De ce drogurile?

Teorii psihologice, sociale, medicale privind motivatiile consumului de droguri

Beatrice Ioan , Diana Bulgaru-Iliescu
Asist. univ. dr., U.M.F. "Gr. T. Popa" Iasi, Dr. Institutul de Medicina Legala Iasi
I. Teorii psihologice privind consumul de droguri
Toxicomanii se recruteaza din cele mai diverse paturi ale societatii, iar unele categorii sociale par
a avea o predispozitie in acest sens. Astfel: barbatii devin mai frecvent toxicomani decat femeile;
persoanele necasatorite in comparatie cu cele casatorite sint mai predispuse la toxicomanie;
locuitorii oraselor sint mai expusi la acest flagel in comparatie cu persoanele din mediul rural;
persoanele tinere sint tentate de consumul de droguri mai mult decat persoanele varstnice;
persoane cu risc ridicat in a deveni toxicomani sint si acelea care fac parte din grupurile de copii
ai strazii, dar si persoanele aflate in detentie (33).
Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicatiilor privind consumul de droguri
au ca element central personalitatea individului.
Robert R. Bell diferentiaza intre dependenta si deprindere (obisnuinta), in sensul ca deprinderea
are un caracter mental si emotional (este caracteristica, de exemplu, pentru dorinta unui fumator
de a aprinde o tigara), iar dependenta are un caracter fizic, fiind manifestata printr-o dorinta de
neinfrinat, imperioasa de a consuma drogul.
Cercetand o populatie de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei conditii necesare pentru
aparitia dependentei de droguri: un deficit psihologic cu caracter predispozant; o criza care apare
in cursul vietii; o oferta oportuna de drog.
Unele teorii pun accentul pe notiunea de toleranta, in sensul ca toleranta este elementul esential
care determina si domina comportamentul individului dependent, caracterizind cel mai adecvat
natura si evolutia fenomenului de dependenta. Aceste teorii insa, nu tin cont de rolul deosebit de
important pe care il detin relatiile interpersonale si subculturile in care traieste individul in
instalarea dependentei.
R. Solomon propune teoria procesului contrar al motivatiei dobindite si distinge o serie de
modificari care apar in starea psihica a unui consumator de droguri, in functie de vechimea
administrarii drogului.
In opinia sa, dupa primele experimentari ale drogului, individul, care nu este inca dependent,
prezinta urmatoarele caracteristici: inainte de o noua administrare a drogului, individul se afla
intr-o stare de inactivitate, de indiferenta fata de efectele acestuia; in cursul si imediat dupa
administrarea drogului, individul intra intr-o stare de euforie, ("apogeu", "salt"); in aceasta faza,
efectele drogului sint extrem de placute pentru consumator; dupa ce efectele drogului scad in
intensitate, individul revine la starea de inactivitate (indiferenta) anterioara; motivatia utilizarii
drogului este de a regasi starea de euforie si evitarea disconfortului care poate sa apara in
momentul epuizarii efectelor placute ale drogului.
Din momentul instalarii dependentei fata de drog, subiectul experimenteaza alte tipuri de stari:

inaintea administrarii drogului, individul simte o dorinta imperioasa de a-l consuma; dupa
administrarea drogului urmeaza o stare de mare satisfactie, mai degraba decit starea de euforie
extrema care caracterizeaza individul ce nu este dependent de drog; pe masura ce efectele
drogului incep sa dispara, toxicomanul traieste efectele neplacute ale sindromului de abstinenta,
dorinta psihologica si/sau fiziologica de a-si administra drogul se face din nou simtita.
In acest mod, motivatia consumului de drog se schimba, de la obtinerea unei stari pozitive de
euforie la individul care nu este dependent de drog, la evitarea unei stari neplacute, negative
(sindromul de abstinenta) la cel dependent.
Dupa cum demonstreaza experienta practica, dependenta fizica precum si evitarea simptomelor
de abstinenta, singure, nu pot explica pe deplin folosirea in continuare a drogurilor. De exemplu,
un individ spitalizat si tratat pentru dependenta la heroina, nu se mai confrunta cu simptomele de
abstinenta dupa circa 1-2 saptamani; totusi, de multe ori, cei care si-au pierdut in urma
tratamentului dependenta fizica si toleranta fata de drog, se intorc la consumul de heroina dupa
perioada de spitalizare. Acest aspect este o dovada in sprijinul importantei deosebite a factorilor
situationali in consumul de droguri. Astfel, o parte dintre americanii care au luptat in Vietnam
erau dependenti de heroina. Ei au renuntat la acest obicei dupa intoarcerea in SUA, probabil
datorita accesului mai facil decit in Vietnam, la alcool si dificultatii mai mari decit in Vietnam de
a obtine heroina.
Multitudinea si variabilitatea deosebit de mare a factorilor cauzali si favorizanti care pot fi
decelati in dependenta de droguri explica de ce este aproape imposibil a se izola o "personalitate
a toxicomanului" care sa explice pe deplin toate laturile acestei reale maladii (24).
O trasatura comuna, intilnita la toti dependentii de droguri, este aceea ca drogul ii face capabili
de a "rezolva" unele dintre deficientele personalitatii lor; de pilda, prin evadarea intr-o lume
artificiala, indusa de consumul de droguri, toxicomanii pot infrunta realitatea inadecvarii lor
personale.
Pentru a explica de ce toxicomanii cauta calea particulara a consumului de droguri pentru
rezolvarea problemelor lor psihologice, a fost lansata o teorie care sustine ca drogul ii permite
individului sa realizeze macar o adaptare rezonabila la viata, lucru care ar fi imposibil in alt mod.
Conform acestei teorii, lansata de Peter Laurie, drogul serveste, de fapt, unui scop util, acela de a
preveni ca personalitatea perturbata a individului sa "cada" mai jos, spre boli psihice mai grave
(3).
Alti cercetatori avanseaza ideea ca persoanele care consuma abuziv droguri poseda un anumit
grad de vulnerabilitate a personalitatii anterioara inceperii consumului. Aceste persoane par
adesea lipsite de resursele necesare pentru a face fata exigentelor vietii cotidiene. Se poate
constata, de asemenea, o nestatornicie in plan sentimental, precum si un grad de dezacord cu
societatea si autoritatile, aspecte demonstrate de rezultatele scolare slabe, absenteismul scolar si
actele de delincventa pe care acestia le comit. Exista toxicomani care acuza stari depresive, stari
de anxietate, dar este greu de decis daca aceste acuze reprezinta cauze sau efecte ale consumului
de droguri. Un aspect important este cel legat de anamneza familiala care releva in unele cazuri
provenienta lor din medii familiale profund dezorganizate, cu o copilarie nefericita, precum si

familii in care exista o agregare a cazurilor de afectiuni mintale sau de tulburari de personalitate.
si, totusi, multe persoane care consuma abuziv droguri nu prezinta nici una dintre aceste trasaturi
(9).
Se apreciaza ca factorii psihologici pot actiona prin conditionare; unele dintre simptomele care
apar la intreruperea drogului sint considerate raspunsuri conditionate, care se formeaza in cursul
unor episoade anterioare de intrerupere a consumului. Pe de alta parte, unele droguri au efecte de
reintarire, lucru demonstrat de faptul ca animalele de laborator executa o serie de comenzi in
scopul de a le obtine ca recompensa (9).
Personalitatea toxicomanului precum si comportamentul sau sint dominate de ambiguitate.
Unii autori au descris o structura nevrotica "toxicomanica" ce se poate observa cu o frecventa
mai mare la doua categorii de indivizi: persoane impulsive, lipsite de sentimente de
culpabilizare, care isi exprima pulsiunile toxicomane fara nici un fel de control, categorie care,
din punct de vedere psihiatric, corespunde psihopatiilor; persoane compulsive, care lupta efectiv
pentru controlul pulsiunilor, care se culpabilizeaza pentru esecurile repetate si care corespund
categoriei nevrozelor.
Diferite studii statistice indica predominanta personalitatilor psihopatice si frecventa destul de
mare a structurilor psihotice la persoanele dependente de droguri (Hill, Loo, Olivenstein).
Conform opiniei lui Sivadon, nu poate fi conturat un "portret robot" al toxicomanului, de obicei
fiind vorba despre o multitudine de aspecte care pot fi grupate in trei pattern-uri: toxicomani cu
personalitate premorbida echilibrata; toxicomani cu personalitate premorbida de tip psihopatic,
dintre care tipul impulsiv determina o toxicomanie majora, cu prognosticul cel mai grav;
toxicomani cu personalitate premorbida de tip nevrotic, cum ar fi tipul compulsiv care recurge la
consumul de droguri pentru a-si invinge starea de angoasa care il caracterizeaza (13).
Guiraud lanseaza ideea existentei unei constitutii psihologice speciale dominata de o stare de
disconfort somato-psihic permanenta sau pasagera, stare care duce la necesitatea de euforizare
prin consum de drog. Ar fi vorba despre o stare neurastenica frecvent asociata si cu alte tare
constitutionale cum ar fi: inadaptarea la viata sociala, refugiu in visare, ciclotimie, invaliditate
morala.
O directie interesanta de cercetare a fost aceea care a urmarit diferentele de personalitate
existente intre consumatorii diverselor tipuri de droguri. A aparut astfel ipoteza ca alegerea unui
drog poate fi conditionata de personalitatea subiectului.
In acest sens, Penk a comparat, cu ajutorul chestionarului MMPI, trei grupe de consumatori de
droguri: heroinomani, consumatori de amfetamine, consumatori de barbiturice care erau
echivalenti din punct de vedere al: coeficientului de inteligenta, varstei, mediului socio-economic
de provenienta si durata consumului de droguri. Autorul a constatat ca subiectii care consuma
amfetamine si barbiturice sunt mai deprimati, pasivi, anxiosi, introvertiti decat consumatorii de
heroina, dar toti poseda o serie de trasaturi comune, cum ar fi desocializare, impulsivitate, etc.
Graf a analizat patru grupe de toxicomani, diferiti in functie de drogul consumat: stimulante ale
SNC, barbiturice, sedative, substante mixte, observind faptul ca profilele dupa MMPI, inainte si
dupa sevraj, difera. Astfel, profilele persoanelor din cele 4 grupe la debutul tratamentului sint

comparabile cu cele ale psihoticilor. La finalul curei, majoritatea scorurilor au diminuat

considerabil, iar profilele observate se apropie mai mult de cele ale psihopatilor, exceptand
consumatorii de substante stimulante ale SNC, care pastreaza un profil de tip schizofrenic.
Intoxicatia cronica, avind ca efect mascarea personalitatii, nu releva o relatie semnificativa intre
personalitatea consumatorilor si tipul de drog folosit.
H. Caglar a comparat 11 cazuri de consumatori de droguri usoare cu 11 cazuri de consumatori de
droguri puternice, constatand la acestia din urma: insuficienta a gindirii rationale; dificultati de
adaptare la realitate; impulsivitate, cu descarcare imediata si masiva a afectelor; problematica de
abandon; relatia cu imaginile parentale perturbate, in sensul ca imaginea paterna este
devalorizata, amenintatoare, iar imaginea materna este lipsita de caldura, oferind doar un grad
redus de securitate; teama de dezorganizare a personalitatii; angoasa; perceperea disforica a
realului; insuficienta simbolizare si fantasmatizare; evitarea contactului cu fiintele umane, care
sint percepute ca ostile si amenintatoare.
Cordier a comparat un lot de 20 de consumatori de droguri puternice cu un lot de 20 de
neconsumatori, folosind "Tennessee Self Concept Scale", cu ajutorul careia se poate masura
perceptia de sine. Cercetatorul a constatat ca toxicomanul prezinta o adaptare defectuoasa in
raport cu propria identitate (inconsistenta perceptiei de sine, imaginea negativa a Eului fizic si a
Eului familial) si in raport cu cadrul de referinta extern, respectiv societatea.
Acelasi autor, folosind IPAT-Cattell, gaseste ca persoanele care consuma droguri puternice
prezinta o anxietate mai puternica, favorizata de o serie de factori cum ar fi: deficitul unei
conceptii acceptabile despre sine insusi si vulnerabilitatea in cadrul efortului de adaptare la
mediul inconjurator datorita unei imaturitati emotionale.
Drogul apare la acesti indivizi, ca o modalitate de a capata incredere in sine si de eliberare de
tensiunea nervoasa.
Portretul toxicomanului este dominat de o descriere negativa, devalorizata a propriei persoane, in
care domina pasivitatea. Toxicomanii au putini prieteni, prezentind tendinta de a se replia asupra
lor insisi. Avand in vedere aceste aspecte, putem spune ca toxicomanul percepe in mod sumbru
viitorul, avind o viziune fara speranta, fara proiecte, placeri sau dorinte.
Aceste lucrari permit evidentierea unui numar de trasaturi ale personalitatii toxicomanilor:
depresia cu devalorizare narcisiaca, impulsivitatea latenta sau manifesta, slabiciunea Eului cu
tulburari de identificare, dificultatea de a accede la relatii amoroase si sexuale stabile.
In opinia lui S. Freud, drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor, responsabil de o
economie de energie psihica.
Fenichel reia aceasta idee, considerind toxicomania o tentativa de a controla experientele
traumatice. Astfel, impulsivitatea este traita in sintonie cu Eul, slabiciunea Eului obiectivinduse
in relatiile subiectului supuse unui sistem pulsional si realitatii. Asemanarea dintre toxicomanie
si psihopatie se evidentiaza in momentul trecerii la act, atunci cind se produce transformarea
dorintei in placere; trecerea la act se realizeaza fara refularea pulsiunilor, cu ignorarea
exigentelor impuse de realitate.
Cea mai mare parte a psihanalistilor constata existenta unei stari depresive la toxicomani.
Rado, adept al psihanalizei, remarca faptul ca farmacotimia (necesitatea de a se droga) este o

forma de inlaturare a depresiei care apare in timpul perioadelor frustrante, drogul aparind ca o
modalitate de a inlatura starea de tensiune.
Cautarea beatitudinii narcisice prin consumul de droguri a fost atribuita, in perspectiva
psihanalitica, absentei interiorizarii imaginii materne. in aceasta situatie, drogul reprezinta o
"mama" securizanta si discreta (4).
Psihologul american Di Mascio si colaboratorii sai au evidentiat existenta a doua tipuri de
personalitate, care difera in mod semnificativ prin raspunsurile la administrarea de droguri
psihotrope: tipul A - practic, sociabil, extravertit, cu nivel redus de anxietate si constitutie
atletica; tipul B - introvertit, obsesiv, nivel ridicat al anxietatii, tendinta la inhibare chiar atunci
cind isi exprima propriile sentimente, constitutie astenica. Experimentele pe care cercetatorii leau efectuat asupra indivizilor avind unul dintre aceste tipuri de personalitate au condus la ideea
ca modul in care reactioneaza o persoana la efectele drogurilor psihotrope depinde de
personalitatea sa si, in special, de introversie/extroversie si nivelul de anxietate. De exemplu,
toleranta la droguri deprimante SNC, cum ar fi barbituricele, depinde de cit de extrovertita este
persoana implicata, ce nivel de anxietate si neuroticism poseda; persoanele anxioase, introvertite,
obsesive, vor necesita doze mai mari de barbiturice pentru a atinge pragul de sedare decit
persoanele extrovertite (3).
Teoriile psihodinamice clasice sustin ca abuzul de droguri reprezinta un echivalent al
masturbarii, un mijloc de aparare impotriva impulsurilor homosexuale sau o manifestare a
regresiei orale.
In prezent, adeptii teoriilor psiho-dinamice afirma ca exista o relatie intre consumul de droguri si
depresie sau consumul de droguri ca reflectare a functionarii unui ego disturbat.
Conform teoriilor psihodinamice, politoxicomanii au mai frecvent in antecedente unele aspecte
particulare, ca: o copilarie instabila, predispozitie la automedicatie si par a fi mai receptivi la
psihoterapie.
Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de cautare a drogului, mai degraba decit
pe instalarea dependentei fizice fata de drog. Se considera ca in inducerea comportamentului de
cautare a drogului sint implicati unii factori comportamentali, ca: efectele de intarire pozitiva
(starea de euforie, inlaturarea anxietatii, prevenirea sau disparitia simptomelor sindromului de
abstinenta, cresterea performantelor fizice si psihice, etc) care accentueaza comportamentul de
cautare a drogului; efectele adverse ale drogului, care slabesc comportamentul de cautare;
capacitatea individului de a discrimina intre efectele drogului si alte substante;
La acesti factori se adauga unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextul social, factorii
genetici, istoricul comportamental, antecedentele farmacologice, mecanismele neuronale care au
la baza unele neuropeptide endogene si monoamine, toate acestea contribuind la efectele de
intarire pozitiva ale drogului (27).
Deniker, in anul 1973, a afirmat existenta unui sindrom deficitar al toxicomanilor, caracterizat
prin: deficit de activitate (mai accentuat la consumatorii de opiacee), care consta din faptul ca
individul nu mai face decit efortul de a-si procura drogul; deficit de functionare intelectuala,
caracterizat prin ideatie lenta, cu referiri vagi si neclare la conceptii mistice orientale, tulburari
ale memoriei de scurta durata; deficit de buna dispozitie si afectivitate, care sta la baza
dezinsertiei familiale, sociale si aderarii la grupuri subculturale, marginale, in care fiecare individ

este izolat, iar afectivitatea este indreptata doar spre drog (23).
Copiii si adolescentii consumatori de droguri prezinta o serie de aspecte particulare ca urmare a
lipsei trasaturilor definitorii de personalitate, ceea ce determina cresterea gradului de
vulnerabilitate a acestora in conditiile unei inductii negative socio-familiale. O parte dintre copii
si adolescenti traiesc un fenomen de inadaptare psihogena, tradus prin: instabilitate afectiva,
sugestibilitate crescuta, manifestari discomportamentale tranzitorii. in cazul instalarii unor stari
nevrotice reactive, se produce o desincronizare intre dezvoltarea normala biologica, psihologica
si sociala indispensabile conturarii adecvate a viitoarei personalitati. Traumele afective traite de
catre copii si adolescenti creeaza conditiile favorabile recurgerii la drog, in special la cei care
provin din familii in care exista consumatori de droguri. Chiar daca drogul este consumat
ocazional, recreational, acesta poate reprezenta elementul trigger al aparitiei toxicomaniei (29).
II. Teorii sociologice privind consumul de droguri
Teoriile sociologice considera ca dependenta fata de drog este un proces social mai degraba
decat o relatie intre proprietatile fizice ale drogului si impactul lor asupra organismului uman.
Consumul de droguri ilicite a aparut ca un fenomen cu dimensiuni sociale in anii 1950-1960, in
cursul masivelor si dramaticelor mutatii culturale ale lumii occidentale. Comunitatile in care se
instaleaza consumul de droguri se gasesc, de regula, intr-o stare de "dezorientare culturala",
cultura inteleasa intr-un sens larg, ca un ansamblu de concepte functionale sau valori prin care
individul se integreaza intr-o comunitate. Aceasta stare de dezorientare este mai pronuntata la
tineri, care in mod firesc se afla la virsta cautarii propriei identitatii si a identitatii lor sociale,
cautare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri apare frecvent asociat cu o
cultura alternativa, atractiva, care este opusa comunitatii in care tinerii nu se simt integrati (8).
In acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a produs in anii
1960, odata cu aparitia fenomenului hippie, ca semn de protest impotriva unei "societati
tehnocratice, dominate de conventii si structuri burgheze, in mare parte ipocrite". Tinerii
apartinand acestei miscari s-au distins de la bun inceput printr-un comportament sfidator,
caracterizat prin: trai in comun pe strada, un aspect exterior particular (plete, purtarea de tunici
indiene, mers descult), amor liber, cersetorie si, mai ales consum de droguri, in special
halucinogene, in cadrul unor ceremonii care imitau religiile orientale.
Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa hippie"; el era promotor al
drogarii cu LSD si, el insusi, toxicoman. Timothy Leary propunea adeptilor sai o mistica
psihedelica bazata pe transe artificiale obtinute cu ajutorul drogurilor.
Tigara de marijuana, alaturi de consumul altor droguri, a devenit un simbol al unei mistici
psihedelice bazata pe transe artificiale si pe o subcultura a dropout-ului, adica a evaziunii din
sistemul social, miscarea hippie aparind ca o forma de inadaptare la exigentele unei societati
dezumanizate de rationalizare. in sensul promovat de miscarea hippie, marijuana a devenit un
simbol al conflictului dintre generatii, al solidaritatii intre tineri, o forma de evaziune dintr-o
societate dominata de adulti (8, 30).
Fenomenul hippie s-a extins rapid in lume, prin imitatie, dar si in semn de protest al tinerilor fata
de societatea in care traiau.
Apogeul nemultumirilor sociale a fost atins in perioada 1968-1970, fiind marcat in unele tari

occidentale de revolte ale tinerilor.

Dupa aceasta perioada de apogeu, miscarea hippie a cazut in desuetudine, disparind treptat. in
urma sa au ramas, insa, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de droguri s-a
manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin cresteri alarmante de la an la an si prin
afectarea unui numar din ce in ce mai mare de persoane, din cele mai diverse categorii ale
populatiei, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din ce in ce mai mult (8).
John Clausen sustine ca dependenta fata de opiacee si, in special, fata de morfina si heroina
reprezinta consecinta unui proces de invatare sociala, rezultat al interactiunii sau asocierii
individului cu alti indivizi dependenti. Initierea in consumul de droguri si adoptarea, in timp a
unei conduite caracteristice toxicomanului, se deruleaza in mod aproape identic in marea
majoritate a cazurilor. Drogul este oferit initial de catre un grup de prieteni, ei insisi consumatori
de drog; tinarului i se propune sa incerce drogul in cadrul unei reuniuni, caracterizata printr-o
atmosfera de grup favorabila acestui gen de experiente. Alteori, tinarul invata sa consume
droguri de la alti adulti sau chiar de la unii membri ai familiei sale. Doar o mica parte dintre
indivizi, circa 10%, cauta ei insisi, in mod voluntar, o ocazie de a consuma drogul si doar citiva
incep consumul de drog la indemnurile traficantilor.
La inceput, drogul are doar rolul de a oferi cautarea unei experiente inedite, utilizarea acestuia de
catre consumatorul "ocazional" fiind in functie de disponibilitatea sa in cadrul grupului. Din
momentul in care consumatorul "ocazional" se transforma intr-un consumator "de cariera", el
descopera o sursa de aprovizionare cu drog mai stabila decit cea oferita de grupul de prieteni. El
isi creeaza o serie de legaturi prin intermediul carora isi poate procura oricind, cu usurinta,
drogul, dar realizarea acestor legaturi presupune ca individul sa fi fost identificat ca un
consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduita de la alti consumatori de droguri
si prin asimilarea experientei acestora si, nu mai putin important, sa fie prezentat unor persoane
potrivite de catre persoane potrivite. Se poate concluziona ca, din nefericire, de cele mai multe
ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de catre prieteni, care deja au cunoscut experiente legate
de drog si care o pot face chiar pentru a obtine profituri din traficul de droguri.
Robert R. Bell arata faptul ca exista o relatie intre saracie si consumul de droguri, dependenta
fiind mai frecvent intilnita in comunitatile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi:
delincventa, abandonul scolar, vagabondajul, somajul, dezorganizarea familiei, iar majoritatea
indivizilor dependenti sint adulti.
Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul ca nu exista un model unic al procesului de
dependenta fata de droguri, valabil pentru toate tarile sau pentru toate zonele geografice. Exista o
baza sociala a consumului de droguri care consta din reactiile sociale indreptate impotriva
consumatorilor, care au ca scop controlul drogurilor si se regasesc in rolul pe care si-l asuma
consumatorul de droguri. De pilda, in tarile in care consumul de droguri este considerat
infractiune, consumatorul este privit ca un criminal, el este fortat sa comita o serie de delicte
pentru a-si procura drogul si pentru a obtine banii necesari cumpararii acestuia. in aceste tari,
consumatorul este supus unor puternice presiuni ale unei adevarate subculturi a drogurilor,
formata ca urmare a exploatarii exercitate de catre organizatiile criminale care monopolizeaza
drogurile, dar si presiunii exercitate de hartuiala politiei, de tratamentele specifice la care este

supus periodic si, de ce nu, stigmatizarii sale de catre restul populatiei. Se poate conchide ca
aceasta veritabila subcultura a consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care
deriva din necesitatea protejarii fata de toate presiunile legale sau ilegale la care este supus
consumatorul, iar pe de alta parte un rol adaptativ, care consta din acceptarea si ajustarea in
raport de existenta sa. Se desprinde, astfel, ideea ca semnificatiile sociale atribuite consumului de
droguri intr-o societate sau intr-o cultura, au o importanta covirsitoare, stilul de viata al
consumatorului de droguri si efectele ce deriva din acest obicei, fiind strins legate de valorile,
normele si asteptarile mediului social (24).
Dependenta fata de droguri ca forma de evaziune - Robert Merton
Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependenta
fata de droguri sa fie pusa in relatie cu formele de adaptare la conditiile sociale.
El arata ca individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale
defavorizate, a incercat sa urmareasca in mod irealist scopuri culturale inalt valorizate de catre
societatea in care traieste, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente in
folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit sa recurga la mijloace ilegitime
(ilicite). Datorita faptului ca nu are acces nici la scopurile propuse de catre societate si nici la
mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la aceasta stare de
discrepanta intre scopuri si mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viata
sociala, care ii permite sa faca abstractie de scopurile culturale si de mijloacele legitime.
Abordarea lui Merton a fost supusa unor critici, exprimate mai ales de catre Marshall Clinard si
Robert Meier, care arata ca evaziunea nu poate fi aplicata intotdeauna consumatorilor de droguri,
care nu sint numai persoane asociale ci pot fi persoane active, integrate in societate, cu
responsabilitati sociale si profesionale (de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin in
contact nemijlocit cu drogurile). De asemenea, consumul de droguri poate fi si expresia unui
comportament inovator, desfasurat in scopul cautarii unor experiente noi si incitante, poate
exprima unele ritualuri in anumite culturi traditionale sau o atitudine de razvratire impotriva
adultilor exprimata de catre adolescenti si tineri (24). Teoria "dublului esec" al consumatorului
de droguri - Richard Cloward si Lloyd Ohlin Richard Cloward si Lloyd Ohlin au reluat conceptia
lui Robert Merton privitoare la evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri, subliniind ca
aceasta conduita nu semnifica doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime,
ci este un "dublu esec" si anume acela de a avea acces atit la mijloace legitime, cit si ilegitime si
de a esua in incercarile de a le utiliza, in ambele situatii.
Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru ca nu este capabil sa utilizeze mijloace
ilegitime pentru realizarea scopurilor datorita prohibitiilor pe care le-a internalizat in structura
personalitatii sale, fie datorita blocarii mijloacelor legitime de atingere a scopurilor.
Se ajunge, astfel, la un dublu esec, care va duce la retragerea individului din societate,
asocialitatea sa, si implicit, recurgerea la consumul de droguri (24).
Relatia anomie-dependenta fata de droguri in conceptia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon
in opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifica intotdeauna o
conduita devianta, avind in vedere faptul ca notiunea de devianta este relativa, dependenta de
conditii de loc, de timp si de cel care o defineste, intelegind prin aceasta ca ceea ce pentru o

anumita clasa sociala, categorie ocupationala sau religioasa inseamna devianta, pentru o alta
reprezinta o conduita normala (de exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu
important pentru o serie de afectiuni, in special respiratorii, dar si obiect de cult, fiind folosita in
ceremoniile religioase).
O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existenta unui context legitim,
nondeviant, ceea ce pune sub semnul intrebarii teoria anomiei si a deviantei a lui Merton.
Lindesmith si Gagnon arata ca starea de anomie poate fi prezenta inainte ca individul sa devina
dependent de droguri, afirmatie exemplificata prin situatia existenta in SUA. in aceasta tara, in
secolul al XIX-lea, dependenta de droguri caracteriza mai degraba indivizii albi si mai putin pe
negri, femeile mai mult decit barbatii si reprezentantii claselor cu statut socio-economic mijlociu
si ridicat decit pe cei din clasele defavorizate. in conceptia celor doi autori, factorul principal
care a determinat schimbari radicale in distributia consumului si dependentei fata de droguri a
fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea la consumul de droguri in
ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat nastere comertul ilicit cu droguri, efectuat de cei
care aveau legaturi cu lumea interlopa, persoane dispuse sa-si asume unele riscuri pentru a obtine
profituri materiale substantiale. Apare astfel ideea ca nu starea de anomie, care era prezenta si in
secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependenta fata de droguri, ci efectele unei
politici oficiale represive si disponibilitatea drogurilor in anumite arii, deci, schimbarea in
oportunitatile utilizarii drogurilor.
Autorii lanseaza ideea ca accesul la droguri este o cauza mai importanta a consumului si
dependentei decit starea de anomie, aducind ca argument faptul ca in rindul medicilor,
asistentelor, farmacistilor, se inregistreaza rate inalte de dependenta fata de droguri. De
asemenea, numarul mare de consumatori si dependenti de droguri din ghetourile negrilor din
SUA este consecinta traficului mai intens de droguri in aceste arii urbane, politicii represive mai
slabe si presiunilor exercitate asupra populatiei din aceste zone de a gasi surse de venit prin
manipularea drogurilor.
Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, conceptiei avansate de catre Cloward si Ohlin,
punind sub semnul indoielii ipoteza conform careia dependenta de droguri este un "dublu esec".
Ei arata faptul ca multi dintre indivizii dependenti de droguri erau delincventi inainte de a deveni
dependenti, datorita accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie facuta o distinctie intre
indivizii care sint ratati pentru ca sint dependenti de droguri si cei care sint dependenti de droguri
pentru ca sint ratati. in opinia autorilor, ipoteza "dublului esec" confunda cauzele cu efectele. in
realitate, cea mai importanta cauza a esecului este chiar consumul de droguri, iar starea de
dependenta mai degraba intensifica starea de anomie decit o determina (24).
Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fata de droguri si
simptomele sindromului de abstinenta.
Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependenta fata de opiacee prin asocierea sa
cu credinta individului ca in momentul intreruperii administrarii drogului, starea sa se va
inrautati datorita instalarii sindromului de abstinenta. Asadar, individul continua sa consume
drogul si devine dependent pentru a evita aparitia simptomelor sindromului de abstinenta. Pentru
ca instalarea procesul de dependenta sa poata fi explicata in acest mod, este necesar ca individul

sa fi trecut prin starea extrem de penibila indusa de sindromul de abstinenta la opiacee si, mai
mult, sa constientizeze aceasta stare, deci sa intervina un element de natura cognitiva.
Conceptia lui Lindesmith conform careia motivatia principala a consumului de droguri pe termen
lung o constituie nu obtinerea euforiei, ci teama de simptomele sindromului de abstinenta, nu a
fost scutita de critici. Astfel, unii autori afirma ca starea de euforie ar putea fi obtinuta si de
indivizii dependenti, chiar daca nu la acelasi nivel ca indivizii care folosesc de mai putin timp
drogul, dar ei nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru asi procura dozele semnificativ
mai mari de care au nevoie pentru a obtine aceasta stare.
Alti autori arata ca, desi Lindesmith a pus accentul in teoria sa pe procesul de invatare sociala si
in mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie sal invete individul, el nu prezinta in
mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele nu pot fi operationalizate si nici
verificabile in mod empiric (24).
Teoria etichetarii sociale a lui Erving Goffman - subculturile consumatorilor de droguri
Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumita
subcultura si sint invatate de catre noul initiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind
cunoscut faptul ca, de cele mai multe ori, individul devine dependent la indemnurile unor
prieteni consumatori. in acest mod, rationalizarile utilizate pentru a justifica consumul de droguri
precum si senzatiile care trebuie sa decurga din acest consum, sint invatate de la alte persoane.
Erving Goffman considera ca indivizii dependenti de droguri sint "devianti sociali", "esecuri in
scenele motivationale ale societatii", "indivizi care par angajati intrun refuz colectiv al ordinii
sociale".
Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obliga pe acesta sa se
asocieze cu alti indivizi aidoma lui, pentru a putea adera la normele si valorile create de
subcultura consumatorilor de droguri si pentru a putea gasi un sprijin in aceste norme si valori.
Includerea individului in subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea conceptiei
de sine, facilitind acestuia sa se transforme intr-un dependent de "cariera". Este vorba despre un
proces de stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. "Cariera" unui individ dependent
de droguri se deruleaza in strada, in special in cartierele periferice ale oraselor, in compania altor
indivizi dependenti, care adera la acelasi sistem de norme si valori sociale si care isi petrec
majoritatea timpului in cautarea unor noi doze de drog, in desfasurarea unor activitati ilegale
(prostitutie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitatile conventionale ocupind doar o mica parte
din timpul lor.
Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizeaza subcultura consumatorilor de
droguri: diferite grupuri din societate se confrunta cu diverse probleme sociale; drogurile
reprezinta un mijloc obisnuit de rezolvare a acestor probleme; grupurile aleg acele droguri care
au proprietatile adecvate pentru rezolvarea problemelor lor; efectele determinate de
administrarea drogului sint interpretate in termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca
drogul este considerat inadecvat, periculos sau necontrolabil in raport cu obiectivele grupului, el
va fi abandonat; indivizii invata diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele
necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alti indivizi care sint deja

consumatori de droguri; in acest sens, este cunoscut faptul ca doar o mica parte dintre indivizi
devin dependenti datorita unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "invata" acest
lucru de la dependentii mai vechi; in cazul in care nu exista nici o norma privitoare la consumul
de droguri, indivizii se gasesc intr-o situatie anomica; situatiile anomice determinate de lipsa
normelor apar in mai multe circumstante, cum ar fi: individul este izolat de o subcultura a
drogului; drogul este introdus recent in tara in care traieste individul; cresterea rapida a
numarului consumatorilor de droguri, fara ca aceasta crestere sa fie sustinuta de o transmitere
corespunzatoare a normelor subculturii drogurilor; reactii sociale incisive care determina
dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea miscarii hippie din San Francisco)(24).
O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent Romania, in ce
priveste consumul de droguri. tara noastra a fost multa vreme izolata, chiar daca prin constringeri
de ordin politic si economic, de astfel de anomii sociale; in plus, Romania nu are in cultura sa
traditionala modele de comportament care sa includa consumul de droguri, factori care au
determinat fragilitatea si vulnerabilitatea deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor.
Fragilitatea este agravata de cresterea incisiva a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a
societatii romanesti spre tarile in care flagelul era deja la apogeu (8). La acesti factori se adauga
starea de anomie in care se afla societatea romaneasca, dar si lipsa pentru o buna perioada de
timp a unor reglementari legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de
droguri.
Anomia microsociala si dependenta fata de droguri
Erich Fromm caracteriza familia ca fiind "agentia psihologica a societatii", mediul prin care
societatea imprima structurile specifice copilului si, astfel, adultului. Dinamica circumstantelor
sociale, personalitatea parintilor si relatiile dintre ei sint deosebit de importante in dezvoltarea
copilului si in cursul pe care il ia procesul sau de dezvoltare (14).
In privinta legaturii existente intre dependenta de droguri si relatia intrafamiliala, se constata
frecvent amestecul mamei in spatiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect lipsa de autonomie a
acestuia din urma. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul esecului interiorizarii precoce
ca urmare a impiedicarii tendintei de separare individualizare a acestuia, proces care, in mod
normal, are loc in cursul primilor trei ani de viata, dar efectele acestui lucru vor aparea evidente
in adolescenta. De asemenea, se apreciaza ca persoanele vulnerabile la consumul de droguri au
prezentat, in cursul primilor ani de viata, o intoleranta la solitudine, ca rezultat al unei dificultati
a relationarii apropiate.
Exista si cazuri in care in istoricul familial al toxicomanilor se regasesc atitudini de ejectie
materna, iar lipsa mamei va fi mai tirziu convertita in alt gen de lipsa (lipsa de drog); aceasta
situatie este intilnita in cazuri de abandon matern.
Prin urmare, copilul poate fi considerat, in unele cazuri, un supliment narcisic, un obiect
complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizarii unui proces de
individualizare. in functie de vicisitudinile traite de catre mama, copilul poate fi ejectat sau
incorporat de aceasta, in ambele situatii el neavind o existenta proprie. Individul care traieste
asemenea relatii intra-familiale va putea atinge un anumit grad de autonomie, o
pseudoindividualizare, utilizind un drog euforizant si anxiolitic, care va avea rolul unui liant

narcisic in relatiile sale interpersonale.

Toxicomanii pot proveni fie din familii organizate, fie din familii dezorganizate. in cazul
familiilor organizate structural, se constata de multe ori existenta unor disfunctionalitati care
constau, cel mai frecvent, din relatii perturbate cu unul dintre parinti, cel mai adesea cel de sex
opus, in timp ce celalalt parinte manifesta o atitudine distanta, punitiva sau absenta. Dar,
disfunctionalitatile familiale pot consta si din relatii conflictuale intre parinti, ceea ce creeaza
premise nefavorabile unei socializari primare adecvate si incorporarii normelor morale ale
societatii.
Consumatorii de droguri pot proveni si din familii exagerat de tolerante fata de comportamentele
descendentilor. Parintii se pot amagi ca este vorba doar despre o problema trecatoare si acest
lucru sa-i determine sa se autolinisteasca, lasind astfel ca situatia sa scape treptat de sub control
(23).
Un aspect deosebit de important este existenta unor cazuri de drogo-dependenta in familiile de
origine ale toxicomanilor.
Un studiu efectuat la Berlin, in anul 1995, care a vizat familiile de origine ale toxicomanilor, a
scos in evidenta faptul ca dintr-un numar de 81 de familii luate in studiu, in 52 dintre ele (64%),
au existat cazuri de alcoolism patern si/sau dependenta de droguri la frati sau surori, in unele
dintre cazuri, existind in familie decese cauzate de droguri. Modul in care modelul existent in
familie se transmite si la alti membri (alti copii din familie), depinde de sexul acestora si de tipul
de adictie. Pentru femei, de exemplu, este mai frecventa situatia in care parintii le ofera un
exemplu de rezolvare a momentelor de criza prin consumul de alcool si medicamente psihotrope.
Pentru barbati, modelul este oferit mai frecvent de catre frati sau surori, de multe ori ei insisi
dependenti de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca abuzurile sexuale in familie se
asociaza frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia (14).
Coadictia (codependenta) este o notiune care a capatat popularitate in ultimii ani, desi unii
specialisti nu o accepta. Este vorba despre cupluri bazate pe o relatie ce este responsabila de
mentinerea conduitei adictive a cel putin unuia dintre cei doi membri. Fiecare dintre cei implicati
intr-o astfel de relatie poate avea un comportament permisiv, care ajuta la perpetuarea situatiei si
un element de baza este insasi negarea situatiei reale. in recuperarea acestor cazuri, o importanta
deosebita revine psihoterapiei care trebuie sa se adreseze, cu precadere, elementelor nocive de
comportament si atitudinii de negare a situatiei de catre membrii cuplului (13).
III. Teorii si date medicale privind cauzele consumului de droguri
Incepind cu utilizarea morfinei pe cale injectabila, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
toxicomaniile au fost considerate adevarate maladii, cu unele caracteristici particulare, de catre
Levinstein, Pichon si Chambard, iar Morel le interpreta ca fiind maladii ale degenerescentei,
alaturi de sifilis, tuberculoza si alcoolism. Aceste adevarate "maladii sociale" sint caracterizate
de o afectare multipla: fizica, psihologica si morala.
Teorii neurochimice
in anul 1954, James Olds si Peter Mildner, au pus in evidenta sistemul de generare a placerii,
denumit si sistemul de recompensa cerebral. Este vorba despre o zona cu un numar foarte mare

de neuroni dopaminergici, conectati cu sistemul limbic si cortex, in aceasta arie actionind

majoritatea drogurilor, iar dopamina fiind considerata "neuromediatorul placerii". Deoarece mare
parte dintre droguri actioneaza pe aceleasi cai, se poate explica de ce un consumator poate trece
cu relativa usurinta de la un drog la altul.
Sistemul de generare a placerii este stimulat, in conditii normale, de unele substante secretate de
organismul uman, care actioneaza pe aceleasi locuri ca si drogurile exogene analoge.
Dupa cum anticipa Baudelaire in lucrarea sa "Invitation au voyage", la inceputul secolului al
XX-lea, "fiecare om poarta asupra lui doza de opiu natural, doza continuu secretata si reinnoita".
Mai tirziu, aceasta idee avea sa fie confirmata prin descoperirea endorfinelor, denumite si
opioide endogene, substante secretate de organismul uman si care actioneaza pe aceiasi receptori
ca si opioidele exogene, motiv pentru care acesti receptori au primit denumirea de receptori
opioizi.
Principalul component al canabisului, delta 9 - THC, actioneaza la nivelul unui receptor specific
aflat la nivelul sistemului nervos central, in concentratie mare in ganglionii bazali, hipocamp si
cerebel.
In 1970, R. Mechoulam a emis ipoteza ca efectul prelungit al cinepii indiene fumate este datorat,
probabil, unui metabolit, deoarece delta-9-THC dispare foarte repede din organism. Acelasi autor
avanseaza ipoteza ca in reactie cu delta 9 THC s-ar forma o enzima care nu exista in mod normal
in organismul uman, enzima care are ca efect oxidarea acestuia in hidroxi-THC. Acesta ar fi
motivul pentru care majoritatea persoanelor care consuma pentru prima data acest drog nu simt
vreo reactie deosebita, deoarece este necesar un anumit timp pentru ca enzima sa fie produsa.
In creierul uman exista un canabinoid natural, secretat endogen, care se leaga de receptori
specifici, denumit anandamida (de la sanscritul "anande", care inseamna extaz, fericire).
Anandamina, derivat al acidului arahidonic, are rolul de a modula o serie de functii, printre care:
dispozitia, memoria, perceptia, motricitatea, coordonarea, postura si tonusul musculaturii
scheletice, somnul, termoreglarea, apetitul si raspunsul imun.
Interesant este faptul ca nu se dezvolta dependenta fata de opiaceele endogene sau fata de
anandamida. Explicatia consta in faptul ca timpul lor de injumatatire este foarte redus (circa un
minut pentru opioidele endogene).
O serie de cercetari au aratat ca organismul uman secreta si benzodiazepine endogene, aceste
substante fiind prezente si in laptele matern, explicind intr-o oarecare masura senzatia de bine a
copilului hranit la sin (23).
Date genetice
Din ce in ce mai multi cercetatori adera la ideea ca in consumul de droguri sint implicati o serie
de factori genetici.
Se presupune ca exista mai multe ge-ne care actioneaza impreuna, determinind vulnerabilitatea
unei persoane fata de abuzul de droguri. Nu s-a stabilit, insa, exact care sint aceste gene. Un
interes deosebit l-au suscitat genele care controleaza producerea de dopamina. Comparind ADNul unor subiecti consumatori de droguri cu cel al unor subiecti neconsumatori, s-a constatat ca
prezinta diferente in ceea ce priveste varianta unei gene ce codeaza o enzima numita COMT

(catecolo-metiltransferaza). Acesta enzima ajuta la inactivarea dopaminei si a substantelor

asemanatoare ei, avind doua forme: cu activitate scazuta ("low activity") si cu activitate crescuta
("high activity"). S-a observat ca forma cu activitate crescuta a genei si a enzimei este intilnita
mai frecvent la consumatorii de droguri.
Se presupune ca genele responsabile de abuzul de droguri ar putea avea efecte de genul: cautare
de senzatii noi, imposibilitatea individului de a se opri odata ce a inceput consumul de drog etc.
(10, 31, 32). Mai mult, aceste gene ar putea oferi indicii pretioase cu privire la persoanele care
sint mai vulnerabile fata de droguri, la ce tip de drog se manifesta vulnerabilitatea si la metodele
de tratament specific in drogo-dependenta.
In prezent, se desfasoara febrile cercetari privind fundamentul biologic si genetic al dependentei
fata de droguri, in scopul gasirii metodelor optime de interventie medicala in astfel de cazuri. in
continuare, sint expuse rezultatele unor cercetari desfasurate de National Institute for Drug
Abuse (10) din SUA.
Cocaina actioneaza prin intermediul sistemului dopaminergic, pe cai care folosesc dopamina ca
neurotransmitator. Exista mai multe tipuri de receptori pentru dopamina, fiecare cu proprietati
moleculare distincte si cu diferite localizari la nivelul creierului. Pornind de la ipoteza ca unii
receptori ar putea juca un rol mai important decit altii in instalarea dependentei fata de cocaina,
un grup de cercetatori de la The Scripps Research Institute din La Jolla, California, au pus in
evidenta la animal faptul ca receptorul D3, aflat la nivelul nucleului acumbens, zona responsabila
de functiile emotionale si endocrine dar nu si de cele motorii, pare a avea un rol central in
utilizarea cocainei. Importanta acestui studiu rezida din faptul ca vor fi posibile terapii specifice
ale dependentei fata de cocaina, care vor reduce consumul de drog, dar fara a produce tulburari
motorii secundare (17).
Prin utilizarea interviului aplicat la 120 de indivizi dependenti de metamfetamina si 63 de
cocainomani, s-a ajuns la concluzia ca exista pattern-uri diferite de utilizare a acestor droguri.
Astfel, in cazul metamfetaminei, individul ia drogul cind se trezeste, dimineata, apoi repeta
administrarea la fiecare 2-4 ore, pe parcursul intregii zile; este ca si cum ar lua un medicament si
nu ar utiliza drogul pentru propria placere. in privinta cocainei, utilizarea pare a avea aspectul
unui consum recreational: consumul incepe seara si continua pina toata cocaina aflata la
dispozitie este epuizata.
Cauza acestei diferente intre cele doua pattern-uri de utilizare este reprezentata de efectele
diferite ale drogului asupra organismului. Metamfetaminele determina eliberarea unor cantitati
mari de dopamina in ariile cerebrale care regleaza senzatia de placere. Cocaina blocheaza
eliberarea dopaminei, ceea ce are ca efect acumularea de dopamina, care produce o stimulare
placuta, continua, in celulele creierului.
Cunoasterea acestor pattern-uri de utilizare ar putea fi utile in tratamentul dependentei fata de
metamfetamina sau cocaina, putind fi identificate circumstantele in care se pot produce
recaderile, diferite momente si locuri in care toxicomanii pot deveni vulnerabili la consumul de
droguri (5, 12).
O serie de cercetari au aratat ca exista unele persoane care au un numar mai scazut de receptori
D2 pentru dopamina, substanta care moduleaza senzatia de placere (1, 6, 7).
Se apreciaza ca un rol major in abuzul si dependenta fata de droguri o au viteza si durata de

actiune a drogului consumat.

Astfel, a fost elaborata teoria vitezei ("rate hypothesis") care arata ca, cu cit viteza, rapiditatea cu
care un drog (precum cocaina sau heroina) ocupa suficienti receptori cerebrali pentru a produce
efecte psihoactive, cu cit euforia consumatorului este mai mare, cu atit acestuia ii place mai mult
drogul si este mai dispus sa-l consume intr-o maniera abuziva.
Modul de administrare a drogului are, la rindul sau, un rol major in instalarea dependentei fata de
drog, deoarece influenteaza viteza de actiune a acestuia. De exemplu, patch-ul de nicotina
(utilizat in tratamentul pe termen scurt al dependentei fata de nicotina), elibereaza lent mici
cantitati de nicotina in singe, spre deosebire de fumatul tutunului care determina patrunderea
brusca a unei doze crescute de nicotina in singe si creier (22, 25, 26).
O serie de studii au evidentiat relatia care exista intre expunerea prenatala la droguri si
vulnerabilitatea adolescentilor fata de droguri, in sensul ca fumatul matern in cursul sarcinii pare
sa nu-i afecteze pe baieti, ci doar pe fete (probabil, unui mecanism hormonal care), prin afectarea
sistemului dopaminergic al fatului, facindu-l mai susceptibil la efectele nicotinei, mai tirziu, iar
expunerea prenatala la droguri, in general, ar putea constitui un factor de risc, de vulnerabilitate a
acestor copii fata de consumul de droguri (18,20).
Dependenta fata de nicotina este oarecum diferita in functie de sexul subiectului. Unele cercetari
arata ca femeile dependente de nicotina sunt afectate mai putin de nicotina insasi si mai mult de
stimuli externi reprezentati de diferite efecte senzoriale la vederea sau mirosirea fumului de tutun
raspunsuri conditionate la acesti stimuli sau placeri sociale asociate cu ritualul fumatului, motiv
pentru care ele renunta mai greu la acest obicei (2, 19, 20).
Recaderea dupa tratamentul dependentei fata de droguri este o problema cu care se poate
confrunta, la un moment dat, orice toxicoman recuperat. De fapt, dincolo de cura de
dezintoxicare efectiva, un loc esential il au modalitatile de a ajuta acesti indivizi spre a mentine
abstinenta.
O serie de studii subliniaza legatura dintre stress si recaderea in dependenta fata droguri.
Toxicomanii sint mai sensibili la stress decit persoanele care nu consuma droguri, stressori de
intensitate minima putind avea efecte devastatoare asupra primilor. Hipersensibilitatea fata de
stress poate fi preexistenta inceperii consumului de drog si poate contribui la initierea
consumului sau poate fi rezultatul efectelor consumului cronic de droguri asupra creierului (11,
15, 16).
De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de modele care au incercat, fiecare, sa explice
cauzele consumului si dependentei fata de droguri.
In ordinea temporala a aparitiei lor, acestea sint:
1. Modelul monovariabil - in care la baza dependentei este plasat doar drogul insusi si cu
efectele acestuia.
Este modelul care a stat la baza prohibitiei alcoolului din SUA din 1919, dar care nu si-a dovedit
viabilitatea.
2. Modelul bivariabil - ia in calcul doi factori: proprietatile drogului si personalitatea
consumatorului.

Acesta este modelul care a stat la baza aparitiei gruparilor Alcoolicilor Anonimi.
3. Modelul trivariabil, introdus de catre Claude Lowenstein, este cel mai complet model,
considerat cel care explica cel mai adecvat instalarea dependentei fata de droguri.
Conform acestui model, la baza instalarii dependentei sint plasati trei factori:
- factorul social (momentul socio-cultural), reprezentat de disponibilitatea drogului, acceptarea
sau rejetarea de catre grupul de egali a consumului de droguri (de exemplu, o parte dintre
veteranii razboiului din Vietnam au renuntat la consumul de droguri dupa intoarcerea in SUA, in
mare parte datorita contextului socio-cultural diferit);
- factorul farmacologic, reprezentat de proprietatile farmacologice dezirabile ale drogului, cele
cautate de individul consumator (de exemplu, starea de euforie);
- personalitatea individului, structura sa psihologica, acesta fiind factorul care explica de ce unii
indivizi devin dependenti si altii nu.
Modelul trivariabil al toxicomaniei sta la baza "triunghiului dependentei", care are o importanta
deosebita in cadrul masurilor de combatere a dependentei de drog. Aceste masuri trebuie sa
vizeze toate cele trei laturi ale triunghiului, prin masuri adecvate si specifice fiecareia.
Factorul social poate fi influentat prin scaderea ofertei de drog, sanctionarea penala a traficului
de droguri, iar in cadrul acestor masuri este recunoscut rolul deosebit de important al suportului
acordat de microgrupul familial.
Factorul farmacologic poate fi influentat prin administrarea, in cadrul curei de dezintoxicare, a
tratamentului cu antagonisti (de exemplu, administrarea de naltrexona) sau a tratamentului de
intretinere (cu metadona sau buprenorfina).
Factorul personalitate individuala este cel mai dificil de abordat, el putind fi influentat prin
masuri psihoterapeutice, aplicate in tratamentul post-cura si care vizeaza construirea unui nou stil
de viata, fara droguri; ideea centrala este aceea ca individul trebuie sa "invete" sa traiasca fara
drog.

Bibliografie
[1]. Brill L., The clinical treatment of the substance abusers, The Free Press, New York, 1981.
[2]. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in family
members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000.
[3]. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970.
[4]. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la pacientii cu
dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi, 1998.
[5]. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology, 53: 435-462,
2002.
[6]. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid peptides into
the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 1433-1439, 1998.
[7]. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press, New York, 1987.
[8]. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi, 2000.
[9]. Gelder M., Gath D., Mayou R., Tratat de Psihiatrie Oxford, ed. a II-a, 1994.
[10]. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior: a study of
monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990.

[11]. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent outpatients, The
American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000.
[12]. Jacobsen L.K. si colab., Substance use disorders in patients with posttraumatic stress
disorder: a review of the literature, The American Journal of Psychiatry, 158:8, 1184-1189, 2001.
[13]. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical Psychiatry,
8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998.
[14]. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., Aspecte morfologice, sociologice si
criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina Legala, vol.4, nr.2,
1996.
[15]. Mathias R., Daughters of mothers who smoked during pregnancy are more likely to smoke,
NIDA Notes, 1995.
[16]. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse, addiction and
treatment, NIDA Notes, 1997.
[17]. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998.
[18]. Nesse R.M., Berridge K.C., Psychoactive drug use in evolutionary perspective, Science,
278:5335, 1997.
[19]. Nestler R.M., Aghajanian G.K., Molecular and cellular basis of addiction, Science,
278:5335, 1997.
[20]. Nestler E.J., Molecular mechanisms of drug addiction, Journal of Neurosciences, 12: 2439,
1992.
[21]. O'Brien C.P., A range of research-based pharmacotherapies for addiction, Science,
278:5335,1997.
[22]. Pierce J.P., Farkas A.J., Giplin E.A., Beyond stages of change: the quitting continuum
measures towards succesful smoking cesation, Addiction, 93, 277-286, 1998.
[23]. Porot A., Porot M., Toxicomaniile, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1999.
[24]. Radulescu R.M., Devianta, criminalitate si patologie sociala, Ed. Lumina Lex, 1999.
[25]. Stoker S., Compounds show strong promise for treating cocaine addiction, NIDA Notes,
1997
[26] Stoker S., Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes, 1997.
[27]. Stolerman I., Drugs of abuse: behavioral principles, methods and therms, Trends of
Pharmacological Science, 13:170, 1992.
[28]. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988.
[29]. selaru M., Drogurile, Ed. Semne, Iasi, 1998.
[30]. Tsou K., Patrick S., Walker M.J., Psychical withdrawal in rats tolerant to delta 9
tetradydrocan-nabinol precipitated by a cannabinoid receptor antagonist, European Journal of
Pharmacology, 280, 1995.
[31]. Turlea S., Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991.
[32]. Uhl G. si colab., Substance abuse vulnerability and D2 receptor genes, Trends of
Neurosciences, 16:83, 1993.

Resurse Internet
Who is using drugs?
www.undcp.org

SSKRP - Bioethics Issues

Highlights Regulations and Governing Documents regarding Bioethical Issues. Includes Articles
and News Items relating to Bioethical Issues. www.sskrplaw.com/bioethics
Monash University - School of Philosophy and Bioethics
University at Clayton, Victoria, presents this school within the Faculty of Arts, and provides
details of its bioethical and philosophical studies and research.
www.arts.monash.edu.au/schools/plb
MCW Bioethics Homepage
Abstracts of articles on bioethics, legislative actions and court decisions, plus reference texts and
position statements.
www.mcw.edu/bioethics
New Christian Bioethic
E-book by Cardinal Tettamanzi, archbishop of Genoa, can be downloaded.
www.bioeticacristiana.it/frame_ebken.htm