CURSUL Nr.

3
STUDIUL STRUCTURII METALICE PRIN DIFRACTIE DE
ELECTRONI
Electronii sunt particule materiale de Broglie, pentru care
relatia dintre momentul p , lungimea de unda si energia E este
h
h
p = hk B = ; = ; p = [2mE]1 / 2
(1)
p

Fasciculele de electroni utilizate pentru studiul structurilor cristaline,

se obtin in tuburile catodice ale microscoapelor electronice. Energia
acestora este de ordinul 10-100 eV. O valoare uzuala este E=54 eV.
Utilizand relatiile (1), se obtine lungimea de unda asociata = 1.66 .
Aceasta este o valoare comparabila cu cea a distantei dintre atomi intro structura cristalina. Adancimea de patrundere a electronilor cu
aceste energii in cristal este mica, astfel incat imprastierea electronilor
are loc numai pa atomii de la suprafata de incidenta a cristalului.
Experimentele de difractie de electroni in acest caz intra in categoria
tehnicilor LEED (low energy electron diffraction).
Imprastierea electronilor pe structura cristalina consta in
interactiunea lor cu potentialul atomilor sau ionilor structurii, astfel
incat intensitatea fasciculului difractat este determinata in principal de
energia potentiala a electronului in acest potential. In urma acestei
interactiuni, electronul isi schimba
r starea, de la cea initiala
caracterizata
prin vectorul de unda
kr, la una finala caracterizata prin
r
r
k ' . Probabilitatea de tranzitie k k ' este data de regula de aur a
mecanicii cuantice
r r 2
2 r
kr ', kr =
k ' V( r ) k
(2)
hr
unde V( r ) este potentialul atomului sau ionului structurii, iar starile
initiala si finala ale electronului sunt descrise de functiile de unda
incidenta si reflectata
rr
1
kr =
exp(ik r )
unda incidenta

(3)
rr
1
r
k ' =
exp(ik ' r )
unda reflectata

unde este volumul cristalului. Schematic, procesul de imprastiere a

electronului, este prezentat in Fig.1.
r
k

r
V( r )

r
k'

Fig.1
In experimentele de imprastiere de electroni se detecteaza numarul de
particule imprastiate intr-o directie (, ) , in unitatea de timp si in
unghiul solid elementar d ,
n ( ) = jN( )d
(4)
unde : j reprezinta fluxul incident de particule ( in particule/m2);
N este numarul de atomi imprastietori;
( ) reprezinta sectiunea diferentiala de imprastiere a
particulei de catre centrul imprastietor, in directia (, ) (in
m2).
Marimea masurabila experimental este sectiunea diferentiala de
imprastiere ( ) = (, ) , in unghiul solid d = sin dd si in
intervalul de energie dE. Pe de alta parte, sectiunea diferentiala de
r
r
imprastiere (, ) reprezinta rata tranzitiilor k k ' , R kr ', kr (numarul
de tranzitii in unitatea de timp, pe electron incident), in intervalul
r
dk = k 2dk sin dd ; pentru cazul imprastierii elastice,
R kr ', kr = Pkr ', kr (E kr ' E kr ) .
(5)
Fluxul incident de electroni ( numarul de electroni din unitatea de
timp, pe unitatea de suprafata) este
0 = v kr p
(6)

unde p este numarul de electroni din unitatea de timp, prin unitatea de

suprafata, egal cu numarul de electroni din unitatea de volum
N
Nv
( 0 =
=
= pv ). In acelasi timp, p este numarul de stari din
dSdt dSl
r
unitatea de volum in spatiul k , astfel incat

(7)
p=
(2) 3

si deci
0 = v kr

(8)

(2)3

h2k 2
1 E hk
, astfel incat v k =
. Cu
=
2m
h k m
aceste definitii putem scrie relatia standard
R kr ', kr r
dk
(9)
(, )dEd =
0

Pentru electronii liberi , E =

Din expresia energiei E =

Inlocuind in (9), se obtine

h2k 2
h 2 kdk
m
, dE =
si deci kdk =
dE .
2m
m
h2

r 2
4 2 m r
k ' V( rr ) k
(, ) =
(10)
h2

ceea ce exprima faptul ca sectiunea de imprastiere este proportionala

r
cu patratul elementului de matrice al potentialului ionic V( r ) .

Evaluarea elementului de matrice

r
r r
k ' V( r ) k

r r
Starile k ' , k sunt descrise de unde de Broglie, astfel incat
r
rr
rr r
r r
r
1
k ' V( r ) k = exp(ik ' r ) V( r ) exp(ik r ) d r

r r r
r r
1
= exp i(k ' k ) r ) V( r )d r
(11)

1
(exp(iqr rr ) )V( rr )drr

r r r
unde q = k k ' reprezinta vectorul de imprastiere. Ultimul membru al
acestui sir de egalitati reprezinta tocmai transformata Fourier a
r
potentialului ionic V( r ) .
Particularizam pentru o structura metalica ideala, avand N celule
elementare si s atomi pe celula elementara, astfel incat, in aproximatia
impachetarii compacte, volumul cristalului poate fi evaluat
=

= N j

(12)

j =1

unde j reprezinta volumul atomului j.

Consideram
acum ca potentialul ionic in punctul de vector de pozitie
r
r , se poate exprima ca suma contributiilor tuturor ionilor structurii,
astfel incat putem scrie
N s
r
r r r
V( r ) = v j (r r rj )
(13)
=1 j=1

r
r r r
unde v j ( r r rj ) reprezinta potentialul creat in punctul r de ionul j
din celela elementara . Prin substituire in (11), se obtine
r
r r
rr
r r r r
1 N s
k ' V( r ) k =
(exp(iq r ) )v j ( r r rj )d r (14)
=1 j=1
j

Efectuam
schimbarea
de
r r r r r r r r
r
r
r ' = r r rj , r = r '+ r + rj si d r = d r ' . Se obtine

variabila

r
r r
rr s
rr
rr
r r
1 N
k ' V( r ) k = exp(iq r ) exp(iq rj ) (exp(iq r ' ) )v j ( r ' )d r ' (15)

In
cazul
metalelor
(atomi
identici),
j = at , v j = v at () j si = Ns at . De asemenea, tinem cont
ca pentru o structura cristalina ideala,
N
rr
r
(16)
exp(iq r ) = Nqr ,gr , g

r
g fiind vector al retelei reciproce, iar
r
rr r
1
v at (q ) =
v at ( r ' ) exp(iq r ' )d r '

at

(17)

at

reprezinta transformata Fourier a potentialului atomic. Rezulta,

s
r
r r
rr
1
k ' V( r ) k =
Nv at (q ) exp(iq rj ) = v at (q )S(q )
(18)
Ns
j
unde am definit factorul de structura (sau factorul geometric)
rr
1 s
S(q ) = exp(iq rj )
(19)
s j

Imaginea de difractie de electroni consta dintr-un ansamblu de

maxime de difractie, a caror intensitate se exprima prin sectiunea
diferentiala de imprastiere (numar de particule imprastiate). Putem
scrie
r
r r 2
2
I ~ (, ) ~ k ' V( r ) k = v at (q )S(q)
(20)
Aceasta relatie trebuie interpretata astfel;
- v at (q) reprezinta factorul de forma in imprastierea de
electroni si defineste contributia potentialului ionic la intensitatea
fasciculului difractat, sau altfel spus, reflecta dependenta intensitatii
fasciculului difractat de natura atomilor tintei;
- S(q) reprezinta factorul de structura si defineste contributia
aranjamentului spatial al centrilor imprastietori la intensitatea
fasciculului difractat, sau dependenta intensitatii fasciculului difractat
de dispunerea spatiala a atomilor in structura tintei.
Concluzia In imprastierea de eletroni, factorul de forma este
transformata Fourier a potentialului ionic din spatiul real.