Căsătoria-temă de discuţie

Vorbeau ăştia(scumpii mei colegi) astăzi la şcoală despre căsătorie. Chestii de gen eu
nu o să o fac aşa de tânăr bla bla …
Şi mă gândeam eu aşa la ce aş fi răspuns dacă mi s-ar fi pus întrebarea dacă aş face
pasul acesta de tânără ce aş fi spus?Acum un an aş fi spus în nici un caz,şi probabil că şi
acum aş fi spus la fel poate ezitând un pic,dar…
Şi totuşi zic eu că aş face-o,adică cunoscându-mă pe mine fire zănatică şi
independentă nu aş vedea un motiv pentru care nu aş face-o. Sunt sigura că nu aş fi ţinut
cont de părerile altora care m-ar sfătui să renunţ la idee. Şi faza cu tipul
potrivit,bineînţeles că aş considera ca e potrivit ,dacă nu ar fi aşa nu aş mai ieşi cu el,că la
ce încăpăţânată sunt eu în privinţa tuturor…Aa şi încă o chestie şi tata zicea că o se
însoare la patruzeci de ani şi a facut-o la nouăsprezece,asta pentru că am aparut eu dar…
dacă ar fi ales să nu se însoare nu cred că l-ar fi omorât nimeni cu pietre,adică aceasta se
întâmpla în 1992,şi nu in 1700.
Şi nu înţeleg de ce cred unii că un astfel de legământ ar fi un eşec garantat?Eu pornesc
cu ideea că va ieşi excelent. Şi nu văd neapărat necesitatea de a-ţi înjosi partenerul,de a
arunca cu ceşti de cafea în el,de a-i adresa cuvinte urâte sau alceva. Şi nu vad problema în
felul următor:nu cred că nu poţi să ţi la cineva deloc,chiar dacă te enervează,are un
caracter mizer sau alceva,şi chiar dacă nu e iubirea pasională la care ai visat ,dar nu poţi
fi atât de ignorant încât să nu-ţi pese deloc.
Aşadar aş face-o chiar dacă îmbătată de un sentiment de moment!