Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauze
Miocardita este o afectiune de natura infectioasa si poate recunoaste drept agenti cauzali:Infectii virale: coxsachie, cytomegalovirus, virus hepatitic C, parvovirusuri, herpes virusuri;
- Infectii bacteriene: chlamydia, mycoplasma, streptococ, treponema;
- Infectii fungice: aspergilllus, candida, histoplasma;
Majoritatea cazurilor (peste 50%) sunt clasificate ca fiind idiopatice, desi se suspecteaza cel mai
adesea etiologia virala. Chiar si cu tehnici sofisticate de diagnostic, multe cazuri de miocardita
inca mai au o etiologie necunoscuta.
Alte cauze:
- Boli inflamatorii sistemice:
- boala Kawasaki,
- boala Crohn,
- lupus eritematos sistemic,
- colita ulcerativa,
- granulomatoza Wegener,
- tireotoxicoza,
- sclerodermie,
- poliartrita reumatoida;
- Anumite medicamente:
- antibiotice (penicilina, cloramfenicol, sulfonamide),
- antihipertensive (metildopa, spironolactona),
- anticonvulsivante (fenitoina, carbamazepina),
- amfetamina,
- cocaina;
- Reactii alergice la anumite substante:
- catecolamine,
- metale grele;
- Expunere la substante chimice:
- hidrocarburi,
- monoxid de carbon,
- arsenic,
- plumb,
- mercur,
- cobalt;
- Expunere la agenti fizici:
- radiatii,
- insolatie,
- hipotermie.
Simptomatologie
Miocardita poate fi asimptomatica sau paucisimptomatica. Acuzele cu care se prezinta
majoritatea pacientilor cu miocardita sunt:
- Palpitatii;
- Durere retrosternala (cu caractere asemanatoare durerii din infarct sau angina);
- Oboseala;
- Febra, maleza (si alte semne ale unei infectii: mialgii, cefalee, disfonie, diaree, eruptii
tegumentare, frisoane);
Investigatii paraclinice
La examinarea fizica a pacientului, efectuata simultan sau dupa incheierea anamnezei (care a
stabilit simptomele, cadrul de aparitie a acestora, antecedentele medicale ale pacientului si
factorii de risc) medicul poate gasi, in functie de cauza de aparitie a miocarditei:
- Limfadenopatie, aritmii (in cazul miocarditei din sarcoidoza);
- Eruptie tegumentara maculopapulara si semne de afectare cardiaca (in cazul miocarditei
eozinofilice);
- Tahicardie ventriculara sustinuta cu progresie rapida spre insuficienta cardiaca (in cazul
miocarditei cu celule gigante);
In general pacientii cu miocardita se prezinta in fazele acute decompensate ale insuficientei
cardiace.
In aceste situatii examenul cardiologic va inregistra:
- Ritmuri anormale, tahicardie si sufluri cardiace;
- Edeme gambiere;
- Plamani hiperincarcati cu lichid;
Testele si investigatiile ce pot ajuta medicul sa stabileasca diagnosticul de miocardita sunt:
- Hemoleucograma (pentru eventuale infectii);
- Reactantii de faza acuta (VSH, PCR, fibrinogen) de obicei acestia apar crescuti, iar proteina C
reactiva este pozitiva.
- Determinari imune;
- Determinari serologice- pot sa apara Ig M;
- Radiografie toracica;
- Electrocardiograma arata adesea modificari nespecifice: ocazional apar tulburari de conducere,
aritmii ventriculare;
- Biopsie miocardica reprezinta standardul de aur in diagnosticul miocarditei. Presupune
recoltare unui fragment foarte mic de tesut miocardic si observarea paticularitatilor structurale
ale acestuia sub microscop. Aspetul histopatologic al miocarditei este de interstitiu miocardic cu
un bogat infltrat inflamator (bogat in macrofage si limfocite), cu zone de necroza si arhitectura
tisulara dezorganizata.
- Ecocardiografie: se realizeaza si pentru excluderea altor cauze de insuficienta cardiaca (cauze
Prognostic
Pacientii care supravietuiesc miocarditei fulminante au un prognostic bun. Intr-un studiu
realizat pe 147 de pacienti cu miocardita (care au fost monitorizati timp de 5 ani), 93% din cei 15
care au avut miocardita fulminanta se simteau foarte bine si nu fusesera supusi unui transplant de
cord (la 11 ani de la miocardita).
Factorii ce pot prezice un prognostic nefavorabil (deces sau necesitatea unui transplant
post miocardita acuta) sunt:
- Sincopa;
- Fractie de ejectie mica;
- Bloc de ramura stanga.
Tratament
Tratamentul miocarditei include terapie suportiva pentru simptomele insuficientei cardiace acute.
Se utilizeaza nitroglicerina si inhibitori ai enzimei de conversie.
Medicamentele inotrope (cele care stimuleaza contractilitatea si frecventa cardiaca) sunt
indicate daca apar decompensari hemodinamice importante. Trebuie utilizate cu foarte multa
precautie deoarece sunt considerate a fi proaritmogene (au capacitatea de a induce aritmii).
Tratamentul pe termen lung include aceleasi clase de medicamente.
Tratamentul miocarditei (atat acute cat si cronice) are ca scopuri reducere congestiei cardiace,
imbunatatire functionarii inimii, dar si sustinerea unor parametrii hemodinamici care sa permita
prelungirea supravietuirii.
Unii pacienti necesita si terapie anticoagulanta (in special pentru a preveni formarea trombilor).
Antiaritmicele se indica si ele in anumite cazuri selectionate.
Tratamentul imunosupresor nu a fost demonstrat ca influentand cursul natural al miocarditei,
insa unii medici il prefera (exista studii care il recomanda in special pacientilor cu miocardita cu
Complicatii
Cele mai frecvente complicatii sunt:
- Socul cardiogen (apare in special in cazurile de miocardita fulminanta);
- Blocuri intracardiace severe;
- Pericardita;
- Cardiomiopatie.
Preventie
Cele mai eficiente metode de a prveni aparitia miocarditei sunt reprezentate de tratarea infectiilor
bacterine/ virale/ fungice care stau la baza aparitiei acestei afectiuni.