Sunteți pe pagina 1din 12

OMC s-a nascut din negocieri; tot ceea ce face OMC este

rezultatul negocierilor

1. Ce este Organizaia Mondiala a Comerului?


Pe scurt: Organizaie Mondial a Comerului (OMC), se ocupa cu regulile de comer
ntre naiuni la nivel global sau aproape de global. Dar este mai mult dect att.
Este o pasre, e un avion?
Exist mai multe moduri de a privi la OMC. Este o organizatie pentru liberalizarea
comerului. Este un forum pentru guverne de a negocia acorduri comerciale. Este un loc in care
acestia isi pot rezolva disputele comerciale. Conduce un sistem de reguli comerciale.
Mai presus de toate, este un forum unde se negociaza ... In esenta, OMC este un loc
unde membrii guvernelor merg pentru a ncerca s rezolve problemele comerciale pe care le au
unii cu altii. Primul pas este de a vorbi. OMC s-a nscut din negocieri si tot ceea ce face OMC
este rezultatul unor negocieri. Cea mai mare mare a activitatii WTO vine de la negocierile din
1986-94 ,numite Runda Uruguay si din negocierile timpurii din cadrul Acordul General pentru
Tarife i Comer (GATT). OMC este n prezent gazda unei noi negocieri, n cadrul "Agendei de
Dezvoltare Doha", lansata in 2001.
Acolo unde rile s-au confruntat cu bariere comerciale care se doreau coborate,
negocierile au ajutat la liberalizarea comerul. Dar OMC nu inseamna doar liberalizarea
comerului, n unele situaii regulile sale sprijina meninerea barierelor comerciale de exemplu
pentru a proteja consumatorii sau de a preveni rspndirea bolii.
Este un set de reguli ... La baza se afla acordurile OMC, negociate i semnate de
majoritatea tarilor lumii care fac comert. Aceste documente furnizeaza legile de baza ale
comerului internaional. Ele sunt n esen contracte,ce obliga guverne sa-si menine politicile
comerciale n limitele convenite. Dei negociate i semnate de ctre guverne, scopul este de a
ajuta productorii de bunuri i servicii, exportatorii si importatorii sa-si conduca afacerile , n
timp ce permite guvernelor s ndeplineasc obiectivele sociale i de mediu.
Scopul sistemului este de a ajuta fluxul comercial sa fie cat mai liber posibil atat timp
cat nu exista efecte secundare nedorite - pentru c acest lucru este important pentru dezvoltarea
economica i pentru bunstare.Partial,acest lucru nseamn eliminarea obstacolelor . Inseamn,
de asemenea, asigurarea faptului c persoanele fizice, companiile i guvernele stiu care sunt
normele comerciale n ntreaga lume, i de a le da ncrederea c nu vor exista modificri bruste
ale politicii. Cu alte cuvinte, normele trebuie s fie "transparente" si previzibile.
i ajut la rezolvarea disputelor ... Aceasta este a treia parte importanta a activitatii
OMC. Relaiile comerciale implica adesea conflicte de interese. Acordurile, inclusiv cele
scrupulos negociate n cadrul OMC , necesita adesea interpretare. Cel mai armonios mod de a

rezolva aceste diferente este prin intermediul unor proceduri neutre,bazate pe un fundament
juridic convenit. Acesta este scopul procesului de solutionare a disputelor scris in acordurile
OMC.
Nscut n 1995, dar nu att de tanar
OMC a luat nastere la 1 ianuarie 1995, dar al su sistem de comercializare este cu o
jumatate de secol mai vechi. Din 1948, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) a
prevazut regulile pentru sistem. (Cea de-a doua reuniune ministerial OMC, care a avut loc la
Geneva n luna mai 1998, a inclus o celebrarea a 50 de ani ai sitemului.)
Nu a durat mult ca Acordul General sa dea natere la o organizaie internaional
neoficiala, cunoscuta neoficial drept GATT.De-a lungul anilor,GATT a evoluat prin mai multe
runde de negocieri.
Ultima i cea mai mare runda de negocieri GATT a fost Runda Uruguay, care a durat din
1986 pn n 1994 i a condus la crearea OMC. Avand in vedere ca GATT s-a ocupat in principal
cu comerul de bunuri, OMC i acordurile sale acoper acum comerul cu servicii, inventii, creatii
si desene (proprietate intelectuala).

2. Principii ale sistemului de comercializare


Acordurile OMC sunt lungi i complexe, deoarece sunt texte juridice care acoper o
gama larga de activitati. Acestea se refer la: agricultura, textile i de mbrcminte, activitati
bancare, de telecomunicaii, achiziiile guvernamentale, standarde industriale i sigurana
produselor, regulile sanitare alimentare i multe altele. Dar un numr de principii simple si
fundamentale se gasesc in toate aceste documente . Acestea sunt principiile de baz ale
sistemului comercial multilateral.
Comer fr discriminare
1. Cea mai favorizata naiune (MFN): trateaza ceilalti oameni in mod egal
n cadrul acordurilor , rile nu pot n mod normal sa faca discriminare ntre partenerii
comerciali. Acorda cuiva o favoare speciala (cum ar fi o mai mic rat de taxe vamale pentru
unul din produsele lor ) i trebuie sa faci la fel pentru toi ceilali membri ai OMC.
Acest principiu este cunoscut ca tratamentul celei mai favorizate tari.. Este att de
important incat este primul articol din Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT), care
reglementeaz comertul de mrfuri. MFN este, de asemenea, o prioritate n Acordul General
privind Comerul cu Servicii (GATS) (articolul 2) i a Acordului de comer - Aspecte legate de
drepturile de proprietate intelectual (TRIPS) (articolul 4), cu toate c n fiecare acord acest
principiu este usor tratat diferit. mpreun, cele trei acorduri acoper toate cele trei domenii
principale de comer tratate de OMC.
Unele exceptii sunt permise. De exemplu, rile pot stabili un acord de liber schimb care
se aplic numai pentru mrfurile comercializate n cadrul grupului - mpotriva discriminrii
mrfurile din afara. Sau le pot da rilor n curs de dezvoltare acces special la pietele lor. Sau o
ar poate ridica bariere impotriva produselor care sunt considerate a fi comercializate iilegal din

anumite tari. i n servicii, rilor li se permite, in circumstante limitate, sa faca discriminari.


Dar acrdurile permit aceste exceptii numai in conditii stricte. n general, MFN nseamn c de
fiecare dat cnd o ar reduce o barier comercial sau deschide o pia, trebuie sa faca acest
lucru pentru aceleai bunuri sau servicii de la toi partenerii sai comerciali- fie ca sunt bogati
sau sraci, slabi sau puternici.
2. Tratament national: tratarea strinilor si a localnicilor in mod egal
Bunurile importate i produse local ar trebui s fie tratate egal - cel puin dup ce
mrfurile strine au intrat pe pia. La fel ar trebui s se faca si in cazul serviciilor straine sau
locale,in cazul marcilor comerciale straine sau natioanle, al drepturilor de autor i al brevetelor.
Acest principiu de "tratamnet national " se regseste , de asemenea, n toate cele trei acorduri
principale ale OMC (articolul 3 din GATT, articolul 17 din GATS i Articolul 3 din TRIPS), cu
toate c, din nou, principiul este tratat usor diferit in fiecare.
Tratamentul national se aplic o dat ce produsul , serviciul sau obiectul de proprietate
intelectual a intrat pe pia. Prin urmare, tarifarea taxelor vamale nu este o nclcare a
tratamentului national, chiar dac produsele realizate pe plan local nu sunt tarifate la fel.

Comer mai liber: treptat, prin negociere


Reducerea barierelor comerciale este una dintre cele mai evidente mijloace de a ncuraja
comerul. Barierile vizate includ taxele vamale (sau de tarife) si masuri , cum ar fi interdictii de
import sau cote care limiteaz cantitile. Din cnd n cnd alte probleme , cum ar fi birocraia i
politicile de curs de schimb au fost, de asemenea, discutate.
De la crearea GATT n 1947-48 au fost opt runde de negocieri comerciale. O a noua
rund, n cadrul Agendei de Dezvoltare Doha, este acum n desfurare. La inceput, acestea s-au
axat pe reducerea tarifelor (taxe vamale) pe mrfurile importate. Ca rezultat al negocierilor, de la
mijlocul anilor 1990 ratele tarifare ale tarilor industriale pe marfuri industriale au sczut constant
la mai puin de 4%.
Dar pana in anii 1980, negocierile se extinsesera acoperind barierele netarifare pe bunuri
i in noi domenii cum ar fi serviciile si proprietatea intelectuala.
Deschiderea pieelor poate fi benefic, dar impune ajustare. Acordurile OMC permit
rilor s introduc treptat modificri , prin "liberalizarea progresiv". rilor n curs de
dezvoltare li se acorda de obicei mai mult timp s-i ndeplineasc obligaiile.
Previzibilitatea: prin obligativitate si transparen
Uneori, promisiunea de a nu ridica o barier comercial poate fi la fel de important ca
reducerea uneia, pentru c promisiunea ofer ntreprinderilor o vedere clar a anselor lor de
viitor. Cu stabilitate i previzibilitate, investitia este ncurajat, sunt create locuri de munc i
consumatorii se pot bucura pe deplin de beneficiile concurenei - alegere i preuri mai mici.
Sistemul comercial multilateral este o ncercare a guvernelor de a face mediul de afaceri stabil i
previzibil.

n cadrul OMC, atunci cnd rile sunt de acord sa isi deschida pieele pentru produse
sau servicii, ele "se obliga " prin angajamente. Pentru bunuri, aceste obligatii ridica plafonul
ratelor taxelor vamale. Uneori rile taxeaza importurile cu rate mai mici decat cele obligatorii.
Frecvent ,acesta este cazul rilor n curs de dezvoltare. n rile dezvoltate ratele taxate si cele
obligatorii tind sa fie aceleasi.
O tara isi poate schimba obligatiile, dar numai dup ce a negociat cu partenerii
comerciali, ceea ce ar putea nsemna compensarea acestora pentru pierderea de comer.
Una din realizrile discutiilor despre comertul multilateral din cadrul Rundei Uruguay a
fost crestera comertului n conformitate cu angajamentele obligatorii .n agricultur, 100% din
produse au tarife obligatorii. Rezultatul: un grad substantial mai mare al sigurantei pietei pentru
comerciani i investitori.
Sistemul ncearc s mbunteasc previzibilitatea i stabilitatea n alte moduri. O cale
este de a descuraja utilizarea de cote i alte msuri folosite in stabilirea limitelor pe cantitile de
import - administrarea contingentelor poate duce la o mai mare birocratie. O alta cale este de a
face regulile comerciale ale tarilor cat mai clare(transparente) si publice posibil. Multe acorduri
OMC, cer guvernelor sa dezvaluie public politicile si practicile comerciale in cadrul tarii sau sa
anunte OMC. Supravegherea politicilor naionale de comer,prin Mecanismul de Revizuire a
Politicii de Comert ofera pe mai departe masuri de incurajare a transparentei atat nationale,cat si
la nivel multilateral.

Promovarea concurenei loiale


OMC este uneori descris ca o institutie de "comer liber", dar nu este n ntregime
corect. Sistemul permite tarife i, n anumite circumstane, alte forme de protecie. Mai precis,
este un sistem de reguli, dedicate sa deschida concurena loiala i nedenaturata.
Normele de non-discriminare - MFN i tratamentul national - sunt proiectate pentru a
asigura condiii cinstite de comer. La fel sunt si cele pt dumping (exportul sub pret pt a ctiga
din cot de pia) i subvenii. Problemele sunt complexe, regulile ncerca sa stabileasca ce este
corect si ce nu, si modul in care guvernele pot rspunde, n special prin taxe vamale de import
suplimentare calculate pentru sa compenseze daunelor cauzate de comertul neloial.
ncurajarea dezvoltrii i a reformei economice
Sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Pe de alt parte, rile n curs de dezvoltare au
nevoie de flexibilitate in perioada necesara implementarii acordurilor ssitemului. Acordurile
motenesc prevederile anterioare ale GATT, care permit asisten sociala i concesiuni
comerciale pentru rile n curs de dezvoltare.
Peste trei sferturi din membrii OMC sunt ri n curs de dezvoltare i rile n tranziie la
economia de pia. n perioada de apte ani i jumtate ai Rundei Uruguay , peste 60 din aceste
ri, au implementat programe de liberalizarea comerului in mod autonom. n acelai timp, rile
n curs de dezvoltare i economiile n tranziie au fost mult mai active i influente in negocierile
din Runda Uruguay dect n orice alta runda de negocieri si sun si mai active in actuala Agenda
de Dezvoltare Doha.

La sfritul Rundei Uruguay, rile n curs de dezvoltare au fost pregtite sa a preia cele
mai multe din obligaiile care sunt cerute de rile dezvoltate. Dar acordurile le-au oferit perioade
de tranziie pentru a se adapta la nefamiliarele i, poate, dificilele dispoziii ale OMC - n special
pentru cele mai srace, "mai puin dezvoltate" ri. O decizie ministerial adoptat la sfritul
rundei spune c tarile instarite trebuie s accelereze punerea n aplicare a angajamentelor
privind accesul pe piaa de mrfuri a bunurilor exportate de ctre tari mai puin dezvoltate.
Recent, rile dezvoltate au nceput s se permit scutirea de taxe i de cote pentru aproape toate
importurile de produse din tarile mai putin dezvoltate .Cu privire la aceastea, OMC i membrii
si trec inca printr-un proces de nvare. Actuala Agenda de Dezvoltare Doha include grijile
rilor in curs de dezvoltare n legtur cu dificultile pe care le ntmpin n punerea n aplicare
a acordurilor Rundei Uruguay.

3. Problema liberului schimb


Problema economica pentru un proces de liber schimb bazat pe acorduri multilaterale
este destul de simpla i se bazeaz n mare parte pe bunul sim comercial. Dar este, de asemenea,
sprijinita de dovezi: experiena comerului mondial i creterea economic de la cel de-al doilea
Rzboi mondial pana in prezent. Tarifele produselor industriale au sczut abrupt i acum, in
medie, mai putin de 5% n rile industriale. n primii 25 de ani dupa rzboi, cresterea
economica mondiala a fost in medie de 5% pe an, o rat ridicat, care a fost partial rezultatul a
unor bariere de comert mai reduse. Comertul mondial a crescut si mai repede, reprezentnd in
medie 8% n cursul acestei perioadei.
Datele statistice prezinta o legtur ntre comerul mai liber i creterea economic.
Toate rile, inclusiv cele mai srace, au resurse - umane, industriale, naturale, financiare - pe care
le poate angaja pentru a produce bunuri i servicii pentru pieele lor interne sau pentru a concura
n strintate. Economia ne spune c putem beneficia, atunci cnd aceste bunuri i servicii sunt
comercializate. Mai simplu spus, principiul de "avantaj comparativ" spune c rile prospera mai
intai prin folosirea bunurilor lor n scopul de a se concentra pe ceea ce ei pot produce mai bine, i
apoi prin comercializarea acestor bunuri cu bunuri pe care alte tari le produc cel mai bine .
Cu alte cuvinte, politicile de liber schimb - politici care permit fluxul nerestricionat de
bunuri i servicii - ascut concurena, motiveaza inovatia si nasc succes.
Dar succesul n comer nu este static. Capacitatea de a concura bine cu anumite produse
se poate muta de la o companie la alta, atunci cand piaa se modifica sau noile tehnologii fac
posibila producerea unor bunuri mai buna si mai ieftine . Productorii sunt ncurajai s se
adapteze treptat i ntr-un mod relativ nedureros. Acestia pot s se concentreze pe noi produse,
sa gseasca noua "nia ", n domeniul lor curent sau sa se extinda n noi domenii.
Experiena arat c competitivitatea poate, de asemenea, sa se comute ntre ri . O ar
care poate s-a bucurat de un avantaj datorita forei de munc mai ieftine sau pentru c a avut
aprovizionari bune de resurse naturale, ar putea de asemenea, deveni necompetitiva cu unele
bunuri sau serviciiin timp ce economia i se dezvolt. Oricum, stimululata de o economie
deschisa, ara poate s devin competitiva in alte bunuri sau servicii. Aceasta este n mod normal,
un proces treptat.
Cu toate acestea, tentatia de a ndeprta provocarile importurilor competitive este
ntotdeauna prezenta. Guvernele mai bogate sunt predispuse sa incetineasca la apelul

protecionismului, pentru ctig politic pe termen scurt - prin subvenii, birocratie complicata, i
sa se ascunda n spatele obiectivelor politice legitime cum ar fi conservarea mediului,sau
protejara consumatorilor ca o scuza de a proteja producatorii.
Protecia duce n cele din urm la producatori ineficienti care furnizeaz consumatorilor
produse depite, lipsite de farmec. n final, fabriicile se inchid i locurile de munc sunt pierdute
n ciuda proteciei i subveniilor. Dac si alte guverne din ntreaga lume urmresc aceleai
politici, contractele de pe piata i activitatea economic vor fi reduse. Unul dintre obiectivele
pe care guvernele le aduc la negocierile OMC este de a preveni o astfel de autodistrugere dusa
de protectionism

4. Anii GATT: de la Havana la Marrakech


Crearea OMC-ului la 1 ianuarie 1995 a marcat cea mai mare reforma a comertului
international dup cel de-al doilea rzboi mondial. De asemenea, a adus la realitate - ntr-o forma
actualizata - ncercarea esuata din 1948 pentru a crea o Organizatie Internationala a Comertului.
Mare parte din istoria celor 47 de ani a fost scris la Geneva. Dar, de asemenea,
urmareste o cltorie ce a inconjurat continente, de la nceputul ezitant din 1948 din Havana
(Cuba), catre Annecy (Frana), Torquay (Marea Britanie), Tokyo (Japonia), Punta del Este
(Uruguay), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia) i, n final, la Marrakech (Maroc), n 1994. n
aceast perioad, sistemul de comercializare s-a numit GATT, salvat de la o ncercare intrerupta
de a crea OIC. GATT a ajutat la nfiinarea unui puternic i prosper sistem multilateral de comert,
care a devenit i mai liber, prin mai multe runde de negocieri comerciale. Dar prin anii 1980,
sistemul avea nevoie de o revizie mai aprofundat . Aceasta a condus la Runda Uruguay, i n cele
din urm la OMC.
GATT: provizoriu, pentru aproape jumatate de secol
Din 1948 pana in 1994, Acordul General pentru Tarife si comert (GATT) a furnizat
normele pentru comertul mondial si prezidat pe o perioada care a vazut unele din cele mai inalte
rate de crestere in comertul international. Se parea bine stabilit, dar pe tot parcursul celor 47 de
ani, a fost un acord provizoriu si organizatie provizorie.
Intentia originala a fost de a crea o a treia institutie care sa se ocupe de partea de
cooperare economica in comertul international, care uneste cele doua institutii Breton woods,
Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Peste 50 de tari au participat la negocieri pentru
a crea o organizatie de comert international (ITO) ca o agentie specializata a Organizatiei
Natiunilor Unite. Proiectul ITO Carta a fost ambitios. S-a extins dincolo de disciplinele
comertului mondial pentru a include norme privind ocuparea fortei de munca, acorduri pentru
marfuri, practici comerciale restrictive, investitii internationale si servicii. Scopul a fost de a crea
ITO la o conferinta ONU despre Comert si Ocuparea fortei de munca din Havana, Cuba in 1947.
In acelasi timp, 15 tari au inceput discutii in decembrie 1945 de a reduce si de a limita
tarifele vamale. Cu cel de-al doilea razboi mondial abia incheiat, au vrut sa dau un impuls pentru
liberalizarea comertului si sa inceapa sa corecteze mostenirea masurilor protectioniste ramase in
loc de la inceputul anilor 1930.

Aceasta prima runda de negocieri a dus la un pachet de norme comerciale si 4500


concesii tarifare care afecteaza 10 miliarde $ de comert, aproximativ o cincime din totalul din
lume. Grupul se extinsese la 23 in momentul in care afacerea a fost semnata la 30 octombrie
1847. Concesiile tarifare au intrat in vigoare de la data de 30 iunie 1948 printr-un protocol de
aplicare cu titlu provizoriu. Si asa noul Acord General pentru Tarife si Comert s-a nascut cu 23
de membri fondatori( oficial parti contractante)
Cei 23 au facut, de asemenea, parte dintr-un grup mai mare de negociere a Cartei ITO.
Una din dispozitiile din GATT spune ca acestea ar trebui sa accepte unele din regulile comerciale
din proiect. Acest lucru, au crezut ei, ar trebui sa se faca rapid si provizoriu in scopul de a
proteja valoarea de concesii tarifare pe care le-au negociat. Au clarificat modul in care au luat in
considerare relatia intre GATT si Carta de ITO, dar au permis posibilitatea ca ITO sa nu poata fi
creat. Au avut dreptate.
Conferinta de la Havana a inceput in 21 noiembrie 1947, la mai putin de o luna de cand
GATT a fost semnat. Carta ITO a fost in final acceptata la Havana , in martie 1948, dar ratificarea
in unele legislatii nationale s-a dovedit imposibila. Cea mai serioasa opozitie a fost Congresul
SUA, chiar daca guvernul SUA a fost una din fortele motrice. In 1950, guvernul SUA a anuntat ca
nu va cauta ratificarea Congresului de la Havana, asadar ITO efectiv a murit. Deci, GATT a
devenit doar un instrument multilateral care reglementeaza comertul international de la 1948 pana
la infiintarea OMC in 1995.
Pentru aproape o jumatate de secol principiile juridice GATT de baza au ramas aceleasi
ca in 1948. Au fost adaugate in forma unei sectiuni de dezvoltare adaugata in anii 60 si acorduri
plurilaterale (membrii voluntari) in anii 70, iar eforturile de a reduce tarifele mai departe a
continuat. Mare parte din acest lucru a fost dobandit printr-o serie de negocieri multilaterale
cunoscute si ca runde comerciale cele mai mari salturi inainte in liberalizarea comertului
international au avut loc datorita acestor runde care au avut loc sub auspiciile GATT.
In primii ani, rundele comerciale GATT s-au concentrat pe reducerea tarifelor. Apoi,
Runda Kennedy de la jumatatea anilor 60, a adus un Acord Anti-Dumping GATT si o sectiune
despre dezvoltare. Runda de la Tokyo in timpul anilor 70 a fost prima incercare majora de a
aborda problema barierelor comerciale care nu iau forma tarifelor si de a imbunatati sistemul. Cea
de-a opta runda, Runda Uruguay din 1986-1994 a fost ultima si cea mai extinsa dintre toate.
Aceasta a condus la OMC si un nou set de acorduri.
Runda de la Tokyo: o prima inceracre de a reforma sistemul
Runda de la Tokyo a durat din 1973 pana in 1979 cu 102 de tari parcticipante. A continuat
eforturile GATT pt reducerea treptata a tarifelor. Rezultatele au inclus o medie de o treime taiata
din taxele vamale in cele noua piete industriale majore ale lumii, aducand tariful mediu pe
produse industriale la 4,7%. Reducerile tarifare, etapizate pe o perioada de 8 ani, au implicat un
element de armonizare cu cat tariful este mai mare, cu atat caderea este proportional mai mare.
In alte probleme, Runda de la Tokyo a avut rezultate mixte. Ea nu a reusit sa atinga
problemele fundamentale care afecteaza comertul agricol si, de asemenea, s-a oprit abtinut sa
furnizeze un acord modificat cu privire la masurile de siguranta (masuri urgente de import).
Totusi, o serie de acorduri privind barierele netarifare au luat nastere in timpul negocierilor, in
unele cazuri acorduri de interpretare a normelor existente GATT, in altele acorduri de deschidere
a unor noi drumuri. In cele mai multe cazuri numai un numar relativ mic de membre GATT (in

principal industrializate) s-au abonat la aceste acorduri si intelegeri. Pentru ca ele nu au fost
acceptate de catre toti membrii GATT, au fost de multe ori informal numiti coduri.
Ele nu au fost multilaterale dar au fost un inceput. Mai multe coduri au fost in cele din
urma modificate in cadrul Rundei Uruguay si transformate in angajamente multilaterale acceptate
de catre toti membrii OMC. A ramas doar patru plurilaterale- cele privind achizitiile publice,
carne de bovine, aeronave civile si produse lactate. In 1997 membrii OMC au fost de acord sa
renunte la acordurile pentru carnea de bovine si pentru lapte ramanand numai doua .
A reusit GATT?
GATT a avut provizoriu un domeniu de actiune limitat, dar succesul sau de peste 47 de
ani in promovarea si asigurarea liberalizarii unei mare parti din comertul mondial este
incontestabil. Reduceri continue ale tarifelor au impins foarte sus ratele de crestere a comertului
mondial intre anii 1950 si 1960- in jur de 8% pe an in medie. Si avantul de liberalizare a
comertului a ajutat sa asigure ca cresterea comertului sa fie in ritmul de productie al cresterii in
toata epoca GATT, o masura a abilitatii tarilor de a creste capacitatea comertului una cu cealalta si
sa profite de beneficiile comertului. Graba de noi membri in timpul rundei Uruguay a demonstrat
ca sistemul comercial multilateral a fost recunoscut
Dar nu a fost totul bine. Pe masura ce trecea timul apareau noi probleme. Runda Tokyo
din 1970 a fost o incercare de a aborda unele din aceste realizari, dar ele erau limitate. Acesta a
fost un semn a urmarilor ce aveau sa vina.
Succesul GATT in reducerea tarifelor la un nivel atat de scazut, combinat cu o serie de
recesiuni economice in anii 1970 si inceputul anilor 1980 a condus guvernele sa elaboreze alte
forme de protectie pentru sectoarele care se confruntau cu concurenta externa crescuta. Inaltele
rate de somaj si constantele inchideri de fabrici au condus guvernele din Europa de Vest si
America de Nord sa caute cu acorduri bilaterale pe piata de schimb cu concurenti si sa se lanseze
intr-o cursa de a mentine subventiile lop pe comert agricol. Ambele aceste modificari ale GATT
subminat credibilitatea si eficacitatea.
Problema nu a fost doar un mediu deteriorat pentru o politica comerciala. De la inceputul
anilor 80 Acordul General nu a mai fost in mod clar relevant pt realitatile din comertul mondial
cum era in 1940. Pentru inceput, comertul mondial a devenit mult mai complex si important decat
cu 40 de ani inainte: globalizarea economiei mondiale era in curs de desfasurare, schimburile de
servicii nu erau reglementate de normele GATT erau de mare interes pentru tot mai multe tari,
iar investitiile internationale s-au extins. Extinderea serviciilor comerciale au fost deasemenea
strans legate de cresterea continua a comertului de marfa in lume. In alte privinte GATT a fost
gasit de dorit. De exemplu, in agricultura, lacune in sistemul multilateral au fost exploatate la
greu si eforturile pentru liberalizarea comerciala agricola a intalnit putine succese. In sectorul de
textile si de imbracaminte o exceptie de la disciplinele normale GATT a fost negociata in anii
1960 si inceputul anilor 1970 care a condus la Aranjamentul de Multifibre. Chiar structuri
institutionale GATT si a sistemului de solutionare a litigiilor au provocat ingrijorare. Acestea si
alti factori au convins membrii GATT ca un nou efort de a intari si de a extinde sistemul
multilateral trebuie sa fie incercat. Acest efort a dus la Runda de la Uruguay, Declaratia de la
Marrakech si crearea OMC.

4.Runda Uruguay

A fost nevoie de 7 ani si jumatate , aproape dublu fata de programul original. In sfarsit au
luat parte 123 tari. A acoperit aproape toate formele comertului de la periute de dinti la barci, de
la servicii bancare la telecomunicatii, de la gene de orez salbatic la tratamente SIDA. A fost pur si
simplu cea mai mare negociere comerciala facuta vreodata si cel mai probabil cea mai mare
negociere de orice fel din istorie.
Cateodata parea sa nu reuseasca. Dar in final, Runda Uruguay a adus cea mai mare
reforma in sistemul de comercializare din lume, de cand GATT a fost creat la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial. Si totusi, in ciuda progresului sau tulbure, Runda Uruguay a vazut mai
devreme rezultatele. In termen de doar 2 ani participantii au fost de acord asupra unui pachet de
reduceri in drepturile de import pentru produsele tropicale care sunt exportate de catre tarile in
curs de dezvoltare. Au revizuit de asemenea regulile de solutionare a disputelor cu unele masuri
puse in aplicare la fata loocului. Si au apelat la rapoarte regulate ale membrilor GATT privind
politicile comerciale, o miscare considerata importanta pt a face regimurile comerciale
transparente din lume.
Un tur de scrutin pentru a termina toate rundele
Semintele din cadrul Rundei Uruguay au fost insamantate in noiembrie 1982 la o
reuniune ministeriala a membrilor GATT de la Geneva. Desi ministrii intentionau sa lanseze o
noua negociere majora , conferinta a stagnat pe agricultura si a fost considerata ca fiind un esec.
De fapt, programul de lucru asupra caruia ministrii au fost de acord a format baza pentru ceea ce
avea sa devina ordinea de zi de negocieri din Runda Uruguay.
Cu toate acestea a fost nevoie de inca patru ani de explorare si clarificare a problemelor si
incercari de a ajunge la un consens, inainte ca ministrii sa convina sa lanseze noul tur de scrutin.
Au facut-o insa in septembrie 1986, in Punta del Este, Uruguay. In cele din urma au acceptat o
agenda de negociere care a acoperit practic fiecare problema deosebita in politica comerciala.
Discutiile aveau sa extinda sistemul de comercializare in mai multe noi domenii, in special, in
cadrul schimburilor de servicii si de proprietate intelectuala, de a reforma comertul in sectoare
sensibile din agricultura si textile. Toate articolele originale GATT au fost revizuite. A fost cel mai
mare mandat de negociere comerciala vreodata acceptat, iar ministri insisi si-au acordat patru ani
pentru a o finaliza.
Doi ani mai tarziu, in decembrie 1988, ministrii s-au intalnit din nou in Montreal, Canada
pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie o evaluare a progreselor inregistrate la punctul de mijloc.
Scopul a fost de a clarifica ordinea de zi pentru restul de doi ani, dar discutiile s-au
incheiat intr-un impas care nu a fost rezolvat pana cand oficialii s-au intalnit in mai multa liniste
la Geneva.
In pofida dificultatilor in timpul reuniunii de la Montreal, ministrii au fost de acord cu un
pachet cu rezultate. Acestea includeau unele conscesii privind accesul pe piata pentru produsele
tropicale care are ca scop ajutarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si un sistem de litigiu de
decontare precum si un Mecanism de Revizuire a Politicii Comerciale prevazute de cea mai
cuprinzatoare, sistematica si revizuita regulat dintre politicile comerciale nationale si practicile
membrilor GATT. Runda trebuia sa se incheie atunci cand ministrii s-au mai intalnit o data in
Bruxelles, in decembrie 1990. Dar ei nu au fost de acord cu privire la modul de a reforma
comertul si s-a decis extinderea discutiilor. Runda Uruguay a intrat in cea mai rece perioada.

In pofida perspectivelor politice sarace o suma considerabila de lucru tehnic a continuat,


conducand la primul proiect final al unui acord legal. Acest proiect Actul Final a fost compilat
apoi de catre directorul general al GATT, Arthur Dunkel, care a prezidat negocierile la nivelul
functionarilor. A fost pus pe masa de la Geneva in decembrie 1991. Textul indeplinea fiecare parte
a mandadului de la Punta del Este cu o singura exceptie nu a continut listele de angajamente a
tarilor participante pentru taierea taxelor de import si de deschidere a pietelor de servicii.
Proiectul a devenit baza de final a acordului.
In urmatorii doi ani negocierile au pendulat intre predictii de esec iminent si succes
iminent. Au existat mai multe termene limita. Noi puncte de conflict major au aparut si s-au
alaturat agriculturii: servicii, accesul la piata, norme anti-dumping si propunerea unei noi
institutii. Diferendele intre SUA si UE au devenit speranta intr-un final, o concluzie de succes.
In noiembrie 1992, SUA si UE au lamurit cele mai multe diferende cu privire la
agricultura intr-o afacere cunoscuta informal Acordul Blair House. Prin iulie 1993, Quad
(SUA, UE, Japonia, Canada) a anuntat un progres semnificativ in negocierile cu privire la tarife si
accesul la piata. A durat pana la 15 decembrie 1998 pentru ca fiecare problema sa fie rezolvata in
sfarsit si pentru ca negocierile privind accesul pe piata pentru bunuri si servicii sa fie incheiate
(desi unele retusuri finale au fost incheiate in discutiile despre accesul pe piata, cateva saptamani
mai tarziu). Pe 15 aprilie 1994 acordul a fost semnat de catre ministrii din cea mai mare parte a
celor 123 de guverne participante la intalnirea din Marrakech, Maroc.
Intarzierea a avut unele merite. A permis unele progrese in negocierile de mai departe
decat ar fi fost posibil in 1990, de exemplu unele aspecte ale serviciilor si proprietatii intelectuale
si de creare OMC in sine. Dar sarcina a fost imensa si oboseala de negociere a fost simtita in
comertul birocratic din lume. Dificultatea de a ajunge la un acord privind un pachet complet care
contine aproape intreaga gama de probleme comerciale curente i-a condus pe unii la concluzia ca
o negociere la aceasta scara nu ar mai fi posibila. Totusi acordurile din cadrul Rundei Uruguay
contin calendare pentru noi negocieri cu privire la o serie de subiecte. Si pana in 1996, unele tari
cereau deschis o noua runda pentru inceputul secolului urmator. Raspunsul a fost vag; dar
Acordul de la Marrakech includea deja angajamente de a redeschide negocierile cu privire la
agricultura si servicii de la inceputul secolului. Acestea au inceput la inceputul anilor 2000 si au
fost incorporate in Agenda de Dezvoltare Doha tarziu, in 2001.
Ce s-a intamplat cu GATT?
OMC inlocuieste GATT ca o organizatie internationala, dar Acordul General inca exista
ca tratat de umbrela a OMC pentru comertul de bunuri, actualizat ca rezultat al negocierilor
Rundei Uruguay. Avocatii comerciali fac distinctia intre GATT 1994, partile actualizate ale GATT
si GATT 1947, acordul original care este inca in inima GATT 1994. Confuz? Pentru majoritatea
dintre noi este de ajuns sa ne referim simplu la GATT.
Runda post-Uruguay ordine de zi prestabilita
Multe din acordurile din cadrul Rundei Uruguay stabilesc orarele de lucru pt viitor. O
parte din aceasta ordine de zi stabilita a inceput aproape imediat. In unele zone, sunt incluse
negocieri noi sau suplimentare. In alte domenii include comentarii sau evaluari a situatiei la
momente specificate. Unele negocieri au fost incheiate rapid, in mod special in telecomunicatii,
servicii financiare. (de asemenea membrii guvernelor au cazut de acord asupra unei afaceri pentru

comert mai liber cu produse de tehnologia infosrmatiei, o problema in afara ordinii de zi


incorporate.
Ordinea de zi construita initial in cadrul acordurilor rundey uruguay a vazut completari si
modificari. Un numar de elemente sunt acum parte a Agendei de la Doha, unele actualizate.
Au fost bine peste 30 de articole in ordinea de zi incorporata originala. Aceasta este o
selectie de evidenta:
1996
Servicii maritime: servicii de acces pe piata la sfarsitul negocierilor ( 30 iunie 1996 suspendat pt
200, acum parte a agendei de dezvoltare Doha)
Servicii si mediu: termenul limita pt raportul de lucru pt partid (conferinta ministeriala,
Decembrie 1996)
Guvernul de achizitii de servicii: incep negoocierile
1997
Telecomunicatii de baza: sfarsitul negocierilor (15 februarie)
Servicii financiare: sfarsitul negocierilor (30 decembrie)
Proprietatea intelectuala, crearea unui sistem multilateral de notificare si inregistrare a
indicatiilor geografice pt vinuri: inceputul negocierilor, acum parte din agenda de dezvoltare doha
1998
Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarie
Servicii ( masuri de urgenta si protectie): rezultatele negocierilor cu privire la garantii de urgenta
avau efect (1 ianuarie 1998, termenul limita acum, martie 2004)
Regulile de origine: programul privind armonizarea regulilor de origine pt a fi completat ( 20
iulie 1998)
Guvernul de achizitii: pt a incepe viitoarele negocieri pentru imbunatatirea normelor si
procedurilor (sfarsitul anului 1998)
Solutionarea litigiilor: revizuire completa a normelor si procedurilor (incepe de la sfarsitul anului
1998)
1999
Proprietatea intelectuala: anumite exceptii de la brevetare si de protectie a soiurilor de plante:
porneste revizuirea

2000
Agricultura: incep negocierile, acum ca parte a Agendei de Dezvoltare Doha
Servicii: noua runda de negocieri incepe acum ca parte a Agendei de Dezvoltare Doha
Legaturile tarifare: revizuirea definitiei de principiu de furnizor avand negociat drepturile in
conformitate cu atricolul 28 ATT privind modificarea obligatiilor
Proprietatea intelectuala: revizuire din primii doi ani a punerii in aplicare a acordului
2002

Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarie


2005
Textile si imbracaminte: completa integrare in GATT si acordul expira la 1 ianuarie

Sursa:
http://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/tif_e.htm