Lecturi obligatori:

1. Ion Luca Caragiale - Momente si schie

2. Mihai Eminescu - Poezii (4)
3. Vasile Alecsandri - (4)
4. Costache Negruzzi - Sobiescy si romnii
5. Tudor Arghezi - (4)
6. Ion Creang Amintiri din copilrie
7. Grigore Alexandri Fabule (3)
8. Balade populare Toma Alimo, Constantn Brncoveanu, Novac si
corbul
9. Parabole biblice (cel puin 2)
10. Ionel Teodoreanu Ulia Copilriei sau Horaul nestatornic

Lecturi suplimentare:

1. George Cobuc (4 poezii)

2. Ion Pillat -Brumrel
3. Ion Creang Prostia omeneasc, Povestea unui om lene
4. Mihail Sadoveanu Dumbrava minunat
5. George Toprceanu Rapsodii de toamn, Bivolul si coofana, Balada
unui greier mic
6. Nicolae Labi - Poezii ( 4)
7. Stawe H. Becher Coliba unchiului Tom
8. Antoine de Saint Exupery, Micul prin
9. Mark Twain Prin i ceretor, Aventurile unchiului Tom Sawyer
10. Jack London Col Alb
11. Edondo de Amicis - Cuore
13. Herman Mebrille Encantados sau Insulele Fermecate
14. Selma Lagerlof Minunata catorie lui Nils Hogelyon
15. Alphonse Daudet - Piciul

Lecturi citite:

1. Jules Verne - Ocolul Pmntului n 80 de zile

2. Jules Verne - Doi ani de vacan
3. Jules Verne 20.000 de leghe sub mri
4. Jules Verne O cltorie spre central Pmntului
5. Jules Verne - Cinci saptmni in balon
6. Jules Verne - Cpitan la cincisprezece ani

Genuri si specii literare

Genul LIRIC cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai adesea,
poet) comunica direct impresiile, gndurile, sentimentele, ideile si atitudinile sale.
Cel care le exprima este insusi poetul. Uneori, sentimentele autorului intra in
rezonanta cu simtamintele cititorului, intmplare fericita, ce da valoarea operei
si, uneori, viata lunga a acesteia.
Specii ale genului liric:

CULT:

* IMNUL - Poezie sau cntec solemn compus pentru preamarirea unei idei, a unui
eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase premaresc divinitatea.
Odata cu formarea statelor nationale, imnul devine si un cntec solemn adoptat
oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. Este inrudit si cu oda.
* ODA - specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi
structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau admiratia fata de
persoane, de fapte eroice, idealuri, fata de patrie. Oda opate fi eroica, personala,
religioasa sau sacra.
* PASTELUL - specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou din natura
(priveliste, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna si flora), prin
intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente.
* ELEGIA - Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete, melancolie,
regret mai mult sau mai putin dureros, de disperare, provocate de motive intime
sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice, religioase, erotice etc.
* SATIRA - Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale,
moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala, sociala, politica.
* MEDITAIA - specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima sentimentele,
cugetnd asupra rosturilor existentei umane si asupra unor experiente
intelectuale fundamentale in legatura cu temele majore ale unversului.
* SONETUL - Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri, repartizate
in doua catrene, cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. Intregul
cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers, care are forma unei maxime.
* RONDELUL - A aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la
origine, un cntec si un dans. In acceptia lui moderna, rondelul este o poezie cu
forma fixa, avnd numai doua rime si un refren, care deschide poezia si in care
este reluat, partial si inetgral, la mijlocul si la sfrsitul ei.
* GAZELUL - desemneaza o poezie lrica erotica. Originar din literatura indiana,
persana, araba, preluat de poetii europeni, gazelul este format dintr-un numar
variabil de distihuri, fiecare al doilea vers avnd aceeasi rima cu cele doua
versuri ale distihului initial.

POPULAR

* DOINA - specie a liricii populare si a folclorului muzical romnesc, care

exprima un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolta etc.
* CNTECUL - specie lirica semifolclorica, avnd un caracter nostalgic, erotic,
sau care celebreaza haiducia.
* BOCETUL - Lamentatie improvizata, de obicei, versificata, cntata pe o
anumita melodie, in cadrul obiceiurilor legate de inmormntare.

2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele

autorului nu sunt transmise direct, ca in cazul genului liric, ci indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor. Genului epic ii corespunde, ca mod de
expunere, naratiunea. De aceea, intr-o opera epica exista trei elemente
defibitorii: actiunea (intmplarile prezentate, frecvent, in ordinea desfasurarii lor),
personajele si autorul.
Specii ale genului epic:

CULT:

* SPECIA - specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune limitata la un

singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor personaje.
* NUVELA - Opera epica in proza, care are o actiune complexa ce cuprinde o
inlantuire de fapte, la care participa mai multe personaje, surprinse in evolutie si
prezentate in mediul lor de viata. Ca dimensiune, se situeaza intre schita si
roman. Nuvela poate fi romantica, naturalista, realista, psihologica, umoristica,
istorica.
* ROMANUL - specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si de
mai mare intindere dect a celorlalte specii epice in proza, desfasurata pe mai
multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.
* FABULA - Povestire scurta, in versuri sau in proza, in care scriitorul critica
anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul
personajelor - animale, plante, obiecte - si care are valoare educativa. Fabula este
construita pe baza alegoriei, dezvaluita prin morala (partea finala), uneori, cu
valoare de sentinta a fabulei.
* BALADA - A fost cultivata de literatura medievala franceza. Are subiecte
diverse, valorifica eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea valorificata
in literatura culta. Are o forma fixa (trei strofe a cte opt versuri si un catren final.
* POEMUL EROIC - specie a genului epic, in versuri, de proportii mai mari dect
balada, dar mai mici dect epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice sau
legendare, din trecutul unui popor, punnd in centrul atentiei figura unui erou
exceptional, in imprejurari exceptionale, care se detaseaza dintre alte personaje
cu insusiri deosebite, pe care acesta le domina.
* EPOPEEA - Creatie epica in versuri, de intindere mai mare dect poemul, in
care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare insemnatate pentru viata

unui popor si la care participa, pe lnga eroii numerosi, si forte supranaturale.

Epopeea poate fi istorica, eroica, eroi-comica, filozofico-religioasa.
* BASMUL - specie in proza a epicii (populare), a carei naratiune si ale carei
personaje, fabuloase, transfigureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale
*LEGENDA - specie a genului epic (popular), in versuri sau proza, prin care se
explica, apelndu-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiinte, fenomen,)
al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale unor eroi atestati
sau nu de catre documente.

POPULAR :

* BASMUL - (povestea) * LEGENDA

* BALADA
* SNOAVA - scurta povestire folclorica cu continut anecdotic, inspirata din viata
de toate zilele, avnd o larga circulatie orala.

3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare in care continutul de idei,

sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori, care intruchipeaza
personajele pe o scena, in fata spectatorilor. Intre spectatori si scriitor
(dramaturgul) apare o conventie, spectatorul admitnd ideea ca pe scena apar
adevaratii eroi. Principalul mod de expunere intr-o opera dramatica este dialogul
(si monologul). Opera dramatica nu este scrisa pentru a fi citita, ci pentru a fi
reprezentata pe scena.
Specii ale genului dramatic:

CULT :

* COMEDIA - Este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care evoca
personaje, intmplari, moravuri sociale, care sunt caracterizate intr-un mod ce
strneste rsul, avnd un sfrsit vesel (happy end) si, deseori, un rol moralizator.
* DRAMA - specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, cu continut si
deznodamnt grav. Fiindca imbina episoadele vesele cu cele triste, drama
exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. Tinznd sa exprime
aceasta complexitate, este mai putin supusa conventiilor dect tragedia, si de
aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini. Contine tipuri diferite de
personaje, sentimente, tonalitati, iar partea componenta esentiala o constituie
conflictul.
* TRAGEDIA - specie a genului dramatic, in versuri sau proza, cu subiect grav,
patetic, cu personaje puternice, aflatde intr-un conflict violent, ireconciliabil, cu
deznodamnt nefericit, infiorator.
6.

POPULAR :

* IROZII
* ORAIA DE NUNT

OPERA EPIC
D-L GOE
De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii
romne. Opera sa reprezint o oglinda a societii romneti de la sfritul
sec. al-XIX-lea i nceputul sec. al XX-lea.
Temele abordate de prozator sunt, n principal, legate de corupia
politica i la nivelul instituiilor de stat, moravurile lumii bune a
Bucuretilor ori educaia defectuas din familie, caracterizate n schie ca:
Bacalaureat, Lantul slbiciunilor, Un pedagog de coala nou, Vizita i Dl Goe
Titlu schei de fa, alctuit din dou substantive- unul comun
(domnul) i cellalt propriu (Goe) dezvluie de la nceputul inteniile
satirice ale autorului, inversnd cele dou universuri umane: cel al
copilului i cel al adultului.
Opera literar D-l Goe (inclus n volumil Momente i schie,
1901) este un text epic, deoarece gndurile, ideile i sentimentele
autorului sunt exprimate n mod indirect, prin intermediul aciunii i al
personajelor. Aparinnd genului epic, schia are o aciune care urmrete
toate cele cinci momente ale subiectului.
n expoziiune sunt prezentate personajele, Goe i cele trei doamne,
care ateapt pe peronul din Urbea X sosirea trenului care le va duce la
Bucureti, pentru urmrirea manifestrilor publice prilejuite de
srbtorirea Zilei Naionale, n data de 10 Mai. Se poart o discuie
referitoare la pronunarea corect a cuvntului marinar, fiecare dintre
personaje pronunnd o variant greit a acestuia. n intreg, cei patru
pasageri urc n vagon i, n timp ce doamnele ocupau un loc n cupeu,
Goe rmne pe coridor, ca brbaii. Desfurarea aciunii cuprinde
ntmplrile din timpul cltoriei. Mai nti Goe scoate capul pe fereastr,
dei un tnr binevoitor l sftuie s nu fac acest lucru, pierzndu-i astfel
plria n care a crei panglic avea biletul. Vine conductorul, cruia
doamnele sunt nevoite s-i plteasc alt bilet i o amend. Mama l ceart
pe Goe, dar bunica i ia aprarea i din aceast disput, copilul tras de

ambele pri se lovete de clana uii. Situaia se ncheie ns cu bine, Goe

primind de la bunica o beret, iar de la mama o ciucalat. Dup aceea
Goe se blocheaz n cabina de toalet, fiind eliberat de ctre conductor.
Astfel, bunica se hotrte s stea cu biatul n coridor. Aciunea atinge
punctul culminant cnd Goe trage semnalul de alarm i trenul se oprete.
Cltorii se alarmeaz, personalul de serviciu se agit, dar nimeni nu
poate ti cine a tras manivela, cci micuul dormea n braele bunicii.
Deznodmntul reprezint momentul n care trenul ajunge la Bucureti i
cele trei doamne, mpreun cu Goe, se suie ntr-o birj i pleac spre
bulevard.
ntr-o oper epic, aa cum este i schia D-l Goe aciunea este
pus de autor pe seama personajelor, care particip la ntmplri. n
funcie de importana lor, acestea se clasifica n personaje principale,
secundare, episodice i figurante. n opera de fa aa cum o arat i titlul,
protagonistul este Goe. El e un copil rsfat, obinuit s obin uor tot
ceea ce i dorete. Aceast trstur reiese din atitudinea sa i din felul
de a vorbi, atunci cnd ateapt trenul: Cu un ton de comand, zice
ntruna: Mammare de ce nu mai vine Eu vreau s vie! Aceast
trstur se red n mod indirect, prin intermediul dialogului. Goe mai este
i obraznic, att cu familia sa, le face proaste pe bunica i pe mtua sa
cnd este vorba de pronunarea cuvntului marinar, dar nu este mai
politicos nici cu strinii. Astfel, tnrului care-l sftuiete s scoat capul
pe fereastr, i rspunde: -Ce treab ai tu, urtule?. i aceast trstur
este evideniat indirect, prin atitudinea personajului i prin felul de a
vorbi. Goe este un copil neastmprat, fiind caracterizat n acest fel
indirect, prin faptele sale (scoate capul pe fereastr, se nchide n toalet,
trage semnalul de alarm etc) dar i direct de ctre autor, n expoziiune,
cnd acesta descrie vestimentaia deosebit a biatului.
Celelalte personaje care particip la aciune sunt : bunica, mama i
mtua personaje secundare; tnrul din tren i conductorul personaje
episodice.
Fiind o oper epic, n schia D-l Goe se mbin diferite moduri
de expunere. Dac descrierea e folosit n mai mic msur, doar pentru
prezentarea felului n care se mbrac Goe (un frumos costum de marinar,
plrie de paie, cu inscripia pe panglic Le Formidable), naraiunea i
dialogul au o pondere mai mare.
Pentru derularea irului de ntmplri, autorul recurge la naraiune.
Prin intermediul acesteia se realizeaz i caracterizarea indirect a
personajelor. De exemplu, gesturile bunicii arat ca aceasta dorete s
par o femeie emancipat: Mammare i face cruce, apoi aprinde o
cigar. La rndul su, dialogul d dinamism aciunii i impune un caracter
scenic operei, ajutnd totodat la caracterizarea indirect a personajelor,
ceea ce spun i prin felul n care se exprim. Replici de tipul -Ce faci soro?

Eti nebuna? ... sau tao, mor! arat ca cele trei doamne nu au nici pe
departe limbajul unor persoane educate.
ntr-o oper epic, vocea naratorului este naratorul. n schia D-l
Goe..., prezentnd ntmplri la persoana a III-a, naratorul nu este i
personaj. El i manifeste atitudinea fa de Goe i fa de cele trei
doamne folosind umorul i ironia. Comicul rezult din situaii precum
pierderea plriei, disputa dintre doamne i controlor, iar ironia e pus n
eviden prin replici precum : Ce-o s fac Goe la Bucureti cu capul
gol?, autorul dorind s sancioneze obrznicia biatului i grija exagerat
a bunicii.
Prezint idei concrete, n propoziii i fraze scurte, schia red o serie
de ntmplri petrecute ntr-un interal de timp, fr indicaii spaiale sau
cronologice. Este surprins o singur ntmplare cltoria celor patru
personaje din urbea X pn la Bucureti, moment reprezentativ pentru
afiarea prostiei, a inculturii i a preteniilor exagerate.
n concluzie, putem spune ca D-l Goe... este o schi deoarece
ntrunete trsturile acestei specii literare.

D-l Goe...
CARACTERIZARE
Opera epic D-l Goe este scris de I. L. Caragiale, mare scriitor
romn, contemporan cu M. Eminescu, I. Creang, I. Slavici, dramaturg i
prozator. Prin volumul Momente (1901), poate fi considerat creatorul
schiei n literatura romn. Alte opere reprezentative: O scrisoare
pierdut, O noapte furtunoas, Dou loturi, Calul dracului, Vizit,
Un pedagog de coal nou, Bacalaureat.
n opera D-l Goe... personajul principal este Goe, dup cum o
spune i titlul. nc de la nceput ne dm seama c biatul este un elev
foarte slab, care a i rmas repetent, aceasta din faptul c el nu este
numit a fi un copil (pentru c nu se maturizase mintal), ci un tnr rmas
n urm fa de copiii de vrsta lui.
Acest personaj este caracterizat n mod direct de ctre narator. n
expoziiune, el ne este prezentat ca fiind un copil nzdrvan, care nu are
stare stmpr. Goe era impacientat i din discuia sa cu cele patru
doamne reiese c era obinuit s i se fac pe plac. Personajele ncep o
discuie filozofic pe baza cuvntului marinar, dar nici o prere nu este
cea corect. De aici ne dm seama c protagonistul primete o educaie
proast n familie, fiind numit chiar i procopsit, ns i el le numete pe
rudele sale proaste. ntr-un fel, copilul nu este de vin pentru purtarea
sa rea, deoarece aa a fost educat de ctre cele trei femei: mama, bunica
i mtua sa. n frit ajunge i trenul i cei patru urc. Nici aici Goe nu
poate sta linitit, dei primise atenionarea amical a unui pasager, scoate

capul pe fereastr i pierde plria cu biletele de tren, aceasta fiind

intriga.
n desfurarea aciunii, personafele trec printr-o serie de peripeii
tot din cauza biletelor de tren i mai ales a copilului nzdrvan, n final,
ajung s mai cumpere biletele o dat plus amenda, rsfndu-l pe Goe i
mai tare. Mamia vrea s-l certe pe biat, cnd intervine bunica, care-i ia
aprarea, trgnd amndou de sracul copil care se dezechilibreaz i
se lovete la nas n cleana de la u, dar nu foarte tare, ns el ncepe s
plng aiurea, dovedind c i place s fie n centrul ateniei.
Copilul este dezmierdat n continuare, primind o plrie nou i
ciocolat. Cu ciucalata mamia face teatru, cerind de la fiul su un
pupic pe care-l obine numai dndu-i ciocolata. Totul decurge bine, pn
cnd tnrul dispare nebnuit, el rmnnd de fapt blocat ntr-o toalet,
de unde-l elibereaz conductorul. n urma acestei ntmplri, bunica se
hotrte s stea pe hol, alturi de nepotul ei preferat. Totul nu se ncheie
aici, pentru c urmeaz punctul culminant n care nzdrvanului nu-i ajung
poznele fcute anterior i mai adaug una, trgnd semnalul de alarm al
trenului, care se oprete. Abia atunci i d seama ce-a fcut i se
cuibrete n braele bunicii, care-l apr. Totul se ncheie cu bine, trenul
ajungnd n Bucureti cu cteva minute ntrziere, aceste fiind
deznodmntul. Cei patru pleac cu trsura pe bulevard, aceasta fiind
nceputul unei noi peripeii. i n aceast ultim parte Goe e alintat, fiind
numit de ctre narator puiorul, trstur, care nu seamn deloc cu
ceea ce era el n realitate.
De asemenea mammare l caracterizeaz prin dialog, ca fiind foarte
inteligent, bine crescut i foarte artos, ns portretul real al lui Goe este
urmtorul: obraznic, ngnfat, neastmprat, rsfat, iret, lipsit de
modestie, prost crescut. Trstura dominant a lui Goe este faptul c era
rsfat, de la care pleac toate celelalte trsturi rele ale copilului.
Modalitile de caracterizare a personajului sunt indirecte prin
intermediul naratorului (D-l Goe este foarte impacientat i...) i directe
prin dialog (...nu tii ce simitor e? zice mam mare).
Acest personaj al operei D-l Goe se aseamn bine cu Ionel
protagonistul operei Vizit, scris de I. L. Caragiale, prin faptul c era
neastmprat, aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor.
Oricum ar fi el, Goe rmne un personaj plin de umor, care ncnt cititorul
de fiecare dat cnd se transpune n lumea lui Caragiale.

Peste vrfuri... de Mihai Eminescu

Apartenena operei la genul liric

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889), cel mai

mare poet pe care l-a ivit i-l va ivi, vreodat, poate pmntul romnesc
(George Clinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu
elementele terestre: pdurea, izvorul, lacul, i cosmice: luna , stelele,
cerul.
Poezia Peste vrfuri... este o creaie liric, ntruct Eminescu
i exprim n mod direct sentimentele de dragoste pentru natur,
starea de melancolie provocat de scurgerea ireversibil a timpului,
principalul mod de expunere fiind descrierea.
Poezia Peste vrfuri... face parte din tema de inspiraie
folcloric a liricii eminesciene, fiind publicat n primul volum de
Poezii editat de Titu Maiorescu, n 1883.

Titlul Peste vrfuri exprim un loc nedefinit, abstract, n care

planul terestru se mbin cu cel cosmic, sugernd starea de tristee a eului
liric, de nesiguran, un spaiu spiritual, al sufletului, aflat ntre via i
moarte.
Structur, semnificaii, limbaj poetic
Poezia Peste vrfuri... de Mihai Eminescu este alctuit din trei
catrene (strofe de cte patru versuri), care ilustreaz lumea exterioar:
descrierea naturii, i lumea interioar: strile i sentimentele poetului.
Prima strof contureaz un tablou al lumii exterioare, pe
care poetul l percepe cu melancolie profund. Cadrul natural este
construit din elemente ce aparin planului terestru i planului cosmic,
aflate n interdependen, n armonie deplin i sunt specifice liricii
eminesciene.
Teluricul este simbolizat prin eternul codru eminescian, n care
freamt frunza, iar dintre ramuri de arin se aude sunnd, cu tristee,
cornul. Natura este personificat, cptnd nsuiri umane: trece lun,
codru-i bate frunza, melancolic cornul sun. Imaginea vizual:
Peste vrfuri trece lun se armonizeaz cu imaginea motorie: Codrui bate frunza lin i cu imaginea auditiv: cornul sun, sugernd
melancolia eului liric. Cornul este un instrument de vntoare, care are
rolul de a chema, de a anuna apariia vnatului. n poezie, cornul anun
c ceva trist urmeaz s se ntmple, idee sugerat de epitetul verbal
melancolic [...] sun, prevestind, parc, moartea.
Strofa a doua ilustreaz realitatea interioar, strile i
sentimentele de tristee ale eului liric, armonizate cu atmosfera
tulburtoare a naturii. Poetul se simte prsit i singur, idee exprimat
prin repetiia adverbelor: Mai departe, mai departe, / Mai ncet, tot mai
ncet. Totul se deprteaz de el, imaginea naturii, sunetul cornului, ceea
ce creeaz o stare de deprimare, de solitudine (singurtate), orice
forme concrete de via dispar treptat, poetul simindu-i sufletul
nemngiet. Elementele lumii concrete, ale spaiului natural lipsesc n
aceast strof, realitatea fiind redat din perspectiv psihologic, n
sufletul i contiina eului liric. Ultimul vers, ndulcind cu dor de moarte,
poate sugera tristeea sfietoare provocat de ideea morii, care este un
inevitabil sfrit al vieii. Sentimentul morii, anunat n ultimul vers al
primei strofe prin sunetul melancolic al cornului, este atenuat de verbul la
gerunziu cu valoare de epitet: ndulcind. Finalul strofei sugereaz
scurgerea treptat a timpului ntr-un singur sens (ireversibil), ctre moarte,
ceea ce d poeziei ton elegiac.

Strofa a treia este dominat de o profund nefericire, sufletul

poetului fiind sfiat de doruri i de regretul pentru timpul ce s-a scurs,
marcnd trecerea tinereii, nemplinirea iubirii i a fericirii. Stilul retoric,
susinut prin interogaii retorice i forme verbale inverse, prin
formule de adresare direct: verbul i pronumele la persoana a II-a
singular: De ce taci, cnd fermecat / Inima-mi spre tine-ntorn?, precum
i vocativul cu epitet dulce corn dezvluie profunzimea i dramatismul
sentimentului de nostalgie i regret. Sunetul dulce al cornului nu
mai este un obiect concret, ci devine, n finalul poeziei, un simbol
filozofic, ca un ritual cosmic, sugernd detaarea eului liric de formele
vieii, care au diprut treptat, idei exprimate printr-o interogaie
retoric: Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vreodat?
Poezia este o confesiune liric, deoarece poetul mrturisete
direct propriile sentimente i stri sufleteti, de la nostalgie la nefericire,
fapt demonstrat de folosirea pronumelui la persoana I singular:
sufletu-mi, inima-mi, pentru mine.
Prozodia. Ritmul poeziei este trohaic, rima mbriat i
msura versurilor are 7-8 silabe, muzicalitatea amintind de perfeciunea
poeziei populare.
Poezia Peste vrfuri... de Mihai Eminescu exprim direct
sentimente de nostalgie, tristee i durere pentru perceperea
ideii de moarte, ca pe un final implacabil al vieii, pentru
scurgerea ireversibil a timpului i de aceea este o oper liric.

Cerinele redactrii unui rezumat

-Rezumatul prezint o versiune condensat ,esena textului,dar fidel

coninutului.

-Planul de idei reprezint baza rezumatului.

-Nu formulm ideea ca din partea autorului.
-Nu e permis utilizarea cuvintelor cheie,a citatelor,a dialogului,a amnuntelor
nesemnificative;coninutul trebuie redat n cuvinte proprii. Rezumatul e o form
personal de redactare.
-Dimensiunile lui sunt scurte.
-Relatarea se face la persoana a treia(trecerea de la vorbirea direct,la vorbirea
indirect).
-Se folosete timpul prezent sau perfectul compus,nu alte timpuri specifice
povestirii.
-Nu se accept alternane:rezumat/comentariu/caracterizare.
-Redactarea trebuie s fie obiectiv,fr implicarea afectiv a celui care
redacteaz rezumatul.
Deci,rezumatul reprezint,ntr-o form personal,esenializarea coninutului unui
text.

STROFA
Strofa este o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spaiu . De obicei, strofa este unitar din
punct de vedere al nelesului, dar i al msurii, al ritmului i al rimei. Numrul versurilor de la o poezie
la alta difera. Dup numrul de versuri din care sunt alctuite strofele, pot fi:

monovers - un vers;

distih - dou versuri;

teret - trei versuri;

catren - patru versuri;

cvinarie - cinci versuri;

sextin - ase versuri;

septet - apte versuri;

octav - opt versuri;

non - nou versuri;

decim - zece versuri.

RIMA
Rima reprezint identitatea sunetelor la sfritul a dou sau mai multe versuri, ncepnd cu
ultima vocal accentuat. Const n a face s coincid (fonic) silabele de la sfr itul a dou sau mai
multe versuri. Aceast potrivire ncepe cu ultima vocal accentuat. Cnd rima este imperfect, ea
poarta numele de asonan. n aceast situaie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor i,
aproximativ, consoanele. Considerat, n literatura cult drept o licen poetic, n poezia popular,
asonana este foarte des ntlnit.

TIPURI DE RIMA:

Rima mperecheat - apare atunci cnd versurile rimeaz dou cte dou - primul cu al
doilea, al treilea cu al patrulea. (1-2, 3-4, 5-6)

Rima ncruciat - apare atunci cnd primul vers al unui catren rimeaz cu al treilea, iar al
doilea rimeaza cu al patrulea. (1-3, 2-4, 5-7)

Rim mbriat - rimeaz primul vers cu al patrulea i al doilea cu al treilea. Este un tip de
rim mai rar folosit de poei. (1-4, 2-3, 5-8, 6-7). Apare la primele dou strofe din sonet.

Monorim - const ntr-o rim ce apare succesiv la mai multe versuri i este specific poeziei
populare. (1-2-3-4)

Rim alb - n poeziile conte

Contemporane (fr rim)

Rima mperecheat Rima ncruciat Rima mbriat Monorima Rima alb
a

Masura numarul silabelor dintr-un vers.

Ritmul succesiunea regulata a silabelor accentuat si
neactneaccentuat dintr-un vers.
Metrica structura ritmica a unei poezii fiind sinonima cu t.(4) prazodie
Piciorul metric grup de 2 sau mai multe silabe
Rima potrivirea versurilor in silabele lor finale
Tipuri de rima

masculina - accentul principal cade pe ultima silaba

feminina - accentul cade pe penultima silaba

Rima - saraca se potriveste ultima vocala accentuata

Rima - bogata se potriveste si consoana dinaintea vocalei accentuate

din silaba.
Rima
Imperecheata -(versul 1,2 ; 3,4 coincid)
Incrucisata -(1-3,2-4)
Imbratisata - (1-4,2-3)
Rima variata:Versurile nu sunt dispuse intr-o ordine uniforma ci
intamplatoare
Monorima:Repetarea aceleiasi rime la mai multe versuri succesive.
Principalele ritmuri :
Ritm trohaic- grup de 2 silabe din care prima accent
Ritm iambic- grup de 2 silabe din care a-2-a accent
Ritm amfibrahic- grup de 3 silabe din care mediana este accent
Ritm dactilic- grup de 3 silabe din care 1 este accent
Ritm anapestic- grup de 3 silabe din care ultima este accent