Sunteți pe pagina 1din 3

Medicina daco-getica

Daco-getii au fost mentionati de autorii antici in 63 de lucrari memorialistice.


in care era subliniata importanta lor istorica. Valoarea acestora ca popor, luati
in ansamblul lor, reiese in mod special din aprecierea obiectiva a lui
IORDANES, romanizat ulterior, care scria ca: \"DECENEU (mare preot si cerege
al dacilor in secolul I i.c.n., deci pe timpul lui Burebista), i-a instruit pe daci,
facandu-j mult superiori celorlalte popoare\". PLATON. la randul lui, mentiona:
\"se spune ca doctorii regelui ZAMQLXTS (care ulterior a fost sanctificat)
stapanesc mestesugii! de a te face nemuritor\". E necesar sa sustinem ca in
lumea antica numele lui ZAMOLXIS nu era unul oarecare, ei reprezentand o
eticheta de referinta atat pentru HERODOT, cat si pentru DIODOR DIN SICILIA,
care il situeaza, pentru meritele sale deosebite, ALATURI DE CEI DOI CELEBRI
INTEMEIETORI DF MARI RELIGIT: ZARATUSTRA (Zoroastru) si MOI SE, La
ospetele-cursuri initiatice pe care le tinea ZAMOLXIS (\"fiind un om ca toti
oamenii\", dupa cum zicea Herodot), acest personaj istoric real aborda nu
numai misterele etii de apoi, ci si practicile culticc geto-dacice cu rol
TAMADUITOR.
CONCEPTIA SA MEDICALA INTEGRTSTA (ne referim la Zamolxisl devansa cu
multe secole cele cunoscute despre om si imbolnari in epoca in care a trait.
Ne-a ramas ca un document peren apreciativul lui HERODOT (485 - 425
i.e.n.): \"ZAMOLXIS ne spune ca dupa cum ochii nu pot fi tratati fara a tine
scama de cap, nici capul nu poate fi ingrijit fara a tine seama de corp, tot
astfel trebuie sa dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul, si iata pentru ce
medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli, pentru ca ei, grecii, nu
cunosc intregul pe care-l au de ingrijit\", deoarece \"DACA ACEST INTREG
ESTE BOLNAV PARTEA NU POATE FI SANATOASA\". Apreciativele de mai sus le
facea un mare grec, profund patriot, cunoscator al medicinii prehipocratice si
al medicinei egiptene, mesopotamiene, etrusce si italice, care nu avea nici un
motiv sa linguseasca pe DACI. peosebit de venerat era zeul VINDECATOR de
origine daca DARZOS. atat pe timpul lui Decencu cat si al lui Dcccbal.
Dar medicina daco-getica nu se exercita numai la acest nivel superior. O
scama intreaga de sacerdoti si anahoreti (calugari-pustnici), numiti in
antichitate KLISTAI sau POLISTAI, isi ofereau ajutorul lor in tratarea diferitelor
boli prin metode diferite: vegetariene, contemplative, de abstinenta, si
aceasta pe tot teritoriul Daciei, cat si in cetatea de scaun SARMISEGETUZA,
nume ce in limba daca insemna \"cerate de palisade, construita pe stanci, la
inaltime\". Dupa lordanes si Iosephus Flaus (sec. I c.n.), acesti polistai erau in
mod ificat initiati ca medici.
Invocarea diferitelor zeitati cu rol ndecator facea parte din practica
SACERDOT1LOR-MEDIC1, ca de exemplu: era invocata zeita BENDIS a
farmecelor si a vrajilor, considerata \"Mama zeilor\" zeita a fertilitatitii.
GHEBELEIZIS, zeul furtunii, apoi zeita focului sacru (zeita inimii), zeul
razboiului si zeita IZVORULUI VIETII (a tamaduirilor).
Toate acestea se taceau tara a uita practicile ANIMISTE vencrative, legate de
serpi, cerbi, lupi, tapi de munte, grifoni, cat si vaioarea tamaduitoare a
AMULETELOR de argint, de bronz, de sticla, din cochilii de moluste marine si
dinti de mistret si de urs. O practica curenta era depunerea de catre
Saccrdotii-Medici si Pustnici-mcdici de ofrande la \"ALTARUL\" de andezit al
zeului SOARE.
Edent, din fondul de cunte dacice care ne-au parvenit, reiese ca un numar
impresionant de mare (cateva sute) se refereau la PLANTE MEDICINALE. De
aceea, nu ne surprinde faptul ca in secolul I e.n. medicul grec Dioscoride
atribuie FARMACOTECII DACICE un numar de 42 de te medicinale. Faptul ca la
Sarmisegetuza s-a gasit un important inventar de INSTRUMENTE MEDICALE
confirma realitatea ca medicina daco-gelica era la un inalt nivel in epoca
antica. Astfei, au fost depistate: o pensa de bronz de tipul PENSETELOR
ANATOMICE, un BISTURIU DE FIER, cutitase, o caseta de lemn pentru
inventarul medical 5 ulcele pentru BALSAMURI si ALIFII, o placa mare din
cenusa vulcanica solidificata care, prin razuire (avea edente urme de razuire)
da o pudra pe baza de CARBONATI si SILICATI ce aveau un efect cicatrizam,

absorbant si stimulant in refacerea tesuturilor lezate.


Din aceeasi perioada, la CRISTESTI-MURES au fost descoperite forfedute
chirurgicale, in timp ce in BANAT s-au gasit bisturie si briciuri pentru operatie,
iar la GALATII BISTRITEI un mic fierastrau monomanual pentru trepanatii.
Un merit deosebit in studiul istoriei medicinei daco-gete 1-a adus
PALEONTOLOGIA prin analiza oaselor umane din neolitic, epoca bronzului si
epoca La Tene. Astfel a fost depistata la GHIMBES, judetul Mures, urma unei
FRACTURI de cubirus care, prin aplicarea de ATELE, s.a consolidat perfect. Tot
din acea perioada s-au gasit mai multe cranii care au fost deosebit de bine
trepanate si care s-au cicatrizat, lasandu-ne posibilitatea de a aprecia prin
suprapunerea de niveluri de osteosinteza varsta la care bolnai au fost operati
(30 - 40 - 50 si 60 de ani). De asemenea, prin aprecierea straturilor celulare sa putut sili ca unii dintre bolna au trait mai mult de 30 de ani din momentul
interventiei chirurgicale. In afara trepanatiei de la GHIMBES, pe teritoriul
patriei noastre au mai fost depistate 14 atare operatii, localizate la SARATAMONTEORU, RECEA DE MURES, HODOCA, judetul Iasi, si la POIANA
BARLADInca din epoca preromana, tratamentul balnear si cu ape minerale a
fost larg raspandit pe teritoriul patriei noastre. Astfel, a fost apreciata apa
termala de la GEOAGIU (Germisara - \"germi\" = cald, \"sara\"- zar = apa in
limba daca), HERCULANE (Ad. MEDIAM), BAILE FELIX, SARATA MONTEORU,
CALAN - HUNEDOARA (AQUAE) ctc.
Pe teritoriul Daciei s-a impus si cultul ZEULUI TAMADUITOR ASCLEPIOS, in
special in Dobrogea de azi. Acestuia i s-au construit lacasuri de ndecare si
sanctuare care au ramas pana la sfarsitul antichitatii. Aceste lacasuri au
supraetuit multumita unui sacerdotiu a carui preocupare era aprofundarea
cunostintelor de medicina TEORETICA si EMPIRICA. Astfel, asemenea
sanctuare s-au cladit si in cetatea HISTRIA INCA DIN EPOCA ELENISTICA. in
Dacia numarul credinciosilor care-l omagiau pe Asclepios era destul de mare,
in special in centrele mai elevate. O importanta asemanatoare i se mai
acorda si zeitei tamaduitoare HYCElA, care adeseori era asociata cu
ASCLEPIOS. Dupa toate probabilitatile, acest cult medical a ajuns pana la
ULPIA TRAIANA si APULUM in perioada de inceput a formarii etnogenezei
poporului roman.
Si in acele timpuri, ca de altfel intotdeauna, au existat \"BOLNAVI LIMITA\",
muribunzi carora medicina sacerdotala trebuia sa le na in ajutor prin oficierea
unor ritualuri cu rol PSIHOTERAPEUTIC, invocand credinta intr-o \"lume de
apoi\", mai fericita, sau cel putin atat de fericita ca in ata prezenta- Credinta
intr-o lume post-existentiala dadea mai multa incredere bolnavului in itorul
sau. Aceasta credinta tamaduitoare, in special a sufletului (o puternica
psihoterapie), nu era o exceptie la daco-geti, ea fiind \"iile tempoare\"
recunoscuta in mod unanim de catre egipteni, evrei, persi, celti si germani.
Dupa venirea romanilor, in mod normal nu s-a renuntat la stravechea
medicinii populara primitiva, la elementele ei empirice si magice. in
etnogeneza poporului roman s-a pastrat si credinta in zeul IZBAVITOR de boli
ZAMOLXIS, cat si credinta in zeul VINDECATOR D ARZOC, completati de
ESCULAP, HYGEIA Si HERCULE, carora bolnai insanatositi, in special prin
tratamentele balneare, de la AQUA, HERCULANUM, GEOAGIU, FELIX le
inchinau altare de recunostinta si lete votive (spre a le indeplini o mare
dorinta), monumente aflate frecvent pe valea Muresului. Medicii adusi de
legiunile romane, pregatiti in \"orasul etern\" cu cele mai noi principii
hipocratice, se ocupau nu numai de militari, ci acordau asistenta medicala si
populatiei cile, ca de exemplu VALERIUS LONGINUS din Legiunea a Vil-a
Claudia din municipiul Drobeta, cat si AELIUS DECIMUS din Legiunea I Criton.
Dar, pe langa acestia, au insotit armatele romane si MEDICI CIVILI practicieni,
ca de exemplu TITUS RASCANIUS. Fiindca aparusera deja unele specializari,
ca de exemplu: chirurgi, oftalmologi, voi mentiona prezenta a doi OCULISTI de
prestigiu: TITUS ATTTUS DIVIXTUS si PUBLIUS CORCOLOMUS, si toate acestea
in secolul 2-3 al erei noastre.
In inventarele medicale daco-romane gasite la APULUM (Alba) si GARBAU
(Cluj) s-au gasit recipiente pentru COLIRURI si PASTE ndecatoare, chiurete,
stilete, baghete, pense, unele tipuri de eprubete, baloane de sticla si chiar o
PARAFA MEDICALA a oftalmologului PUBLIUS CORCOLONIUS.
Prezenta atator oftalmologi, cat si a unor instructiuni prind intrebuintarea
colirurilor si a pastelor, cuprinse in doua exemplare manuscrise sub numele
de SIGNACULA OCULARIORUM, denota interesul acordat acestor boli, cat si

faptul ca in acea perioada afectiunile oftalmologice: conjunctite, blerfarite,


trahoma nu erau o raritate, lucru constatat si in istoria medicala romana,
greaca, cretana, sumeriana, babiloniana, asiriana, cat si in cea egipteana.