SARBATORILE LUNII IANUARIE

Prima lun a anului luna ianuarie - cunoscut n popor i cu numele

de Gerar, este bogat n srbtori.

La 1 ianuarie, Biserica a prznuit Tierea mprejur cea dup trup a

Domnului. Acesta este primul praznic imparatesc din noul an civil. Amintim ca
ritualul "taierii imprejur" era prevazut de legea lui Moise pentru toti copiii de parte
barbateasca. Aceasta taiere imprejur era savarsita de catre preotii Legii Vechi pentru
amintirea izbavirii poporului evreu din robia Egiptului. Era si un semn al credintei
cea adevarata in Dumnezeu.
Mantuitorul primeste la opt zile de la nasterea Sa taierea imprejur,
pentru a ne descoperi ca a fost cu adevarat Om si pentru a implini Legea, caci El nu
a venit sa o strice, ci sa o implineasca. Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului
era doar o calauza spre Hristos, preinchipuia Botezul - o taiere imprejur
duhovniceasca. Din acest motiv, taierea imprejur a Legii Vechi inceteaza prin
botezul
crestin.
Deodata cu taierea imprejur pruncul primea si un nume. Astfel, taierea
imprejur a Domnului este si momentul in care Fiul lui Dumnezu intrupat primeste
numele Iisus. Numele de Iisus vine de la Iesuah (Lc. 2, 21), care inseamna
"Dumnezeu mantuieste", "Domnul este mantuirea" sau "Mantuitorul". Acest nume a
fost descoperit lui Iosif in vis de catre un inger: "Maria va naste Fiu si-I vei pune
numele Iisus, pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacate" (Matei, 1, 21). Din
evanghelia Sfantului Luca (Lc. 1, 31) aflam ca si Fecioara Maria a primit porunca de
a pune Mantuitorului numele Iisus: "Iata vei zamisli si vei naste fiu, caruia ii vei
pune
numele
"Iisus".
a

se

Numele sau nu este pus la intamplare, este un nume fixat mai inainte de
fi
zamislit
in
pantecele
Fecioarei
Maria.

In Molitfelnic este prevazut ca in a opta zi de la nastere sa i se puna

nume copilului. In aceasta carte de cult exista o rugaciune speciala la punerea
numelui copilului, in a opta zi dupa nastere. Ea incepe cu formula: "Doamne,
Dumnezeul nostru, Tie ne rugam si pe Tine Te chemam, sa se insemneze lumina
1

fetei Tale peste robul tau acesta (N)...". Aceasta ierurgie se savarseste in fata usilor
imparatesti si cuprinde: "Sfinte Dumnezeule", troparele, rugaciunea, "insemnarea"
pruncului, Psalmul 50, "Cuvintele mele pricepe-le, Doamne..." si Apolisul.
Despre aceasta practica a punerii numelui in ziua a opta, Sfantul
Simeon al Tesalonicului mentioneaza: "In ziua a opta se aduce pruncul lui
Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il
insemneaza pe acesta (prima insemnare se facea in ziua nasterii), la frunte, la gura si
la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti,
cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat
imprejur si a primit numele Iisus... Caci, in ziua a opta, pruncul primeste si numele,
ca si Mantuitorul, Care a fost numit cu numele Mantuitor, Iisus. Este pecetluit cu
rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte,
pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii,
scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei" (Dialoguri,
cap. 59-60).
Tot n prima zi a anului, cretinii ortodoci l-au cinstit pe Sfntul
Ierarh Vasile cel Mare.
Toti l-au citit, mii de sfinti si de ierarhi au pazit hotarele puse de el.
Pentru ce? Sfantul Vasile a fost ochiul Bisericii si a ramas ochiul Bisericii pana la
sfarsitul veacurilor. Unde s-a nascut? In CezareeaCapadochiei. Parintii lui s-au numit
Vasile si Emilia. Tatal sau era din Pont, adica de langa Marea Neagra, unde e Turcia
de astazi. Era unul din zece frati. Unul a murit si noua au trait. Dumnezeiescul
Grigore de Nazianz, Cuvantatorul de Dumnezeu, zice de familia lui ca a
binecuvantat-o Dumnezeu cu Marele Vasile, macar ca nici ceilalti copii n-au ramas
mult mai jos decat dansul. Toti cei patru frati si cinci fete din familia lor petreceau cu
sfintenie, cu cucernicie, cu milostenie si cu o buna asezare a sufletului. Deci o
familie mare de sfinti a fost familia Sfantului Vasile.

In fiecare an la 6 ianuarie este sarbatorim Botezul Domnului sau

Boboteaza este srbtorit, ca n fiecare an, la 6 ianuarie. n toate lcaurile de cult
ortodoxe, cu ocazia marelui Praznic al Epifaniei, se svrete Slujba Aghesmei
Mari. Slujba sfinirii apei se poate face att n Ajun, ct i n dimineaa zilei de
Boboteaz i amintete de momentul n care Mntuitorul Iisus Hristos a fost botezat
n apele Iordanului.
Evanghelia sarbatorii Botezului Domnului "In vremea aceea a venit
Iisus din Galileea la Iordan, catre Ioan, ca sa fie botezat de el. Ioan insa Il oprea,
2

zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus

a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci
L-a lasat. Iar dupa ce S-a botezat Iisus, in clipa cand iesea din apa, indata cerurile sau deschis si Ioan a vazut Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se ca un porumbel si
venind peste El. Si iata, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit
intru Care am binevoit." (Matei 3, 13-17)
Sarbatoarea Botezului Domnului, numita si Epifania sau Teofania, este
una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii. Ea are o semnificatie deosebita
pentru viata crestina, deoarece nimeni nu poate deveni crestin fara Botez.
Taina Sfantului Botez este poarta de intrare in Biserica si in Imparatia
cerurilor. Stim aceasta din convorbirea Mantuitorului Iisus Hristos cu unul din
invatatii Legii vechi, si anume cu Nicodim, care era un om intelept si duhovnicesc.
Iisus ii spune acestuia ca "de nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada
Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3). La intrebarea lui Nicodim: cum va putea un om
in varsta sa se nasca din nou?, Mantuitorul ii raspunde: "De nu se va naste cineva din
apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia cerurilor" (In. 3, 5).
Asadar, Taina Sfantului Botez este taina nasterii din nou, taina nasterii
duhovnicesti a persoanei. Prin nasterea biologica sau trupeasca, omul se naste pentru
viata aceasta pamanteasca si merge spre moarte din cauza pacatului stramosesc care
s-a transmis tuturor oamenilor ca predispozitie sau inclinatie spre pacat. Deci, cine
se naste fizic intru Adam, ca om, se naste pentru a muri fizic, insa cine se naste
spiritual intru Hristos prin Botezul cu apa si Duh Sfant, se naste pentru a trai vesnic,
potrivit cuvintelor Mantuitorului: "Cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va fi viu"
(Ioan 11, 25). De aceea Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Precum in Adam toti mor,
asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni 15, 22).
Deci, in Taina Sfantului Botez se pregateste inceputul invierii
oamenilor, mai intai invierea sufletului din pacat, prin credinta, viata curata si fapte
bune, iar apoi, la Invierea cea de obste, si invierea trupului din stricaciune, pentru a
trai vesnic in iubirea Preasfintei Treimi. Asadar, legatura tainica intre Botezul din
Biserica si inceputul intrarii omului in Imparatia cerurilor este continutul cel mai
profund al Tainei Sfantului Botez. Nimeni nu poate intra in Imparatia cerurilor daca
nu se naste din apa si din Duh in Biserica.
Apa este folosita la Botez pentru a arata ca dupa cum ea este element
esential pentru viata trupului, tot asa este Duhul Sfant necesar pentru viata spirituala
a fiintei umane, atat pentru suflet, cat si pentru trup, intrucat Duhul Sfant ii daruieste
omului harul infierii, il curateste de toata intinaciunea, il conduce la inviere si ii
daruieste viata vesnica in lumina Sfintei Treimi.
3

Botezul Mantuitorului Iisus Hristos este pregatire pentru Botezul

crestin
Hristos nu avea nevoie sa fie botezat de catre Ioan, pentru ca era fara de
pacat, dar intrucat a luat asupra Sa conditia umana, adica a intrat in lumea marcata
de pacat si moarte, El Se boteaza pentru mantuirea oamenilor, pentru a arata fiecarui
om ca are nevoie de curatire si de schimbare. Aceasta schimbare sau innoire
inseamna ca omul cel vechi al pacatului neascultarii trebuie sa moara, ca sa se nasca
omul cel nou care traieste vesnic in comuniune de ascultare si iubire cu Dumnezeu
Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Sarbatoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este si
sarbatoarea aratarii Preasfintei Treimi, pentru ca la Botezul Domnului S-a aratat,
deodata, lucrarea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh. Aceasta minune dumnezeiasca
s-a facut cand Mantuitorul Iisus Hristos a iesit in public si S-a botezat in apele
Iordanului, la varsta de 30 de ani. Atunci, deodata cu Persoana lui Dumnezeu Fiul
devenit Om din iubire pentru oameni, Se arata si Celelalte doua Persoane ale
Preasfintei Treimi. Duhul Sfant in chip de porumbel coboara peste Fiul lui
Dumnezeu devenit Om, indata dupa ce a iesit din apele Iordanului, iar glasul Tatalui
ceresc se aude zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit" (Matei
3, 17). Din acest motiv, troparul Botezului Domnului pune accentul tocmai pe
aratarea Preasfintei Treimi: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea
(adorarea) Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine
numindu-Te, si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea (taria) cuvantului.
Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie".
De la Botezul Domnului am invatat, in mod deosebit, ca Fiul lui
Dumnezeu intrupat, Iisus Hristos, este Unul din Sfanta Treime. Taina aceasta a
cunoscut-o mai intai Maica Domnului, cand ingerul i-a spus cum va naste un Prunc,
desi ea nu a cunoscut barbat, si anume: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si
puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se naste din tine
Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35). Vedem asadar ca intreaga Sfanta
Treime a lucrat intruparea sau inomenirea Fiului, desi numai Fiul S-a facut Om.
Insa, la Botezul Domnului Iisus Hristos in Iordan, ceea ce stia numai
Maica Domnului s-a aratat public, cand Fiul Care S-a facut Om este insotit si
confirmat de glasul Tatalui din ceruri: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am
binevoit" (Matei 3, 17), si de catre Duhul Sfant Care coboara peste El sub forma de
porumbel. Deci, am putea spune ca sarbatoarea Botezul Domnului, Epifania sau
Teofania, este si serbare a aratarii Preasfintei Treimi intrucat la Botezul Domnului in
Iordan S-a aratat intreaga Sfanta Treime. In lumina Botezului Domnului Hristos
intelegem de ce Botezul crestin se savarseste in numele Sfintei Treimi, adica in
4

numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Mantuitorul Insusi, la sfarsitul

Evangheliei dupa Matei, inainte de a Se inalta la ceruri, porunceste Apostolilor Sai
sa mearga si sa invete neamurile credinta in Iisus Hristos si sa le boteze in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (cf. Matei 28, 19). Dupa cum Sfanta Treime a
fost prezenta la Botezul Mantuitorului Hristos, tot asa Sfanta Treime este prezenta si
cand se boteaza fiecare om pentru a deveni crestin. Deci, prin Botezul Sau,
Mantuitorul Iisus Hristos a pregatit botezul crestin. In acest sens, Biserica lui Hristos
se constituie la Cincizecime prin Pogorarea Sfantului Duh peste Apostoli si prin
botezul multimilor de oameni in numele Sfintei Treimi (cf. Fapte 2, 41). Din acest
motiv sarbatoarea Sfintei Treimi este acum ingemanata in calendar cu sarbatoarea
Pogorarii Duhului Sfant sau a Cincizecimii (Luni dupa Duminica Rusaliilor), iar la
rugaciunile incepatoare, rugaciunea Preasfanta Treime urmeaza dupa rugaciunea
Imparate ceresc. Deci, Duhul Sfant impartaseste iubirea Preasfintei Treimi si face
Biserica plina de Sfanta Treime.
Cand Mantuitorul Iisus Hristos S-a botezat in Iordan de catre
Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, Sfantul Ioan a simtit sfintenia Lui si I-a zis:
"Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?" (Matei 3, 14), pentru ca
el s-a nascut pe cale naturala si purta in firea lui pacatul stramosesc, insa Mantuitorul
S-a nascut fara de pacat, adica mai presus de fire, de la Duhul Sfant si din Fecioara
Maria.
Mantuitorul ii raspunde lui Ioan: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa
implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15). Cu alte cuvinte, nu este o necesitate ca Iisus
Hristos sa Se boteze, fiindca El este fara de pacat, dar intrucat, in mod liber, ia
asupra Sa pacatul lumii, El implineste dreptatea, adica voia lui Dumnezeu Tatal ca
Fiul Sau sa fie Mantuitorul lumii. El S-a facut purtatorul conditiei umane, al unei
vieti care este amestecata cu moartea, pentru ca sa daruiasca oamenilor muritori
viata Lui cea fara de moarte vesnica.
Cand Mantuitorul Se boteaza, cerurile se deschid si Duhul Sfant
coboara peste umanitatea lui. Aceasta inseamna ca si atunci cand se boteaza un om,
adult sau copil, in Biserica, cerurile se deschid si harul Duhului Sfant introduce pe
om in viata Sfintei Treimi. Preotul care savarseste Botezul doar arata vizual lucrarea
cea nevazuta a Sfintei Treimi, deoarece cand se boteaza un om, adult sau copil,
Hristos Domnul, Arhiereul vesnic, il boteaza pe acesta prin lucrarea Duhului Sfant si
prin bunavointa Tatalui.
Ultimele cuvinte din Evanghelia de astazi sunt cheia intelesului
Botezului, si anume: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit" (Matei
3, 17). In Dumnezeu Fiul devenit Om, Dumnezeu Tatal iubeste intreaga umanitate.
Prin urmare, cand se boteaza un om, glasul Parintelui ceresc spune tainic: acesta este
5

fiul Meu cel iubit, pentru ca Dumnezeu Tatal cuprinde in iubirea Sa vesnica pentru
Fiul Sau pe fiecare om botezat, devenit crestin, care poarta numele lui Hristos.
Cand se boteaza un copil, primeste binecuvantare nu numai copilul
respectiv, ci si familia si Biserica intreaga, pentru ca Botezul nu este numai un
eveniment personal, ci si unul comunitar, eclesial. Cu fiecare nou botezat se arata o
data in plus iubirea vesnica a Preasfintei Treimi pentru oamenii care doresc bucuria
si viata vesnica din Imparatia Preasfintei Treimi.
Din acest motiv, Botezul este un izvor de mare bucurie pentru familie,
pentru parohie si pentru Biserica intreaga, soborniceasca.
Copiii care nu sunt botezati, sub pretextul ca nu sunt suficient de maturi
ca sa inteleaga Taina Botezului, sunt lipsiti de o binecuvantare unica, aceea a unirii
lor personale cu Sfanta Treime in Sfanta Biserica, iar daca se intampla sa moara
nebotezati, ei nu se pot bucura deplin de bucuria vietii vesnice, dupa cum spun
Sfintii Parinti.
Biserica Ortodoxa considera ca trebuie sfintita nu numai viata
matura a omului, ci si copilaria si tineretea lui
Cand se boteaza copilul, in aceeasi zi el primeste si Taina Mirungerii,
rostindu-se formula: pecetea darului Sfantului Duh. Atunci copilul botezat primeste
o multime de daruri duhovnicesti spre a fi cultivate, iar apoi el, mergand la biserica
impreuna cu mama, tata, bunica si cu alti copii, creste duhovniceste in iubirea de
Dumnezeu si de Biserica.
Totodata, in aceeasi zi in care copilul primeste Botezul si Mirungerea,
in mod obisnuit la varsta de 6 saptamani, el primeste si Sfanta Taina a Euharistiei.
Aceasta nu se amana pentru mai tarziu sub pretextul ca nu o intelege copilul la
varsta de 6 saptamani. De fapt, nici la o varsta inaintata nu intelegem cum painea si
vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului, dar intelegem ca in Taina Sfintei
Euharistii sau a Sfintei Impartasanii se afla iubirea sfanta a lui Dumnezeu pentru noi,
Care ne daruieste viata vesnica.
Faptul ca Biserica boteaza copiii, ii mirunge si ii impartaseste in aceeasi
zi arata ca un copil este o persoana umana intreaga. Dupa cum Dumnezeu Copilul,
Care S-a nascut in pestera din Betleem, era Persoana, tot asa fiecare copil botezat
este o persoana pusa in legatura de iubire eterna cu Persoanele Sfintei Treimi. El nu
este o parte dintr-un om, ci el este un om intreg, este o persoana si are o valoare
unica si eterna. Copilul nu este la inceput un animal care devine apoi om, ci din
momentul conceperii sale, copilul este om, iar prin Botez, el devine persoana
6

binecuvantata, avand un nume si un chip indreptat spre numele si chipul Tatalui,

Fiului si Duhului Sfant, deoarece dupa chipul Sfintei Treimi a fost creat omul cand
Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" (Facere 1, 26),
folosind pluralul tainic al lui Dumnezeu Unul si Multiplu, adica Dumnezeul-Treime.
Vedem asadar cat de mare este demnitatea de a fi crestin. Cand se
boteaza un om, o fiinta biologica rationala devine o fiinta teologica, eclesiala,
purtatoare de Dumnezeu. Copilul botezat este introdus in iubirea Preasfintei Treimi.
El primeste numele unui sfant, pentru a arata ca de fapt calea Botezului este calea
sfinteniei vietii prin harul Preasfintei Treimi.
La Botez, adultul sau copilul, prin nasul sau, face un legamant, si
anume un legamant pentru toata viata, adica depune voturi baptismale, intrebari si
raspunsuri (asemenea voturilor monahale). Prima intrebare: Te lepezi de satana? si
de toate lucrarile lui? si de toti slujitorii lui? si de toata slujirea lui? si de toata trufia
lui? Raspuns: Ma lepad de satana. Si apoi la intrebarea: Te unesti cu Hristos?,
raspunsul este: Ma unesc cu Hristos! Iar la intrebarea: Si crezi Lui?, raspunsul este:
Cred Lui, ca unui Imparat si Dumnezeu! Toate acestea le fagaduieste cel care se
boteaza sau nasul pentru copil, ca inceput de viata noua in Hristos prin harul
Duhului Sfant.
Asadar, toata viata celui botezat trebuie sa fie o lucrare sfanta de
lepadare de satana si de lucrarile lui, adica de pacat, de toata rautatea, si o unire cu
Hristos prin implinirea poruncilor dumnezeiesti. In masura in care omul se leapada
de satana si de toate lucrarile lui si se uneste cu Hristos, in aceeasi masura el simte
bucuria harului si iubirii lui Dumnezeu in viata sa.
De aceea, crestinul adevarat este un om al iubirii jertfelnice si al
bucuriei sfinte chiar si atunci cand trece prin necazuri. Sfantul Apostol Pavel spune
in acest sens: "Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
stramtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia,
sau sabia? (...) Nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de
acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta
faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de iubirea lui Dumnezeu, cea intru Hristos
Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 35, 38-39).
Sfintirea cea Mare a apei - reinnoire a bucuriei Botezului si sfintire a
vietii si activitatii crestinului in lume
Trebuie sa amintim ca in ziua sarbatorii Botezului Domnului, la finalul
Sfintei Liturghii, se savarseste Sfintirea cea Mare a apei. Aceasta apa pe care Duhul
Sfant o sfinteste este apa de binecuvantare, apa de sfintire a sufletului si a trupului si
7

a naturii inconjuratoare, dar si izvor de bucurie pentru oamenii care o primesc cu

credinta, evlavie si dragoste.
Sfintirea cea Mare a apei sau Aghiasma Mare, care se savarseste numai
cu prilejul sarbatorii Botezului Domnului, este una dintre cele mai frumoase slujbe
ale Ortodoxiei. Ea se savarseste in afara bisericii pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos
S-a botezat nu intr-un spatiu inchis, ci in raul Iordan. De obicei, aceasta slujba se
savarseste langa un rau curat sau un izvor, iar daca nu se poate acolo, aceasta se
savarseste in apropiere de biserica, unde sunt vase multe cu apa, pregatite cu multa
grija si cu multa evlavie pentru momentul acesta sfant.
Sfintirea cea Mare a apei are mai multe parti, iar prin continutul ei
scoate in evidenta mai intai iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iubire aratata in
Intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si in Botezul Sau in Iordan. De aceea,
rugaciunile si cantarile acestei zile fac legatura intre Nasterea Domnului si Botezul
Domnului, dar si intre Botezul Mantuitorului si mantuirea oamenilor, a celor care cu
credinta si bucurie au primit Botezul in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului
Duh. La sarbatoarea Botezului Domnului se sfinteste firea apelor, asa cum ne spune
o cantare din aceasta slujba: "astazi se sfinteste firea apelor". Astfel, Biserica ne
arata ca Mantuitorul Iisus Hristos este preamarit astazi in mod deosebit de catre
intreg Universul, de creatia intreaga. De ce? Pentru ca El a venit sa mantuiasca pe
oameni, dar si sa pregateasca un cer nou si un pamant nou. Astazi se sfinteste creatia
intreaga ca pregatire a ei pentru innoire si transfigurare in cerul nou si pamantul nou
din Imparatia cerurilor (vezi cartea Apocalipsa, cap. 3).
Frumusetea si bogatia rugaciunilor din slujba numita Sfintirea cea Mare
a apei ne indeamna sa fim cu luare aminte. Numai atunci primim binecuvantare cu
adevarat si ne foloseste gustarea apei sfintite, cand ascultam slujba sfintirii ei cu
credinta, cu frica de Dumnezeu si cu dragoste.
Daca o primim cu credinta si cu evlavie, in primul rand, Aghiasma
Mare ne sfinteste sufletele si trupurile noastre, casele noastre si tot spatiul in care ne
desfasuram activitatea. Prin aceasta sfintire a naturii cu apa sfintita, Biserica
Ortodoxa arata ca Dumnezeu trebuie marturisit si laudat nu numai in biserica, ci si in
afara ei. Iar noi trebuie sa fim crestini nu doar in zi de duminica, ci crestini in toate
zilele, in orice loc ne-am afla. Apa sfintita ne aduce aminte ca suntem botezati cu
apa si cu Duh Sfant si suntem crestini, fii ai lui Dumnezeu-Tatal dupa har in iubirea
Lui nesfarsita fata de Fiul Sau Iisus Hristos Care S-a facut Om, din iubire pentru
oameni si pentru mantuirea lor.

Aghiasma Mare se gusta pe nemancate timp de opt zile, pentru ca ea ne

cheama sa cautam viata si bucuria vesnica in iubirea Preasfintei Treimi (cifra 8 fiind
simbolul vesniciei si al infinitului).
In al doilea rand, Aghiasma Mare ne aduce vindecare de boli sufletesti
si trupesti. Traim intr-o vreme in care omul este foarte incercat de tot felul de boli
sufletesti si trupesti. Insa boala sufleteasca cea mai mare este pacatul, adica lipsa de
iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri. In acest sens, apa sfintita ne
vindeca, intrucat ne inmulteste credinta si dragostea fata de Dumnezeu si fata de
semenii nostri.
In al treilea rand, Aghiasma Mare ne aduce eliberare de patimi si
alungarea duhurilor celor rele. Foarte adesea, omul simte ca desi doreste sa faca
binele, totusi nu are putere suficienta pentru a savarsi binele, deoarece duhul cel rau
il indeamna pe om sa savarseasca raul. Insa apa sfintita ii da omului putere sa
biruiasca ispitele si sa duca lupta cea nevazuta impotriva duhurilor rele, prin
rugaciune, post, spovedanie si Impartasanie.

La 7 ianuarie, n Biserica Ortodox se face pomenirea Sfntului

Prooroc Ioan Boteztorul, naintemergtorul Domnului.
In fiecare an, la 7 ianuarie, credinciosii ortodocsi sarbatoresc pe unul
dintre cei mai populari sfinti ai ortodoxiei - Sfantul Ioan Botezatorul, cunoscut in
popor ca Inaintemergatorul Mantuitorului. Acesta este cunoscut in cadrul maselor
largi de credinciosi pentru viata austera, pentru smerenie, pentru atitudinea sa dura la
adresa celor care pacatuiau, pentru minunile savarsite, in mod special, pentru duhul
rugaciunii, pentru sinceritate, adevar si dreptate. Despre viata Sfantului Ioan
Botezatorul avem putine informatii. In Biblie, ni se spune ca el evita asezarile
omenesti, traind in pustie si hranindu-se cu lacuste si miere salbatica.
Pustia in care a locuit se afla la apusul Marii Moarte, o regiune foarte
salbatica, de unde putea sa vada Muntele Nebo, de pe ale carui inaltimi a privit
Moise spre Tara Promisa si raul Iordan, pe care-l traversase Iosua. Vizitase probabil
si raul Cherit, unde Ilie a fost hranit de corbi. Modul sau de viata, imbracamintea,
atitudinea, curajul crestin, toate acestea semanau foarte mult cu cele ale Proorocului
Ilie.
El ducea o viata simpla, austera, sincera, dar plina de duh sfant.
Proorocul Ioan a vietuit pe vremea domniei lui Tiberiu Cezar, cand Pilat din Pont era
dregator in Iudeea, iar la conducerea partidei religioase se aflau mai marii preotilor
9

Ana si Caiafa. El si-a inceput predica in tinutul din imprejurimile raului Iordan,
propovaduind botezul pocaintei, un botez cu apa, pentru iertarea pacatelor.
Botezatorul era glasul celui ce striga din pustie, cel ce trebuia sa
netezeasca calea Domnului. Accentul strigatului sau era concentrat in cuvantul
Pocaiti-va. Istoricul Flavius Iosefus ne spune ca predica lui Ioan, a avut o mare
influenta asupra oamenilor simpli, care pareau gata sa faca orice le spunea acesta. Ei
veneau pe prundurile Iordanului si dormeau pe nisip noaptea, ca sa asculte de
dimineata pana seara pe acest luminator, care s-a lepadat cu totul de ale lumii si
venise ca un inger al Domnului sa vesteasca Imparatia Cerurilor. Informatiile despre
credinta, dreptatea, adevarul si libertatea propovaduite cu deplina autoritate de
Proorocul Ioan au ajuns si la Irod, carmuitorul Galileeii.Misiunea divina a
Proorocului Ioan a fost aceea de a-L descoperi lumii pe Iisus Hristos. Despre Ioan,
Mantuitorul lumii, le spunea atunci ucenicilor sai si la tot poporul:
dintre toti cei ce s-au nascut din femeie pana la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan
Botezatorul.
Dintre ucenicii lui Ioan, care au devenit apostoli ai lui Hristos,
Evanghelia ii consemneaza pe Petru, Andrei, Ioan Evanghelistul si Iacov.Pe de o
parte, Sfantul Ioan Botezatorul recomanda contemporanilor sai, dar si noua tuturor,
pocainta pentru ca pacatul consta in inchiderea in propria identitate, in refuzul
celuilalt, in refuzul relatiei cu Dumnezeu. Botezul pocaintei al Sfantului Ioan
Botezatorul are o importanta deosebita deoarece fara acesta nu este posibila
cunoasterea lui Dumnezeu. Pe de alta parte, Proorocul Ioan ne poate fi tuturor
indreptar pe calea stramta a infrangerii trufiei, a egoismului si egocentrismului
nostru ridicol, indemnandu-ne, totodata, la smerenie si viata simpla. El face lucrul
acesta printr-o marturisire simpla, referindu-se la Iisus Hristos: "Eu trebuie sa ma
micsorez, iar El trebuie sa creasca".
Apoi, Botezatorul ne aminteste de milostenie ca fiind cea care ii
imbraca pe cei goi si ii hraneste pe cei flamanzi si ne indeamna sa face si noi
asemenea lui, cu toate ca acesta nu avea posibilitatile noastre materiale. De la el
avem o vorba inteleapta in Faptele Apostolilor care zice asa: Mai fericit este a da
decat a lua. Acesta este Proorocul Ioan. El ne indeamna la o viata simpla,
cumpatata, sincera, curata si plina de duh sfant.

Pe 10 ianuarie, n calendar este menionat Sfntul Cuvios Antipa de la

Calapodeti. Sfntul este prznuit n mod deosebit n judeul Bacu, dar i n
Capital, o parte din moatele sale aflndu-se la Mnstirea Christiana.
10

Cuviosul Antonie cel Mare, ocrotitor al multor lcauri de cult din ara
noastr, este cinstit la 17 ianuarie.
Sfantul Antonie s-a nascut in anul 250, in localitatea Koman, de langa
Hercula, Egipt. Dupa moartea parintilor sai, care aveau o situatie materiala
deosebita, tanarul Antonie a auzit cuvantul rostit de Mantuitorul Iisus Hristos, catre
tanarul cel bogat, care zice: "Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, dao saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi" (Matei 19,
21). Aprinzandu-se de dumnezeiasca dragoste, la varsta de nici 20 de ani, Cuviosul a
impartit averea cu sora lui mai mica, pe care a incredintat-o unei scoli de fete, si s-a
retras in pustia de langa localitatea natala.
In acest prim loc de pustnicie, Sfantul Antonie a invatat nevointa
monahala, adica impletirea rugaciunii cu munca, de la un batran pustnic. Dupa o
oarecare vreme, la varsta de 35 de ani, cuviosul se va retrage si mai in pustie, in
locul numit Pispir, undeva in apropierea Marii Rosii, unde se va nevoi vreme de
douazeci de ani, pana in anul 306. In cele din urma, sfantul s-a retras intr-o cetate
parasita, pe Muntele Kolzim, pe malul drept al raului Nil, unde a si trecut la cele
vesnice.
Sfantul Antonie a ramas emblematic pentru orice monah sau crestin de
rand in ceea ce priveste lupta sa cu ispitele si cu diavolii. In repetate randuri,
diavolul s-a apropiat de Antonie, mai intai in chip ascuns, pentru a-l scoate din
rugaciune si din pustie, iar mai pe urma in chip vadit, pentru a-l inspaimanta si a-l
face sa nu se mai roage. Prin credinta si smerenia sa, sfantul nu a putut fi infrant de
nici un diavol, ba inca a ajuns sa vada si modul in care diavolii ii munceau pe ceilalti
frati in Hristos.
In toate nevointele sale, Sfantul Antonie l-a avut drept pilda pe Sfantul
Ilie Tesviteanul, zicand, in acest sens: Se cade sihastrului ca petrecerea marelui Ilie
s-o aiba ca oglinda, in toata viata sa." Pentru aceasta, fiecare noua zi o socotea
sfantul ca si pe prima din pustnicia sa: priveghea mult; petrecea nopti intregi fara
somn; manca o data pe zi, dupa apusul soarelui, iar uneori si dupa mai multe zile, iar
atunci numai paine cu sare si apa; se culca pe pamant etc.
Precum adanc pe adanc se cheama, tot asa, sfant pe sfant se recunoaste.
Astfel, cand Cuviosul Antonie a aflat pesterea Sfantului Pavel Tebeul, cei doi s-au
smerit, unul inaintea celuilalt, printr-un salut deosebit. Antonie l-a salutat pe Pavel,
zicand: "Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei."
La randul sau, Pavel i-a spus lui Antonie: "Bine ai venit soare, care luminezi toata
11

lumea, povatuitorule al celor ce se mantuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai
facut cetati si pe diavolul l-ai gonit dintr-insa."
Dintr-o adanca smerenie, mai inainte de a trece la cele vesnice, el a
poruncit celor doi ucenici apropiati, Macarie si Plutin, sa nu descopere nimanui
mormantul sau, haina sa sa fie trimisa Sfantului Atanasie cel Mare, iar cojocul sau,
episcopului Serapion.
Sfantul Antonie cel Mare a trecut la cele vesnice in anul 356, la varsta
de 105 ani, in desertul de pe malul drept al Nilului, dupa 85 de ani de nevointe
pustnicesti, lasand in urma sa ostiri intregi de monahi, care i-au urmat pilda si
invataturile. Se crede ca mormantul sfantului se afla ascuns undeva in Manastirea
Sfantul Antonie cel Mare, din Egipt.

Pe 21 ianuarie este pomenit Cuviosul Maxim Mrturisitorul,

Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut in anul 580, in Constantinopol,
intr-o familie nobila. A intrat in monahism in manastirea Chrysopolis. Misiunea
principala a Sfantului Maxim Marturisitorul a fost apararea dreptei credinte
impotriva monotelismului. Adeptii monotelismului sustineau ca in Hristos nu a
existat decat o singura vointa si o singura lucrare: cea dumnezeiasca. Imparatul
Heraclius (610-641), fiind preocupat de campania impotriva persilor si ofensiva
pentru recucerirea provinciilor pierdute in timpul domniei regelui Chosroe II,
accepta sa se afirme ca in Hristos exista o singura lucrare.
Scopul imparatului era de a atrage de partea sa teritoriile desprinse din cauza
Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon: Egiptul, Siria si Palestina. Insa, a fi de acord
cu afirmatia ca in Hristos exista o singura lucrare, insemna a fi de acord cu
invatatura ca natura umana nu mai persista in Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul
reuseste sa condamne monotelismul, impreuna cu papa Martin. Sunt arestati si
trimisi in exil. Papa Martin moare in urma chinurilor la care a fost supus in temnita,
iar Sfantul Maxim, adus in Constantinopol in anul 662, dupa exilul petrecut in 655,
primeste pedeapsa de a i se taia limba si mana dreapta. Va muri la putin timp, in
cursul aceluiasi an si va fi ingropat in Manastirea "Sfantul Arsenie.

12

Pe 25 ianuarie sunt pomeniti: Sfntul Ierarh Grigorie Teologul i pe

Sf. Ier. Bretanion Episcopul Tomisului.

n 30 ianuarie, Biserica noastr face pomenirea Sfinilor Trei Ierarhi,

Vasile cel Mare, Grigorie Teologul i Ioan Gur de Aur, zi n care toate instituiile
de nvmnt teologic ortodoxe i vor srbtori ocrotitorii.
Desi Biserica i-a pomeneste separat in luna ianuarie, pe Sfantul Vasile 1 ianuarie, pe Sfantul Grigorie - 25 ianuarie si pe Sfantul Ioan Gura de Aur pe 27
ianuarie, ei sunt praznuiti impreuna pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi
crestinilor ca nu este unul mai mare decat altul. Mentionam ca in vechime, aparusera
neintelegeri intre crestini pe tema - cine este mai mare ca teolog dintre cei trei
ierarhi. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i
se arate unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele
din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au aparut cei trei
sfinti impreuna si i-au grait: "Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o
vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am
scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am
invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti
doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe
pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa
impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar,
facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini,
ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem."
In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru
praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi.
Sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi este o sarbatoare a comuniunii. Ea ne
descopera ca dupa cum in Sfanta Treime deosebirea dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh
nu duce la dezbinare si nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca
persoane diferite, nu suntem chemati sa traim separat unii de altii sau sa ne ridicam
unii impotriva altora, ci sa traim dupa modelul Sfintei Treimi - unul in celalalt.
Sfantul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, s-a nascut in
jurul anului 329. A studiat cu retori si filosofi celebri in Cezareea Palestinei,
Constantinopol si Atena. Avea o statura inalta, era slab si negricios la fata, cu o barba
mare, neagra. Parintii spun ca nu a avut timp sa se inalbeasca pentru ca a trait numai
cincizeci de ani. Ne-a lasat in biserica o Sfanta Liturghie care se serbeaza de 10 ori
pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in Joia Patimilor, in ajunul
13

Sfintelor Pasti, al Craciunului si Bobotezei, si pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a

Sfantului Vasile. Cu exceptia unor rugaciuni, ritualul este acelasi cu al Liturghiei
Sfantului Ioan Gura de Aur.
A facut incursiuni in Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt pentru a
cunoaste modul in care vietuiau calugarii in singuratate. El i-a adunat pe acestia in
locuri organizate, stabilind si o randuiala pentru acest mod de vietuire. In anul 358
pune temelia primei comunitati de obste, pe malul raului Isis, langa Neocezareea.
Aici redacteaza impreuna cu Sfantul Grigorie Filocalia, o colectie de texte din
scrierile lui Origen. Tot acum, concepe Regulile monahale mari si mici.
In Cezareea Capadociei a infiintat institutii de asistenta sociala
cunoscute sub numele de Vasiliade, cum ar fi: azile, case pentru reeducarea fetelor
decazute, spitale pentru leprosi etc.
Sfantul Vasile cel Mare a luptat impotriva celor care negau dumnezeirea
lui Hristos si a celor care tagaduiau dumnezeirea Sfantului Duh. A trecut la cele
vesnice pe 1 ianuarie, in anul 379.

Sfantul Grigorie de Nazianz (Teologul) s-a nascut in jurul anului 330,

in Arianz, langa Capadocia. Primele studii le-a facut in familie. In Capadocia
studiaza gramatica pana la varsta de 12 ani, iar intre 350-358 este prezent pentru
studii la Atena. A fost hirotonit preot de tatal sau si episcop de catre Sfantul Vasile
cel Mare. Legase o prietenie atat de stransa cu Sfantul Vasile cel Mare, incat se
spunea despre ei ca "sunt doua trupuri, insa un singur suflet". Sfantul Grigorie de
Nazianz era de statura mijlocie si avea un ochi bolnav, din cauza unei lovituri venita
de la arieni (cei care negau dumnezeirea lui Hristos), cand vorbea in Constantinopol
despre Sfanta Treime.
Numele de "Teologul" il primeste dupa sustinerea celor cinci Cuvantari
teologice in anul 380, la Constantinopol, in Biserica 'Invierii'.
Sfantul Grigorie de Nazianz a prezidat cel de-al II-lea Sinod ecumenic
din anul 381.
Sfantul Grigorie Teologul cere spre batranete de la imparatul Teodosie
cel Mare sa traiasca retras, in liniste: "Si eu, imparate, o singura favoare cer puterii
tale care face daruri marete. Nu cer aur, nu tablite multicolore, nu acoperaminte
pentru masa de taina, nu sa primesc o inalta demnitate pentru neamul meu sau sa
stau aproape de tine, cel preabun Un singur lucru cer sa mi se dea: sa stau putin
14

departe de invidie. Doresc sa cinstesc scaunul, dar de departe. Am obosit sa fiu urat
de toti, chiar si de prieteni, pentru ca nu pot privi spre altceva, decat spre
Dumnezeu". In aceasta retragere scrie ceea ce impartasise credinciosilor in biserica.
S-a spus despre el ca mai intai a citit, apoi a vorbit si abia apoi a scris. A trecut la
cele vesnice pe 25 ianuarie in anul 389/390.
Sfantul Ioan Gura de Aur sau Ioan Hrisostom s-a nascut la Antiohia,
in jurul anului 354. A ramas orfan de tata din copilarie. Dupa moartea mamei sale,
prin anul 374, Ioan se retrage in muntii din apropiere, devenind monah sub
ascultarea unui batran sihastru sirian. Dupa patru ani petrecuti langa acest sihastru,
se retrage vreme de doi ani intr-o pestera. Este hirotonit diacon in anul 381, de catre
episcopul Meletie, si preot in anul 386, de catre episcopul Flavian, urmasul lui
Meletie. Vreme de doisprezece ani, predica in Antiohia in fiecare duminica si
sarbatoare, iar in post, chiar in fiecare zi, luptand impotriva paganismul,
maniheismul, gnosticismul, arianismul si iudaismul. In anul 397 este numit
arhiepiscop al Constantinopolului. A predicat si a scris un numar impresionant de
comentarii la Sfanta Scriptura. A infiintat institutii de ajutoare a bolnavilor, saracilor
si oamenilor in varsta, primind numele de "ambasadorul saracilor".
In timpul Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista un formular fix, asa cum
exista in prezent, pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Sfantul Ioan a adunat intr-un
formular actele cultice si rugaciunile si a dat nastere Liturghiei care ii poarta numele
si care este cel mai des folosita.
Se crede ca in vremea cand era diacon a scris cel mai cutremurator
tratat despre preotie. Este conceput in sase carti, sub forma unui dialog. Redam
cateva randuri din acest tratat: "Cand preotul invoca Sfantul Duh si savarseste jertfa
cea prea infricosata, cand el sta in continua atingere cu Stapanul obstesc al tuturor,
spune-mi, in ce rang il vom aseza? Cata curatie si cata evlavie vom cere de la el?
Gandeste-te, ce maini trebuie sa fie acelea care savarsesc aceste lucruri, ce limba
trebuie sa fie aceea care rosteste acele cuvinte? Cat de curat si de sfant trebuie sa fie
sufletul care primeste un asa de mare Duh? In acele momente, ingerii asista pe preot
si intreaga ceata a puterilor ceresti striga cu voce tare, iar locul din jurul
jertfelnicului se umple spre cinstea Celui Ce sta asezat" (Despre preotie, cartea VI,
4). Sfantul Ioan Gura de Aur a trecut la cele vesnice pe 14 septembrie 407, zicand:
"Slava lui Dumnezeu pentru toate!".
Prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de
Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai
institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.
15