Troilus si Cresida (trad.

Ion Frunzetti)
- William Shakespeare -

Actul IV, scena 4

(Troia. O camera in casa lui Pandarus.)

Cresida: Iubirea de-as putea sa mi-o infrang,

Sau gustul ei mi s-ar parea mai searbad,
Atunci mi-as alina, poate, durerea;
Dar dragostea de leac nu vrea s-auda;
Nici jalea pentru pierderea mea cruda.
(Intra Troilus.)
O, Troilus, Troilus!
(Il imbratiseaza.)
E-adevarat ca trebuie sa plec?
Troilus: Crud adevar!
Cresida: Sa ma despart de Troilus?
Troilus: De Troia si de Troilus.
Cresida: Cu putinta-i?
Troilus: Si chiar acum, caci soarta nemiloasa
Nu-ngaduie ramasul-bun;
Nu lasa buzele sa se-ntalneasca;
Impiedica, hain, imbratisarea,
Si ne sugruma juramantul scump
Cand il rostim cu sufletul la gura.
Cresida: Cand ne vom revedea?
Troilus: Iubita mea! Sa-mi fii doar credincioasa
Cresida: Cum credincioasa? Ce-i ast gand viclean?
Troilus: N-am spus aceasta pentru ca m-as teme,
Caci eu manusa Mortii mi-as zvarli-o,
Jurand ca inima ti-e nepatata;
Printr-o fagaduiala ma gandeam
Sa-mi termin vorba: fii doar credincioasa.
Si voi veni la tine.
Cresida: Sa-nfrunti, iubitul meu, fara de numar
Si mari primejdii? Nu te indoi!
Troilus: Le-oi imblanzi. Ia maneca aceasta.
Cresida: Si tu manusa. Cand te voi revedea?

Troilus: Voi mitui strajerii greci, si astfel

Am sa te vad in fiecare noapte.
Dar, nu trada.
Cresida: O, ceruri! Iar incepi!
Troilus: Vorbesc astfel, iubito,
Caci tinerii eleni au multe daruri:
Sunt iubitori, sunt inzestrati din fire,
Sunt nentrecuti in crestere si arte.
Talentele si noutatea-mbie;
Si, vai! un fel de gelozie sacra Numeste-o virtuos pacat, te rog! Ma face sa ma tem.
Cresida: Nu ma iubesti,
O, zei!
Troilus: Sa mor, atunci, ca un nemernic!
Nu ma-ndoiesc atat de-a ta credinta,
Cat de-nzestrarea mea: nu stiu sa cant,
Sa fac voltije, vorba sa o mladii,
Nici sa joc jocuri maiestrite - toate
Virtuti ce grecii le cunosc din leagan.
O, crede-ma ca-n toate aceste daruri
Pandeste-un demon mut ce ispiteste
Viclean, viclean! Sa nu fii ispitita!
Cresida: Crezi ca voi fi?
Troilus: Nu!
Dar uneori se-ntampla ce nu vrem
Si-adesea ne suntem insine demoni,
Cand ispitim puterea noastra slaba,
Prea-ncrezatori in subreda-i virtute.
Un sarut, ne despartim.
Cresida: Vei fi statornic, dragul meu?
Troilus: Eu? Vai! E viciul meu, pacatul meu!
Multi pescuiesc, cu siretlicuri, faima;
Cu cinstea, eu primesc surasuri.
Sa nu te temi: eu nu stiu ce-i minciuna,
Iar cinstea si cu firea mea sunt una.