Malabsorbtia

In mod normal, intestinul subtire are capacitatea de a absorbi nutrientii intr-un mod adecvat si
corespunzator nevoilor organismului. In cazulmalabsorbtiei, aceasta capacitate este alterata
consecutiv unor cauze diverse- tumori la nivelul intestinului, procese inflamatorii, infectii
intestinale sau alte boli.
Absorbtia nutrientilor in circulatia sanguina poate fi modificata si de afectiuni ale mucoasei
intestinale. La fel si indepartarea chirurgicala a unei portiuni largi din intestinul subtire reduce
substantial aria de absorbtie.
Malabsorbtia determina diaree, scadere in greutate, balonare si scaune urat mirositoare.
Diagnosticul se bazeaza pe tabloul clinic, alaturi de investigarea mostrelor de scaun si a biopsiei
intestinale.

Cauzele malabsorbtiei
Capacitatea intestinului subtire de a absorbi nutrientii intr-un mod adecvat poate fi afectat de o
multitudine de factori. Printre cauzele frecvente ale malabsorbtiei pot fi incluse:
-erori in perturbarea functiei sistemului digestiv (dificultatea acestuia de a produce enzimele
necesare pentru descompunerea anumitor alimente)
-defecte structurale (afectari ale mucoasei intestinale)
-leziuni sau indepartarea chirurgicala a unor portiuni din intestinul subtire
-defecte congenitale
Printre afectiunile care se insotesc de malabsorbtie se numara:
-intoleranta la lactoza, cauzata de lipsa unei enzime specifice, necesara pentru descompunerea
zaharului din componenta laptelui
-boala celiaca (enteropatia glutenica ), o afectiune ereditara care presupune intoleranta la gluten,
o proteina din componenta fainei de grau si secara
-sprue tropicala - boala destul de rara, ale carei simptome includ anemia, pierderea in greutate,
diaree, deficit de nutrienti
-boala Whipple - caracterizata printr-un sindrom grav de malabsorbtie, deficiente nutritionale,
febra
-consumul exagerat de alcool

Simptomele malabsorbtiei
Normal, dupa digerarea alimentelor, nutrientii sunt absorbiti in circulatia sanguina predominant
la nivelul intestinului subtire.Malabsorbtia survine daca o afectiune intervine direct in procesul
de absorbtie a nutrientilor.
Printre simptomele cela mai frecventa ale malabsorbtieise numara:
-diaree apoasa prin supraincarcarea osmotica si suprapopularea bacteriana care cauzeaza acizi
grasi hidroxil din grasimile nedigerate
-steatoree- scaune decolorate, moi si urat mirositoare
-scaderea in greutate este frecventa si pronuntata
-flatulenta si distensie abdominala cauzata de fermentatia bacteriana
-crampe si disconfort abdominal
-intarzieri in crestere, dezvoltare intarziata, statura mica

Diagnosticul malabsorbtiei
In cazul in care observati aparitia simptomelor descrise anterior, este recomandat sa va prezentati
la un consult de specialitate pentru stabilirea diagnosticului de malabsorbtie.
Medicul suspecteaza sindromul de malabsorbtie cand o persoana are diaree cronica, deficite
nutritionale si pierdere consistenta in greutata, in ciuda unei diete sanatoase. Sindromul de
malabsorbtie este mai putin evident si de multe ori mai greu de recunoscut la persoanele mai in
varsta decat la cei tineri.
Printre analizele efectuate se numara:
-hemoleucograma
-examenul scaunului pentru paraziti intestinali, determinarea grasimilor nedigerate
-computer tomografia poate detecta pancreatita cronica, calcificarile pancreatice si atrofia
pancreasului
Analizele de laborator contribuie la confirmarea diagnosticului de malabsorbtie. Dintre
acestea, biopsia prin endoscopie stabileste diagnosticul definitiv al malabsorbtiei. Aceasta poate
diagnostica: boala celiaca , giardioza, boala Crohn, boala Whipple, amiloidoza si limfomul.

Tratamentul malabsorbtiei
Una din consecintele cele mai frecvente ale malabsorbtiei este deshidratarea prin diaree.
Astfel, tratamentul malabsorbtiei necesita terapie de rehidratare si reechilibrare electrolitica.
Consultarea unui nutritionist sau medic specialist este importanta.
Daca pacientul poate sa se alimenteze singur, dieta si suplimentele nutritionale trebuie sa fie
bogate in carbohidrati, proteine, grasimi, minerale si vitamine. Pacientul trebuie incurajat sa
consume mai multe mese pe zi si sa evite alimentele care determina diaree.
Tratamentul malabsorbtiei cuprinde, pe langa corectia deficitelor nutritionale si tratarea bolii
cauzatoare, atunci cand este posibil. Tratamentul pentru sprue tropicala presupune administrarea
de suplimente de acid folic si antibiotice pe termen lung. In functie de severitatea bolii, durata
acestuia poate depasi uneori chiar jumatate de an. Boala Whipple poate necesita tratament pe
termen lung cu antibiotice, cum ar fi tetraciclina. Pentru tratarea sindromului de malabsorbtie,
poate fi utila combinatia dintre vitamina B12 sub forma injectabila si suplimente de fier,
administrate pe cale orala.
Tratamentul acestei afectiuni este lung si complicat, iar evolutia bolii variaza si in functie de
cauza. Monitorizarea eficienta a acestor pacienti este necesara pentru a evita declansarea
afectiunilor secundare determinate de deficitele nutritionale.