Sunteți pe pagina 1din 37

Curs 1; 02.10.

2013

Cap. 1 Continutul economic, necesitatea, functiile si rolul finantelor


1.1. Continutul economic si necesitatea finantelor
D. p. d. v. etimologic, cuvantul "finante" provine din limba latina, in care cuvantul "finis"
era utilizat cu intelesul de termen de plata. Ulterior cuvinte derivate din acesta s-au
dezvoltat atat in limbile de origine latina cat si in limbile de origine germanica. Toate
aceste cuvinte legandu-se de plata unor sume de bani precum si de economia statului.
Acest fapt reflecta o realitate istorica si anume finantele au aparut in perioada antichitatii,
determinate de sarcinile asumate de catre stat ca institutie suprema a guvernarii sociale.
Procurarea resurselor necesare indeplinirii sarcinilor si functiilor statului s-a facut pe
calea constrangerilor exercitate asupra membrilor societatii, care realizau venituri sau
detineau averi.
In procesul procurarii si repartizarii resurselor de care are nevoie statul pentru
indeplinirea sarcinilor sale, se nasc anumite relatii sociale, care au natura economica si
care exprima repartizarea unei parti brute din produsul intern brut prin intermediul
statului intre diferite actiuni ale acestuia si intre diferite categorii sociale de populatie.
Aceste relatii aparute in procesul de formare si repartizare a fondurilor de resurse banesti
necesare statului constituie relatii financiare care dau expresie fianatelor publice.
Pe de alta parte, desi initial contributiile pentru sustinerea functionarii statului luau forme
diverse (dari banesti, dari in natura, prestatii in munca).
Cu timpul, statul a renuntat la formele material- valorice ale resurselor sale, in favoare
celor banesti, mult mai adecvate pentru sustinerea gamei largi de activitati desfasurate de
stat.
Ca urmare finantele au aparut in momentul in care au existat conditii specifice de
manifestare:
- statul cu nevoile sale;
- economia de schimb aparuta in baza diviziunii sociale a muncii;
- utilizarea banilor ca mijlocitor al schimbului;
In prezent cuvantul "finante" a capatat un sens foarte larg , incluzand notiuni precum
bugetul statului, creditul, operatiunii bancare si de bursa etc.

Astfel daca initial finantele se refereau la fondurile de resurse banesti necesare statului
pentru satisfacerea nevoilor sale, ca urmare a constituirii firmelor se creaza si in cadrul
acestora nevoia unor fonduri de resurse banesti pentru functionarea si dezvoltarea iar in
masura in care firmele nu reusesc sa isi acopere cheltuielile pe baza veniturilor proprii
apare necesitatea creditului si respectiv a pietei de capital. In plus, activitatea umana
poate fi afectata de aparitia unor riscuri, ceea ce determina necesitatea asigurarii.
Conceptiile specialistilor despre finante nu sunt identice fiind destul de diversificate , insa
de multe ori abordarile acestora nu se exclud ci se completeaza pentru a creea imaginea
complexa a fenomenului financiar.
In ceea ce ne priveste, vom face distinctia intre finante privite ca activitate practica si
finante privite ca disciplina stiintifica.
Ca activitate practica, finantele reprezinta actiuni umane desfasurate de personal
specializat care se concretizeaza in operatii banesti de transfer, de putere de cumparare,
fara contraprestatie imediata, operatii care apar la formarea unor fonduri de resurse
banesti si la repartizarea acestora pentru sustinerea realizarii obiectivelor actiunilor
publice sau afacerilor private, precum si in desfasurarea controlului acestor operatii.
Ca disciplina stiintifica, finantele se refera la conceptele specifice si la totalitatea
legitatilor, metodelor, principilor, mecanismelor implicate in formarea, utilizarea si
repartizarea fondurilor de resurse banesti de la dispozitia unor entitati organizatorice
dintr-un perimetru de mica sau mare intindere, in vederea infaptuirii unor obiective
prestabilite.
Operatiile financiare trebuie delimitate de operatiile de repartitie si de operatiile banesti.
Sfera relatiilor de repartitie este mai larga decat sfera relatiilor financiare intrucat:
- prin repartitie se formeaza atat venituri financiare ( destinate sustinerii actiunilor publice
si afacerilor private) cat si venituri nefinanciare ( destinate consumului privat, personal)
- repartitia se realizeaza atat in forma naturala, cat si in bani, in timp ce finantele imbraca
obligatoriu forma baneasca.
Sfera finantelor este mai restransa decat cea a relatiilor banesti, care se manifesta in
procesele de repartitie si circulatie a PIB. Astfel, in sfera finantelor se includ doar relatiile
banesti care presupun un transfer de putere de cumparare fara echivalent sau

contraprestatie imediata, derulata in scopul sustinerii actiunilor publice sau afacerilor


private.
Relatiile banesti care presupun doar schimbarea formei valorii, nu se includ in sfera
finantelor. Astfel, spre deosebire de relatiile banesti nonfinanciare, relatiile financiare
conduc la modificarea patrimoniului celor participanti, in sensul cresterii patrimoniului
beneficiarului si a scaderii patrimoniului platitorului.
In functie de caracterul transferului de valoare in cadrul relatiilor financiare se
particularizeaza:
a) relatii care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu
nerambursabil care isi gasesc reflectarea in bugetele publice sau in anumite fonduri
speciale constituite in cadrul sau in afara bugetului.
b) relatii care apar in procesul de formare si repartizare a fondurilor banesti la dispozitia
intreprinderilor in vederea desfasurarii actvitatii acestora sau a dezvoltarii lor.
c) relatii care exprima un transfer obligatoriu sau facultativ dupa caz, in schimbul unei
contraprestatii care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, relatii ce apar in
procesul de constituire si repartizare a fondurilor de asigurari.
d) relatii care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata
in schimbul unei remuneratii( dobanda);
In prezent d. p. d. v. al organizatiei la nivelul careia se constituie fondurile de resurse
banesti, finantele au doua ramuri:
A) finante publice care cuprind operatiile legate de formarea si repartizarea fondurilor de
resurse banesti la dispozitia statului pentru ca aceasta sa isi exercite functiile.
B) finante private care se refera la formarea si repartizarea fondurilor de resurse banesti
la dispozitia agentilor economici in vederea sustinerii afacerilor acestora.

1.2. Functiile finantelor


Sub aspect operational prin functie se intelege un ansamblu de actiuni, activitati sau
operatiuni cu caracter omogen, interdependente si care contribuie la infaptuirea unor
finalitati riguros definite.
Prin functiile finantelor intelegem ansamblul de activitati, operatiuni si actiuni prin
intermediul carora se constituie, repartizeaza si se utilizeaza fondurile de resurse banesti
la nivelul diverselor organizatii, in scopul sustinerii si dezvoltarii activitatii acestora, dar

si cele prin care se realizeaza controlul asupra modului de constituire, repartizare si


utilizare in vederea asigurarii atingerii obiectivelor stabilite anterior.
Exista 2 functii ale finantelor si anume functia de repartitie si functia de control.
Repartitia prin intermediul finantelor reflecta activitatea concreta la dispozitia statului si a
agentilor economici a mobilizarii unor fonduri banesti prin preluarea unei parti din PIB
sau din avutia nationala si repartizarea acestor fonduri pentru infaptuirea sarcinilor si
functiilor statului, respectiv pentru acoperirea nevoilor proprii ale agentilor economici
sau sociali, determinate de asigurarea reproductiei economice.
In baza definitiei de repatitie putem observa constituirea a doua mari categorii de fonduri:
- fonduri ale macrosistemului economico-social (centralizate) la dispozitia statului in
vederea realizarii sarcinilor si functiilor acestuia;
- fonduri ale microsistemului economico-social (descentralizate) la dispozitia agentilor
economici pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii activitatii proprii.
Curs 2; 09.10.2013
Sursa de constituire a acestor fonduri este reprezentata mai ales de PIB si in unele cazuri
chiar de avutia nationala.
PIB-ul exprima valoarea bruta a bunurilor economice finale produse in interiorul unei tari
intr-o anumita perioada, de regula un an , de catre agentii economici autohtoni si straini.
In ceea ce priveste avutia nationala, aceasta se refera la totalitatea bunurilor de care
dispune o tara si cuprinde, de regula, bunuri materiale acumulate in decursul anilor,
bunuri nemateriale, resurse naturale, resurse umane si mijloace financiare.
PIB= PIN+ amortizare;
Procesul de repartitie a PIB se infaptuieste in doua etape distincte:
- repartitia primara;
- repartitia ulterioara (redistribuirea);
Repartitia primara si cea ulterioara se desfasoara in mod concomitent, se intrepatrund si
se infaptuiesc prin intermediul parghiilor economico-financiare (impozite, preturi, taxe).
Repartitia primara este procesul de transformare a PIB in venituri ale detinatorilor de
capital avansat in sfera productiei materiale si a serviciilor cu caracter lucrativ, precum si
ale participantilor la activitati din cadrul acestor ramuri ale economiei.
Participantii directi sunt considerati a fi:

- agentii economici, vazuti ca entitate autonoma;


- salariatii agentilor economici economici in calitate de posesori ai factorului de productie
munca;
- alte persoane fizice si juridice participante in mod direct la activitatea economica
respectiva;
- statul in calitate de agent economic.
In urma distributiei primare, fiecare dintre participantii mentionati anterior obtin venituri
specifice.
Astfel, agentii economici obtin venit sub forma profitului impozabil;
Salariatii obtin venituri sub forma de salariu, prime, sporuri; alte persoane fizice sau
juridice obtin venituri din chirii, dobanda, dividende;
Statul in calitate de agent economic obtine venituri asemanatoare cu a celorlalti
participanti;
Insumarea veniturilor obtinute de participantii directi la crearea PIB va conduce la
obtinerea indicatorului valoarea nou creata care exprima cu cat a contribuit utilizarea
factorului de productie la sporirea avutiei nationale.
Veniturile care se distribuie in aceasta faza poarta denumirea de venituri primare.
Repartitia ulterioara sau redistribuirea se refera la activitatea de mobilizare la dispozitia
statului a unei parti din veniturile primare obtinute in procesul distributiei primare si apoi
in dirijarea acestora catre sfera neproductiva, populatie si agenti economici.
Repartitia ulterioara cuprinde doua faze:
1) constituirea fondurilor publice prin mobilizarea la dispozitia statului a unei parti din
veniturile primare ale participantilor directi la obtinerea PIB.
2) repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice pentru a se asigura infaptuirea in
practica a sarcinilor si functiilor statului.
Preluarea resurselor de catre stat se face de la persoane fizice sau persoane juridice. De la
agentii economici statul preia o serie de taxe, impozite si contributii cum ar fi:
- impozitul pe profit;
- TVA;
- impozite si taxe locale;
- contributia la asigurari sociale;

- contributia asigurari sociale de sanatate;


In timp ce de la populatie aceasta se refera la impozitul pe venit, impozitele si taxele
locale(pe cladiri, masini, etc), contributia la asigurari, chirii etc.
Marimea acestor impozite difera in functie de natura si marimea veniturilor sau averii.
Statul poate prelua la dispozitia sa si resurse banesti cu caracter facultativ si temporar.
Este cazul creditului public, operatiune prin care statul se imprumuta de la agentii
economici si de la populatie atragand resursele banesti temporar disponibile in economie
in vederea acoperirii cheltuielilor de interes public prevazute in buget si pentru care nu sau putut asigura veniturile necesare intr-o alta modalitate.
Totalitatea fondurilor banesti ale statului cuprind atat fondurile obtinute in etapa
redistribuirii cat si cele obtinute de stat in calitatea de agenti economici in faza distribuirii
primare. Totalitatea acestor fonduri sunt dirijate de catre stat spre sfera neproductiva, spre
populatie si agenti economici. Astfel o pondere importanta din resursele financiare
publice sunt dirijate pentru intretinerea si functionarea puterii legislative, executive si
judecatoresti, catre activitatea de invatamant, pentru sistemul de sanatate publica, pentru
intretinerea institutiilor culturale, a armatei si institutiilor de ordine publica, pentru
infaptuirea altor obiective prevazute in programul de guvernare. Catre populatie statul
dirijeaza sume de bani sub forma pensiilor, ajutoarelor sociale, alocatiilor pentru copii,
burselor, ajutoarelor pentru somaj, altor tipuri de ajutoare materiale si banesti destinate
populatiei. Catre agentii economici resursele financiare publice sunt dirijate de catre stat,
in special sub forma ajutoarelor de stat. De asemenea statul se implica si in mod direct in
activitatea economica in special prin crearea elementelor de infrastructura necesare
desfasurarii in conditii corespunzatoare a tuturor activitatiilor economice si sociale.
Veniturile obtinute de catre stat, agentii economici si populatia in procesul repartitiei
primare si ulterioare capata d. p. d. v. al utilizarii finale doua destinatii:- consumul
- investitiile
Proportia in care veniturile se impart intre aceste destinatii ne ofera informatii cu privire
la preocuparea tarii respective pentru dezvoltarea viitoare si pentru asigurarea unei
cresteri economice sustinute.
Alocarea resurselor publice catre consumul final v-a conduce economia tarii respective
spre dificultati in sustinerea cresterii economice in timp ce alocarea unei parti importante

a fondurilor spre sectoarele care creaza sau determina obtinerea de valoare adaugata
constituie baza cresterii bunastarii membrilor acelei societati.
Ca urmare alegerea prioritatilor in distribuirea resurselor financiare publice pe actiuni,
obiective si beneficiar reprezinta una din cele mai de seama decizii ale autoritatilor unui
stat, decizie de care depinde intr-o masura importanta dezvoltarea sau stagnarea acelei
economii cu consecinte directe asupra bunastarii membrilor societatii.
Controlul este un proces de urmarire a mersului activitatii, implicand doua actiuni:
- de constatare
- de comparare
In baza controlului, managementul poate sa ia cele mai adecvate decizii pentru
desfasurarea si dezvoltarea activitatii in conditii de rationalitate si eficienta si cu
mentinerea echilibrului.
Functia de control consta in utilizarea finantelor ca mijloc de reflectare si influentare a
proceselor economice si sociale din cadrul societatii. Prin controlul financiar se urmaresc
asigurarea formarii resurselor financiare ale statului ai ale agentilor economico-sociali,
precum si mentinerea integritatii fondurilor constituite si modul lor de gestionare in
conditii de rationalitate si eficienta.
In domeniul finantelor publice controlul este necesar pentru administrarea si gestionarea
corespunzatoare a fondurilor financiare publice pentru pastrarea integritatii acestora
pentru combaterea neglijentei si risipei a asigurarii oportunitatii si eficientelor in procesul
utilizarii pentru combaterea unor fenomene de imbogatire fara justa cauza pe seama
fondurilor publice.
In faza de constituire a fondurilor de resurse publice, functia de control se exercita mai
ales prin intermediul institutiior de specialitate ale statului (ministere s.a.) si vizeaza
stabilirea cuantumului corect al obligatiilor fiscale pe care le au contribuabilii diferitele
tipuri de contributii precum si incasarea corespunzatoare a acestora de stat.
In faza de utilizare a resurselor financiare publice, functia de control se exercita preventiv
si ulterior. Preventiv, Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale verifica ca
alocarile de fonduri bugetare sa aiba o baza legala, sa fie oportune si necesare si sa fie
asigurate resursele financiare proprii daca legea prevede astfel.

Controlul se poate realiza si ulterior, adica dupa ce au fost efectuate cheltuieli prin
intermediul Curtii de Conturi in special dar si a celorlalte organisme mentionate anterior.
Controlul realizat prin intermediul finantelor se poate clasifica dupa numeroase criterii.
1. In functie de momentul executarii controlului, in raport cu momentul desfasurarii
activitatii controlate identificam:
a) - control preventiv-> se efectueaza inainte de realizarea activitatii pentru a
preintampina aparitia unor fenomene nedorite;
b) - control concomitent-> se realizeaza in timpul desfasurarii activitatii supuse
controlului si asigura cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si
se gestioneaza resursele financiare;
c) - control posterior -> (post-operativ -> valorificarea si analiza activitatilor si
operatiunilor dupa realizarea lor, principalele obiective fiind existenta si utilizarea
rationala a resurselor financiare, aplicarea legislatiei cu caracter financiar, etc.
2. In functie de sfera de cuprindere a activitatii contolate avem:
a) - control general sau de fond-> sunt controlate toate operatiunile realizate intr-un
interval de timp;
b) - control prin sondaj-> din totalul operatiunilor supuse controlului se selecteaza un
esantion care se supune verificarii amanuntite. Rezultatele obtinute astfel se extrapoleaza
asupra tuturor operatiunilor de acelasi gen.
Cele doua functii ale finantelor se influentiaza reciproc si prin actiunea conjugata asigura
realizarea obiectivelor stabilite.
Rolul finantelor
Reflecta rezultatele efective pe care le obtine societatea in ansamblul sau si fiecare
cetatean in urma exercitarii functiilor sale.
Rolul finantelor exprima influenta directa sau indirecta pe care acestea o produc asupra
economiei sau bunastarii membrilor societatii.
Prin intermediul fondurilor publice de fonduri banesti statul influentiaza direct sau
indirect economia, gradul de instruire a populatiei, sanatatea publica, cultura, ordinea
publica, alte sfere domenii ale vietii sociale. Fondurile mobilizate la dispozitia statului
sunt utilizate in mod covarsitor de sfera neproductiva, statul asigurand fondurile banesti

necesare prin organizarea, desfasurarea si dezvoltarea activitatii din domeniul


invatamantului, sanatatii publice, culturii sportului, cercetarii stiintifice etc.
Efortul financiar al statului pentru asemenea actiuni cu caracter social- cultural conduc la
cresterea nivelului de cultura si civilizatie a intregului popor si a starii de sanatate a
acestuia.
Fondurile banesti importante:
- sunt dirijate pentru asigurarea intretinerii si functionarii oorganelor centrale si locale ale
puterii legislative, executive si judecatoresti, asigura in acest fel buna functionare a
statului si satisfacerea nevoilor de servicii publice cu caracter nemarfar ale cetatenilor.
Alte fonduri de resurse banesti sunt dirijate pentru asigurarea apararii nationale, de
asemenea statul dirijeaza fonduri banesti importante pentru satisfacerea nevoilor
individuale ale fiecarui cetatean, aceste fonduri imbracand forma pensiilor, ajutorului
pentru somaj, alocatiilor, burselor etc.
Pe de alta parte, statul poate aloca fonduri banesti catre activitatile economice sub forma
subventilor, transferurilor, comenzilor de stat sau uneori prin preluarea in proprietatea
publica a societatiilor aflate in dificultate financiara, dar care actioneaza in domenii
strategice ale economiei nationale. De asemenea statul sustine activitatea economica prin
alocarea unor fonduri importante pentru crearea infrastructurii in situatia in care sectorul
privat nu este interesat de acest domeniu. In plus, statul poate crea propriile sale
intreprinderi in domeniul care-l intereseaza sau acolo unde apreciaza ca nu sunt suficiente
bunuri publice.
In ceea ce priveste mobilizarea si dirijarea fondurilor banesti private, acestea au rolul de
a asigura functionarea si dezvoltarea afacerilor private al caror rezultat consta in
cresterea, volumului si calitatii bunurilor economice destinate pietei si ca urmare conduc
la progresul si prosperitatea fiecarui agent economic, dar si a societatii in ansamblul sau.

Cap 2. Sistemul finantelor si mecanismul finantelor


2.1. Sistemul finantelor si componentele sale
Finantele intervin in satisfacerea nevoilor publice si in sustinerea afacerilor iar,
diversitatea si aploarea acestora conduc la necesitatea constituirii si repartizarii mai
multor fonduri banesti.

Desi aceste fonduri sunt diferite au surse si destinatii specifice si un circuit distinct, intre
ele se manifesta diverse miscari de resurse banesti generand astfel aparitia unor operatii
financiare intre care se stabileste o stransa iterdependenta. Ca urmare apare necesitatea
privirii relatiilor financiare sub forma unui sistem.
Sistemul financiar reprezinta ansamblul elementelor care asigura formarea si
repartizarea fondurilor de natura financiara si al interactiunilor dintre ele.
Caracterul sistematic al acestui ansamblu de relatii provine din faptul ca raporturile de
interdependenta dintre ele le confera esenta unitara si functii identice desi intre ele exista
diferentieri in ceea ce priveste subiectii relatilor respective, fondurile constituite si
destinatiile lor, metode, mijloace si instrumente de formare si repartizare a acestor
fonduri.
Sistemul financiar presupune analiza raportului financiar in functie de felul fondurilor si
destinatia acestora care depind de natura nevoilor ce vor fi satisfacute.
Avand la baza acest criteriu sistemul financiar este alcatuit din doua mari componenete:
- sistemul fondurilor centralizate de resurse banesti, constituit la dispozitia statului sau
a institutiilor sale si destinate satisfacerii nevoilor generale;
- sistemul fondurilor necentralizate de resurse banesti, fonduri care se constituie la
nivelul intreprinderilor si care au in vedere asigurarea derularii afacerii;
Cele doua categorii de fonduri sunt alcatuite din alte fonduri care se aseamana in ceea ce
priveste modul formarii si administrarii precum si in ceea ce priveste destinatia si
folosinta.
Cele centralizate cuprind:
- fondul public;
- fondul de asigurari; asigurat de stat;
- fondul de creditare al economiei nationale aflat la BNR;
- diverse fonduri centralizate, aparute ca urmare a actiunilor de debugetizare (fond pentru
ajutorul de somaj, fond de risc si accidente).
Necentralizate pot fi:
- capitaluri proprii ale agentilor economici;
- fondurile de asigurari sociale cu caracter autonom;
- fondurile societatilor de asigurari si reasigurari;

10

- fondurile asociatilor si organizatiilor cu caracter cooperatist;


- fondurile organizatilor nelucrative (ONG);
- fondul reprezentat de economiile banesti ale populatiei;
Raporturile financiare generate de formarea si repartizarea fondurilor banesti au doua
trasaturi comune:
- se individualizeaza alcatuind categorii distincte de raporturi in functie de elemente cum
ar fi categoriile de participanti la procesul de repartiti a resurselor banesti in cadrul carora
iau nastere raporturile respective, procedeele si instrumentele utilizate pentru repartizarea
fondurilor, nivelul la care se constituie fondurile si destinatia acestora;
- se interconditioaneaza reciproc, formand un sistem inchegat, caracterizat prin unitate si
diversitate. In general pentru fiecare nevoie sau fel de trebuinta se constituie cate o grupa
distincta de fonduri banesti. Uneori insa pentru sustinerea efortului financiar generat de
anumite grupe de trebuinte sunt atrase mai multe categorii de fonduri. Ca urmare, felul
fondurilor deriva din structura nevoilor ce urmeaza a fi acoperite.
Nevoile pot fi structurate in 3 mari grupe:
a) nevoi individuale: care sunt satisfacute de regula prin intermediul bunurilor private
sau marfare dobandite prin intermediul pietei. Acoperirea acestor nevoi se face
preponderent din fonduri cu caracter necentralizat, aflate la dispozitia agentilor
economici sau populatiei;
b) nevoi sociale: care se satisfac prin intermediul unor bunuri cu caracter nemarfar care
sunt asigurate de stat. In categoria nevoilor sociale se includ:
- consumul comun al membrilor soicietatii care include consumul de bunuri indivizibile
de catre toti beneficiarii acestui tip de consum;
- consumul social al populatiei care are in vedere domeniul social cultural;
- cheltuieli cu actiuni de asigurari sociale, de securitate si protectie sociala;
Pentru acoperirea nevoilor asigurari sociale statul asigura o serie de fonduri cu caracter
centralizat: fondul bugetului public si fondul de asigurari si protectie sociala;
c) nevoi proprii a agentilor economici: se refera la acele categorii de trebuinte care este
necesar a fi satisfacute pentru asigurarea manifestarii de piata ale agentilor economici;
In categoria nevoilor proprii ale agentilor economici se includ consumul final si
intermediar a unor bunuri si servicii. In ceea ce priveste nevoile proprii ale agentilor

11

economici acestea se acopera in mod preponderent din fondurile cu caracter necentralizat,


iar in unele cazuri, partial si din fondurile centralizate.
Intre cele doua categorii de fonduri, centralizate si necentralizate, precum si intre difereite
fonduri din cadrul aceleiasi categorii au loc o serie de transferuri de resurse banesti care
pot avea caracter obligatoriu/facultativ pot fi definitive sau rambursabile.

2.2. Continutul si functionalitatea mecanismului financiar


Mecanismul economic reprezinta un ansamblu de structuri si forme de existenta, de
principii, metode si parghii de miscare si conducere specifice economiei iar mecanismul
financiar este o componenta a acestuia, reprezinta structurile, formele organizatorice,
pricipiile metodele si parghile prin care se gestioneaza domeniul financiar.
Spre deosebire de conceptul de sistem financiar care exprima mai mult o abordare
teoretica, mecanismul financiar are un carater preponderent pragmatic, el reprezinta
cadrul organizatoric de manifestare a relatilor financiare sub forma lor concreta de fluxuri
financiare. Conceperea mecanismului financiar presupune stabilirea prin intermediul unor
reglementari juridice adecvate a modului de organizare si conducere a fluxurilor
financiare prin care se formeaza si repartizeaza fondurile de natura financiara.
Elaborarea sistemului de fonduri financiare presupune stabilirea conditilor de formare si
reparatizare a acestora, a legaturilor de corespondenta dintre ele, a metodelor de
procurare si alocare a resurselor, a principilor in baza carora sa se realizeze procurarea si
alocarea fondurilor.
Din definitie se desprind elemente componente ale mecanismului financiar:
- ansamblul de structuri care dau continut raporturilor de natura financiara si care se
concretizeaza in fondul de resurse banesti constituit in cadrul economiei.
- formele organizatorice reprezentate de fluxurile financiare ce se stabilesc intre diferite
categorii de fonduri;
- metodele speifice mecanismului financiar al caror continut este dat de metodele de
procurare si alocare a resurselor;
- principiile si regulile care guverneaza mecanismele financiare stabilesc cadrul de
general in ceea ce priveste dimensionarea si administrarea fondurilor de resurse banesti.

12

- parghiile specifice domeniului financiar respectiv metodele indirecte prin care se pot
induce economiei nationale impulsuri de stimulare sau inhibarea a unor activitati
economice;
- reglementarile juridice adecvate care conditioneaza functionarea mecanismului
financiar;

2.3. Sistemul fondurilor de resurse financiare


Existenta diferitelor categorii de fonduri ne permite individualizarea acestora pe baza a
diferite criterii cum ar fi:
- sursele de alimentare a fondurilor;
- tehnica de dimensionare a resurselor mobilizate;
- modul de administrare a fondurilor;
- destinatia resurselor banesti;
- legaturile stabilite cu alte categorii de fonduri;
- motivatia de a infiinta etc;
Ca urmarea fondurile se deosebesc intre ele fiecare fond de resurse banesti avandu-si
propriul mecanism de o complexitate mai redusa care se conecteaza la mecanismele
partiale ale celorlalte fonduri. Totalitatea mecanismelor partiale alcatuiesc mecanismul
financiar de ansamblu.
Eventualele deficiente de concepere sau functionare a acestor mecanisme partiale pot
afecta functionalitatea ansamblului, ceea ce induce necesitatea capaciatatii de corectare a
disfunctionalitatilor mecanismelor.
Finante = fonduri de resurse banesti
Curs 3; 23.10.2013
Gruparea fondurilor de resurse banesti asigura conditii de analiza si cercetarea a acestora
sub diferite aspecte ajutand la intelegerea mecanismelor proprii ale fiecarui cont. Din
perspectiva nivelului organizatoric la care se constituie fondurile deosebim:
- fonduri banesti constituite la nivel macroeconomic, aici incluzandu-se fonduri
administrate in mod centralizat ( bugetul de stat, asigurarile sociale de stat, fonduri cu
destinatie speciala, fondurile de creditare);

13

- fonduri banesti constituite la nivelul unitati administrativ teritoriale, la nivelul


mezoeconomic, incluzand resurse care alimenteaza bugetul locale ale judetelor si
localitatiilor;
- fonduri constituite la nivel macroeconomic, adica la nivelul fiecarei unitati economice si
a populatiei;
In functie de destinatia fondurilr de resurse banesti identificam urmatoarele categorii:
- fonduri de inlocuire si dezvoltare;
- fonduri de consum;
- fonduri de rezerva;
- fonduri de asigurare;
Fondurile de inlocuire si dezvoltare au ca principala menire inlocuirea capitalului fix uzat
fizic sau moral precum si extinderea si modernizarea restructurare sau retehnologizare a
capacitatii economice existente sau crearea unor noi intreprinderi.
Alimentarea fondurilor de resurse destinate inlocuiri si dezvoltarea se face atat din
interiorul unitatilor pe seama resurselor proprii, cat si din exteriorul acestora prin apel la
piata financiara sau prin efort bugetar. In categoria resurselor proprii se includ cele
provenite din recuperarea imobilizarilor utilizate sub forma amortizarii, recuperarea in
forma baneasca a contravalorii factorilor materiali ai productiei prin includerea in pret,
aducerea unor noi aporturi de capital in forma baneasca sau eventuale facilitati ficale.
Fondurile de consum reflecta resurse financiare ce vor fi implicate in consumul final.
Aceste fonduri sunt sustinute prin resurse bugetare in cazul consumului comun al
membrilor societatii respectiv prin efortul financiar propriu al agentilor economici si
populatiei cand este vorba de consumul individual.
Fondurile de rezerva servesc pentru infaptuirea unor obiective si actiuni cu caracter
neprevazut. Pentru acoperirea unor eventuale pierderi cauzate de diferitele evenimente
sau pentru asigurarea unei anumite stabilitati in momentele de criza. Aceste fonduri se
constituie cu acest titlu fie la nivelul bugetelor publice, fie la nivelul intreprinderilor.
Fondurile de asigurare se constituie cu scopul acoperirii anumitor riscuri( incapacitate
temporara sau permanenta da munca, incendii, calamitati etc). Fondurile de asigurare se
constituie pe baza a doua principii:
- principiul mutualitatii/intrajutorarii;

14

- principiul de agenti economici conform caruia activitatea de asigurare e considerata o


afacere producatoare de profit;
Tot in categoria fondurilor de asigurari se inscrie si fondul de investitii la dispozitia
guvernului, care se constituie in cadrul bugetului de stat. Pentru finantarea actiunilor
legate de indepartarea efectelor unor calamitati naturale.
Dupa titlul cu care se fac prelevarile la fonduri identificam:
- prelevari cu titlu definitiv si cu caracter obligatoriu ( impozitele, contributiile);
- prelevari cu titlu rambursabil si cu caracter facultativ ( subscrierile la imprumuturi de
stat)
- transferuri externe rambursabile ( imprumuturi contractate in strainatate sau
nerambursabile-granturi, donatii, ajutoare);
In ceea ce priveste platile acestea au titlu definitiv si nerambursabil (alocatii bugetare
pentru investitii) fie titlu rambursabil(credite)).

2.4 Fluxurile financiare


Ca urmare a conectarii la acelasi sistem intre fondurile financiare au loc o serie de
miscari de resurse banesti de intrare/iesire, insa si miscari de resurse intre sistemul
financiar si mediul sau exterior (cetatenii tarii sau cei din alte tari). Miscarile de fonduri
banesti in cadrul componentelor sistemului financiar precum si miscarile dintre fiecare
element al sistemului si mediul sau exterior formeaza fluxurile financiare.
In functie de fodurile ce intervin, precum si de continutul economic al fluxurilor,
identificam:
- fluxuri de resurse banesti intre fondurile agentilor economici si fondurile centralizate;
- fluxuri de resurse banesti numai intre fondurile centralizate;
- fluxuri interne de autofinantare;
- fluxuri de resurse banesti ocazionate de infaptuirea legaturii dintre sistemul financiar si
mediul extern;
Fluxurile de resurse banesti intre agentii economici si fondurile administrate
centralizat se manifesta atat in sens ascendent, adica de la agentii economici spre
fondurile administate centralizat, cat si in sens descendent dinspre fondurile centralizate
spre agentii economici.

15

Principalele fluxuri cu caracter ascendent din aceasta categorie sunt date, operatiunile de
plati cu caracter obligational sau facultativ efectuate de agentii economici pentru plata
impozitelor, taxelor;
Cu caracter fiscal sau nefiscal catre bugetul de stat sau locale pentru plata contributiei
asigurarii sociale de sanatate in vederea constituirii fondurilor de sanatate pentru plata
obligatilor catre diferite fonduri speciale.
Principalele fluxuri descendente din aceste categorii sunt reprezentate de acordarea de la
buget a unor subventii catre intreprinderi, redistribuirea unor impozite si taxe in conditiile
legii, acordarea din bugetul asigurarilor sociale de stat a indemnizatilor pentru
incapacitate temporara de munca etc.
Fluxurile de resurse banesti dintre fondurile administratiei centralizate reprezinta
miscarile de resurse ce au loc intre bugetul de stat pe de o parte si toate celelalte bugete
publice pe de alta parte. Aceste fluxuri se mai numesc transferuri, sume defalcate. Aceste
miscari sunt mai putin intense si frecvente.
Fluxurile interne de autofinantare reflecta miscarile de resurse fianciare proprii
intreprinderii prin intermediul carora se asigura finantarea activitatilor de exploatare si
investitii. Finantarea interna se realizeaza pe seama amortizarii si a beneficilor
nedistribuirii. Astfel refacerea capitalului investit in scopul mentinerii nivelului
patrimoniului utilizeaza amortizarea ca resursa interna de finantare in timp ce cresterea
capitalului investit utilizeaza beneficiile nedistribuite ca resursa interna de finantare.
Fluxurile de resurse banesti prin care se reflecta legatura sistemului financiar cu mediul
sau extern se realizeaza in doua planuri cu populatia tarii si cu alte tari.
Legaturile dintre fondurile administrate centralizat si populatia se deruleaza in ambele
sensuri astfel:
- in sens ascendent de la populatie spre fonduri- au loc miscari de resurse banesti,
concretizate in plata impozitelor si taxelor, plata contributilor sociale ale angajatului.
- in sens descendent au loc miscari de resurse banesti referitoare la plati din fondurile
centralizate in beneficiul populatiei( pensii, ajutoare sociale, alocatii).
Alte fluxuri intre fondurile banesti centralizate sau necentralizate si populatie au loc in
legatura cu urmatoarele:

16

- plata primelor de asigurare reprezinta un flux final ascendent; incasarea despagubirilor


si a sumelor asigurate de catre populatie care este un flux banesc nefinanciar;
- depunerea economiilor banesti ale populatiei la banci si plata dobanzilor de catre
populatie reprezinta fluxurile descendente banesti nefinanciare;
- achizitionarea de catre

populatie a actiunilor, obligatiunilor sau titlurilor de stat

reprezinta fluxuri financiare ascendente iar vanzarea titlurilor de valoare, incasarea


dobanzilor sau dividendelor, rambursarea de catre populatie a imprumutului reprezinta
fluxuri banesti nefinanciare de tip descendent.
Miscarile de resurse banesti iau nastere si intre sisiteme si alte tari. Aceste fluxuri sunt
ocazionate de activitatile de comert exterior dar si de relatile tarii cu institutii
financiara(cotizatii, primiri si rambursari de imprumuturi)...

2.5. Parghiile economico-finaniare


Practica financiara a consacrat metode variate de constituire si repartizare a fondurilor de
resurse banesti. Intre aceste metode unele servesc doar pentru alimentarea fondului fiind
un simplu canal colector al resurselor, iar altele au doar rolul de a dirija catre beneficiari.
Resursele banesti acumulate la un fond neavand o alta misiune economica si ca urmare
acestea nu au vocatie de parghie.
Metodele de prelevare si de plata capata caracter de parghie in masura in care, asigurand
realizarea functiei de repartitie a finantelor influentiaza anumite laturi ale activitatii
economice in diverse faze ale reproductiei sociale.
Parghiile economice financiare semnifica metode economice indirecte, folosite de catre
stat pentru a transmite fie impulsuri de stimulare, fie de inhibare a unor actiuni si
activitati economice sociale prin intermediul influentarilor intereselor economice ale unei
colectivitati determinata sau ale membrilor acesteia luati in mod individual astfel incat
acestea sa convearga spre interesul general al societatii.
Spre deosebire de parghiile economico-financiare care reprezinta categoriile economice,
instrumentele economico-financiare reprezinta documente cu caracter administrativ prin
care se poate asigura o latura sau alta a vietii economice sociale.
Parghiile economice financiare sunt atasate politicilor economice financiare iar actiunea
lor consta nu numai in trezirea interesului economic ale participantilor la procesele
economice si in sanctionarea materiala a acestora

17

Pe de alta parte formele concrete pe care le poate imbraca instrumentul economicofinanciar sunt multiple. La inceput de an prognoza, program de dezvoltare, bugetul de
venit si cheltuieli. In cadrul acestora, regasidu-si reflectarea sub forma evolutiilor unor
fenomene si procese economico-financiare prin intermediul lor asigurandu-se conducerea
operativa a activitatii economico-financiare a statului sau a agentilor economici.
Folosirea parghilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii in completarea
a unor metode administrative.
Parghile economico-financiare se particularizeaza fata de alte metode de conducere prin
urmatoarele trasaturi caracteristice.
a) sunt metode economice si nu administrative de interventie a statului in viata economiei
si societatii. Prin intermediul lor statul intervine incercand sa influenteza in mod indirect
pe cai economice comportamentul agentilor economici si populatiei. Parghiile
indeplinesc realmente anumite functii economice si se integreaza organic in mecanismul
de functionare a economiei;
b) sunt categorii economice activizate statul reusind sa influenteze si sa orienteze anumite
laturi ale activitati economice;
c) parghiile economice-financiare au atat virtuti stimulatorii cat si forta coercidiva (de
constrangere). Astfel, prin intermediul parghilor se incurajeaza fenomenele pozitive si se
incearca inhibarea celor negative, cele mai eficiente parghii fiind considerate cele care
actioneaza prin stimulente. In cazul parghilor cu forta coercitiva acestea conduc de multe
ori la actiuni de evitare a lor prin intermediul trecerii unor activitati in economia
subterana.
d) parghile economico-financiare trebuie sa se caracterizeze prin o oarecare stabilitate dar
mai ales prin elasticitate si flexibilitate. Stabilitatea parghiilor este data de proprietatiile
acestora de a ramane nemodificate o perioada indelungata de timp. Elasticitatea si
flexibilitatea parghilor reflecta proprietatea acestora de a se putea adapta cu usurinta
schimbarilor continue din domeniul vietii economice.
e) parghile trebuie sa aiba o actiune convergenta si efectele complementare. Actiunea
convergenta are in vedere contributia lor la armonizarea intereselor individuale cu cele
colective, a interesului public cu cel privat. Efectele complementare reflecta necesitatea

18

ca acestea sa se completeze reciproc astfel incat actiunea conjugata a parghiilor sa


conduca la multiplicarea efectelor si nu la anihilarea lor.
Pentru influentarea unor procese economico-financiare, statul poate utiliza diverse
categorii de parghii, unele fiind legate de realizarea in practica a functiei de repartitie a
finantelor (parghiile financiare), altele neavand legatura directa cu aceasta functie
(parghii economice).
Curs 4; 30.10.2013

2.6. Caracterizarea principalelor categorii de parghii economicofinanciare


Ca urmare a actiunii conjugate a parghilor si a efectelor complementare, parghile se
integreaza intr-un sistem, numit sistem parghie economic financiar.
Pricipalele categorii de parghii economico-financiare sunt parghile specifice domeniului
bugetar, parghii din domeniul monetar si al creditului, parghii din domeniul valutar
respectiv parghii din domeniul asigurarii.

2.6.1 Parghii specifice domeniului bugetar


In categoria acestor parghii se includ impozitele, taxele, subventiile, transferurile,
alocatiile bugetare, diversele metode de echilibrare a bugetului.
Impozitele si taxele reprezinta unele din cele mai importante parghii economicofinanciare, prin intermediul lor putandu-se influenta toate fazele procesului productiei
sociale, precum si relatile economice externe.
Impozitul dobandeste calitatea de parghie financiara numai daca pe langa functia de
mobilizare a veniturilor la dispozitia statului indeplineste si rolul de instrument de
orientare si influentare. Solutiile de activizare a impozitelor ca parghie constau in:
- acordarea unor exonerari fiscale sub forma scutirilor sau reducerilor de impozite si taxe
pentru anumite categorii de activitati, de bunuri, produse sau consumate, activitatilor de
import sau de export, in vederea stimularii acestora.
- suprataxarea unor categorii de activitati, bunuri, exporturi sau importuri in vederea
descurajarii lor.

19

Subventile presupun acordarea de catre stat din veniturile sale ordinare a unor sume de
bani cu titlu gratuit si nerambursabil catre ramuri sau sectoare economice cu caracter
strategic sau importante pentru intrega economie nationala. Subventile pot imbraca forme
diverse:
- subventii directe pe produs;
- subventii indirecte prin oferte de pret;
- suportarea unei parti din dobanda creditelor din surse bugetare;
Transferurile exprima sume de bani acordate de la bugetul de stat catre diferite alte
bugete publice in vederea echilibrarii acestora. Prin intermediul acestor transferuri se
poate stimula dezvoltarea unor activitati economice ce valorizeaza resurse locale de
materii prime si materiale, se pot realiza diverse activitati in domeniul protectiei sociale,
invatamantului, sanatatii etc.
Alocatile bugetare pot fi utilizate ca parghie bugetara prin majorarea sau diminuarea lor
pentru anumite destinatii. Metodele de echilibrare a bugetului pot fi utilizate ca parghii
financiare astfel:
- fondul de rezerva si cel de egalizare;
- amortizarea alternativa a datoriei publice in cazul politicilor bugetare contraciclice;
- imprumuturile publice in cazul politicilor compensatorii.
Adoptarea unei politici a deficitului sistematic presupune utilizarea categoriilor de parghii
discutate anterior pentru restabilirea echilibrului economic general al economiei cu
sacrificarea echilibrului bugetar. Se observa astfel ca instrumentele bugetare sunt utilizate
de stat pentru atingerea unor obiective de ordin economic dar si a unor obiective cu
caracter social.

2.6.2 Alte categorii de parghii economico-financiare


Principalele parghii din domeniul monetar si de credit sunt reprezentate de rata dobanzii
de politica monetara si de rezervele minime obligatorii, prin intermediul carora Banca
Centrala regleaza nivelul lichiditatii in economie prin intermediul accesului la
imprumuturi.
Ca parghie financiara, in domeniul valutar se utilizeaza cursul de schimb al monedei
nationale, curs care reflecta pretul monedei nationale,exprimat in moneda straina. Cursul
valutar reprezinta o parghie, prin intermediul careia statul influentiaza atat economia

20

nationala cat si balanta de plati externe. Astfel un curs valutar ridicat favorizeaza
exportul, in timp ce un curs valutar scazut favorizeaza importul.
In domeniul asigurarilor si protectiei sociale, parghiile sunt in principal contributile
pentru asigurarile sociale, respectiv pensiile, indemnizatiile si ajutoarele acordate. In
cazul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, parghiile sunt reprezentate de:
- primele de asigurari pretinse asiguratilor prin care se poate starni interesul potentialilor
asigurati de a se asigura impotriva riscurilor ce-i ameninta.
- despagubirile de asigurari, stabilite astfel incat sa mentina interesul patrimonial al
asiguratiilor pentru bunurile asigurate;
- sumele asigurate care au rolul de a stimula persoane sa economiseasca prin intermediul
asigurarilor de viata;

Cap.3 Politica financiara


Aparatul financiar
3.1. Continutul si sfera de cuprindere a politicii financiare
Politica poate fi definita ca o varianta de organizare, administrare si conducere a
societatii, avand in vedere transpunerea in practica o unor obiective sociale, economice,
culturale, de interes public menite sa asigure in final dezvoltarea de ansamblu a societatii.
Punerea in aplicare a politicii se realizeaza in special de partidele de guvernamant,
aceasta constand in fapt intr-un ansamblu de decizii adoptate de autoritatiile publice in
vederea orientarii in sensul dorit a activitatilor dintr-un domeniu de larg interes public.
Viziunea partidelor de guvernamant asupra viitorului tarii este reflectata de programul de
guvernare, document din care decurg politicile, obliectivele, strategiile si tacticile care
ghideaza drumul spre analize, decizii actiuni si monitorizari ale sectoarelor vietii
economico-sociale. Politica generala a statului reprezinta un sistem de politici specifice
destinate domeniilor vietii economico-sociale, politici interconditionate care urmaresc
obiective specifice, insa care prin efectele generate conduc la realizarea scopului urmarit
de politica generala a statului.
Politica economica este o componenta esentiala a politicii generale a statului intrucat prin
realizarea sa se asigura sustinerea celorlalte politici publice. Politica financiara este o
forma a politicii economice a statului presupunand o anumita conceptie asupra conducerii
domeniului financiar cu strategii diferentiate pe domeniul de aplicare. Pe de alta parte
21

politica financiara are si o independenta relativa fata de politica generala a statului din
alte domenii, independente ce se concretizeaza in formularea unor obiecive proprii,
precum si in utilizarea unor metode, procede, instrumente, institutii si reglementari
specifice pentru realizarea obiectivelor prestabilite. In fapt continutul economic al
politicii financiare este dat de metodele si mijloacele concrete utilizate pentru
preocuparea si dirijarea resurselor financiare precum si de instrumentele, institutiile si
reglementarile financiare utilizate de stat pentru pentru influentarea proceselor economice
si/sau a raporturilor sociale intr-o perioada determinata de timp. Politica financiara
trebuie astfel conceputa incat sa asigure functionalitatea mecanismului financiar si sa
creeze cadrul adecvat pentru ca acesta sa exercite o influenta favorabila asupra
mecanismului economic de ansamblu. Aceasta este necesara pentru ca politica financiara
nu constituie un scop in sine si alaturi de celelalte politici specifice ea trebuie sa
contribuie la infaptuirea in practica a unor obiective de interes national, sau cu implicatii
internationale cu efecte benefice pe termen scurt dar si mediu sau lung. Politica financiara
actioneaza in sfera repartitiei PIB. Ea include in sfera sa operatii multiple si complexe
privind:
- precizarea obiectivelor proprii in fiecare etapa in raport cu si pe baza obiectivului
strategic fundamental; formularea unor solutii strategice posibile specifice fiecaruia
dintre domenile sale;
- precizarea optiunii spre una sau alta dintre ele; formularea principiilor, metodelor,
instrumentelor si adoptarea cadrului normativ de folosire inclusiv a atributilor si
competentelor institutiilor si organelor specializate.
- cuantificarea eforturilor si efectelor, fundamentarea indicatorilor financiari si inscrierea
lor in programele si bugetele de finantare pe termen lung si scurt; crearea conditilor
pentru ca aspectele financiare sa contribuie la optimizarea sarcinilor si obiectivelor
programelor economice.
- elaborarea deciziilor tactice si operationale prin care obiectivele strategice se transforma
in actiuni concrete prin desfasurarea corespunzatoare a activitatii financiare practice si
respectarea in tocmai a disciplinei financiare.
Politica financiara a statului difera si in functie de interesele grupurilor sociale
reprezentate de partidele de la guvernare, de puterea grupurilor de interese din cadrul tarii

22

sau cu influenta asupra autoritatilor tarii, de conditii interne si internationale. In plus,


politica financiara difera si de la o tara la alta in functie de potentialul economic, de
gradul de dezvoltare, economic de resurse naturale de care dispune, de metoda de
conducere a economiei etc.

3.2. Domenile si coordonate ale politicii financiare


Politica financiara a statului se manifesta in urmatoarele domenii ale finantelor:
- cheltuieli publice si in special cele bugetare;
- resursele financiare publice indiferent daca este vorba de venituri ordinare sau
extraordinare;
- asigurarea echilibrului financiar la nivelul macroeconomic;
- asigurarile si protectia sociala a cetatenilor;
- asigurari si reasigurari de bunuri, persoane si raspundere civila;
- domeniul monetar, valutar si al creditului;
Aceste domenii sunt strans legate intre ele, iar politica financiara promovata de stat nu
poate face abstractie de existenta finantelor private, de complementaritatea dintre sectorul
public si cel privat.
Curs 5; 06.11.2013

3.2.1. Politica promovata de stat in domeniul cheltuielilor publice


Aspecte la care trebuie sa raspunda politica promovata de stat in domeniul cheltuielilor
publice sunt urmatoare:
- fundamentarea marimii, destinatiei si structurii cheltuielilor publice;
- definirea obiectivelor ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli
si estimarea eficientei acestora;
- precizarea si fundamentarea cailor metodelor si instrumentelor ce trebuie folosite pentru
ca obiectivele prestabilite sa se realizeze cu un minim de efort financiar;
Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea marimilor absolute, evaluate in
moneda nationala precum si a marimilor relative a acestora in raport cu o serie de
indicatori cum ar fi PIB, nivelul cheltuielilor din anul precedent, numar de locuri, anumiti
indicatori specifici pentru anumite categorii de economii.

23

O preocupare a decidentilor o constituie incadrarea cheltuielilor publice in limita


resurselor ce pot fi mobilizate la nivel national in conditiile unei fiscalitati normale
acceptabile pentru majoritatea subiectilor productiei din economie la un moment dat.
Stabilirea destinatiilor cheltuielilor publice trebuie sa porneasca de la nevoile sociale
indispensabile si cu caracter imediat. Ca urmare nevoile vor fi ierarhizate si acoperite mai
intai la nivelul lor minim iar atunci cand exista resurse ordinare suplimentare se va
suplimenta suma destinata diferitelor domenii in functie de prioritati. Ca urmare decizia
cea mai importanta este stabilirea corecta a optiunilor si prioritatiilor care depinde
esential de situatia economica, financiara si sociala pe termen mediu si lung a statului.
Prin alocarea resurselor pe destinatii sa se asigure realizarea obiectivelor de politica
economica, a celor de politica sociala, asigurarea bunei functionari a institutiilor statului
si respectiv asigurarea unui raport corect intre cheltuielile pentru consum si formarea
bruta de capital, intre investitiile cu caracter productiv si cele cu caracter neproductiv
intre consumul individual si cel social.
Resursele financiare au caracter limitat iar destinatiile lor sunt concurentiale astfel ca
decidentii trebuie sa analizeze multitudinea solutiilor posibile iar dintre acestea sa aleaga
varianta optima.
In vederea realizarii eficientei utilizarii fondurilor publice se pot utiliza diferite metode de
finantare si gestionare care sa conduca la stimularea beneficiarilor de fonduri.

3.2.2. Politica financiara in domeniul veniturilor publice


In acest domeniu politica financiara a statului trebuie sa stabileasca:
- volumul resurselor financiare publice;
- provenienta resurselor financiare publice;
- numarul si tipul canalelor de prelevare a resurselor la fondurile publice;
- instrumentele de influentare a proceselor economice;
- veniturile care provin de la sectorul public;
Volumul de resurse fondul monetar public se stabileste in baza a doua optiuni, fie in
functie de cheltuielile publice aferente fiecarei perioade fie in functie de capacitatea
contributiva a platitorului cu atragerea de venituri suplimentare penttru a face fata
cheltuielilor.

24

In practica se utlizeaza in general cea de-a doua optiune astfel ca volumul de resurse
financiare publice depinde in primul rand de nivelul de dezvoltare a tarii care influentiaza
puternic marimea PIB, dar si de doctrina preferata de guvernanti care influentiaza
solutiile adoptate de autoritatile publice, cu privire la modul de satisfacere a nevoilor
sociale si de finantarea cheltuielilor pe care le antreneaza.
In ceea ce priveste provenienta resurselor financiare publice optiunile vizeaza
determinarea raportului optim pentru folosirea resurselor interne(din tara) si apelul la
resurse externe. Resursele interne provin de la sectoarele public, privat sau de la
populatie.
In practica toate tarile se bazeaza in special pe resurse interne, numai in suplimentare pe
cele externe.
Decizia de procurare de venituri din strainatate trebuie sa se motiveze in mod riguros
astfel incat sa se evite indatorarea excesiva a tarii in special pentru scopuri neproductive.
Tot in domeniul provenientei veniturilor o alta optiune se refera la veniturile provenite,
domeniul sectorul public respectiv sectorul privat.
In plus este necesar sa se determine raportul dorit intre veniturile fiscale si cele nefiscale,
iar in cazul veniturilor fiscale trebuie sa se decida care sunt sursele de impozitare,
ponderea acestora la formarea veniturilor statului, marimea presiunii fiscale si a
suportabilitatii acesteia, facilitatile acordate etc.
In ceea ce priveste numarul si tipul canalelor de prelevare a resurselor la fondurile
publice, desi teoretic unii autori au argumentat instituirea unui canal unic de prelevare, in
practica se utilizeaza mai multe canale.
In ceea ce priveste tipul de canale de prelevare utilizate contributia la fondurile publice
poate imbraca forma impozitelor si taxelor stabilite in mod individual pe persoane fizice
si juridice in functie de venit, avere sau alte criterii si percepute la termene stabilite
dinainte sau a impozitelor si taxelor percepute la vanzarea de bunuri, la prestariile de
servicii, fara ca acestea sa fie nominalizate pe suportator.
Cele doua tipuri de impozite sunt dimensionate si percepute in mod diferit si produc
efecte diferite asupra platitorilor individuali si a economiei in ansamblu.
Impozitele si taxele constituie si metode de influentare a proceselor economice. Ca
urmare ele trebuie astfel concepute incat sa incite agentii economici la efectuarea de

25

investitii productive in anumite ramuri, la crearea de locuri de munca, la ridicarea calitatii


si produselor.
In plus politica financiara in domeniul veniturilor presupune stabilirea orientarii in ceea
ce priveste tratarea identica sau diferentiata a diferitelor categorii de cotribuabili astfel
statul ii poate trata identic pe toti agentii economici indiferent de forma de proprietate sau
poate promova o politica financiara preferentiala pentru o anumita forma de proprietate.
In ceea ce priveste diferentierea contributiei persoanelor fizice aceasta se poate face in
functie de criterii cum ar fi, puterea contributiva a platitorului, situatia personala a
platitorului, capacitatea de munca sau grupa socio-profesionala careia ii apartine.
O diferentiere insuficienta a contributiei populatiei la formarea fondurilor publice in
functie de capacitatea de plata poate conduce la privilegierea unor categorii sociale fapt
ce poate avea ca rezultat inrautatirea conditiilor de viata ale unor cotegorii sociale,
tensiuni si convulsii sociale.

3.2.3. Politica financiara in domeniul echilibrului bugetar


In cadrul acestor politici decidentii au urmatoarele alternative:
- asigurarea unui buget echilibrat;
- realizarea unui buget excedentar;
- acceptarea bugetului deficitar si solutionarea acoperirii acestuia;
Asigurarea unui buget echilibrat presupune ca in baza veniturilor ordinare sa se asigure
acoperirea cheltuielilor bugetului.
Aceasta este situatia ideala. Pe de alta parte realizarea unui buget excedentar este o
exceptie in practica, aceasta solutie fiind nedorita.
In practica cea mai intalnita situatie e realizarea unui buget deficitar ceea ce presupune
acceptarea motivelor care conduc la aparitia acestuia a marimii deficitului si respectiv a
masurilor de acoperire a lui.
Acoperirea deficitului bugetar se poate face prin:
- contractarea unor imprumuturi interne/externe;
- emiterea de moneda;
In cazul imprumuturilor publice interne autoritatiile publice intra in concurenta cu agentii
economici pentru disponibilitatiile banesti, temporar libere in economie.

26

Acoperirea prin emisiune monetara a deficitelor la varianta simpla de finantare a statului


insa mareste masa monetara in circulatie si in masura in care aceasta nu are acoperire in
economia reala provoaca inflatie si cauzeaza serioase dezechilibre si distorsiuni in
economie.
(ce ne-a dat profu Curs 6)
Curs 7; 13.11.2013

3.5. Institutii si organisme specializate ale aparatului financiar


Ministerul Finantelor Publice (MFP) = organul de specialitate al guvernului care asigura
aplicarea in practica a strategiei si programului de guvernare din domeniul finantelor
publice.
MFP indeplineste o serie de functii:
- de strategie;
- de reglementari si sinteza;
- de prognoza;
- de conceptei bugetara si fiscala;
- de administrare a veniturilor statului;
- de administrare a resurselor derulate prin trezoreria statului;
- de administrare a datoriei publice;
- de control financiar public intern;
- de combatere a evaziunii fiscale;
Pentru indeplinirea functiilor stabilite, MFP are o serie de atributii, precum:
- elaboreaza, monitorizeaza si evalueaza politicile publice a caror implementare se
realizeaza prin adoptarea de catre acte normative din domeniile de activitate ale
ministerului;
- initiaza proiecte de acte normative in domeniul de activitate al ministerului;
- presupune strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si solutii de reforma in
domeniul finantelor publice;
- analizeaza periodic modul de realizare a prevederilor bugetare in corelare cu indicatorii
macroeconomici, precum si modul de utilizare sau administrare a fondurilor si a
patrimoniului public la nivelul institutiilor publice.
- elaboreaza si urmareste executia operativa a bugetului general consolidat;
27

- elaboreaza si aproba clasificarea indicatorilor privind finantele publice;


- aproba repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
- aproba deschiderea pe credite bugetare;
- verifica economicitatea, eficacitatea si eficienta utilizarii fondurilor publice;
In vederea infaptuirii in practica a atributiilor sale, MFP dispune de o structura
organizatorica adecvata. La nivelul central este organizat sub forma de organism
guvernamental, iar la nivelul unitatilor administrativ teritoriale are in subordine directa
subunitati.
La nivelul central, MFP este organizat pe directii de specialitate, care sunt alcatuite din
servicii, birouri si compartimente functionale.
In subordinea MFP se organizeaza si functioneaza ca organ al administratiei publice
centrale Agenita Nationala de Administrare Fiscala(ANAF).
In subordinea ANAF se infiintiaza directiile generale regionale ale finantelor publice, ca
institutii publice cu personalitate juridica. In cadrul acestor directii generale regionale
functioneaza ca structuri fara personalitate juridica directii regionale vamale, respectiv
administratii judetene ale finantelor publice.
In cadrul directilor regionale vamale functioneaza biroul vamal de interior si de frontiera
fara personalitate juridica.
In cadrul administratiilor judetene ale finantelor publice pot functiona la nivelul
municipilor si oraselor ca structuri subordonate fara personalitate juridica servicii fiscale
municipale si orasenesti, iar la nivelul comunelor birouri fiscale comunale.
In cadrul ANAF se organizeaza si functioneaza directia generala antifrauda fiscala,
structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire, descoperire si combatere a
actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala si vamala.
In cadrul directoratului general antifrauda fiscala functioneaza directii regionale
antifrauda fiscala.
Comisiile de specialitate, buget, finante si banci a Parlamentului au atributii in activitatea
de buget, finante, monetara, bancara, valutara si a pietei de capital.
Principalele atributii ale acestor comisii se refera la:
Examinarea proiectului de buget si a legii bugetare anuale si intocmirea raportului de
avizare sau respingere a acestor documente; examinarea costului anual general de

28

incheiere a exercitiului bugetar; examinarea legilor privitoare la obligatiile banesti cu


caracter fiscal si nefiscal ale persoanelor fizice si juridice fata de stat examinarea si
avizarea actelor normative cu implicatii asupra circulatiei banesti interne si asupra
balantei de plati eterne; alte atributii specifice.
Curtea de conturi = organul suprem de control financiar din tara noastra. Principalele
activitati specifice ale Curtii de conturi sunt cele de control si de audit public extern.
Curtea de conturi exercita controlul asupra modului de formare, adminstrare si de
intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.
Curtea de conturi furnizeaza Parlamentului respectiv unitatilor administrativ teritoriale,
rapoarte privind utilizarea si administrarea resurselor financiare in conformitate cu
principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii.
Prin controlul sau, Curtea de conturi urmarste respectarea legii in gestionarea mijloacelor
materiale si banesti, analizeaza calitatea gestiunii financiare d. p. d. v. al economicitatii,
eficientei si eficacitatii.
Se supun controlului Curtii de conturi urmatoarele domenii:
- formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetul unitatilor administrativ teritoriale si miscarea fondurilor intre aceste bugete.
- constituirea si utilizarea celorlalte fonduri publice, componente ale bugetului general
consolidat;
- formarea si gestinarea datoriei publice si situatia garantiilor guvernamentale pentru
credite externe si interne;
- utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii a subventiilor si transferurilor si a altor
forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitatiilor administrativ teritoriale;
- cosntituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile
administrative autonome si de institutiile publice infiintate prin lege, precum si de
organismele autonome de asigurari sociale ale statului;
- situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si a
unitatilor administrativ teritoriale precum si institutiile publice, regiile autonome,
companiile si societatiile nationale; concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte
din proprietatea publica;

29

- constituirea, utilizarea si gestionarea resurselor financiare privind protectia mediului


imbunatatirea calitatii conditiilor de viata si de munca;
- respectarea de catre autoritatile cu atributii in domeniu a metodelor si procedurilor de
privatizare prevazute de lege;
- modul in care s-au respectat clauzele contractuale stabilite prin contractele de
privatizare;
- respectarea dispozitiilor legale privind modul de administrare si intrebuintare a
resurselor financiare rezultate din actiunile de privatizare;
- alte domenii in care, prin lege, s-a stabilit competenta Curtii de conturi.
Sunt supuse controlului Curtii de conturi urmatoarele entitati:
- statul si unitatile administrativ teritoriale in calitate de persoane juridice de drept public
cu serviciile si institutiile lor publice autonome sau neautonome;
- Banca Nationala a Romaniei;
- regiile autonome;
- societatiile comerciale la care statul, unitatiile administrativ teritoriale sau regiile
autonome detin singure sau impreuna, integral sau mai mult din jumatate din capitalul
social;
- organisme autonome de asigurari sociale sau de alta natura, care gestioneaza bunuri,
valori sau fonduri intr-un regim legal obligatoriu in conditiile in care prin lege sau prin
statutul lor se prevede acest lucru;
- alte persoane decat cele prevazute anterior care:
a) beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite de subventii sau alte forme de
sprijin financiar din partea statului a unitatiilor administrativ teritoriale sau a institutiilor
publice;
b) administreaza in temeiul unui contract de concesiune sau de inchiriere bunuri
apartinand domeniului public sau privat al statului ori a unitatilor administrativ
teritoriale;
c) administreza si/ sau utilizeaza fonduri publice, verificarile urmand a se efectua numai
in legatura cu legalitatea administrarii si/ sau utilizarii acestor fonduri.
Auditul public extern cuprinde auditul financiar si auditul performantei. Misiunile de
audit financiar se desfasoara asupra conturilor de executie ale bugetului general

30

consolidat. Misiunile de audit al performantei au in vedere utilizarea resurselor financiare


ale statului si ale sectorului public.
Auditul performantei se poate realiza atat la finalul cat si pe parcursul desfasurarii
proiectelor, programelor, proceselor sau activitatiilor supuse verificarii.
Curtea de conturi efectueaza o evaluare independenta asupra economicitatii, eficientei si
eficacitatii cu care o entitate publica, un program, proiect, proces, activitate utilizeaza
resursele publice alocate pentru realizarea obiectivelor stabilite, iar prin constatarile si
recomandarile facute, auditul performantei trebuie sa conduca la diminuarea costului
resurselor sau la sporirea rezultatelor.
In termen de 6 luni de la primirea conturilor de executie bugetara, Curtea de conturi
trebuie sa elaboreze un raport public anual si sa-l inainteze Parlamentului Romaniei.
D. p. d. v. organizatoric, Curtea de conturi isi exercita functiile sale le nivelul unitatiilor
adminstrativ teritoriale prin Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti,
care sunt structuri fara personalitate juridica.
In domeniul auditului extern functioneaza autoritatea de audit pentru fonduri de
preaderare. Aceasta este un organism independent fata de Curtea de conturi, care
raporteaza Comisiei Europene asupra modului de utilizare a fondurilor comunitare
nerambursabile principalele constatari si recomandari rezultate in urma auditoriului
efectuate, fiind incluse in raportul public anual al Curtii de conturi.
Mai exista o serie de institutii si organisme specializate ale aparatului financiar:
- institutii cu atributii in domeniul asigurarilor sociale(Ministerul Muncii Familiei
Protetiei Sociale si Persoanelor Varstnice, Casa Nationala de Pensii Publice, Agentia
Nationala de Ocupare a Fortei de Munca, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate)
- institutii cu atributii in special in domeniul monetar si de credit( Banca Nationala a
Romaniei, Institutiile de credit)
- organisme specifice domeniului asigurarilor comerciale sau pietei de capital
(asiguratori, burse de valori, autoritatea de supraveghere financiara)
- organsime specifice finantelor private (compartimente financiar contabile ale diferitelor
firme)

Cap. 4 Sistemul bugetar al Romaniei


4.1. Continutul economic al bugetului
31

Notiunea de buget al statului isi regaseste consacrarea odata cu perioada capitalista, cand
se pretinde ca veniturile si cheltuielile statului sa fie inscrise intr-un buget si sa fie
prezentate in fiecare an Parlamentului pentru analiza si aprobare.
Bugetul apare astfel ca un document de prezentare si aprobare a veniturilor si
cheltuielilor statului, ratiunea intocmirii sale fiind preponderent politica.
Conform acestui sens, ca trasaturi ale bugetului avem:
- bugetul public = un act de previziune, care prezinta un tablou evaluativ si comparativ de
venituri ale bugetului si utilizarile care se dau acestora.
- bugetul public =act de autorizare prin care puterea executiva este abilitata sa cheltuiasca
si sa perceapa venituri in acord cu prevederile bugetare.
- bugetul public= act anual, considerandu-se ca anul este cel mai potrivit ca perioada a
exercitiului financiar, intrucat se poate efectua programarea resurselor si se poate urmari
executia veniturilor si cheltuielilor.
In aceasta perioada se pune accentul pe caracterul juridic ( document sau lege) a
bugetului public.
Evolutia economica a societatii a condus la o ajustare a acestei conceptii, bugetul public
fiind considerat in prezent nu doar un document cu caracter de lege, ci si un instrument
de politica economica un veritabil plan financiar la nivel macroeconomic.
Bugetul public constituie in economia contemporana veriga centrala a sistemului
financiar al oricarei tari, reflectand relatii economice in forma baneasca ce iau nastere in
procesul repartitiei PIB in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.
Bugetul public se caracteizeaza prin doua laturi esentiale:
- latura relatiilor economice care se nasc in procesul formarii pe baza autorizatiei
parlamentare a principalului fond de mijloace banesti ale statului, materializate in
formarea veniturilor bugetare.
- latura relatiilor economice determinate de procesul repartizarii fondurilor bugetare ce se
infaptuieste in limitele aceleiasi autorizatii parlamentare si care se materializeaza in
alocatiile bugetare.
Prin intermediul veniturilor preluate la dispozitia sa si a alocarilor acestora, bugetul
public influentiaza activitatea economica sociala a tarii, constituindu-se intr-un veritabil
instrument de politica financiara.

32

Curs 8; 21.11.2013
In prezent bugetul reprezinta expresia sintetizata a relatiilor economice ce se manifesta in
procesul formarii si utilizarii fodurilor de mijloace banesti ale statului si comunitatiilor
locale in vederea finantarii activitatilor destinate cresterii calitatii vietii a unor activitati
privind dezvoltarea economica a tarii, apararea nationala, ordinea publica, cercetarea
stiintifica.
Bugetul public este documentul cu caracter de lege care stabileste pe de-o parte natura si
marimea veniturilor ce se mobilizeaza la dispozitia statului iar pe de alta parte volumul si
felul alocatiilor bugetare ce se vor dirija de catre stat pentru finantarea diverselor
activitati in cursul unui an.
O asemenea definitie a bugetului public releva complexitatea relatiilor economice si
financiare reflectate de acesta precum si rolul deosebit de important jucat de buget in
viata economico-sociala contemporana.

4.2. Componentele sistemului bugetar in Romania


In fiecare tara se elaboreaza mai multe categorii de bugete publice intre care se stabilesc
anumite relatii de interdependenta ceea ce conduce la aparitia unui sistem bugetar care se
diferentiaza ca structura de la o tara la alta.
Structura specifica a sistemului bugetar al unei tari depinde in primul rand de structura
organizatorica a tarii. Spre exemplu in tarile de tip unitar sistemul bugetar cuprinde un
buget al administratiei centrale si respectiv bugete locale ale administratiilor
administrativ teritoriale.
In statele de tip federal structura sistemului bugetar este mai complexa cuprinzand
bugetele federatiei, bugetele statelor si bugetele locale.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre verigile sistemului bugetar se realizeaza in
functie de sarcinile si atributiile indeplinite de organele centrale respectiv cele locale.
In cadrul fiecarei componente a sistemului bugetar veniturile publice sunt limite minime
care pot fi depasite in timp ce cheltuielile sunt limite maxime ce nu pot fi depasite.
In Romania in prezent exista un ansamblu de bugete publice componente ale sistemului
bugetar.
I. Bugetul de stat;
II. Bugetul asigurarilor sociale de stat;
33

III. Bugetele locale;


IV. Bugetul fondurilor speciale;
V. Bugetul de trezorerie a statului;
VI. Bugetul institutiilor autonome;
VII. Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat;
VIII. Bugetul asigurarilor sociale de stat;
IX. Bugetele locale;
X. Bugetul fondurilor speciale;
XI. Bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
XII. Bugetul fondurilor externe provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fondurile publice;
XIII. Bugetul fondurilor externe nerambursabile;
Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate si reunite in trei categorii de
bugete centralizatoare:
I. Bugetul public national care are o valoare strict teoretica este definit de constitutie si
include bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale;
II. Bugetul general consolidat care reprezinta ansamblul bugetelor componente ale
sistemului bugetar agregate si consolidate pentru a reflecta un intreg si care serveste
pentru decizii de politica financiara;
III. Bugetul de stat ca buget al administratiei centrale de stat este un document elaborat si
administrat de guvern prin ministerul finantelor publice si aprobat de parlament prin lege;
Legea de aprobare autorizeaza formarea veniturilor publice si repartizarea acestora pe
destinatii si institutii cheltuitoare in concordanta cu obiectivele de dezvoltare economica
a tarii si ale politicii financiare referitoare la anul pentru care este aprobat bugetul.
In cadrul bugetului de stat sunt cuprinse si bugetele camerelor parlamentului al
presedintiei Romaniei al altor institutii care nu au organe ierarhic superioare.
Principalele sale resurse sunt veniturile fiscale (impozit pe profit, TVA, accize, impozit pe
venit etc). Cele mai importante destinatii au in vedere finantarea autoritatilor publice a
apararii nationale, a unor actiuni economice,a educatiei, sanatatii, asistentei sociale etc.
Bugetul asigurarilor sociale de stat se intocmeste de catre Ministerul Muncii in mod
distinct de bugetul de stat si se aproba de parlament prin lege separat. Principalele

34

venituri ale acestui buget provin din contributii obligatorii ale asigurarilor sociale de stat
iar cea mai mare parte a cheltuielilor este destinata platii pensilor de asigurari sociale de
stat.
Bugetele locale cuprind bugetul administrativ teritoriale care au calitate juridica si se
elaboreaza in conditii de autonomie. Rolul acestor bugete este de a finanta actiunile,
sarcinile si obiectivele de interes local si interjudetean. In situatia in care veniturile
proprii ale acestor bugete sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile bugetare locale
pot beneficia de resurse locale de la bugetul de stat sub forma sumelor defalcate din
anumite impozite sau de transfer pentru finantarea unor obiective precis stabilite.
Bugetele locale pot beneficia de imprumuturi pentru investitii de la banci sau de pe piata
de capital, de imprumuturi temporare de la trezoreria statului pentru acoperirea golurilor
de casa, de sponsorizari sau donatii.

4.3. Continutul economic si trasaturile procesului bugetar


Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile
competente ale statului in scopul realizarii politicii financiare a acestuia care se
concretizeaza in operatiuni de natura tehnica si acte care se succed anual si vizeaza
elaborarea, aprobarea, executarea controlului si raportarea bugetului incheindu-se cu
aprobarea contului general de executie a bugetului.
Din punct de vedere al realizarii in timp, procesul bugetar se intinde pe durata a 3 ani
consecutiv.
In primul an are loc intocmirea si aprobarea proiectului de buget care se va executa in al
doilea an in timp ce in al treilea an se efectueaza lucrarile de incheiere a executiei
bugetare.
Procesul bugetar poate prezenta anumite particularitati de la tara la tara in functie de
modul de organizare a sistemului bugetar insa are si o serie de caracteristici comune:
- este un act de decizie esenta sa constand in ordonarea prioritatiilor si alocarea resurselor
necesare finantarii obiectivelor vizate ce au utilitate publica.
- este un act predominat politic decizile privind alocarea resurselor bugetare fiind detinute
de grupurile politice care detin suprematia politica iar nu de fortele pietei.
- este un act complex la realizarea lui participa un numar mare de subiescti fiecare dintre
acestia cu interesele, nevoile si prioritatiile sale.

35

- este un act ciclic fazele sale derulandu-se dupa un anumit calendar stabilit prin legi
specifice si reluandu-se anual.
- este strict reglementat in derularea sa se impune respectarea legislatiei in materie si a
normelor metodologice elaborate in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.
- are larg impact public cu implicatii la nivel micro si macroeconomic atat in plan
economic cat si social, soldul bugetului influentiaza evolutia cresterii economice a
somajului, a nivelului preturilor, a ratei dobanzii dar totodata la nivel macroeconomic se
manifesta influente pozitive si negative in activitatea curenta a agentilor economici.
Influente de natura sociala apar intrucat elaborarea, aprobarea si executia unui anumit tip
de buget se repercuteaza direct asupra cererii si ofertei agregate din economie precum si a
gradului de satisfacere cu bunuri si servicii publice a nevoilor societatii.

4.4. Principii bugetare


Principiile bugetare reprezinta legitati care au in vedere modul de atragere si de utilizare a
fondurilor banesti la dispozitia autoritatilor publice care conduc la indeplinirea functiei si
sarcinilor acestor autoritati.
In prezent teoria finantelor accepta urmatoarele principii bugetare:
- universalitatea;
- unitatea;
- anomalitatea;
- neafectarea veniturilor bugetare;
- specializarea bugetului;
- echilibru bugetar;
- realitatea bugetara;
- publicitatea bugetara;
Legea finantelor publice din Romania prevede urmatoarele principii bugetare:
- universalitatea;
- publicitatea;
- unitatea;
- anualitatea;
- specializarea bugetara;
- principiul unitatii monetare;

36

- acestora adaugandui-se o serie de reguli privind cheltuielile bugetare;


Universalitatea bugetelor este principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile publice
trebuie sa fie inscrise in bugetul public in sume totale sau brute fara omisiuni sau
compensari reciproce.
Chiar si in situatia in care incasarea veniturilor bugetare presupune efectuarea anterioara
a unor cheltuieli in buget trebuie sa reflecte atat veniturile cat si cheltuielile fara
compensarea lor in sume totale.
Prin aplicarea acestui principiu legislativul are posibilitatea sa cunoasca veniturile totale
ce se vor incasa in perioada considerata, sursele acestora dar si cheltuielile publice
bugetare ca suma totala si ca destinatie.
Intocmirea bugetului cu respectarea acestui principiu conduce la formarea unui buget brut
insa in practica acest principiu se reflecta doar partial in cazul unor institutii elaboranduse bugete mixte, anumite categorii de venituri si cheltuieli figurand cu sumele totale iar
altele numai cu soldurile.
Legislatia romaneasca prevede ca veniturile si cheltuielile se inscriu in buget in totalitate
in sume brute.
Principiul unitatii bugetare contribuie la oferirea unei imagini globale asupra bugetului
public ajutand la oferirea de informatii de ansamblu asupra veniturilor si cheltuielilor
cuprinse in bugetul respectiv. Unitatea monetara presupune ca veniturile si cheltuielile
bugetare exprimate in sume totale sa fie inscrise intr-un singur document pentru a se
asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. In practica principiul nu
este respectat riguros pe langa bugetul nominal al statului intocmindu-se alte bugete cum
sunt bugetele extraordinare, bugetele anexe, bugetele autonome etc.
Legislatia din Romania prevede ca toate veniturile retinute si utilizate in sitemul
extrabugetar sub diverse forme si denumiri se introduc in bugetul de stat urmand regulile
si principiile acestui buget cu exceptia veniturilor proprii si subventilor acordate de la
bugetul de stat sau alte categorii de bugete publice.
In plus veniturile si cheltuielile fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic si
fondului special al drumurilor publice se introduce in bugetul de stat ca venituri si
cheltuieli cu destinatie speciala urmand regulile si principiile acestui buget.

37