaminoacizi si in vitamina B 1,
iodul in hormonii tiroidieni etc. ).
Toate elementele minerale biogene sunt esentiale pentru ca organismul nu le poate
sintetiza sau inlocui. Absenta din alimentatie a oricaruia dintre ele de-termina, dupa o perioada
mai scurta sau mai lunga de timp, maladia carentiala respectiva.
Ca roluri cu caracter general ale bioelementelor minerale amintim :
-intra in structura tuturor celulelor si lichidelor interstitiale. Unele tesuturi sunt
deosebit de bogate in elemente minerale ( oase, dinti );
-intervin in reglarea cantitatii de lichide din organism si a balantei dintre apa
intra- si extracelulara;
-influenteaza permeabilitatea membranelor;
-mentin o anumita presiune osmotica si echilibru acido-bazic;
-intra in structura a numeroase enzime ( metalo-enzimele de cupru, fier, zinc,
mangan, molibden ) sau prin prezenta lor sub forma de ioni in mediul de reactie, cand potenteaza
sau inhiba activitatea unor enzime si hormoni. Pe aceasta cale, elementele minerale participa la
foarte multe procese biochimice anabolice si catabolice;
- intervin in contractia musculara si in reactivitatea sistemului nervos.

1. 1. Macro- si microelementele reprezentative

Sodiul:
-se gaseste in cantitate de 100 g la un organism de 70 kg. Este hidropigen
( genereaza edeme ) si prezenta sa in cantitati mai mari in plasma si tesu-turi produce retentie
apoasa si edeme. Ratia zilnica normal pentru un adult este de 2 3 g, dar de multe ori aportul de
sodiu depaseste necesarul datorita faptului ca de multa vreme omul a folosit clorura de sodiu
pentru conservarea si condimentarea produselor.
Potasiul:
-se gaseste in cantitate de 250 g la un organism de 70 kg. Este
principalul constituent salin al protoplasmei. Mareste eliminarea sodiului si stimu-leaza diureza.
El mai intervine in formarea acetilcolinei si in transmiterea excitatiei de la terminatiile nervoase
la organele efectoare. Are, de asemenea, rol in sinteza proteinelor si glicogenului celular. In
fazele de anabolism proteic necesarul de potasiu creste. Dimpotriva, catabolismul proteic se
insoteste de o accentuare a eliminarii urinare de potasiu. Ratia zilnica normala pentru un adul
este de 2 3 g potasiu.
Clorul:
-se gaseste in cantitate de 100 g la un organism de 70 kg, in lichidele
extracelulare (plasma si lichid interstitial ). Contribuie la formarea acidului clorhidric, stimuleaza
activitatea amilazei salivare, faciliteaza transportul de bioxid de carbon si oxigen si eliminarea
renala a ureei si acidului uric. Ratia zilnica normala pentru un adult este de 4 5 g clor.
Calciul:
Se gaseste in cantitate de 1.100 1.500 g la un organism de 70 kg, concentranduse in proportie de 99 % in matricea organica a osului sub forma de fosfat tricalcic si carbonat de
calciu. Desi in tesuturile moi cantitatea de calciu este redusa ( 10 mg la 100 ml plasma si 15
mg la 100 mg tesut muscular ), el indepli-neste roluri importante: este necesar pentru coagularea
sangelui, stimuleaza activitatea unor enzime ( labfermentul, tripsina, lipaza, fosfataza alcalina,
colinesteraza ), participa la mecanismul contractiei musculare, micsoreaza permeabi-litatea
membranelor. Scaderea calciului ionizabil din sange poate determina spasmofilie si tetanie.
Nivelul calcemiei este reglat de actiunea antagonista a parat-hormonului hipercalcemiant si a
calcitoninei ( hipocalcemiant ). Numai 20 40 % din
cantitatea de calciu ingerata trece bariera intestinala. Absorbtia este inlesnita de prezenta in
intestin a vitaminei D, lactozei, acidului lactic, acidului citric, aminoaci-zilor, sarurilor biliare,
de raportul calciu/fosfor supraunitar. Factorii care il insolubili-zeaza ( excesul de fosfor, acidul
oxalic, acidul litic, excesul de grasimi si celuloza )
reduc utilizarea lui digestiva. Necesarul de calciu este de 0,84 g/zi , cu marirea ratiei in gestatie
( mai ales in luna a 5-a cand incepe incorporarea calciului in scheletul fatului) in alaptare si la
copiii sub 15 ani. Cea mai importanta sursa de calciu este reprezentata de lapte si branzeturi, iar
ca surse secundare sunt : legume ( varza, sfecla, linte, andive, spanac ), fructe suculente, oua ,
nuci.

Fosforul:
-constituie 1 % din greutatea corpului. Cea mai mare parte se afla in combinatii
anorganice cu calciu ( oase, dinti ), iar restul in combinatii organice. Fos-forul este necesar
pentru sinteza acizilor nucleici, a fosfolipidelor si a moleculelor ma-crolitice ( adenozin di-si
trifosfat, guanozin di- si trifosfat, cistidin di- si trifosfat ). In multe etape ale oxidarii glucidelor si
lipidelor este obligatorie prezenta radicalilor fosfati, iar majoritatea vitaminelor din grupa B sunt
active numai dupa combinare cu acid fosforic. Fosfatii participa la sistemele tampon. Ratia
optima de fosfor este de 1 2 g/zi. Cantitati mari de fosfor se gasesc in lapte, branzeturi, oua,
linte. Cerealele contin mult fosfor, dar cu coeficient de utilizare redusa, poentru ca in cea mai
mare parte se afla sub forma de acid fitic.
Magneziul :
-se afla in prezent in cantitate de 35 g pentru un adult de 70 kg. Este un cation
intracelular si se concentreaza mai ales in mitocondrii. Scade excitabilitatea neuromusculara.
Prin intermediul unor enzime intra in metabolismul glucidelor si lipidelor. Necesarul de
magneziu este apreciat la 1/3 din ratia de calciu. Insuficienta magneziului favorizeaza cresterea
colesterolemiei si ateromatoza. Se gaseste in grau, ovaz, porumb, spanac, cartofi, sfecla rosie,
polen, etc.
Fierul :
-in organismul adultului se gaseste 3 5 g fier. Mai mult de jumatate intra in
structura hemoglobinei, iar restul in mioglobina, feroenzime, complexele pro-teice de transport
(siderofilina sau transferina si depoz[t (feritina si hemosiderina).
Fierul plasmatic este de circa 120 g/100 ml. Cantitati mici de fier se pierd prin fanere,
descuamarea tegumentelor si mucoaselor, transpiratii, urina, sange menstrual. Ne-cesarul de fier
este de 18 20 mg/zi la femei si 12 14 g/zi la barbati. Coeficientul de utilizare digestiva este de
120 % dar se dubleaza sau chiar se tripleaza cand can-titatile ingerate sunt foarte reduse si in caz
de nevoi sporite ale organismului. Acidi-tatea normala gastrica, vitamina C faciliteaza trecerea
barierei digestive. Cele mai bogate alimente in fier sunt : drojdia de bere (18,2 mg la 100 g ),
faina de soia, praf de cacao, fasole alba ( 10 mg la 100 g ), galbenus de ou, linte ( 7 mg la 100
g ), caise, curmale, alune ( 5 mg la 100 g ), stafide, patrunjel ( 3 mg la 100 g ) si spanac (1,5 mg
la 100 g ).
Cuprul:
-se afla in cantitati de 100 150 mg in organismul adultului. Contribuie la
absorbtia fierului si sinteza de hemoglobina, participa la metabolismul vitaminei C, al purinelor.
Circula legat de proteine ( cupreina = 120 mg/100ml ). Se gaseste in nuci, legume, boabe de
cereale. Necesarul de cupru pentru adult este de 2,5 mg/zi. De multe ori insa alimentele aduc
cantitati mari, ca rezultat al poluarii, din ambalaje, substante fungicide.
Cobaltul:
-atat prin prezenta sa, cat si sub forma de vitamina B 12, favorizeaza
hematopoeza.
Iodul :

-este un oligoelement constituent al hormonilor tiroidieni. Pentru preve-nirea

gusei endemice, ratia optima este de 150 mg/zi. Calea folosita la noi in tara pentru profilaxia
distrofiei endemice tireopate este administrarea de sare iodata ( 10-20 mg iodat de potasiu/1 kg
sare ). Iodul se gaseste in ustoroi, struguri, cartofi, ridichi, rosii.

Fluorul :
-creste rezistenta la carii dentare; mai ales la copii reduce osteoporoza. Sursele
cele mai importante de fluor sunt : apa de baut, ceaiul rusesc, graul, orezul, caisele, strugurii,
cartofii, ridichile, rosiile.
Zincul :
-intra in structura unor enzime importante, faciliteaza procesele de oxi-doreducere. In afara de produsele animale, zincul mai se gaseste in drojdia de bere, germeni de
grau.
Manganul:
-este un activator enzimatic, participa la formarea osului. Se gaseste in legume,
nuci, boabe de cereale.
Cromul :
-are rol in metabolismul glucidelor si lipidelor.
Seleniul :
-este un antioxidant, are efecte hepato-protectoare.
1. 2. Necesarul de vitamine
Vitaminele sunt substante organice naturale, necesare organismului in cantitati
foarte mici, dar pe care omul nu le poate sintetiza pe masura nevoilor sale. Din aceasta cauza
trebuie sa le primeasca din mediul ambiant prin alimente, pe unele din ele ca atare, iar pe altele
sub forma de provitamine. Prezenta lor este in-dispensabila pentru desfasurarea normala a
proceselor metabolice generatoare de energie, cat si a celor anabolice morfogenetice. Din aceste
motive vitaminele sunt considerate biostimulatori, intrand in grupa substantelor active alaturi de
enzime si hormoni. Cele mai importante vitamine sunt : vitamina A sau antixeroftalmica,
complexul vitaminic B ( B1, B2, B3, B5, B6, B8, B 9, B12 ), vitamina C sau
antiscorbutica, vitamina D sau antirahitica, vitamina E sau tocoferol, vitamina F, vitamina K sau
antihemoragica.
1. 2. 1. Vitamine reprezentative
Cele mai importante vitamnine sunt :
Vitamina A liposolubila

Vitamina de crestere, cu importanta actiune antiinfectioasa, asupra

echilibrului acido-bazic, ea contribuie, printre altele, la nutritia cartilagiilor oaselor, a organelor
digestive, a vaselor sanghine, a mucoaselor,a tegumentelor ( rol protector ) si implicit un factort
de intinerire. Reglementeaza somnul si tensiunea arteriala, com-portandu-se ca un antagonist al
tiroidei si ca frenator folicular in sindromul dureros.
Absenta ei duce la micsorarea acuitatii vizuale, intarirea si opacitatea corneei,
xeroftalmie, oprire a cresterii si o scadere a soliditatii oaselor, slabire prin denutritie,
oboseala, scaderea rezistentei la infectii, friabilitatea fanerelor si a firului de par, favorizeaza
formarea calculilor.
Derivate din vitanina A ( retinoidele ) pot avea o actiune preventiva asupra unor
anumite leziuni epiteliale , posibil pretumorale.
Principalele ei indicatii sunt: intarzieri de crestere, astenie, infectii ( res-piratorii
sau digestive ), tulburari oculare, intarzieri in cicatrizarea ranilor.
Vitamina A se gaseste in majoritatea plantelor si legumelor verzi si in numeroase
fructe morcovi, usturoi, ceapa, rosii, spanac, piersici, banane, cereale, citrice, boabe de grau,
galbenus de ou, lapte integral, smantana, unt.
Se evalueaza la 5.000 U.I. ( 2 mg ) doza de vitamina A necesara zilnic. Morcovul
contine 3 9 mg caroten la 100 g, salata 4 8 mg, maciesul 5 mg.
Complexul vitaminic B hidrosolubil
Indicatiile generale ale complexului B sunt : cresterea, convalescenta
sarcina, tulburari de asimilare, nevralgiile si polinevritele, inflamatiile limbii si ale gingiilor,
inapetenta, colitele, constipatia, anemia, iritabilitatea, afectiuni tiroidiene, su-prarenaliene,
pancreatice, prevenirea ateriosclerozei,. Sechelele tratamentelor cu an-tibiotice a caror
administrare suprima partial sau total flora intestinala utila. Se stie ca in acest ultim caz,
administrarea paralela de drojdii ( bogat continut in vitamina B ) a devenit imperios necesara.
a) Vitamina B 1 ( tiamina sau antiberiberica ):
-se gaseste in cantitati mari in coaja grauntelor si in alte vegetale: nuci,
leguminoase, arahide si in drojdii;
-aceasta vitamina joaca un rol important in echlibrul nervos, stimularea apetitului
si activarea miscarilor peristaltice;
-favorizeaza absorbtia oxigenului si asimilarea zaharurilor;
-hipovitaminoza ( prin fierbere, sterilizare, rafinare alimentara ) favori-zata de
insuficientele digestive si de diverse tulburari de asimilare, produce nevrite, cefalee,
iritabilitate, tulburari de memorie, palpitatii, ameteli, inapetenta. Favorizeaza ulcerele gastrice ale
gambei, degeraturile;
-doza zilnica este de 2 3 mg;

-se gaseste mai ales in grau, secara, soia si nuci.

b) Vitamina B 2 ( riboflavina ):
- se gaseste in drojdii, germeni de cereale, frunzede vegetale, anumite fructe
(caise), lapte, galbenus de ou, polen;
- actioneaza asupra echilibrului nutritiv, intestinal ( actiune favorabila
asupra pielii si mucoaselor ), este un factor de crestere ;
-principalele ei actiuni sunt in afectiuni dermatologice si ale mucoaselor, seboree,
eczema, conjunctivite, tulburari ale adaptarii vizuale la intuneric, enterita cronica, crampe
musculare, astm, migrene, inflamatii ale gurii;
-doza necesara zilnica este de 1 / 2 mg;
-drojdiile contin 2,5 3 mg la 100 g, germenii cerealelor 0,5 1,5 mg, galbenusul
de ou o,25 mg, laptele 0,1 0,25 mg.
c) Vitamina B 3 ( vitamina PP, antipelagroasa, sau antinicotinica ):
-este porezenta in germenii de grau, drojdii, orez, numeroase legume si fructe
proaspete, in polen.
-factor important in nutritia tesuturilor, ea participa la metabolismul lipi-delor si
glucidelor;
-este indicata in pelagra, dermatoze, tulburari circulatorii periferice, degeraturi,afte, enterocolite, psihoze, stari depresive;
-doza utila necesara este de 20 mg/zi;
-drojdiile contin 50 100 mg la 100 g din produsul uscat, cartoful 1 mg si soia 5
mg.
d) Vitamina B 5 ( acidul pantotenic ):
-apare in drojdie, galbenusul de ou, vegetale, laptisor de matca;
-este protectoare celulara, epiteliala si hepatica;
-participa la asimilarea lipidelor;
-este indicata in afectiuni hepatice, pulmonare, enterocolite, dermatoze, seboree,
placi atone, stari depresive, crampe si alopecie la femei;
-doza zilnica este de 10 mg;
-drojdia contine 20 mg la 100 g, galbenusul de ou 7 mg, tarata 2,25 mg, varza 1
mg.

e) Vitamina B 6 ( piridoxina ) :
-apare in vegetalele verzi, invelisul unor graunte, soia, cartofi, drojdii, galbenusul
de ou, polen;
-este indicata in patologia nervoasa si musculara (paraplegii spasmodiceParkinson ) afectiuni cutanate, anemii, crampe musculare, tulburari in perioada de sarcina,
aterioscleroza;
-absenta ei produce tulburari cutanate, nervoase, modificari sanghine si o
supraincarcare grasoasa a ficatului;
-carenta este observata in hipersecretia de oxalat urinar si in calculi de oxalate;
- doza zilnica necesara este de 2 4 mg ;
-drojdia contine 4 10 mg la 100 g in stare uscata, galbenusul de ou 18 mg, soia 1
9 mg.
f) Vitamina B 8 ( vitamina H sau biotina ):
-se gaseste in drojdii si vegetale: arahide, varza, ciuperci, mazare, morcovi, rosii,
spanac;
-intervine in metabolismul glucidic, protidic si lipidic;
-ocroteste pielea si mucoasele;
-albusul de ou se comporta ca o antivitamina H;
-carenta ei produce dermatoze, atrofia papilelor limbii, uscaciunea pielii, scaderea
hemoglobinei, oboseala, alterarea psihicului; pare sa se manifeste in cursul tratamentelor cu
sulfamide si antibiotic care reduc si modifica flora normala intestinala
g) Vitamina B 9 ( acidul folic ) :
-participa la metabolismul acizilor aminati;
-este indicata in anemii, tulburari digestive, convalescenta;
- doza zilnica necesara este de 100 200 gamma.
h) Vitamina B 12 ( ciancobalamina ) :
-este cel mai puternic factor antianemic;
-prezinta o analogie structurala cu hemoglobin;
-doza zilnica utila este de 3 gamma ;
-indicatii: anemii, nevralgii ( polinevrite alcoolice, diabetice ), colite,alergii.

Vitamina C ( antiscorbutica ) - hidrosolubila

Aceasta vitamina intervine in fenomenele de oxidoreducere, este anti-infectioasa,
tonifianta, participa la distrugerea toxinelor, la actiunea suprarenalelor, tiroidei, corpului galben,
mentine rezistenta capilarelor si poseda proprietati desensibilizante.
Vitamina C exista in toate vegetalele proaspete. Este absenta in legu-minoasele
uscate, dar apare, totusi, cu prilejul germinarii semintelor. In Extremul Orient se consuma din
belsug fasole, mazare si soia incoltita.
Vitamina C este singurul fixator de calciu al carui proprietati au fost de-monstrate
experimental si clinic. Putem asadar considera acidul ascorbic ca un factor chiar mai important in
fixarea calciului osos decat vitamina D, careia doar actiunea de resorbtie intestinala ii este bine
demonstrata
Doza zilnica de vitamina C la adultul de 20-30 de ani este de 75 mg.
Vitamina D ( antirahitica ) liposolubila
Aceasta vitamina se gaseste in germenele graului, uleiuri vegetale, lap-tele
integral, galbenusul de ou, ficat de peste, polen, vegetale proaspete.
Actiunea ei se refera la formarea oaselor, dintilor, prin asimilarea cal-ciului si
fixarea lui pe matricea osului.
Indicatiile vitaminei D sunt rahitismul, anumite tulburari osoase ale adultului
( osteomalacie ), tuberculoza, lupus, afectiuni reumatismale, tetanie, graviditate, alaptare,
intarziere in consolidarea fracturilor.
Absenta ei provoaca rahitismul.
Hipervitaminoza D conduce la tulburari digestive ( greata, constipatie ), renale
( eliminarea exagerata de calciu, albuminurie, nefrita ), oboseala fizica si inte-lectuala,
deshidratare, tulburari nervoase.
Doza de vitamina D zilnica variaza de la 400 la 1.200 sdau 1.500 U.I.
Vitamina E ( tocoferol ) liposolubila
Tocoferolul este vitamina reproducerii. O lipsa de vitamina E conduce la
atrofierea tesutului si nastere de copii morti. Intervine, de asemenea si in afectiunile genitale,
cardiovasculare, in fiziologia neuromusculara sau la nivelul pielii, in metabo-lismul grasimilor.
Indicatiile vitaminei E sunt :
-atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta si sterilitate;
-iminenta de avort, intarzierea dezvoltarii organelor genitale, menstruatie
dureroasa ;
-vulvite, prurit vulvar, tulburari genitale in cadrul menopauzei;

-tulburari musculare si nervoase (* scleroza in placi, sechele de poliomielita );

-eczeme si ulcer ale gambei;
-miopie evolutiva.
Vitamina E se gaseste in cerealele germinate, uleiurile vegetale, legume, polen.
Nevoile organismului se situeaza intre 10 25 mg /zi ( salata are 4 mg, germenele de grau 20
mg, etc ).
Vitamina F liposolubila
Sunt grupati sub acest nume acizii grasi nesaturati acidul linoleic,linolenic si
acidul arahidonic care intra in compozitia anumitor uleiuri vege-tale pure, extrase la rece.
Carenta de vitamina F conduce la dermatoze: eczeme infantile, seboree, acnee,
prurit anal.
Vitamina F constituie un factor de crestere. De asemenea, intervine in
metabolismul colesterolului: deficitul atrage formarea de depozite colesterolice in peretele
vascular si in tegument; intervine si in metabolismul acizilor grasi. In lipsa ei sunt afectate
functia hepatica si puterea antitoxica a ficatului.
Vitamina F ajuta la mentinerea permeabilitatii normale a membranelor celulare.
Vitamina K ( antihemoragica ) liposolubila
Indicatiile principale ale acestei vitaminer sunt : hemoragii, tulburari hepatice
diverse ( icter, hepatita ), colita; degeraturi; urticarie; tratamente antibiotic care distrug flora
microbiana intestinala utila pentru sinteza vitaminei K.
Aceasta vitamina se gaseste in legume verzi, mazare, varza, spanac, lucerna,
urzica, anumite fructe.
2. Substante alimentare bioactive
Acestea includ numeroase combinatii chimice cu activitate biologica marcata si
care fac parte din diferite categorii de compusi organici:
1. Enzime vegetale;
2. fitohormoni ( heteroauxina, hormonal nde crestere pentru plante );
3. pigmenti vegetali ( carotenoizi, flavonoide );
4. glicoizi ( glicoizi cardiotonici, amigdalina, solanina );
5. alcaloizi ( cofeina, teofilina, teobromina, chinina, nicotina );
6. uleiuri eterice si rasini ( menta, portocale, marar );
7. acizi organici din fructe si legume ce confera gust acru;

8. taninuri ( imprima gust astringent );

9. substante antibiotice si fitoncide ( ceapa, usturoi, hrean ).
Substantele alimentare bioactive se gasesc in cantitati relativ mari in
numeroase plante medicinale folosite curent in scopuri farmaceutice sub forma de ceaiuri.
Cercetarile moderne au aratat ca substantele alimentare bioactive influenteaza
functiile unor organe interne in doze infinitezimale. Datorita efec-telor multiple exercitate
asupra ficatului, pancreasului, stomacului, intestinului, sistemului circulator, sistemului nervos,
rinichiului, glandelor endocrine, prezentaconstanta in organism a principiilor bioactive este
imperioasa. De aceea, ratia zilnica trebuie sa cuprinda alimente cat mai variate, asigurandu-se
astfel procurarea acestor substante atat de necesare.