Medicina in roma antica

in toata antichitatea, medicina a fost supusa rigorilor actelor religioase.

Romanii, spre deosebire de celelalte popoare, deosebit de pragmatici in
esenta lor, nu au fost adeptii credintelor metafizice, fapt ce s-a reflectat si in
conceptiile lor medicale.
MEDICINA PATRIARHALA, romana, la inceput, solicita ajutorul ANIMIST al
spiritelor binefacatoare, ndecatoare ce stapaneau natura: rauri, izvoare,
lacuri, paduri, copaci, stanci, munti, coline etc. Aceste spirite, dupa
imprejurari, puteau deveni malefice, aducand boli, ca de exemplu muntii si
raurile (raceala), lacurile si baltile (malaria), padurile (muscaturi de reptile)
etc. Totul putea interveni in procesul morbid: lucrul, nasterea, accidentul,
caldura, frigul, apa, usa, pragul, vatra, camera in care locuiai, fantana; de
aceea se sustinea ca toate sunt dominate de puteri dine. insesi actele etii;
casatoria, munca campului, constructiile, calatoriile etc. erau supuse puterii
supreme, care trebuia consultata atat in cazuri de reusita, cat si de nereusita
intamplatoare sau prin imbolnari. Toate aveau spiritele lor proprii.In afara
acestor spirjte. sa le spunem comunitare, fiecare om isi avea SPIRITUL LUI
PROTECTOR. Spiritul protector ii facea pe unii mai rezistenti (imuni) la boli sau
mai predispusi (genetic) la diferite imbolnari. Aceste spirite personale erau
numite \"GENII\", pe care fiecare om in parte le cinstea prin diferite ofrande,
fiind considerate drept forte dine care patroneaza pe fiecare om in parte.
Aceste genii, pentru barbati, in conceptia antica, intruchipau \"BA,RBA,TIA\",
iar pentru femei erau simbolul sfant al \"FECUNDITA,TII\". Deseori ndecatorii,
in cazul sterilitatilor de orice fel, invocau ajutorul acestor genii ale
fecunditatii.
Excluzand aceste SPIRITE PROTECTOARE DE TIP GENII,
lumea antica romana mai era reprezentata de o infinitate de forte misterioase
numite NUMINA, care simbolizau orice obiect, cat de mic, si orice actiune, cat
de simpla, fiind omniprezente in toate momentele etii ,ele fiind, de
asemenea, invocate in procesul de ndecare. Toate aceste NUMINE erau
considerate drept zei.
Pe o treapta superioara a aprecierilor stateau astrologii, magii ndecatori si
interpretii de suri, Misterele Orfice, Dionisiace. Dupa cum putem remarca,
medicina patriarhala a fost magico-religioasa.
Dupa ocuparea Greciei de catre romani, in perioada 150-200 i.e.n., s-a
introdus la Roma cultul zeului-medic grec ASCLEPIOS, pe care romanii l-au
adoptat numindu-l Esculap de la inceput, cum de altfel au procedat cu
intreaga cultura elina.
Pentru integrarea cat mai ferma a medicinii din Grecia in lumea latina, CAIUS
IULIUS CAESAR le-a acordat medicilor greci in anul 46 i.e.n.] cetatenia
romana, cu toate ca acestia erau rezidenti in orasul celor 7 coline ] de peste
un secol.Incurajat de aceste masuri liberale, ASCLEPIADE DIN BITINA (124 40 i.e.n.) infiinteaza in CETATEA ETERNA, prima scoala de medicina, careia iau urmat si altele. De notat ca numele de Asclcpiade a fost dat in semn de
distinctie si apreciere in cinstea marelui zeu grec Asclepios.
ASCLEPIOS din mitologia greaca era considerat drept \"zeul tamaduirii\" si
apreciat ca patronul medicinci din Epidanaur. Abia in secolul III i.e.n., romanii
l-au preluat sub numele de ESCULAP, tratandu-l cu mare cinste, pe care i-au
acordat-o si lui Asclepiade, care a introdus practica medicala greaca (elina) in
Roma antica, superioara de altfel din toate punctele de vedere. Medic-filozof,
Asclepiade, in srierile sale, fragmentare, a introdus un nou concept despre
patogenia procesului morbid. Daca Hipocrate atribuie aceasta patogenie
dezechilibrului dintre umori, Asclepiade, ca adept al scolii atomiste a lui
Democrit si Leucip, a pornit de la ideea ca fiinta materiala a omului, deci
corpul sau, se compune din atomi despartiti unii de altii de asa-numitii PORI
(poros). intreaga ata si manifestarile ei sunt date de MISCAREA ATOMILOR
(gandire, sentimente, bucurii, tristete, durere, mers, BOLI). Cauzele acestor
miscari sunt materiale (fizice sau mecanice), ca de exemplu: FRIGUL,
CA,LDURA, LOVIREA, EFORTUL etc.
SA,NA,TATEA, dupa Asclepiade, este data de un raport echilibrat intre atomi.

in-timp ce boala este conditionata de dezechilibre avand drept cauza, in

special, starea porilor. Astfel, in metodica autorului, ar fi vorba de doua grupe
de boli.
1) Boli determinate de STATUT STRICTUS (starea stransa a porilor ce
impiedica miscarea atomilor- scleroze, flbroze, calusuri, keratoze,
cheloide etc);
2) Boli determinate de STATUS LAXUS (relaxare a porilor\') ce nu mai
stapaneste distantele dintre atomi (degenerente, ahiloidoza, mucinoza
etc).
Scolile medicale din Roma s-au impus prin scrierea mai multor TRATATE
aparute in limba greaca, ca de exemplu tratatele lui SORANOS DIN EFES, ale
lui ARETHAIOS DIN CAPPADOCIA, ale lui COELIUS AURELIANUS si ale lui
RUFUS DIN EFES, fiecare avand o personalitate aparte.
Astfel, tratatul lui Arethaios se ocupa de CAUZELE, de SIMPTOMELE si de
TRATAMENTUL diferitelor BOLI ACUTE.
Tratatul lui Coelius are in vedere o descriere exhaustiva a BOLILOR ACUTE si
CRONICE, in timp ce opera lui Rufus. ce cuprinde 40 de lucrari, se limiteaza la
afectiuni CHIRURGICALE, autorul fiind chirurg militar.
Roman de origine, CATO CENZORUL, inspirat de aportul medicilor greci, scrie,
la randul sau, un TRATAT DE MEDICINA, DOMESTICA,, iar QCTAV1AN
AUGUSTUS infiinteaza prima scoala oficiala de medicina, care functioneaza
timp de 3 secole, incepand cu secolul al 2-lea, predand lectii in limba greaca.
Remarcabila a fost vasta FARMACOLOGIE MEDICALA, si ANATOMIA OCHIULUI,
cat si lucrarea \"DESPRE MIJLOACELE DE VINDECARE\" (cu medicamente de
origine VEGETALA,, ANIMALA, si MINERALA,), toate trei elaborate de medicul
DIOSCORIDE in secolul I al erei noastre.
Dupa cum ne putem da seama, epoca romana s-a caracterizat printr-un
puternic AFLUX DE LUCRA,RI SCRISE SI CHIAR DE TRATATE
Pe aceasta linie se inscrie si opera enciclopedistului AULUS CORNELII! CELSUS
(sec. I e.n.) care a fost considerata prin \"Tratatul despre medicina\" (DE
MEDICA LIBRI OCTO), elaborat de autor, \"CEA MAI IMPORTANTA, OPERA,
DUPA, HIPOCRAT\", conceputa, asa cum reiese si din titlu, in 8 volume., cel
mai important volum cuprinzand \"chirurgia\". Opera lui Celsus, caracterizata
printr-o documentatie vasta, cuprinde o analiza pertinenta a
SIMPTOMATOLOGIEI bolilor, elemente foarte importante de TERAPEUTICA, si
amanunte deosebite din practica CHIRURGICALA,, referindu-se si la timpii
operatori din chirurgia abdomenului.
GALENUS (130 - 200 e.n.) sau GALENOS DIN PERGAM.
localitate din Asia Mica, adus la Roma pentru meritele sale deosebite de
imparatul MARCUS AURELIUS, a fost un adevarat savant
ENCICLOPEDIST, distingandu-se prin peste 500 DE OPERE
MEDICALE. in scrierile lui a incercat sa impace conceptia umorala a lui
Hipocrate cu conceptia solidista (atomicista) a lui Asclepiade. Facand studii si
pe animale i prind mecanismele respiratiei, cat si asupra maduvei sectionate
referitoare la TRANSMITEREA INFLUXULUI NERVOS, Galenus a avut tendinta
de a transforma medicina in stiinta exacta. S-a impus prin aleasa sa cultura in
domenii foarte variate, ca de exemplu: filozofia, logica, psihologia, retorica si
filologia. Cartile lui trateaza cu multa competenta ANATOMIA, FIZIOLOGIA,
ETIOLOGIE, DIAGNOSTICUL si TERAPEUTICA, impunandu-se in specialitati
diferite, ca de exemplu:
chirurgia, oculistica, otologia, farmacologia, dietetica si igiena. Operele lui ne
dau deosebite date din domeniul osteologiei, a miologiei si a nerlor.
Relevante sunt observatiile prind neri CRAJVIENI si SPINALI, ca si datele
referitoare la fiziologia generala a sistemului nervos. A apreciat in mod
deosebit masurile profilactice,gimnastica medicala si miscarea, masajele
repetate, baile si regimul alimentar.
Considerat din punct de vedere istoric ca cel din urma medic al antichitatii
greco-romane, a trait la Roma, departe de Pergam, de la varsta de 30 de ani
pana la moarte. Este pe drept cuvant considerat ca cel ce a pus bazele
anatomiei umane, facand in prealabil multiple studii si OBSERVATII
EXPERIMENTALE PE ANIMALE.
Medic de mare importanta, s-a preocupat cu multa pricepere si talent
deopotriva si de drept si de matematica. A avut cea mai recunoscuta faima
de PRACTICIAN, fiind ca atare apreciat in AZNTREG EVUL MEDIU EUROPEAN
Romanii s-au ocupat de asistenta medicala nu numai a nobililor, ci si a tuturor

claselor sociale. Au ramas ca model de medicina sociala asa-numitele

VALETUDINARII, care nu erau altceva decat INFIRMERII GRATUITE PENTRU
SCLAVI. De asemenea, ne-au retinut atentia numarul mare de medici -ser,
care nu erau altceva decat scla adusi din Grecia si care practicau medicina.
IGIENA COMUNALA, a reprezentat o imperioasa necesitate pentru urbanistica
romana, cu atat mai mult cu cat Cetatea Eterna, numita RUMIN A de catre
fondatorii ei etrusci, intinsa pe 7 coline, avea un perimetru de 20 de km, cu o
populatie de 1.700.000 de locuitori, cu un total de peste 50.000 de locunte
familiale si un numar deosebit de mare de case inchiriate, numite \"insule\",
localitatea fiind la o distanta de 15 km de varsarea in mare a Tibrului.
Fondatorii etrusci, in dorinta de a preveni morbiditatea prin MALARIE, au
intreprins asanarea MLASTINILOR, apoi romanii au introdus alimentarea cu
apa a capitalei prin 11 apeducte si 1152 de fantani, majoritatea racordate la
sursa principala a apeductelor. Instalatiile si institutiile igienice erau foarte
dezvoltate in lumea romana. Casele si strazile aveau canalizare eficienta
pentru scurgerea resturilor MENAJERE si a DEJECTIILOR, toate canalele
varsandu-se intr-un canal colector numit \"CLOACA,\" - \"cloca maxima\" - ce
se varsa in fluul Tibru si de aici in mare. Pentru pastrarea starii de igiena,
capitala era dotata cu 856 DE BA,I private si un numar de 11 terme (saune).
Niciodata medicina romana nu a renuntat la implicarea zeilor in destinul
sanitar al omului, indiferent din ce categorie faceau parte medicii: MEDICI
METODISTI (in spiritul atomist al lui Galenus), MEDICI DE CASA, (angajati in
special de nobili), MEDICI DE CABINETE PARTICULARE (solicitati in special de
negustori, arhitecti si diferiti slujbasi), MEDICI MILITARI angajati de diferite
cohorte si legiuni, MEDICI SACERDOTI, MEDICI CE FA,CEAU VIZITE LA
DOMICILIU si medici angajati de urbanitate ca sa acorde consultatii gratuite
saracilor, asistenta sociala fiind organizata de stat.
Cu toata organizarea medicala deosebita din Roma antica si cu tot progresul
realizat prin contactul cu lumea greaca, medicii din Cetatea Eterna nu puteau
renunta Sa invocarea diferitelor zeitati. Acest lucru se impunea din punctul de
vedere al opiniei publice. Cel mai des erau invocati zeii VESTA, IANUS, MARTE,
NEPTUN si JUPITER. MINERVA, ca zeita a intelepciunii, dadea limpezime in
gandire si in LOGICA DIAGNOSTICULUI. IANUS proteja caminul de boli in tot
cursul anului, incepand cu prima zi din luna IANUARIE. VESTA, ca zeita a
focului domestic, proteja in ansamblul sau FOCUL VIETII. JUNONA, ca
protectoare a CA,SA,TORIILOR, era invocata la NASTERI ca aparatoare a
COPILULUI SI A MAMEI, iar JUPITER, ca zeu al tunetului si fulgerelor, proteja
oamenii in TIMP DE VREME REA. El era frecvent invocat pentru a ajuta in
procesul de ndecare a celor RA,CITI.
Religia era invocata atat de medici, cat si de cetatenii de rand numai in SCOP
PUR UTILITAR, romanii fiind. in general, spirite pozitive si deosebit de
pragmatice.
Ca o reminiscenta din perioada etrusca, a ramas in constiinta publica ZEITA
MAMA, ca o forta generatoare si regeneratoare a etii. Ea era invocata de
toata societatea de TA,MA,DUITORI, VINDECA,TORI, PREOTI si MEDICI in
perioada graditatilor problematice si a nasterilor
patologice.
Dar romanii nu au preluat zeitati numai de la etrusci si greci (majoritatea
zeitatilor nominalizate mai sus aveau echivalente si in cultura greaca), ci si
de la alte popoare ale lumii antice. Ca de exemplu: cultul zeitei ISIS, luat de la
egipteni, era invocat in caz de STERILITATE si in timpul maternitatii. De
asemenea, zeul BAAL din Canaan era solicitat tot pentru binecuvantarea
fecunditatii. O deosebita protectoare, frecvent rugata in timpul maternitatii,
era zeita frigiana CYBELE, careia i s-au ridicat impozante temple in Roma.
Constanti aparatori ai oamenilor bolna sau sanatosi si care erau unanim
recunoscuti au fost ATAR GATIS (zeu frigian), SOL INVIETUS (din panteonul
persan) si tot din Persia zeul MITHRA (nascut in 25 DECEMBRIE - ziua de
CRA,CIUN) Acest zeu, ca si cultul sau deosebit de raspandit in Roma, au
premers crestinismul, cu atat mai mult, cu cat si el preconiza cele 10 porunci
si avea un mod de oficiere bisericesc aproape identic cu cel crestin.
Familia romana reprezenta o importanta unitate socio-culturala in care capul
familiei oficia CULTUL DOMESTIC pe un mic altar de langa vatra, solicitand
zeilor casei in primul rand SA,NA,TATEA care e necesara sa se afle la baza
tuturor succeselor. Medicii ce paseau peste pragul acestor case invocau, in
special, gratitudinea celor doi LARI ce aparau intreaga familie. Alti lari, la

randul lor, protejau oamenii in diferite calatorii. O alta categoric de zei casnici
erau cei doi PENATI ce aveau grija de BUCATELE SERVITE in actele de CULT
CASNIC, cat si in actele de CULT PUBLIC, cand se ofereau zeilor OFRANDE sub
forma de flori, fructe, n si chiar oua.

OPERA DE SA,NA,TATE PUBLICA, si INDIVIDUALA, era

deserta nu numai de medici, ci si de diferite Colegii, ca de exemplu:

COLEGIUL GHICITORILOR, format din AUGURI care interpretau vointa zeilor in
diferite BOLI prin zborul si cantecul pasarilor; COLEGIUL HARUSPICILOR se
ocupa de cercetarea maruntaielor animalelor sacrificate, in special ficatul,
prezicand in acest mod soarta diverselor imbolnari. Aprecierile prind aspectul
sceral MALEFIC, Haruspicii le obtineau din CA,RTILE SECRETE ale etruscilor.
CONFRERIA LUPERCILOR avea ca ideal combaterea sterilitatii feminine prin
flagelarea femeilor sterile, connsi ca in acest mod le fac apte pentru o
eventuala graditate.
CA,RTILE SIBILICE se consultau in scopul prevenirii unor exceptionale pericole
ce amenintau cetatea, ca de exemplu: EPIDEMII de ciuma.
Pragmatismul medical roman a determinat aparitia unei noi metode de
diagnostic stiintific, si anume UROSCOPIA, care a fost foarte mult exploatata
in Evul Mediu; astfel, dupa aspectul lor macroscopic, urinile aveau modificari
de culoare in ICTERE sau PORFIRII, aveau un aspect floculat, tulbure in
ALBUMINURU, NEFRITE sau BOLI VENERICE, aveau o deosebita vascozitate in
PROSTATITE, SEMINALITE etc, apareau cu o abundenta sedimente nisipoasa in
CALCULOZE si de culoare rosu intens ii HEMATURII.
In ceea ce priveste igiena alimentara, romanii foloseau ca paste fainoase:
terciuri de mei, de faina sau de tarate, paine de grau sau de orz, adeseori
framantate in lapte, la care se adaugau oua, branza, miere sau diverse
condimente. Nu rareori se alimentau si cu iipie. Leguminoasele erau variate:
varza, ceapa, usturoi, sfecla alba, laptuci, macris, castravete, bob, linte,
ridichi, urzici, frunze de hrean, praz, ciuperci, alune etc.
Carnea nu era fripta, ci MARUNTITA, in bucati mici, care erau apoi FIERTE in
APA, CU LAPTE si adaos de MA,RUNTAIE. Ea era deosebit de variata: de paun,
flamingo, barza, cocor, paal si de magar salbatic. Se serveau frecvent sosuri
de peste, preferandu-se tiparul.
Erau apreciate bauturile fermentate: de mure, scoruse, gutui, nurile de fructe
si mai rar \"cele de struguri\".
Masa de pranz se servea rece, masa de baza era cina, care se termina cu un
adevarat ospat natural. Aceasta lista alimentara foarte bogata era
indidualizata de medici AZN RAPORT cu boala, starea fizica sau varsta.
In toata medicina romana se acorda o mare importanta, in aparitia si
ndecarea bolilor, SUPRANATURALULUI. Acest aspect particular a fost cuprins
in conceptia finalista a lui GALENUS si a fost transmis urmasilor sai pana in
Evul Mediu ca un adevar TEOLOGIC. Acest adevar nu este departe de
provcrbialitatea: \"ce ti-e scris, in frunte ti-e pus\" sau de constatarile
stiintifice moderne prind imprimarea pe CROMOZOMUL 6 a unor semne cu
carater fatalist.