Tema si motive literare

Tema poeziei este creatia, eul liric marturisind renuntarea la maniera

traditionala de a scrie despre lucruri frumoase ci alege sa evidentieze
estetica uratului. Tema este sustinuta in text de printr-un camp semantic al
ideii de creatie: i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna
stng (este o prefata care explica poeziile ce urmeaza sa in volum).
Tipul de lirism

Tipul de lirism este cel subiectiv, in text putandu-se identifica marci

lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: pronume si verbe la persoana I
singular(am scris, ma).
Explicarea titlului

Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile

sugereazafrumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul
semnifica uratul, raul,descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza
o imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate,
alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este
supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Asocierea celor doua categorii
estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat
de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata
prin efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile
vietii,senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand
parte din existenta umana.
Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural, poezia are cinci secvente lirice, iar
descifrarea corecta are la baza intelegerea metaforei cheie: unghia. Se
creeaza o antiteza intre unghia ingereasca, reprezentand modul
traditional de a scrie, si unghia pe firida sau unghiile de la mana stanga,
metafore prin care se reda optiunea eului liric pentru estetica uratului.
Secventa initiala cuprinde un camp semantic al ideii de
claustrare (izolare) prin care se contureaza spatiul in care au fost create
versurile (parete de firida goala, singuratate, tencuiala).
Cea de-a doua secventa are la baza o serie de trimiteri biblice prin
intermediul carora se reda ideea ca eul liric e nevoit sa-si scrie
versurile cu puterile neajutate, fiind lipsit de inspiratie divina.
Enumeratia de metafore din secventa a III-a constituie de fapt
o descriere a poeziilor cuprinse in volum. Astfel, versurile sunt fara an,

devenind general valabile si capatand valoare atemporala.

Metaforele stihuri de groapa si, respectiv, foame de scrum se refera
optiunea eului liric pentru estetica uratului.Nevoia de a scrie despre
realitatile grotesti ale inchisorii e redata princonstructia pleonastica sete
de apa.
Cea de-a patra secventa lirica surprinde momentul pierderii inspiratiei
divine, aceasta fiind redata prin metafora mi s-a tocit unghia ingereasca.
Finalul poeziei corespunde unei strofe separate si debuteaza
prin repetitia ideii de singuratate de la inceput prin sintagma departe,
afara. Comparatia ca o ghiara asociata metaforei unghia de la mana
stanga reprezinta nevoia eului liric de a aborda un nou tip de a scrie
versuri, de a introduce in poezie uratul.
Caracteristici ale limbajului poetic

Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin

expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori.
De pilda, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are
aici sensul profund al degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu
trimitere sugestiva catre om, deoarece el insoteste cuvantul "flori", care
poate semnificaviata, lumea. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul
popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum
sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan - pentru a
sugera atemporalitatea starilor sufletesti de
tristete, dezamagire si deprimare ale poetului.
Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a
imperfectiunilor vietii, a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta
umana, fapt care ii provoaca poetului aversiune, repulsie. Metaforele
argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat, a artistului
care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de
comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de
metafora "cu puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale
profunde. Lumea inchisorii poarta in ea stigmatele raului care actioneaza
negativ asupra naturii angelice a fiintei umane, toceste "unghia
ingereasca", impiedicand-o astfel sa se exprime.
La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care
afirma:"Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase
marea influenta a poetului "Luceafarului", este consecinta cea mai
importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al
secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".
Elemente de prozodie (versificatie)

La nivel prozodic, poezia respecta trasaturile modernismului, desi Arghezi

nu utilizeaza ingambamentul: masura este variabila, organizarea strofica
este inegala, iar rima este, in mod neasteptat, imperecheata.

Analiza pe niveluri de interpretare

Nivelul morfosintactic se distinge in primul rand prin utilizarea verbelor

la prezent in descrierea din secventa a III-a , respectiv la perfect compus si
imperfect in restul poeziei.
Ceea ce se remarca la nivel lexical si stilistic este predominanta
unor imagini cu puternica incarcatura materiala: Pe un prete de firid
goal,/Pe ntuneric, n singurtate,.
Substantivele se organizeaza in figuri de stil moderne: oximoronul flori de mucigai si metafora
unghia ingereasca. Rolul acestora este subliniat prin folosirea termenilor religiosi Luca,
Marcu, Ioan, taurul, leul, vulturul. Ca figuri de stil, avem epitetul firida goala,
enumeratiile nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul si lui Luca, lui Marcu si lui Ioan,
comparatia ma durea mana ca o ghiara. Ca si imagini artistice avem imaginile vizuale Era
intuneric, Ploaia batea departe, afara, imagini dinamice m-am silit sa scriu cu unghia de la
mana stanga.
dintre figurile semantice de stil se evideniaz cteva printr-o expresivitate deosebit: nti
oximoronul flori de mucigai pentru c plaseaz din start textul n sfera esteticii urtului; apoi,
metaforele: unghia ngereasc (desemneaz harul/inspiraia), unghiile de la mna
stng(demonicul); n sfrit, seria de metafore care formeaz enumeraia prin intermediul creia
sunt abordate principalele teme abordate de creatori prin poezie: stihuri fr an, Stihuri de groap,
De sete de ap, i de foame de scrum; s mai amintim comparaia m durea mna ca o
ghear/Neputincioas... pentru fora plasticizant (fora de a crea/a evoca imagini artistice) de
sorginte expresionist, precum i epitetul (ghiar) neputincioas pentru fora cu care transmite
senzaia de efort teribil i zadarnic n acelai timp.