Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Relatii Internationale si Stiinte Politice Administrative

Evolutia factorului mass-media in Franta

Efectuat: Valentin Triboi gr. 303 RI

Controlat: Morari C.

Originile presei
Ziarele au ramas pana si acum cea mai functionala forma de mass-media in Franta contempoana. Prima
presa periodica saptamanala La Gazette a fost publicata in 1638, pe cand primul ziar national zilnic, Le
Journal de Paris, a aparut in 1777. In ciuda unor explozii scurte a noilor titluri de ziare dupa Revolutiile din
1789 si 1848, o expansiune larga si semnificatifa a ziarelor de stiri a avut loc in ultimul sfert al sec.
XIX. Mai mult, in anii dintre colapsul celui de-al Doilea Imperiu in 1870 si inceputul Primulu
Razboi Mondial in 1914- asa numita era de aur a presei franceze. Ziarele au avut parte de o
expansiune masiva atat in numarul titlurilor cat si cel al cititorilor. Ca rezultat, in 1914, cu un numar
de printari ajuns la peste 9 milioane de copii, Franta ocupa pozitia de pol in circulatia ziarelor zilnice
pe cap de locuitor: 244 de copii pentru fiecare 1000 de locuitori, comparand cu doar 73 in 1881. Prin
folosirea tehnicilor de printare in masa, industrializarea procesului de publicare a dus la o micsorare
a pretului, care insa a adus si la imbunatatirea vanzarilor. In acelasi timp, intregul proces a gasit o
necesitate de industrialisti si finantatori, care aveau sa fie pregatiti pentru a investi in presa asemenea
unei intreprinderi. Tinand cont ca progresul in tehnologie ar aduce rapiditate in crearea unui noi pieti
populare de ziare, ei au observat si considerat presa ca pe un sector potrivit pentru exploatare si
profit. In 1863 vinzarile pentru Le Petit Journal la un raport de 5%, au dus la
introducerea in market a ceea ce urma sa devina ziare de circulatie in masa. Patru ziare, Le Petit
Journal, Le Petit Parisien, Le Journal si Le Matin fiecare aveau un numar zilnic de rotatie de peste
un milion de copii, in special in contextul inceperii Primului Razboi Mondial. Intre timp, relatia
dintre stat si pressa s-a schimbat radical. Garantind libertatea opiniei si dreptul de a publica, reforma
a adus sfarsitul a unei varietati de practici, precum cenzura, restrictii legale asupra continuitului si
restrictii financiare, toate care au blocat functionarea unei prese libere in trecut.
Intr-un sfarsit, Primul Razboi Mondial a dus la un capat inglorios al erei de aur a presei, motiv
fiind faptul ca inacurateatea si fara-de-limita conceptiei natinonale a dus la o instrainare a cititorilor,

care deasemenea a adus la probleme majore economice.

In cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, multe din ziare erau condamnate pentru faptul ca ar fi
dirijate de catre fortele naziste ocupante. Astfel, din 206 de ziare zilnice, doar 28 aveau potentialul
de a functiona in perioada de dupa razboi. Perioada post- Liberatorie a cunoscut o crestere
considerabila a producerilor ziarelor. De atunci, fiind asistata de o varietate de reglementari in cadrul
legislaturii, presa a urmat un vector de crestere in producerea si industrializarea acesteia.

Broadcasting-ul
Broadcasting-ul francez a pornit in special din nevoia de reorganizare de fupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial. De nemirare faptul e ca media radio s-a marit foarte putin cu doar 5.5
milioane de seturi in 1946, in comparatie Marea Britanie care avea aproximativ de doua ori mai
multe unitati in acelasi an. Principala ingrijorare pentru politicienii francezi nu era atat sa incurajeze
cererea consumatorului cat sa asigure servirea radioului statului in post-razboi. Rolul jucat de radio
in timpul conflictului avea un efect de rasturnare asupra politicii de broadcasting a Frantei odata ce
pacea era returnata si avea un impact crucial asupra organizatiei si dezvoltarii mediului.
Deasemenea, rolul radioului a fost un factor decisiv in formularea politicii de difuzare de catre
fortele active a Rezistentei, timp cat era decisa ca in timpul razboiului serviciul de difuzare ar ajunge
sa fie nationalizat, urmat astefel de Eliberare. Cu toate lincetele de emisie a posturilor private
anulate, unele posturi au fost lasate sa functioneze insa intr-o forma mult mai restrinsa. Restul
echipamentelor radio erau luate de catre stat astfel schimband intregul proces intr-un serviciu al
statului. Acelasi caracter a fost pastrat pana in aproximativ anii 80 atunci cand se manifesta procesul
de liberalizare a radiodifuzarii, odara cu venirea lui Franois Mitterrand la puterea celei de a cincea
Republica Franceza.

Televiziunea
Comparata cu alte state industrializate precum SUA si Marea Britanie, Franta avea sa intre slab in
era televiziunii. Cu toate ca televiziunea franceza a fost oficial deschisa in 1935 iar transmisiunea
regulata incepusera dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, abia la sfarsitul anilor 50 masa audientei
a inceput sa creasca considerabil. In 1961, mai putin de 20% din locuitorii Frantei detineau un
televizor, pe cand 80% detineau un radio. Numarul telespecatorilor a crescut de la 2 milioane in
1960 la peste 10 milioane in 1969. Timpul petrecut in fata ecranelor de catre un adult francez
deasemenea a crescut de la 57 de minute in 1964, la 107 minute in 1969 zilnic. Un al doilea canal
national de televiziune a fost deschid in 1964, pe cand televiziunea color a aparut in 1967.
Programele zilnice au reusit sa se dubleze in cursul a 10 ani. Aceste masuri nu doar ca au adus la
marirea spectatorilor, si a adus si la cresterea considerabila a vanzarilor seturilor TV.
La sfarsitul anilor 60 televiziunea a inlocuit practic presa si radio reusind sa devina principala sursa
media a informatiei internationale si cele nationale pentru publicul francez, pastrandu-si statusul
pana si astazi. Deasemenea televiziunea a devenit principala sursa de divertisment si probabil cel
mai important si influen promotor al culturii. Televiziunea a fost responsabila pentru o varietate de
fenomene sociale, precum declinul obisnuintei de a vizita cinematografele si cititul ziarelor.
De la inceputul transmiunii publice de dupa Liberalizare, televiziunea a fost creata in cadrul
monopoliei de difuzare a statului, insa pe cand natura specifica a impactului televiziunii asupra
sferei politice si culturale poate fi deschisa unor dezbateri, nu este nici o indoiala ca atunci de cand
General de Gaulle s-a retras din oficiul prezidential in 1969, televiziunea a devenit de atunci cea mai
influenta forma de mass-media din istoria Frantei.