Gravitatia: forta misterioasa

by Don DeYoung
Photo iStockphoto

Gravitatia ne tine ferm pe pamant si face ca Pamantul sa se invarta in jurul soarelui.

Aceasta forta invizibila1 de asemenea atrage ploaia din cer si este cea care cauza valurile
oceanice de zi cu zi. Ea pastreaza forma sferica a pamantului si impiedica ca atmosfera sa
se imprastie in spatiu. S-ar parea ca aceasta forta gravitationala, de zi cu zi, ar trebui sa fie
una dintre cele mai bine intelese concepte din stiinta. Cu toate acestea, exact opusul este
valabil. In multe aspecte, forta gravitationala ramane un mister profund. Gravitatia
furnizeaza un exemplu uimitor de limitare a cunoasterii stiintifice actuale.

Ce este gravitatia?
Isaac Newton si-a pus aceasta intrebare in 1686 si a conchis ca gravitatia este o forta de
atractie intre toate obiectele. El a realizat ca aceeasi forta care face un mar sa cada pe
pamant tine de asemenea luna pe orbita ei. Forta gravitationala a Pamantului face de fapt
ca luna sa cada cu aproximativ 1 mm de la o cale in linie dreapta, in fiecare secunda, in
timp ce inconjoara Pamantul (Figura 1). Legea Gravitationala universala a lui Newton este
una dintre cele mai mari descoperiri stiintifice din toate timpurile.

Gravitatia coarda care tine lucrurile

pe orbita

Forta gravitationala este una

dintre cele patru forte
fundamentale ale naturii (Tabelul
1). Observati ca forta
gravitationala este de departe cea
mai slaba dintre cele patru, si cu
toate acestea domina pe scara
obiectelor din spatiile mari. Asa

Figura 1. O ilustrare a orbitei lunii, netrasata la

scala. In fiecare secunda luna strabate aproximativ 1
km. La aceasta distanta ea este deviata cu aproape 1
mm de la o linie dreapta, datorita atractiei
gravitationale a Pamantului (linia punctata). Luna
vine in mod continuu mai aproape de Pamant, la fel
ca si planetele in jurul Soarelui.

cum a aratat Newton, atractia

gravitationala intre doua mase
devine din ce in ce mai mica pe
masura ce distanta dintre cele

doua devine mai mare, dar niciodata nu are valoarea 0 (vezi nota de pa margine
Proiectarea gravitatiei).
De aceea fiecare particula din intregul univers atrage de fapt alte particule. Gravitatia este o
forta cu raza lunga de actiune in contrast cu fortele tari si cele slabe (Tabelul 1).2 Fortele
magnetice si cele electrice au de asemenea raza lunga de actiune, dar gravitatia este unica
pentru ca are si raza lunga de actiune si atrage in permanenta, prin urmare niciodata nu
respinge (spre deosebire de electromagnetism, unde fortele fie atrag, fie resping).
Numele fortei

Puterea relativa

Responsabila pentru

Tare

Stabilitatea nucleilor atomici

Electromagnetica

10-2

Unirea atomica, moleculara

Slaba

10-6

Procesele de dezintegrare radioactiva

Gravitatia

10-43

Stabilitatea obiectelor din spatiu

Tabelul 1. Cele patru forte de baza ale naturii

Incepand cu marele fizician creationist Michael Faraday in 1849, fizicienii au facut cercetari
in continuu pentru a gasi o relatia ascunsa intre gravitatie si forta electromagnetica. Este un
efort care inca se face pentru a uni toate cele patru forte fundamentale intr-o singura
ecuatie sau Teoria totului, fara vreun succes pana acum. Gravitatia ramane cea mai putin
inteleasa forta.

Proiectarea gravitatiei
Gravitatia nu poate fi aparata oricum. Obiecte de
interventie, indiferent care e caracterul lor, nu au nici
un efect asupra atractiei intre doua obiecte separate.
Aceasta inseamna ca nu se poate construi in
laborator o camera antigravitate. Gravitatia nu
depinde de compozitia chimica a obiectelor, ci doar
de masa lor, pe care noi o percepem ca si greutate
(forta de gravitatie aplicata unui lucru este masa
cu cat masa e mai mare, cu atat forta sau greutatea

Forta F dintre doua mase m1 si

m2, atunci cand acestea sunt
separate de un distanta r, poate
fi scrisa sub forma F = (G
m1 m2)/r2
unde G este constanta
gravitationala, masurata pentru
prima data de Henry Cavendish
in 1798.1

este mai mare). Blocuri de sticla, plumb, gheata sau

Aceasta ecuatie arata ca forta

chiar polistiren, daca au masa egala vor experimenta

gravitationala descreste pe

(si exercita) o forta gravitationala identica. Acestea

masura ce distanta de separare,

sunt lucruri care s-au gasit in urma experimentelor,

r, intre doua obiecte se mareste,

fara sa aibe la baza nici o explicatie teoretica.

dar niciodata nu ajunge sa fie 0.

Dar ce este cu adevarat gravitatia? Cum poate

Natura patratelor inverse ale

aceasta forta sa actioneze peste imensitatea

acestei ecuatii este intriganta. La

spatiului gol? Si, in primul rand, de ce exista? Stiinta

urma urmei, nu exista nici un

nu a avut prea mare succes in a raspunde la aceste

motiv esential pentru care

intrebari fundamentale despre natura. Gravitatia nu

gravitatia sa actioneze astfel. Pe

a putut aparea lent din mutatie sau selectie

de-o parte, cu un univers care

naturala. Ea a fost prezenta chiar de la inceputul

evolueaza, unele exponente

universului. Alaturi de toate celelalte legi fizice,

aleatoare cum ar fi r1.97 sau r2.3 ar

gravitatia este in mod sigur o marturie pentru o

parea mult mai probabile. Cu

creatie planificata.

toate acestea, masuratori exacte

Incercarile de a explica gravitatia au inclus particule

invizibile, numite gravitoni, care calatoresc intre
obiecte. De asemenea au fost aduse in discutie sfori
cosmice si unde gravitationale, dar nici unul din
aceste lucruri nu a fost confirmat. Pur si simplu nu
stim cum interactioneaza din punct de vedere fizic
obiectele unele cu altele pe distante mari.

Gravitatia si Scriptura
Doua referinte din Biblie sunt de folos cand vine
vorba de natura gravitatiei si a stiintei fizice in
general. Prima, Coloseni 1:17 afirma ca Hristos este

au aratat un exponent exact cu

cel putin 5 zecimale: 2,00000.
Asa cum spunea un cercetator:
acest rezultat pare un pic prea
ingrijit.2 Am putea trage
concluzia ca forta gravitationala
arata spre un proiect precis,
creat de cineva. De fapt, daca
exponentul ar devia doar un pic
de la cifra exacta 2, orbitele
planetelor si intregul univers ar
deveni instabil.

Referinte si note
1.

Pentru gandirile mai tehnice, G

= 6.672 x 10-11 Nm2kg-2

2.

Thompsen, D., Forta

inainte de toate lucrurile si prin El toate lucrurile se tin prin El. Verbul din greaca a se tine
( sunista) inseamna a se lega, a mentine sau a tine impreuna. Folosirea
acestui cuvant din greaca in afara Bibliei se traduce printr-un vas care are apa in el.
Cuvantul este folosit in Coloseni la timpul perfect (in greaca), care se refera la o stare
prezenta continua care isi are originea intr-o actiune trecuta incheiata. Un mecanism fizic
folosit este in mod evident gravitatia, stabilita de Creator si pastrata fara intrerupere pana
in ziua de azi. Sa luam in considerare si alternativa; daca gravitatia ar inceta pentru un
moment, ar rezulta cu siguranta un haos instant. Toate obiectele cosmice, inclusiv
Pamantul, luna si stelele nu ar mai sta impreuna. Pe loc toate lucrurile s-ar dezintegra in
fragmente mici.
O a doua referinta, Evrei 1:3, declara ca Hristos tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui.
A tine ( pher) descrie din nou fenomenul de sustinere sau pastrare a tuturor
lucrurilor, inclusiv gravitatia. Cuvantul a tine in acest verset inseamna mult mai mult decat
pur si simplu a sustine o greutate. El are sensul si de control asupra tuturor miscarilor si
schimbarilor active din univers. Aceasta responsabilitate infinita este gestionata prin
Cuvantul atotputernic al Domnului, prin care universul insusi a fost chemat in fiinta la
inceput. Gravitatia, forta misterioasa, care este asa de putin inteleasa dupa aproape patru
secole de cercetare, este una dintre manifestarile acestei minunate sustineri divine.

Gaurile de vierme si gaurile negre

Teoria relativitatii generale a lui Einstein priveste gravitatia nu ca o forta, ci ca si o spirala a
spatiului insusi in jurul unui obiect imens. Chiar si despre lumina, care in mod traditional
urmeaza o linie dreapta, s-a spus ca se curbeaza atunci cand calatoreste printr-o spirala.
Acest lucru a fost aratat pentru prima data atunci cand astronomul Sir Arthur Eddington a
detectat o schimbare a pozitiei aparente a unei stele in timpul unei eclipse totale in anul
1919, compatibila cu faptul ca razele de lumina au fost rasucite de catre gravitatia soarelui.
Relativitatea generala de asemenea prevesteste ca daca un corp ar fi destul de dens,
gravitatia sa ar rasuci spatiul asa de puternic incat lumina nu va mai putea iesi. Un
asemenea corp, va absorbi lumina si orice altceva prins de gravitatia lui intensa si de aceea
e numit gaura neagra. Un asemenea corp poate fi detectat doar prin efectele sale
gravitationala asupra altor obiecte, prin spiralele puternice ale luminii in jurul lui si prin
radiatiile intense emise de materia care e prinsa in el.
Toata materia dintr-o gaura neagra este comprimata intr-o singularitate de o densitate
infinita. Deci, in schimb, marimea ei este definita prin orizontul evenimentului sau, o limita
care inconjoara singularitatea astfel incat nimic, nici macar lumina, sa nu poata trece de

limitele sale.1 Raza sa este numita raza Schwarzschild, dupa astronomul german Karl
Schwarzschild (1873-1916) si este data de formula RS = 2GM/c2 unde c este viteza luminii in
vid. Daca soarele s-ar prabusi intr-o gaura neagra, raza sa Schwarzschild va fi de doar 3
km.
Exista dovezi ca o stea imensa, dupa ce mare parte din combustibilul sau nuclear se
epuizeaza, nu va mai putea sa contracareze, sub greutatea sa uriasa, colapsul intr-o gaura
neagra. Se crede ca in centrul galaxiilor exista gauri negre cu o masa echivalenta cu un
trilion de sori, inclusiv in galaxia noastra Calea Lactee. Multi oameni de stiinta cred ca
obiectele super-luminoase si extrem de departate numite quasari isi primesc puterea de la
energia eliberata pe masura ce materia cade intr-o gaura neagra.
Relativitatea generala sustine ca gravitatia de asemenea distorsoneaza timpul. Acest lucru a
fost de asemenea confirmat de ceasuri atomice extrem de precise care ticaie cu cateva
microsecunde pe an mai putin la nivelul marii decat la altitudini mari unde gravitatia
Pamantului este putin mai mica. In apropierea orizontului de evenimente acest efect este cu
atat mai evident. Daca monitorizam ceasul unui astronaut care se apropie de orizontul unui
eveniment vom observa ca ceasul ticaie chiar mai incet. La nivelul orizontului de evenimente
el se va opri, dar noi nu vom vedea niciodata acest lucru intamplandu-se. Invers,
astronautul nu va observa nimic diferit la ceasul lui, dar va observa ca ceasurile noastre
ticaie din ce in ce mai repede.
Cel mai mare pericol la un astronaut aflat in apropierea unei gauri negre sunt fortele
mareice, cauzate de faptul ca gravitatia actioneaza mai puternic asupra partilor corpului
aflate mai aproape de gaura neagra decat de cele aflate departe de ea. Fortele mareice in
apropierea unei gauri negre cu masa egala cu cea a unei stele sunt mult mai puternice
decat un uragan, destul de intense ca sa faca un spectator bucatele. Cu toate acestea, in
timp ce atractia gravitationala descreste invers proportional cu patratul distantei (1/r 2),
efectul de maree descreste invers proportional cu cubul distantei (1/r3). Asadar, contrar
presupunerilor populare, gaurile negre de mari dimensiuni au o forta (inclusiv mareica)
gravitationala mult mai slaba la nivelul orizontului evenimentului decat gaurile negre de mici
dimensiuni. Asadar fortele mareice la nivelul orizontului de evenimente al unei gauri negre
masa comosului observabil, de exemplu, va fi mai putin vizibila decat cele mai blande brize.
Dilatarea temporala gravitationala la nivelul si in apropierea unui orizont de evenimente este
baza noului model cosmologic al fizicianului creationist Dr. Russell Humphreys, in cartea
sa Lumina stelelor si Timpul. Acest model se pare ca furnizeaza o solutie posibila la
problema care consta in faptul ca se poate vedea lumina unor stele la mare distanta intr-un

univers tanar, si este in prezent o alternativa stiintifica la Teoria nebiblica a Big Bang-ului
care se bazeaza pe presupuneri filozofice din afara domeniului stiintific.

Nota
1.

In afara de descoperirea teoretica a lui Stephen Hawking din 1974 conform careia
gaurile negre se vor evapora in cele din urma prin radiatiile Hawking datorita unei
efect de mecanica cuantica.

Gravitatia, forta misterioasa, este putin inteleasa dupa aproape

patru secole de cercetare
Isaac Newton (16421727)
Image Wikipedia.org

Isaac Newton (16421727)

Isaac Newton a publicat descoperirile sale privitoare la gravitatie si miscare in 1687, in

lucrarea sa de capataiPrincipia. Cativa cititori au tras repede concluzia ca universul lui
Newton nu mai lasa loc pentru Dumnezeu, din moment ce toate lucrurile pot fi explicate cu
ecuatii. Dar nu aceasta a fost perspectiva lui Newton, dupa cum a clarificat in a doua editie
a lucrarii Principia:
Frumosul nostru sistem solar, planetele si cometele puteau aparea doar prin sfatul si
suveranitatea unei fiinte inteligente si puternice.
Isaac Newton nu a fost doar un om de stiinta ci si un cercetator de o viata al Bibliei. Cartile
sale preferate din Biblie au fost Daniel si Apocalipsa, in care sunt descrise planurile lui
Dumnezeu pentru viitor. De fapt Newton a scris mai mult despre teologie decat despre
stiinta.
Newton le-a dat credit si altora, asa cum a fost Galileo. De fapt Newton s-a nascut in anul in
care a murit Galileo, in 1642. Newton a scris intr-o scrisoare: Daca eu am vazut mai
departe decat altii este pentru ca am stat pe umerii unor giganti. Cu putin inainte de

moartea sa, probabil cu gandul la misterul gravitatiei, Newton a scris cu smerenie: Nu stiu
ce am parut lumii ca sunt, dar mie insumi mi-am parut doar un baietel care se joaca pe
malul marii care la un moment dat gaseste o piatra mai neteda sau o scoica mai
deosebita decat cele obisnuite, in timp ce marele ocean se intinde nedescoperit inaintea
mea.
Newton este ingropat la Manastirea Westminster. Epitaful in latina de pe mormantul sau se
termina su propozitia: Sa se bucure muritorii ca a existat o asa mare podoaba a speciei
umane.
Perechi de obiecte

Forta gravitationala (kg la nivelul marii)

Tu si revista pe care o citesti

4.5 X 10-10

Tu si luna

0,00045

Doua locomotive adiacente

0,0022

Tu si pamantul (la nivelul marii)

Greutatea ta

Luna si Pamantul

1.8 x 1019

Pamantul si Soarele

3.6 x 1021

Tabelul 2: Cateva valori ale fortei gravitationale de atractie intre diferite obiecte. NB: kg sunt
de fapt unitati de masa (unitatea de masura a fortei este N= Newton, unde forta unei greutati
de 1 kg la nivelul marii=9,8 N). Greutatea (sau forta) exercitata de o masa data depinde de
cat de aproape este de forta gravitationala a Pamantului, asa ca aici se ia in considerare
nivelul marii.