Aceste cuvinte par a spune ca, dupa ce omul s-ar desavarsi, adica si-ar stépani patimile, si le-ar lega, ar fi pe calea lui Dumnezeu, ar ajunge la msura barbatului desdvarsit in Hristos, ar avea dreptul s& fie aspru, s& taie in carne vie, s& spun’ lucruri grele, s& certe ct va vrea el, cum va vrea el, pe cel care face p&cat. Nu este aga! Si dovad’ este Dumnezeu, Mantuitorul nostru Tisus Hristos, Care altfel a lucrat cu pacatosii si cu cei pe care noi, in general, fi judecdm, dar si noi suntem p&catosi si ii judecdm pe pacatosi. Si lucrém in general cu ei cu asprime, cu judecatd, le spunem in fat’, ii ludm in ras, in batjocurd, ii vorbim pe la spate, ne gandim gi stim in mintea noastré cu gandul c& noi n-am face niciodaté aga ceva, ca si cum am spune c noi facem parte dintr-o rasa superioaré de oameni, iar acestia sunt niste decazuti ai sortii, eu nu sunt asa... in gandirea aceasta se blacea, se scdlda si fariseul care spunea in Templu: Multumescu-Ti Tie, Doamne, c3 eu nu sunt asa si parca se plasa undeva in afara acelora, a celor care se aliniau in stirpea aceasta nenorocité, blestemat’, care traieste in patimi, care e pornit’ spre desfranare, spre méndrie, spre vorbire de rau. Aga ar parea si aga ise parea si fariseului, ci Dumnezeu spune cd, dacd a ajuns desavarsit, cum fariseul se si credea, ei, acum poate sa scoata si paiul din ochiul celuilalt, adic& s&-I arate clar si s& spuna: , probabi spus-o cu altul. In fat daca s-ar fi g&sit in Or nu este asa! Cum a lucrat Dumnezeu cu gamenii? Dumnezeu mai degraba i-a certat pe acestia care se credeau intelepti si drepti decat pe ceilalti, care erau pacatosi si se stiau ca pacatosi. Dumnezeu vede trairea noastra in pacate si in pacatosenie, dar mai_ales in mandrie si in parere de sine, in iubire de sine, trairea in acestea este o orbire completa! E ca si cum ai cere unui om orb s& scoat& un fir de p&r din ochiul téu da si o unealt& ascutita pentru asta. Nu se va putea, ci, dimpotriva, poate sa-tin puna in pericol si vederea definitiv. A indrepta tu, orb fiind, pe altul care are pacatele lui este o nebunie, nu numai pentru c¥ faci un p&cat in sine si nu poti rezolva nimic, ci fi faci un mare rSu omului aceluia! De aceea vorbele noastre grele, sfituirile care sunt, asa cum spune Patericul, .cel ce sfStuieste pe altul e ca si cum I-ar certa”, toate acestea de multe ori fac mult mai mult ru celuilalt. Rinile pe care le produce acest fel de manifestare, acest fel de comportament al nostru, al celor care zicem c& scoatem paiul din ochiul fratelui, sunt mult mai grele decat problema in sine. Foarte multi dintre oamenii care vin la duhovnic si se spovedesc sunt mult mai smintiti si mult mai tulburati nu atat de patimile si pcatele care ii muncesc pe ei, ci de comportamentul altora cu ei si de sfStuirile altora si de felul in care se comportd alti cu ei, vorbindu-i de rau. Acestea le produc rani mult mai mari si impotriviri fat& de 1/2Dumnezeu decdt au avut pacatele in sine asupra lor. Pentru c& altii, nepriceputi, si noi, nepriceputi fiind, am incercat s& scoatem paiul din ochiul fratelui nostru. Am incercat” e un fel de a spune; am cunoscut un om care se lduda c& este medic, dar era doar asistent, si c4nd te primea acolo lua de la cineva un halat de medic si imi spunea: si medicii il [sau s8-si joace rolul si s& le explice cate ceva mic prietenilor lui care veneau pe acolo, dar nu-| lasau si dea tratamente. Va dati seama ce-ar fi facut daca ar fi dat tratament, daca ar fi trecut el la mici operatii, cum se lduda el c& stie si faci? I-ar fi distrus pe oameni. Ei, asa e si faptul c& noi credem ca scoatem paiul din ochiul fratelui nostru, este mai mult un fel de m&ndrie a noastra - -, e ca si cum te-ai imbraca intr-o haind care nu e a ta. Nici cei mai mari duhovnici, nici sfatuitorii cei mari, nici oamenii lui Dumnezeu nu indréznesc s8 zicd c& ef stiu cum trebuie facut, ci asteaptd mila si ajutorul lui Dumnezeu, s3-i invete El, sa poarte El mana Lui duhovniceasca peste sufletul acelui om si si-i invete El cum s& facd cu acela, nu ef insisi. Deci in acel fel de a privi lucrurile e o nebunie. in primul rand e 0 mandrie nebund a omului care crede ca face el, rezolva el, e o laudarosenie si o parere de sine, ne in al doilea rand, facem un rau mult mai mare celuilalt om, pe care e mai bine si-| sam asa cum e, si, daca e sé {i aratam intr-un fel sau altul ca nu traieste bine, sa o aratam mai mult prin faptele noastre si prin ceea ce facem noi si prin indepartarea noastra minima de omul acela, cum zice Scriptura: Dacé fratele tau te duce in ispiti si tréieste in pacate mari, dacd ochiul tu cel drept te sminteste pe tine, scoate-I si arunci-I de la tine, e&ci mai de folos iti este s& piar& unul din midularele tale, decat tot trupul s& fie aruncat in gheena. Si dac3 mana ta cea dreapt te sminteste pe tine, taie-o si o arunc de la tine, céci mai de folos iti este s3 piar unul din mdularele tale, dec&t tot trupul téu s& fie aruncat in gheena, adic’ s& ajungi si tu la areselile acelea. Aceasta sa fie cel mult mirarea acelor oameni: cd ; poate aga faci cel mai mic rau posibil, de fapt nu faci niciun rau, ci chiar faci un inceput de bine. Deci, prin a nu judeca, prin a nu scoate tu paiul din ochiul fratelui téu, incepi, de 2/2