Sunteți pe pagina 1din 21

TURISMUL IN ECONOMIA NATIONALA

1.1 LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIE


In noianul de transformari produse in viata social-economica dupa al IIlea razboi mondial introducerea automatizarii, folosirea ciberneticii si
tehnicii de calcul in diverse sectoare de activitate, industrializarea agriculturii,
conturarea stiintei ca ramura de productie, modernizarea mijloacelor de
transport,

societatea

omeneasca,

indiferent

de

forma

relatiilor

de

productie, de sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara


planetara. Societatile industrializate, mai mult sau mai putin dezvoltate, au
ca trasatura definitorie o importanta concentrare a populatiei in centre
urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari
ale locuitorilor de scolarizare si de munca, ale cailor si mijloacelor de
transport, ale familiilor in blocuri de locuinte. Societatea industrializata ofera,
prin organizarea stiintifica a productiei si a muncii, prin tehnologia moderna
si

concentrarea

intreprinderilor

producatoare,

posibilitati

nelimitate

de

crestere a productivitatii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor


societatii, intre care : cresterea veniturilor si a puterii de cumparare, sporirea
duratei timpului liber, prin reducerea zilei si a saptamanii de lucru, prin
marirea concediilor, cresterea sperantei de viata, dezvoltarea si modernizarea
mijloacelor de informare.
Insa, in acelasi timp, societatea industrializata are si efecte negative
asupra membrilor ei, acestea manifestandu-se sub forma agresivitatilor
biologice (poluare, lipsa de miscare), precum si a celor de ordin

nervos

(stresul psihic, constrangerile din viata sociala si profesionala).


De

aici,

si

nu

numai,

dorinta

si

tendinta

oamenilor

societatii

contemporane de a-si petrece timpul liber calatorind, cautand sau visand la


colturi linistite din natura, vizitand orase si sate pentru a cunoaste oameni si
locuri, sau pentru a-si ingrijii sanatatea. Si cum numarul populatiei a crescut
considerabil in majoritatea tarilor, iar influenta factorilor distanta-timp a fost
diminuata simtitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul ca
modalitate de petrecere placuta si utila a timpului liber a cunoscut o

"explozie" fara precedent, constituind una din cele mai remarcabile trasaturi
ale epocii contemporane.
Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei
moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de
evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul
antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante
asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.
Turismul

prezinta

trasaturile

unui

domeniu

distinct

de

activitate

constituindu-se, asa cum apreciaza unii autori * , intr-o ramura a economiei


nationale, ramura care, prin specificul sau, se integreaza in sectorul tertiar.
Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de
specialitate evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra
economiilor, societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta". **
Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza
ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de
diversificare

structurii

economice,

ca

parghie

de

atenuare

dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a


nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o
complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele
unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o
modalitate superioara de organizare a timpului liber.
Importanta sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele
aspecte:

Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al


omului contemporan, pentru care turismul ofera solutii la constrangerile
de tot felul la care acesta este supus.

Gheorghe Barbu (coordonator) "Turismul in economia nationala", Ed. Sport-

Turism, Bucuresti 1998


**

Pierre Py "Le tourisme. Un phnomne conomique", La documentation

franaise, Paris, 1986

Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura,


de instruire si civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a
populatiei locale aflata in zonele receptoare de turisti.

Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin


faptul ca-i ofera acesuia destinderea, refacerea fortei de munca prin
odihna, miscare, tratamente balneo-medical.

Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina


cresterea calitatii vietii) cat si in mod indirect (determina cresterea altor
ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul calitatii vietii).

Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si


consultarea de opinii ceea ce conduce la desavarsirea formarii
intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai
buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.

Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a


legaturii dintre natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri
intre popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si


economic, putand fi subliniate cu urmatoarele:
Turismul indeplineste o functie economica importanata intrucat contribuie
la creearea si utilizarea venitului national.
Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone, asigurand
eliminarea decalajelor interregionale.
Activitatea turistica face posibila preluarea unei parti a consumului intern
casnic si antrenarea circulatiei banesti, determinand atenuarea
fenomenului inflationist.
Turismul valorifica zonele bogate in resurse turistice naturale si antropice
neepuizand "materia prima", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi
puse in valoare in cadrul altei activitati.
Turismul prezinta si vocatie ecologica intrucat, in strategia dezvoltarii
turistice, se impun masuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale
a existentei umane, a peisajului, a apei, a aerului, florei, faunei.

Turismul se constituie intr-o importanta sursa de valuta fara a necesita


eforturi deosebite pe plan extern, o sursa de valorificare in conditii mai
avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor
mijloace destinate exportului; turismul se manifesta ca un important
capitol al exporturilor denumit export intern* , oferind piata de desfacere
unei game variate de produse si servicii care, in alte conditii nu se pot
exporta sau se exporta in cantitati mai mici, cu eforturi si riscuri mai mari.
Aceasta forma de export, caracterizata prin consum la locul de productie
si eterogenitatea produselor si serviciilor solicitate este si foarte eficienta:
ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport,
promovare, a taxelor vamale, comosioanelor. Turismul international
influenteaza balanta de plati prin intermediul balantei valutare a
turismului care, in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau
agrava o balanta de plati deficitare.
Pe langa efectele economice si sociale directe, turismul determina
obtinerea unor efecte indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri si
sectoare ale economiei (industriei, agricultura, transporturi, etc.), in asa
numitul efect mutiplicator.

1.2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA TURISMULUI


Cresterea spectaculoasa a circulatiei turistice, diversitatea implicatiilor
sale, evidentiaza evolutia turismului sub incidenta unui complex de factori.
Cunoasterea acestor factori care determina si favorizeaza turismul este tot
mai necesara in conditiile economiei concurentiale, in planificarea dezvoltarii
turistice zonale sau nationale, in promovarea produselor turistice, in
cercetarea de marketing. Acesti factori sunt diferiti si participa in proportii
diferite la determinarea fenomenului turistic, si de aceea este dificila
stabilirea si cuantificarea influentei fiecaruia.
In teoria turistica exista numeroase criterii de clasificare a acestor factori,
si anume:
*

R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu "Economia turismului", Ed. Ec., Buc. 1991

a) Dupa natura social-economica; avem factori:

Economici: nivel de dezvoltare economica, veniturile populatiei, preturile


si tarifele, oferta turistica.

Tehnici: infrastructura generala si turistica.

Sociali: timpul liber, urbanizarea, somajul.

Demografici: populatia in dinamica, structura si durata de viata.

Psihologici: nivelul de instruire, dorinta de cunoastere, motivatia.

Organizatorici si politici: formalitatile vamale, facilitati in turismul


organizat, regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor, acorduri intre state
cu privire la libera trecere a turistilor.

b) Dupa durata actiunii lor in timp, factorii pot fi:

Permanenti: cresterea timpului liber, cresterea veniturilor, diversificarea


ofertei turistice, perfectionarea sistemului de protectie sociala,
imbunatatirea raportului calitate-pret, modernizarea infrastructurii si a
bazei tehnico-materiale.

Conjuncturali: crize economice, calamitati naturale, conditii meteo


precare, confruntari armate.

c) Dupa importanta lor in determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi


clasificati in:

Primari: oferta, veniturile, timpul liber, migratia populatiei.

Secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza, varietatea


serviciilor suplimentare.

d) Dupa influenta asupra laturilor corelative ale pietei, avem:

Factorii cererii: urbanizarea, veniturile, timpul liber, dinamica populatiei.

Factorii ofertei: diversitatea si calitatea serviciilor, preturile, calitatea


personalului, diversificarea agrementului, dotarea bazei tehnico-materiale.

e) Dupa gradul de atractivitate, exista:

Factori de atractie: peisaje inedite, factori naturali de cura, ospitatlitatea,


atractii antropice, manifestari cultural-artistice si sportive de amploare.

Factori relativi restrictivi: artere rutiere aglomerate, zone poluate.

1.3 STUDIUL MOTIVATIEI TURISTICE


Consumatorul

de

produse

turistice

este

fiinta

umana,

iar

comportamentul lui este rezultatul unor comunicatii de natura speciala dintre


el

si

mediul

inconjurator.

Pentru

intelege

deci

comportamentul

consumatorului de produse turistice va trebuii sa tinem seama de natura sa


umana, sa intelegem si sa cunoastem psihicul uman si functiile lui.
Intelegerea mecanismului de transformare a stimulilor in reactii, respectiv in
motivatie si comportament (decizii), reprezinta elementul fundamental al
intelegerii mecanismului pietei turistice insasi. Acest lucru apare foarte clar
daca privim piata turistica drept o insumare globala a comportamentelor de
cumparare ale membrilor unei colectivitati demografice delimitata spatial si
temporal. Deciziile de cumparare a produselor turistice nu sunt in fapt altceva
decat concretizarea cerintelor de consum turistic ale membrilor acelei
colectivitati, cerinte exprimand motivatiile individuale ale acestora.
Iar motivatiile turistice sunt la randul lor, legate de stimulii interiori ai
individului, precum si de incitatiile mediului inconjurator.
Din multitudinea de nevoi carora omul trebuie sa le faca fata, cea de
turist este de ordin superior manifestanduse evident numai dupa ce au fost
deja acoperite nevoile de pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow.
La baza activitatii de deplasare de la locul de resedinta spre alte locuri
stau o serie de motivatii. Motivatia turistica cuprinde, in esenta, trebuinte,
impulsuri, intensitati, valente si tendinte specifice avand carcter personal,
influentate de o multime de factori dintre care nu lipsesc aspecte ale
mediului, atitudinile fata de acestea si fata de propria persoana, scopul
constient ca raspuns pragmatic la trebuinte.*
In

cercetarea

stiintifica

turistica,

diferitele

neveluri

ale

motivatiilor umane propuse de A. Maslow (1970) se regasesc astfel:

R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu Op. citata

piramidei

a) motivatia sociala (de adeziune, de apartenenta la grup, comunitate


culturala) se identifica in nevoia omului de a cauta grupul de excursionisti,
de a se integra in acest grup.
b) motivatia cognitiva: se identifica cu nevoia de cunoastere a traditiilor,
obiceiurilor, mestesugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizatie.
c) motivatia de concordanta intre cunostere, simtire si actiune: contribuie la
integrarea personalitatii si se regaseste in actiunile turistice cu caracter
coparticipativ in nevoia de a gasi locuri linistite in mijlocul naturii.
d) motivatia de repaos si de reconfortare ca principala motivatie turistica
este satisfacuta printr-un complex de conditii si de mijloace in afara
resedintei indivizilor.
e) motivatia estetica: exprima tendinta omului spre frumos, spre arta,
cultura si civilizatie, spre peisaj indit.
Motivatia turistica se regaseste in unul din urmatoarele scopuri:
destindere, divertisment, dezvoltare, si niciodata nu este pura.
In literatura de specialitate ** au aparut si alte forme de manifestare a
motivatie turistice:

motivatia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu


stresant, obositor

motivatia de recuperare ca necesitate biologica

motivatia etnica oportunitatea de intoarcere la radacini, de intarire a


legaturilor familiale

motivatia ludica dorinta de intoarcere in copilarie

motivatia de oportunitatea obtinerii sau pastrarii a prestigiului pentru


alinierea la standardul de viata care asigura un anumit prestigiu social

motivatia legata de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituale a


individului care doreste sa se apropie de natura, de o anumita cultura (de
exemplu: oferta de turism rural)

**

C. Cristureanu "Note de curs". ASE, Buc., 1997

motivatia de activare onirica: foarte mult timp turismul a reprezentat un


vis pentru multi consumatori de turism. Astazi, turismul intra tot mai mult
in sfera serviciilor necesare devenind "un bun de larg consum"

motivatia educationala

motivatia de shopping

1.4 PIATA INTREPRINDERII TURISTICE SI DINAMICA EI


Intreprindere turistica apare in carul pietei in calitate de ofertant,
adresandu-se cu serviciile sale atat clientilorproveniti din alte zone cat si
celor domiciliati in zona de amplasare a unitatilor. Pe aceasta baza se poate
aprecia ca piata intreprinderii turistice przinta, din punct de vedere geografic,
doua componente:
-

una locala, in cadrul careia are loc confruntarea unei parti a ofertei cu
cererea din perimetrul in care este amplasata intreprinderea

una nationala si internationala in cadrul careia se confrunta oferta de


servicii cu cererea provenita din alte zone.
Piata turistica este o componenta de baza a mediului economica-social,

un element important al pietei serviciilor de consum, alaturi de servicii


personale, de sanatate, de invatamant.
Piata turistica este sfera de interferenta a ofertei turistice materializata
prin productia turistica si cererea turistica materializata prin consum. Intrucat
loul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a
cererii, interferenta se va transforma in suprapunere in timp si spatiu a celor
doi factori, prin intermediul consumului turistic.
In raport cu piata totala, piata turistica prezinta o serie de particularitati
determinate de actiunea a diversi factori, cat si de modul concret de
manifestare a elementelor deifinitorii ale pietei, respectiv oferta si cerere.
Dintre particularitatile pietei turistice, cele mai importante sunt*:

piata cu finalitate specifica. Consumatorul de produse turistice doreste


sa-si procure satisfactiile pe care le genereaza actiunile respective, fara a
avea ca scop final achizitionarea si consumul produsului turistic.
piata puternic segmentata. Staisfactiile procurate sunt individualizate
prin oferta, iar preferintele consumatorilor de produse turistice sunt
individualizate prin cerere. Atat oferta cat si cererea conduc la
segmentarea pietei in grupuri foarte mici mergandu-se pana la
individualizare.
piata cu o complexitate aparte in timp si spatiu. Dorinta de cumparare
incepe odata cu perceperea ofertei turistice de catre consumator, sub
forma unei imagini construite prin sintetizarea tuturor informatiilor
primite. Decizia de cumparare este luata de catre consumator pe baza
acestor imagini, iar livrarea propriu-zisa are loc mai tarziu, odata cu
consumul
piata multidimensionala. Nu totdeauna consumatorul este cel care
decide asupra unui produs (serviciu) turistic, pe piata turistica existand
persoane care initiaza, influenteaza, decid, cumpara si utilizeaza, care se
numesc participanti la cumparare.
piata cu risc mai accentuat. Riscul porneste de la crearea imaginii, de
la perceperea ei si formarea cererii si continua pana la consumul
produsului turistic.
Piata turistica in ansamblu, precum si partile sale componente evolueaza sub
influenta a numerosi factori. Acestia determina modificari atat in volumul cat
si in structura pietei.
Principalii factori ai dinamicii pietei turistice sunt:

Volumul structura si calitatea resurselor turistice: exprima potentialul


turistic al unui anumit teritoriu. Un potential turistic ridicat determina o
capacitate a pietei turistice ridicata. Aceasta capacitate poate fi numai
potentiala, ea trebuind sa fie pusa in valoar prin lucrari de amenajare
turistica. Posibilitatile de amenajare depind, la randul lor, de gradul de

accesibilitate a resurselor, de investitiile alocate pentru lucrari de


amenajare, de posibilitatile tehnice existente la un moment dat.

Gradul de amenajare turistica determina, la randul lui, piata turistica. Un


teritoriu valorificat suficient ofera posibilitati mai mari de extindere a
pietei pe cale extensiva, in timp ce un teritoriu valorificat integral ofera
posibilitati de extindere a pietei exclusive pe cale intensiva.

Nivelul de dezvoltare a infrastructurii ofera posibilitati mai mari sau mai


reduse de valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o
oferta potentiala va fi mai usor valorificat in consecinta, si posibilitatile de
extindere a pietei sunt mai ridicate.
Factorii enumerati se coreleaza, in general, cu oferta de servicii turistice,

pe langa acestia, o serie de factori actioneaza asupra cererii, iar prin


intermediul acesteia asupra pietei. De exemplu factorii geografici imprima
pietei turistice o sezonalitate pronuntata, caracterizata prin unul sau doua
puncte de maxim si minim in cursul unui an calendaristic.
Intre factorii cu actiune specifica, o mare importanta prezinta durata
concediilor, dimensiunile timpului liber, volumul cererii satisfacute precum si
programarea vacantelor. Exista si o serie de factori care determina exclusiv
piata externa: factorii politici, climatul internationali, legislatia si in special
cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de cunoastere a ofertei turistice.
Factorii conjunturali au de regula o actiune de scurta durata, dar
determina in anumite perioade reorientari ale fluxurilor turistice.

1.4.1 CEREREA TURISTICA


Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi
manifesta dorinta de ase deplasa periodic si temporar "in afara resedintei
proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul
de destinatie". Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea turistica
se formeaza la locul de resedinta al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat
prin diverse trasaturi economice, etnice, sociale, politice, iar consumul

turistic se realizeaza in bazinul ofertei turistice, implicand deplasarea, si se


deruleaza inainte de deplasarea spre bazinul ofertei, in timpul deplasarii si la
locul de destinatie.
Factorii determinanti ai cererii turistice si ai evolutiei acesteia sunt foarte
diversi, literatura de specialitate sugerand o multitudine de posibilitati de
clasificare a acestora. Daca se ia in calcul orientarea spre consum a
fenomenului turistic se poate concluziona ca factorii cererii pot fi grupati in
doua categorii: economico-sociali si motivationali.
Factori economico-sociali:
Factorul demografic: are un rol primordial in stimularea activitatii
turistice, intrucat acesta este purtatorul cererii. Factorul demografic isi
manifesta incidenta asupra turismului, stimulandu-l in acele regiuni in
care exista conditiile materiale sociale si culturale care decurg din
dezvoltarea economica.
Gradul de urbanizare: impune o anumita structura si dezvoltare
economica generatoare de impulsuri motivationale si disponibilitati
materiale reflectate in cerea turistica. Cu cat gradul de urbanizare este
mai ridicat cu atat creste cererea de turisti care vor sa evadeze din mediul
urban.
Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice intrucat cea
mai mare parte a deplasarilor in scop turistic se realizeaza in perioada
timpului liber: concedii, vacante, week-end.
Venitul reprezinta componenta materiala, baza participarii la circulatia
turistica. Veniturile individuale sunt determinante pentru a include cererea
turistica in cadrul cererii de consum a populatiei unei tari. Venitul destinat
activitatii turistice reprezinta ceea ce ramane din venitul individual dupa
satisfacerea necesitatilor vitale, asa numitul "consum obligatoriu" care nu
poate fi redus.
Turismul se incadreaza in categoria necesitatilor create, determinat de
cresterea gradului de dezvoltare economica, de mentalitatea oamenilor,
obiceiuri, traditii, cultura.

Factori motivationali
Psihologii considera ca cererea turistica este generata de necesitati
biologice si psihologice, turismul asigurand obtinerea echilibrului ca factor
compensator al existentei cotidiene. Acest lucru este posibil ca urmare a
celor trei functii pe care le indeplineste turismul:
-

Destindere-odihna, eliberare de stresul rezultat din conditiile de munca


si de viata.

Divertisment: da continut dinamic destinderii, presupunand cautarea


unor satisfactii, placeri, confort, agrement.

Dezvoltare determinata de posibilitatea pe care o ofera turismul de


largire a orizontului de cunostinte si preocupari.

Cererea turistica poate fi impartita in mai multe grupe pe baza unor


criterii psihologice respectiv din punct de vedere al atractiei turistice generate
de categoria psihologica a individului:

Cererea psihocentrica: prefera zonele turistice cu amenajari ce au un grad


ridicat de confort, cu servicii de calitate care, in general, reproduc
conditiile de viata de la locul de formare a cererii. Este specifica populatiei
cu venituri medii si ridicate, de varsta mijlocie sau inaintata, din regiuni
dezvoltate economic.

Cererea alocentrica: prefera regiuni turistice putin cunoscute cu dotari


materiale minime dar cu atractii naturale sau culturale deosebite. Este
specifica populatiei tinere, cu venituri medii sau scazute, care prefera o
dora de risc pentru a obtine satisfacerea motivatiei. Turistii respectivi sunt
cunoscuti ca turisti exploratori.

Cererea quasipsihocentrica: prefera oferta turismului de calitate ridicata


care sa reproduca conditiile de viata de la locul de resedinta, dar care
ofera satisfactia de consum prin specificul pe care-l prezinta din punct de
vedere material sau natural. Purtatorii acestui tip de cerere calatoresc la
distante mari in tari cu acelasi grade de dezvoltare economica, populeaza
statiunile la moda, fiind exigenti cu calitatea si platind preturi
corespunzatoare.

Cererea quasialocentrica cauta satisfactia consumului turistic in marile


contraste existente intre civilizatii, culturi, natura de la locul de destinatie
si cele de la locul de resedinta. Pretentiile sunt legate de motivatia
principala a calatoriei si mai putin de elementele functionale ale ofertei.

Cererea mezocentrica este o categorie intermediara ce echivaleaza cu


marea masa a turistilor care calatoresc pentru odihna in vacanta in
varianta turismului organizat.
Cererea turistica se manifesta intr-un numar infinit de variante, nuantate

de la un client la altul in functie de tipologia socio-profesionala, familiala si


forma de turism de caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat, de sursele
financiare disponibile si motivatiile de consum turistic. Cererea turistica are
un grad de spontaneitate mai mare decat cererea de marfuri. Ea este generat
de motivatia turistica aceasta fiind totdeauna profund personala si subiectiva.
Cererea turistica, exprimand un cerc de nevoi de ordin superior este
extrem de elastica fata actiunea factorilor de influenta.
Factorii psihologici conjuncturali si geografici, de exemplu, pot determina
modificari importante in orientarea fluxurilor de turisti. Datorita factorilor
geografici, cererea pentru anumite produse turistice prezinta un pronuntat
caracter sezonier. Aceasta se manifesta printr-o presiune puternica asupra
ofertei in perioada de sezon "plin", cand cererea depaseste semnificativ
oferta, si printr-o depresiune in perioada de extrasezon, cand cererea
coboara mult sub nivelul ofertei.
Caracterul rigid al ofertei impune satisfacerea cererii prin "migrarea"
turistului pana in zona de existenta a produsului turistic, ceeace face ca
cererea sa aiba un mare grad de mobilitate. Deplasarea unor categorii de
purtatori ai cererii turistice de o mare diversitate in ceeace priveste nevoile
exprimate, imprima si cererii un caracter extrem de eterogen. Aceasta
eterogenitate a purtatorilor cererii implica utilizarea in cadrul cercetarilor de
marketing a unui instrumentar de mare finete si rigurozitate.
Cererea turistica se manifesta diferentiat ca volum si structura, atat in
timp cat si in spatiu, in functie de formele de turism practicate, de

diversitatea produselor turistice din cadrul fiecarei forme de turism, de


destinatiile calatorilor, de scopul lor, de durata sejurului.
In cadrul planificarii de marketing in turism sunt importante cunoasterea
si evaluarea diferitelor forme de manifestare a cererii turistice si anume:

Cererea turistica potentiala: cuprinde numarul persoanelor care, desi nu


cumpara sau utilizeaza in mod curent un anumit produs sau serviciu,
dintr-un motiv oarecare, in viitor o pot face. Cumpararea se va realiza
atunci cand anumite circumstante se vor schimba (venituri disponibile,
acces, probleme de sanatate); in acest caz, cererea potentiala se va
transforma in cerere efectiva.

Cererea turistica efectiva: cuprinde numarul de turisti care cumpara sau


utilizeaza un produs sau serviciu.

Cererea suprimata: cuprinde numarul de persoane care nu utilizeaza sau


nu cumpara un anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme
impuse de oferta. Aceata cerere, care se mai numeste si "cerere latenta",
se poate transforma in viitor in cerere efectiva.

1.4.2 OFERTA TURISTICA


Oferta turistica poate fi definita prin:
"Cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de productie a
serviciilor turistice, sursa de bunuri materiale destinate consumului
turistic, forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura
turistica si conditiile de comercializare: pret, facilitati, etc." *
"Totalitea elementelor turistice (atractiilor) care pot motiva deplasarea
turistilor si a elementelor destinate sa le valorifice placerea".**
"Ansamblul atractiilor naturale, istorice, care pot determina vizitarea
anumitor zone de catre turisti, impreuna cu capacitatea organizatorica a

C. Cristureanu, Op. cit., pag. 120.

**

V. Olteanu, I. Cetina, "Marketingul serviciilor", Ed. Marketing &

Expert, Bucuresti, 1994, pag. 119.

retelei (baza tehnico-materiala, infrastructura) de a satisface in anumite


conditii cererea populatiei".***
Oferta turistica este formata din doua grupuri de elemente:

Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potential


(resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceiasi
valoare turistica in tot timpul anului, ci au variabilitate in timp,
determinand sezonalitatea ofertei

Elemente functionale compuse din echipament si servicii, care fac posibila


productia si pun in valoare atractivitatea. Acestea contin o parte variabila
(personalul turistic, desfacerile din alimentatia publica), si o alta parte
fixa, rigida, care nu poate fi deplasata in spatiu pentru a intalnii cererea
(baza tehnico-materiala, infrastructura). Aceasta componenta confera
ofertei o anumita rigiditate si din acest motiv, consumul ofertei se
realizeaza pe loc, numai anumite elemente ale acesteia fiind destinate
consumului in zonele de origine ale turistilor (amintiri, produse specifice
zonelor vizitate).
Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate si in:

Elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, clima, flora, fauna, izvoare


termale si minerale.
Elemente antropice: vestigii si monumente istorice, de arta, mestesuguri,
religii, folclor, obiective economice.
Oferta turistica mai poate fi clasificata in functie de motivatia dominanta
a consumatorului in patru mari grupe:

Oferta turismului de vacanta: turism balnear, sportiv, recreativ, familial.

Oferta turismului cultural: turism de studii, stagii de initiere tehnica,


artistica, festivaluri, turism religios

Oferta turismului de afaceri: turism itinerant, de congrese, cu titlu


stimulator.

Oferta turismului pentru ingrijirea sanatatii: turism de tratament,


profilactic, etc.
***

V. Olteanu, "Sezonalitatea activitatii turistice si caile atenuarii ei", teza de

doctorat, ASE, 1984, pag. 20.

Industria turistica este cea care foloseste componentele ofertei turistice la


care se adoga forta de munca pentru a obtine o productie formata dintr-o
multitudine de produse finale.
Principalii determinanti ai ofertei turistice sunt:

Teritoriul: reprezinta elementul indispensabil al ofertei, intrucat spatiul se


constituie in suport al acesteia. In turism, teritoriul este definit atat sub
aspect cantitativ prin capacitatea de primire a teritoriului dar si sub aspect
calitativ prin atractivitatea sau valoarea turistica a acestuia, care poate fi
naturala sau creata.
Capacitatea optima de primire exprima numarul maxim de turisti ce pot fi

primiti de un teritoriu fara a prejudicia mediul geografic si social.


Atractivitatea teritoriului creste o data cu distanta, insa apare un punct de la
care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al transportului si
oboselii determinate de parcurgerea distantei.
Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluata luand in cosiderare
urmatoarele elemente:
-

Accesibilitatea: asezare geografica, cai de acces, mijloace de transport.

Conditii de relief: trepte de relief, rauri, lacuri, monumente ale naturii,


rezervatii si parcuri

Conditii meteorologice: climatul si sezonalitatea, precipitatii, vanturi,


puritatea aerului, frecventa zilelor insorite, durata si grosimea stratului de
zapada.

Frumusetea peisajului natural.

Valoarea terapeutica si volumul unor elemente naturale izvoare de ape


minerale si termale, namoluri terapeutice, microclimat si topoclimat.

Patrimoniul cultural-istoric: vestigii si locuri istorice, monumente istorice,


de arta, etnografie si folclor, traditii si obiceiuri.

Conditii demografice: numarul, structura si dinamica populatiei, forta de


munca, migratia.

Sectorul tertiar: se constituie in elementul determinant al ofertei turistice


intrucat grupeaza activitati de prestare de servicii care reprezinta premize

si factori pentru dezvoltarea ofertei turistice. Diversitatea ofertei turistice


este data de proportia in care se combina cele cinci categorii de servicii
cuprinse in prestatia turistica:

activitatea de organizare si comercializare a ofertei turistice

activitatea de transport

activitatea de cazare si restaurare

activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic

activitatea de agrement, tratament.

Baza tehnico materiala: cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de


productie a ofertei turistice care, impreuna cu forta de munca, creeaza
premizele necesare desfasurarii activitatii turistice. Baza tehnico-materiala
a cazarii este importanta pentru ca nu este de conceput un consum
turistic fara utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacitatii de
cazare. De dimensiunea si structura bazei tehnico-materiale a cazarii
depind si celelalte elemente functionale ale ofertei turistice.
Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazarii se apreciaza in numar de
locuri, paturi sau camere folosite pentru "innoptare".
Structurile de cazare turistica cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere si
nepermanente.

Cazarea

extrahoteliera

include

resedintele

secundare,

apartamentele mobilate, unitati sociale de cazare. Structurile de cazare


nepermanente includ campingul. vasele de agrement.
Oferta turistica este formata dintr-un grup de elemente existente la un
moment dat numai potential (oferta potentiala), si dintr-un grup de elemte
prin intermediul carora aceasta este pusa in valoarea (oferta reala).
Unele elemente sunt create de activitatea umana, altele sunt naturale.
Unele isi sporesc valoarea in timp (in special cele istorice), devenind tot mai
atractive, interventia omului fiind de conservare si ameliorare a valorii lor,
altele se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie produse si reproduse in
permanenta.
Modul acesta propriu de existenta al ofertei ii conferta o serie de trasaturi
care particularizeaza insasi produsul turistic si determina in mare masura

modul concret in care se realizeaza concordanta cu cererea de servicii


turistice. Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un mare numar
de nevoi, fiind foarte diferite ca mod de prezentare, fiecare element
constituidu-se de fapt intr-o oferta separata. Aceasta imprima ofertei un
caracter eterogen si complex.
Oferta turistica este rigida intrucat pentru a putea fi consumata este
necesara deplasarea consumatorului si nu a produsului, ia nu se poate stoca,
iar oferta potentiala de servicii nevalorificata intr-o perioada echivaleaza cu
diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico materiale.
Rigiditatea

ofertei

decurge

si

din

imposibilitatea

adaptarii

sale

permanente la variatiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la


variatiile calitative ale cererii determinate de diversificarea motivatiilor. Acest
lucru are consecinte importante asupra eficientei si riscurilor investitiilor in
oferta turistica.

1.5 ACTIVITATEA TURISTICA SI SEZONALITATEA


Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si
trebuie luata in considerare in formularea politicii de marketing respectiv in
procesul de creeare a produsului turistic si de concretizare a lui, prin
prestarea serviciilor propriuzise.
Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza
profund intreaga activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste
practic la toate nivelurile decizionale si intereseaza toti prestaoriii de servicii
turistice.
Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta
modului de actiune traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare
facute in directia vanzarii unui produs turistic insuficient adaptat cererii din
extrasezon.
Si in turism, ca si in alte sectoare economice, se impune abordarea
activitatii intr-o optica noua de marketing.

Luarea in considerare a sezonalitatii in cadrul studiilor de amenajare


turistica presupune proiectarea elementelor de functionalitate cu respectarea
cerintelor de eliminare sau atenuare a efectelor generate de concentrarea
sezoniera a cererii.
Aspectele avute in vedere privesc dimensionarea optima a statiunilor in
raport cu limitele fizice ale elementelor de atractivitate si cu volumul cererii,
inzestrarea acestora cu instalatii (constructii si dotari) care sa permita
practicarea unor forme complementare si diverse de turism, destinate sa
asigure compensarea calitatii mai reduse a unor elemente naturale in
perioade de extrasezon.
Satisfacerea la un nivel cat mai inalt a cererii presupune existenta unei
oferte care sa corespunda cantitativ, calitativ, structural si spatial modului in
care se manifesta cererea turistica. O asemenea cerinta este realizata numai
atunci cand oferta turistica este profilata corespunzator, dimensiunile sale
sunt corect stabilite iar diversitatea componentelor structurale concorda cu
particularitatile zonei.
Profilarea

ofertei

impune

ca

functionalitatea

sa

fie

adoptata

particularitatilor sezonalitatii in cadrul fiecarei forme de turism. Aceasta


presupune de pilda ca baza tehnico-materiala a turismului de litoral sa
includa dotari care sa corespunda cererii si in perioadele de la capetele de
sezon; oferta montana sa fie in concordanta atat cu cererea de iarna, cat si
cu cea de vara.
Dimensiunile ofertei determina gradul de acoperire a cererii. Satisfacerea
sa in totalitate este realizata numai atunci cand oferta este stabilita in
concordanta cu volumul maxim din cadrul ciclului de sezonalitate turistica.
Reducerea efectelor sezonalitatii impune ca unitatile de cazare sa fie
proiectate de asa maniera incat sa contribuie la satisfacerea cererii turistice
si in perioadele cu conditiile de clima mai putin favorabile.
Rationalizarea

investitiilor

pentru

capacitatile

de

cazare,

reclama,

difernetierea unitatilor inca din faza de proiectare a lor, in unitati permanente


si sezoniere. Cele permanente vor dispune de dotari care sa le permita
functionarea atat in sezon plin, cat si in extrasezon, iar dimensiunile lor vor fi

stabilite in concordanta cu maximul cererii din oscilatia iarna (in cazul ofertei
montane) sau cu cel din extrasezon, in celelalte cazuri.
Diversitatea

elementelor

structurale

ale

ofertei

implica

abordarea

diferentiata a problemelor de baza tehnico-materiale. In cele mai multe


cazuri dimensiunile ofertei se reduc la spatiile de cazare si masa, elemente
comune tuturor categoriilor de unitati.