Sunteți pe pagina 1din 198

Gheorghe PROCOPIUC

Mihai ISPAS

PROBLEME
de

ANALIZA

MATEMATICA

IAS
I 2002

Prefat
a
a matematic
a se adreseaza studentilor
Prezenta culegere de Probleme de analiz
a
din facultatile de profil tehnic. Ea contine aceleasi capitole ca si cursul de Analiz
matematic
a, format electronic, situat pe acelasi site. Inainte de abordarea oricarui capitol din aceasta culegere se recomanda parcurgerea capitolului corespunzator al cursului,
unde pot fi gasite notiunile si rezultatele teoretice utilizate n formularea si rezolvarea
problemelor propuse.
Culegerea pune la dispozitia studentilor exercitii si probleme rezolvate, cu indicatii
de rezolvare sau propuse spre rezolvare, constituind un material util n desfasurarea
seminariilor, dar si pentru o mai buna aprofundare a notiunilor predate la curs.
Autorii

Cuprins
1 Elemente de teoria spatiilor metrice
1.1 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2 S
iruri si serii
2.1 Siruri de numere reale .
2.2 Principiul contractiei . .
2.3 Siruri n Rp . . . . . . .
2.4 Serii de numere reale . .
2.5 Serii cu termeni pozitivi
2.6 Serii cu termeni oarecare

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

5
5
9
17
17
29
31
32
37
43

3 Limite de functii
47
3.1 Limita unei functii reale de o variabil
a reala . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Limita unei functii de o variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
4 Functii continue
55
4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil
a reala . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2 Continuitatea uniforma a functiilor de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . . 57
4.3 Continuitatea functiilor de o variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . 59
5 Derivate si diferentiale
63
5.1 Derivata si diferentiala functiilor de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.2 Proprietati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
5.3 Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 73
6 Functii definite implicit
6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . .
6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii
6.3 Transformari punctuale . . . . . . . . . . . . .
6.4 Dependenta si independent
a functional
a . . . .
6.5 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . .
3

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

85
85
88
90
93
95

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7 Extreme pentru functii de mai multe variabile


99
7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 99
7.2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
7.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
8 S
iruri si serii de functii
8.1 Siruri de functii reale
8.2 Serii de functii . . .
8.3 Serii de puteri . . .
8.4 Serii Taylor . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

107
107
111
115
116

9 Integrala Riemann si extinderi


9.1 Primitive. Integrala nedefinita .
9.2 Integrala definita . . . . . . . .
9.3 Integrale improprii . . . . . . .
9.4 Integrale cu parametri . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

119
119
124
131
135

10 Integrale curbilinii
10.1 Lungimea unui arc de curba . . . . . . . . . . .
10.2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . .
10.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . .
10.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii .
10.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

139
139
140
143
145
147

11 Integrale multiple
11.1 Integrala dubla . . . . . . . . . . . . . .
11.2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . .
11.3 Integrala de suprafata de primul tip . .
11.4 Integrala de suprafata de tipul al doilea
11.5 Integrala tripla . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

149
149
157
159
161
163

12 Ecuatii diferentiale ordinare


12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai . . . . . . .
12.2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare
12.3 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . . . . .
12.4 Ecuatii carora li se poate micsora ordinul . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

171
171
178
181
182

13 Ecuatii si sisteme diferentiale liniare


13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul nt
ai . . . . .
13.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti
13.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . .
13.4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . .
13.5 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

183
183
185
190
192
195

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

Capitolul 1

Elemente de teoria spatiilor


metrice
1.1

Spatii metrice

1.1 Fie (G, +) un grup comutativ si p : G R+ o functie ce satisface propriet


atile:
1) p(x) = 0 d.d. x = 0;
2) p(x) = p(x), x G;
3) p(x + y) p(x) + p(y), x, y G.
S
a se arate c
a aplicatia d : G G R, d(x, y) = p(x y), x, y G este o metric
a
pe G.
R: Verificam ca d satisface axiomele metricii: 1o . d(x, y) = p(x y) 0, x, y G
pentru ca x y = x + (y) G si d(x, y) = 0 p(x y) = 0 x y = 0 x = y;
2o . d(x, y) = p(x y) = p(x + y) = p(y x) = d(y, x); 3o . d(x, y) = p(x y) =
p(x z + z y) p(x z) + p(z y) = d(x, z) + d(z, y), x, y, z G.
a se arate c
a urm
atoarele aplicatii sunt
1.2 Fie N multimea numerelor naturale. S
distante pe N:
1) d : N N R+ , d(m, n) = |m
n|, m, n N.

1
1
2) d : N N R+ , d(m, n) = , m, n N .
m
n

m
n

3) d : N N R+ , d(m, n) =

, m, n N.
1 + m 1 + n

1.3 Fie Rn = R R R, produsul cartezian const


and din n 1 factori si
a se arate c
a aplicatiile: d, , :
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn . S
Rn Rn R+ , definite prin:
v
u n
n
X
uX
|xk yk |, (x, y) = max |xk yk |
d(x, y) = t (xk yk )2 , (x, y) =
k=1

k=1

sunt metrici pe Rn .

k=1,n

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Pentru d se aplica inegalitatea lui Minkowski:
v
v
v
u n
u n
u n
uX
uX
uX
2
t (ak + bk )2 t
ak + t
b2k , a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ).
k=1

k=1

k=1

a se hasureze n R2 sferele deschise S(0, r), r > 0, relative la metricile d, , .


1.4 S
1.5 S
a se arate c
a d, , sunt metrici echivalente pe Rn .
R: Se demonstreaza inegalitatile:

n d n n n n .

1.6 S
a se arate c
a d : R R R+ , d(x, y) =
R.

|x y|
, x, y R este o metric
a pe
1 + |x y|

R: Se tine seama ca oricare ar fi a, b, c 0 cu a b + c, avem:


a
b
c

+
,
1+a
1+b 1+c
deoarece din 0 urmeaza

.
1+
1+

1.7 Fie d : XX R+ o metric


a se arate c
a aplicatia : XX R+
a pe X. S
d(x, y)
definit
a prin (x, y) =
este de asemenea o metric
a pe X.
1 + d(x, y)
a se arate c
a ntr-un spatiu metric (X, d) avem:
1.8 S
n
P
1) d(x1 , xn )
d(xi , xi+1 ), x1 , . . . , xn X, N 2.
i=1

2) |d(x, z) d(z, y)| d(x, y), x, y, z X.


3) |d(x, y) d(x0 , y 0 )| d(x, x0 ) + d(y, y 0 ), x, x0 , y, y 0 X.
R: 3) d(x, y) d(x, x0 ) + d(x0 , y) d(x, x0 ) + d(x0 , y 0 ) + d(y 0 , y).

a prin:
1.9 Fie X o multime nevid
a. S
a se arate c
a aplicatia d : X X R, definit

0, x = y
d(x, y) =
1, x =
6 y
a pe X).
este o metric
a pe X (metrica discret
1.10 S
a se arate c
a aplicatia d : R+ R+ R+ , definit
a prin:

x + y, x 6= y,
d(x, y) =
0,
x 6= y
este o metric
a pe R+ .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

a se arate c
a aplicatia d : Rn Rn R, definit
1.11 S
a prin:
d(x, y) =

n
X
|xk yk |
1
,

k
2 1 + |xk yk |

k=1

x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Rn este o metric


a pe Rn .
a se arate c
a urm
atoarele aplicat
1.12 S
ii sunt metrici pe multimile indicate:
1
1
1) d(0, ) (0, ) R, d(x, y) = .
x y

x
y

2) d : R R R, d(x, y) =
.
1 + 1 + x2
1 + 1 + y2
3) d : R2 R2 R,

|x2 y2 |,
x1 = y1 ,
d(x, y) =
|x2 | + |y2 | + |x1 y1 |, x1 6= y1 ,
(metrica mersului prin jungl
a), unde: x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ).
4) d : R2 R2 R,
p
2 + (x y )2 , dac
a exist
a o dreapt
a R2 a.. 0, x, y ,
2
2
p(x1 x2 ) p
d(x, y) =
n rest,
x21 + x22 + y12 + y22 ,

(metrica c
aii ferate franceze), unde: 0 = (0, 0), x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ).
1.13 S
a se arate
a urm
atoarele aplicatii sunt norme pe Rn :
s c
n
P
1) ||x|| =
xk2 , x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .
k=1

2) ||x|| =

n
P

k=1

|xk |, x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .

3) ||x|| = sup |xk |, k = 1, n, x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn .

a + bi c + di
1.14 Fie M = {A =
, cu a, b, c R, i2 = 1} si f : M R+ ,
c + di a bi

f (A) = det A. S
a se arate c
a (M, || ||) este spatiu normat n raport cu norma dat
a
prin ||A|| = f (A).
0
1.15 Fie C[1,e]
a pe [1, e]}. S
a se arate c
a aplicatia || || :
= {f : [1, e] R, f continu
R e 2
1/2
0
0
a prin ||f || = 1 (f (x) ln x) dx
este o norm
a pe C[1,e]
si s
a se
C[1,e] R definit

g
aseasc
a norma functiei f (x) = x.
1
= {f : [0, 1] R, f derivabil
a cu derivat
a continu
a pe [0, 1]}. S
1.16 Fie C[0,1]
a se
1
arate c
a urm
atoarele aplicatii sunt norme pe C[0,1]
:

1) ||f || = sup |f (x)|.


x[0,1]

2) ||f || =

3) ||f || = |f (0)|+ sup |f (x)|. 4) ||f || =


x[0,1]

R1
0

hR

|f (x)| dx.

1
0

i1/2
f 2 (x) dx
.

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.17 Fie multimea X = {1, 2, 3, 4} si clasele:


1 = {, X, {2}, {1, 2}, {2, 3}, {1, 2, 3}},
2 = {, X, {1}, {2}, {3, 4}, {2, 3, 4}}.
a se arate c
a 1 este topologie pe X dar 2 nu este topologie pe X.
1) S
2) S
a se g
aseasc
a sistemele de vecin
at
ati ale punctelor 3 si 4 din spatiul topologic
(X, 1 ).
R: Se verifica proprietatile din definitia topologiei. Pentru 2 se constata ca, de
exemplu {1} {2} = {1, 2}
/ 2 .
1.18 Fie X = {, , , } si familia de multimi:
= {, {}, {}, {, }, {, }, {, , }, X}.
S
a se arate c
a este o topologie pe X si s
a se determine sistemele de vecin
at
ati ale
punctelor , , si .
1.19 Dac
a X 6= si 0 = {, X}, atunci (X, 0 ) este spatiu topologic pe X, numit
spatiul topologic nondiscret (grosier) pe X.
1.20 Dac
aX=
6 si P(X) este multimea tuturor p
artilor multimii X, iar 1 = P(X),
atunci (X, 1 ) este spatiu topologic pe X, numit spatiul topologic discret pe X.
1.21 Dac
a elemente si a X, fixat, atunci = {, {a}, X}
a X are mai mult de dou
a de topologia nondiscret
a si de cea discret
a.
este o topologie pe X, diferit
1.22 Fie X = {a, b, c, d, e}. S
a se precizeze care dintre urm
atoarele familii de p
arti ale
lui X este o topologie pe X:
1) 1 = {, X, {a}, {a, b}, {a, c}}.
2) 2 = {, X, {a, b, c}, {a, b, d}, {a, b, c, d}}.
3) 3 = {, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}}.
R: 1 si 2 nu, 3 da.
a se arate c
a este o topologie pe R.
1.23 Fie = {, R, (q, )}, q Q. S

S
R: Multimea A =
{(q, ), q > 2} = ( 2, ) este o reuniune de multimi din ,
qQ

totusi ea nu apartine lui deoarece 2


/ Q.
1.24 Pe multimea X = {a, b, c} urm
atoarele familii de p
arti ale lui X sunt topologii:
1 = {, X, {a}, {b, c}}; 2 = {, X, {a}, {a, c}};
3 = {, X, {b}, {a, c}}; 4 = {, X, {c}, {b, c}}.
1.25 Fie = {, R, (, )}, > 0. S
a se arate c
a este o topologie pe R.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

a topologia:
1.26 Pe multimea X = {1, 2, 3, 4, 5} se consider
= {, X, {1}, {1, 2}, {1, 3, 4}, {1, 2, 3, 4}, {1, 2, 5}}.
a se g
aseasc
a punctele interioare ale multimii A = {1, 2, 3}.
1) S
2) S
a se g
aseasc
a punctele exterioare ale multimii A.
3) S
a se g
aseasc
a punctele frontier
a ale multimii A.
R: 1) Int A = {1, 2} deoarece 1 {1, 2} A, 2 {1, 2} A. 3 nu este punct interior
lui A deoarece nu apartine la nici o multime deschis
a inclusa n A. 2) CA = {4, 5} si
Int CA = , deci nu exista puncte exterioare lui A. 3) Fr A = {3, 4, 5}.
1.27 S
a se arate c
a urm
atoarele familii de p
arti sunt topologii pe R:
1) i = {, R, (a, )}, a R, (topologia inferioar
a sau dreapt
a a lui R).
2) s = {, R, (, a)}, a R, (topologia superioara sau st
ang
a a lui R).
1.28 S
a se g
aseasc
a interiorul, exteriorul si frontiera intervalului I = [3, ) relativ la
spatiul topologic (R, i ), unde i este topologia inferioar
a pe R.
R: Cea mai ampla multime deschis
a, continut
a n I, este (3, ), deci Int A = (3, ).
CI = (, 3) si nu contine nici o alta multime deschis
a n afara de multimea vida.
Int CA = , Fr A = (, 3].

1.2

Multimea numerelor reale

1.29 S
a se arate c
a multimea A = {xn =

1
1
n+
+ + 1, n N, n 2} este
n
n
n

m
arginit
a.
1
2 pentru orice num
ar real pozitiv, rezulta xn > 2 + 0 + 1 = 3, adica
x

1
1
a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n 2, 1 < n n < 2 si
, urmeaza
n
2
1
9
9
xn < 2 + 1 + + 1 = , adica b = este un majorant pentru A.
2
2
2
R: Din x +

x + 1
arginit
a
, x R} este m
x2 + x + 2
pentru orice R si s
a se determine inf A si sup A .
1.30 S
a se arate c
a multimea A = {y R, y =

R: Fie y A . Atunci: yx2 + (y )x + 2y 1 = 0, care trebuie sa aiba solutii


reale. Deci (y )2 4y(2y 1) = 7y 2 2( 2)y + 2 0, de unde, notand cu
= 2 22 + 1,:

2 2+
,
y
.
7
7
Asadar:
inf A = min A =

2
2+
, sup A = max A =
.
7
7

10

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.31 S
a se determine minorantii, majorantii, cel mai mic element si cel mai mare
element (dac
a exist
a) ale urm
atoarelor multimi de numere reale:

1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}.


2) A = 1 , n N .
n
n

2 1
, n N .
4) A = {x R, x2 5}.
3) A =
22 + 1
5) A = {x R, x 0, x2 > 5}. 6) A = {x R, x3 x 0}.
7) A = {x sin x, x R}.

R: 1) Cum: sin 2 = sin( 2), sin 3 = sin( 3), deoarece: 0 < 3 < 1 < 2 <
2
h i
si functia sinus este strict crescatoare pe 0, , rezulta:
2
sin 0 < sin( 3) < sin 1 < sin( 2) < sin

si deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. Asadar: min A1 = sin 3, max A1 = sin 2 si orice
numar a sin 3 este un minorant, iar orice num
ar b sin 2 este un majorant.
1
1
2) Deoarece
1, rezulta ca 1
0. Deci 0 este un minorant al multimii
n
n
A2 si orice numar a (, 0] eare minorant. Nici un num
ar a > 0 nu poate fi minorant al multimii A2 deoarece 0 A2 si din definitia minorantului ar rezulta ca a 0
(contradictie). Evident inf A2 = min A2 = 0. Multimea majorantilor este [1, ). Intr1
adevar, b 1 implica b 1 , pentru orice n N . Daca b < 1 rezulta 1 b > 0 si
n
1
1
sau b < 1 , adica b nu ar mai fi majorant. Evident
atunci n N a.. 1 b >
n
n
sup A2 = 1, n timp ce max A2 nu exista.
3) Din inegalitatea:
2n 1
1
2
< 1, n N ,
3
2 +1

1
deducem ca multimea miniorantilor lui A3 este , , multimea majorantilor este
3
1
[1, ), inf A3 = min A3 = , sup A3 = 1, iar max A3 nu exista.
3

4) inf A4 = min
A4 = 5, sup A4 = max A4 = 5,
5) inf A5 = 5, sup A5 = , 6) inf A6 = , sup A6 = ,
7) inf A7 = , sup A7 = .
1.32 S
a:
a se determine inf A, min A, sup A si max A dac
a+1
, a R}.
a2 + a + 1
2
x 3x + 2
2) A = {y R, y = 2
, x R}.
x + x +1
3x2 + 4x 3 1
3) A = {y R, y =
, x R}.
x2 + 1

1) A = {x R, x =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

11

1
R: 1) Din xa + (x 1)a + x 1 = 0, cu a R, rezulta A = , 1 . Deci inf A =
3
"

#
9 2 21 9 + 2 21
1
. 3) A = [3, 5].
min A = , sup A = max A = 1. 2) A =
,
3
3
3
2

and axioma lui Arhimede, s


a se arate c
a pentru orice x R exist
1.33 Utiliz
anZ
a.. s
a avem:
1) x2 + n nx + 1. 2) x2 2x + n.
R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x2 1 n(x 1). Pentru x = 1 este evident
a. Daca
x2 1
x 6= 1, pentru numarul real
= x + 1, conform axiomei lui Arhimede, exista n Z
x1
a.. x + 1 n.
1.34 Fie [an , bn ] [an+1 , bn+1 ], n N un sir descendent de segmente reale. S
a se
arate c
a:

T
6 (Cantor-Dedekind).
1)
[an , bn ] =
n=1

1
2) Dac
a bn an , n N , atunci exist
a un num
ar x0 R, unic determinat, cu
n

T
proprietatea c
a:
[an , bn ] = {x0 }.
n=1

R: 1) Din [an , bn ] [an+1 , bn+1 ] rezulta ca an bm , n, m N . Asadar multimea


a superior (orice bm este un majorant), iar multimea
A = {an , n N } este marginit
B = {bm , m N } este marginita inferior (orice an este un minorant). Exista deci sup A

T
si inf B si sup A inf B. In concluzie,
[an , bn ] [sup A, inf B] 6= .
n=1

2) Daca ar exista x si y cu x < y si x, y

n=1

[an , bn ], atunci din an x < y bn

1
rezulta: 0 < y x bn an , adica n(y x) 1, n N , ceea ce ar contrazice
n
axioma lui Arhimede aplicata numerelor y x si 1.
1.35 Dac
a a1 , a2 , . . . , an R+ si a1 a2 an = 1, atunci a1 + a2 + + an n.
R: Folosim metoda inductiei matematice. P (2) : daca a1 , a2 R+ si a1 a2 = 1, atunci
a1 +a2 2. Fie a1 1 si a2 1. Urmeaza (a1 1)(a2 1) 0 sau a1 +a2 1+a1 a2 2.
P (n) : daca a1 , a2 , . . . , an R+ si a1 a2 an = 1, atunci a1 + a2 + + an n.
P (n + 1) : daca a1 , a2 , . . . , an , an+1 R+ si a1 a2 an an+1 = 1, atunci
a1 + a2 + + an + an+1 n + 1.
a cel putin unul mai mare sau cel putin egal
Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 exist
cu 1 si cel putin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. Far
a a restrange generalitatea,
putem presupune ca acestea sunt a1 si a2 . Din P (2) avem ca a1 + a2 1 + a1 a2 , de
unde deducem:
a1 + a2 + + an + an+1 1 + a1 a2 + a3 + + an + an+1 1 + n,
deoarece a1 a2 , . . . , an , an+1 sunt n numere al caror produs este 1.

12

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.36 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn R+ si A media aritmetic


a, G media
geometric
a, H media armonic
a a celor n numere, definite prin;

x1 + x2 + + xn
n
A=
, G = n x1 x2 xn , H =
.
1
1
1
n
+
+ +
x1
x2
xn
S
a se arate c
a au loc inegalit
atile: H G A.
R: Din definitia mediei geometrice avem:
x1 x2
xn
x1 x2 xn
= 1 sau


= 1.
Gn
G G
G
xk
xn
x1 x2
, k = 1, n, obtinem:
+
+ +
n, sau
Lu
and n exercitiul precedent ak =
G
G
G
G
1
A G. Inlocuind aici pe xk prin
, k = 1, n, gasim H G.
xk
1.37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a1 , a2 , . . . , an si
b1 , b2 , . . . , bn are loc inegalitatea:

2
(a1 b1 + a2 b2 + + an bn ) a21 + a22 + + an2 b21 + b22 + + b2n ,

sau

v
v

u n
n
n
X
u
X
X
u
u

ak bk t
a2k t
b2k .

k=1

k=1

k=1

R: Fie trinomul de gradul al doilea:

f (x) = a12 + a22 + + a2n x2 2 (a1 b1 + a2 b2 + + an bn ) x + b21 + b22 + + bn2 ,

care se mai scrie:

f (x) = (a1 x b1 )2 + (a2 x b2 )2 + + (an x bn )2 0


pentru orice x R, deci 0, ceea ce implica inegalitatea data.
1.38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc
inegalitatea:
v
v
v
u n
u n
u n
uX
uX
uX
2
t
(ak + bk ) t
a2k + t
b2k .
k=1

k=1

k=1

R: Tinand seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:


v
v
u n
u n
n
n
n
n
n
n
X
X
X
X
X
X
X
u
uX
2
2
2
2
2
t
t
ak + 2
bk
ak + 2
(ak + bk ) =
ak bk +
ak
b2k +
bk2 ,

k=1

k=1

k=1

sau

n
X

k=1

k=1

k=1

k=1

v
2
v
u n
u n
X
X
u
u
2
ak2 + t
b2k ,
(ak + bk ) t
k=1

de unde, extragand radicalul rezulta inegalitatea data.

k=1

k=1

k=1

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

13

1.39 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi a [1, ) si [1, ) avem:


(1 + a) 1 + a.
R: Inegalitatea rezulta din studiul monotoniei functiei f : [1, ) R, f (x) =
(1 + x) x 1, observand ca aceasta are un minim egal cu 0 n x = 0.
1.40 Dac
a a [1, ) si n N atunci: (1 + a)n 1 + na.
R: Se ia n inegalitatea lui Bernoulli = n.
1.41 Dac
a b > 0, b 6= 1, atunci:

1 + nb
n+1

n+1

> bn .

R: Aplicand inegalitatea lui Bernoulli, avem:

1 + nb
n+1

n+1

b+

1b
n+1

n+1

= bn+1 1 +

1b
b(n + 1)

n+1

1b
> bn+1 1 +
= bn .
b

1.42 S
a se arate c
a:

n+1
n+1

n
n
1
1
1
1
1) 1 +
. 2) 1
.
> 1+
> 1
n+1
n
n+1
n
R: Se ia n inegalitatea precedent
a b=1+

1
1
, respectiv b = 1 + .
n
n

a se arate c
a oricare ar fi numerele reale a1 , a2 , . . . , an 1, de acelasi semn,
1.43 S
are loc inegalitatea (generalizare a inegalit
atii lui Bernoulli):
(1 + a1 )(1 + a2 ) (1 + an ) 1 + a1 + a2 + + an .
R: Se foloseste inductia matematica.
1.44 Inegalitatea lui Cebsev. Fie a1 , a2 , . . . , an si b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu
a1 a2 an , b1 b2 bn si S = a1 bi1 + a2 bi2 + an bin , n 2, unde
{i1 , i2 , . . . , in } = {1, 2, . . . , n}. S
a se arate c
a:
a1 bn + a2 bn1 + an b1 S a1 b1 + a2 b2 + + an bn .
R: Fie j < k, ij < ik atunci (aj ak )(bij bik ) 0 implica: aj bij + ak bik aj bik +
ak bij . Deci orice inversiune n multimea {i1 , i2 , . . . , in } micsoreaz
a suma S, ca atare
ea este maxima pentru permutarea identic
a {1, 2, . . . , n} si minima pentru permutarea
{n, n 1, . . . , 1}.
1.45 Fie a1 , a2 , . . . , an si b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu a1 a2 an , b1 b2
bn . S
a se arate c
a:
! n !
n
! n
X
X
X
ai
bi .
n
ai bi
i=1

i=1

i=1

14

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


n
P

R: Din exercitiul precedent rezulta ca max S =

ai bi . Avem deci inegalitatile:

i=1
n
X

ai bi

i=1
n
X

a1 b1 + a2 b2 + + an bn ,

ai bi

a1 b2 + a2 b3 + + an b1 ,

n
X

ai bi

i=1

.....................

i=1

a1 bn + a2 b1 + + an bn1 .

Prin adunare membru cu membru obtinem inegalitatea din enunt.


a se arate c
a:
1.46 Fie a, b, c > 0. S
a
b
c
3
a 3 b3 c 3
a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2
1)
+
+
. 2) a+b+c
+
+

+ + .
b+c a+c a+b
2
2c
2a
2b
bc ca ab
R: Se aplica inegalitatea lui Ceb
sev:

1
1
1
,
1) pentru tripletele (a, b, c) si
,
,
b
+ c a +
c a+b

b
c
1 1 1
a
3 3 3
2 2 2
, ,
, respectiv (a , b , c ) si
,
,
.
2) pentru tripletele: (a , b , c ) si
c b a
abc abc abc
1.47 Inegalitatea lui H
older. Dac
a a1 , a2 , . . . , an 0, b1 , b2 , . . . , bn 0, p > 1,
1 1
q > 1 si + = 1, atunci:
p q
!1/q
!1/p n
n
n
X q
X
X p
.
bi
ai bi
ai
i=1

R: Daca

n
P

i=1

api = 0 sau

i=1

n
P

i=1

i=1

bqi = 0 inegalitatea este evident


a. Fie:
api
biq
A= P
, B= P
n
n
aip
bqi
i=1

i=1

si functia f : [0, ) R, definita prin: f (x) = x x, (0, 1). Deoarece f are n


A
x = 1 un maxim egal cu 1 , rezulta ca: x x 1 , x [0, ). Luam x =
B
1
1
1
A B
1
p
si = , deci 1 = , deducem: A B q + . Inlocuind aici A si B, sumand
p
q
p
q
apoi dupa i de la 1 la n, obtinem inegalitatea din enunt.
a se arate c
a pentru orice n N are loc inegalitatea:
1.48 S
1


(n + 1)!
3
N
2 3! n!
.
2n

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
R: Se foloseste majorarea:

k! =

1 2 k

15

1 + 2 + + k
k+1
=
.
k
k

1.49 Dac
a x1 , x2 , . . . , xn R+ , atunci:

1
1
1
(x1 + x2 + + xn )
+
+ +
n2 .
x1
x2
xn
R: Se foloseste inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu ai =

1
xi , bi = , i = 1, n.
xi

1.50 Dac
a a1 , a2 , . . . , an R+ , atunci:
(a21 + a1 + 1) (an2 + an + 1)
3n .
a1 a2 an
R: Se foloseste inegalitatea: x +

1
2, pentru orice x R+ .
x

1.51 Dac
a a1 , a2 , . . . , an R+ , n 2 si S = a1 + a2 + + an atunci:
an
a2
n
a1
.
+
+ +

S a1
S a2
S an
n1
R: Notam bi =

sau
n2

n1

1
a ca bi > 0. putem scrie:
, i = 1, n. Deoarece S > ai rezult
S ai

1
1
1
(b1 + b2 + + bn )
n2 ,
+
+ +
b1
b2
bn

n
X

ak

k=1

n
X

k=1

bk

a1
a2
an
+
+ +
S a1
S a2
S an

1.52 Dac
a a, b, c R+ , atunci:
ab
bc
ca
a+b+c
+
+

.
a+b b+c c+a
2
R: Se tine seama ca

ab
a+b

etc.
a+b
4

a a1 , a2 , . . . , an R+ , n 2, atunci:
1.53 Dac
a2
an
a1
an1
+
+ +
+
n.
a2
a3
an
a1
R: Se folosete inegalitatea mediilor.
a a1 , a2 , . . . , an R+ , atunci:
1.54 Dac
(1 + a1 )(1 + a2 ) (1 + an ) 2n .

16

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Se nmultesc membru cu membru inegalitatile: 1 + ai 2 ai , i = 1, n.

1.55 Dac
a a, b, c R+ , atunci: (a + b)(b + c)(c + a) 8abc.

R: Se nmultesc membru cu membru inegalitatile: a + b 2 ab etc.

1.56 Dac
a a1 , a2 , . . . , an > 0, b1 , b2 , . . . , bn > 0, atunci:
p
p

n
(a1 + b1 )(a2 + b2 ) (an + bn ) n a1 a2 an n b1 b2 bn .
R: Se foloseste inegalitatea mediilor pentru numerele:

bi
, i = 1, n si se aduna inegalitatile obtinute.
ai + bi

ai
, i = 1, n si respectiv:
ai + bi

a a, b, c R+
1.57 Dac
, atunci:

aa bb cc (abc)

a+b+c
3

R: Fara a restrange generalitatea, putem presupune a b c. Din aab bab ,


bbc cbc , aac cac prin nmultire membru cu membru se obtine inegalitatea din
enunt.

Capitolul 2

S
iruri si serii
2.1

S
iruri de numere reale

2.1 Folosind teorema de caracterizare cu a limitei unui sir, s


a se arate c
a:
n2 + 2
3 4n + (4)n
=
0.
2)
lim
= +.
n n + 1
n
5n

1) lim

R: 1) Fie > 0 arbitrar. Este suficient sa arat


am ca exista un rang N = N () a..

3 4n + (4)n

0 < , n > N.

n
5

ln
3 4n + (4)n 4 4n
4

. Asadar, putem lua


Dar
5n < pentru n >
4
5n
ln
5

0,


> 4,

ln
N () =
4

, 4.

ln 4
5

2) Fie > 0 arbitrar. Este suficient sa arat


am ca exista un rang N = N () a..
3
n2 + 2
n2 + 2
> , n > N . Insa
= n1+
> n 1 > , pentru n > 1 + . Putem
n+1
n+1
n+1
lua N () = [1 + ].
2.2 Folosind teorema de caracterizare cu a limitei unui sir, s
a se arate c
a:
4n + 1
n2
1
n
1
4
= . 2) lim
= . 3) lim
= .
2
n
n
n 2n 1
2
5n 1
5
2(n + 1)
2

1) lim

17

18

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.3 Folosind criteriul lui Cauchy, s


a se arate c
a sirurile (xn )nN sunt convergente,
unde:
1) xn =

n
n
X
X
1
sin(kx)
.
x
=
, x R.
2)
n
2
k
2k

k=1

3) xn =

k=1

n
X
k

k=1

ak

. |k | < 1, k N , a > 1.

R: 1) Aratam ca > 0, N () a.. |xn+p xn | < , n > N () si p N . Deoarece


1
(n + k)

avem:
|xn+p xn | =

<

1
1
1
=
,

(n + k) (n + k 1)
n+k1 n+k
1
2

+ +

1
1
1
1
< <
<
(n + p)2
n n+p
n

(n + 1)

1
1
pentru n > . Putem lua N () =
.

2) Aratam ca > 0, N () a.. |xn+p xn | < , n > N () si p N . Avem:

sin(n + 1)x
1
sin(n + p)x
1
1
1
|xn+p xn | =
+
+
+

1
,
2n+1
2n+1
2n+p
2n+p
2n
2p

1
1
ln
ln
1

. Putem lua N () =
deci |xn+p xn | < n < pentru n >
.
2
ln 2
ln 2
3) Avem

n+p |n+1 |
|n+p |
1
1
n+1
|xn+p xn | = n+1 + + n+p n+1 + + n+p < n+1 + + n+p ,
a
a
a
a
a
a

p
ln
1
1
1
(a 1)
deci |xn+p xn | < n
1
< n
< pentru n >
.
a
a (a 1)
ln a
a (a 1)
1
ln (a 1)

Putem lua N () =

.
ln a
a se arate c
a sirul (xn )nN este divergent, unde
2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, s
xn = 1 +

1
1 1
+ + + .
2 3
n

R: Este suficient sa aratam ca exista un 0 > 0 si un p N a.. |xn+p xn | 0 .


Se constata nsa imediat ca pentru p = n avem:
|x2n xn | =

1
1
1
+ +
= 0 .
n+1
2n
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

19

a se cerceteze natura urm


atoarelor siruri (xn )nN cu termenii generali:
2.5 S
1) xn =

10 11
n + 10
+
+
. 2) xn = sin n.
1
3
2n + 1

R: 1) Sirul este divergent. Se observa ca:


|x2n xn | =

n + 11
2n + 10
2n + 10
1
+ +
>
> .
2n + 3
4n + 1
4n + 1
2

2) Presupunem ca exista lim xn = x. Atunci avem si lim xn+1 = x, lim xn1 = x,


n
n
n
ceea ce implica:
lim [sin(n + 1) sin(n 1)] = 0,
n

adica lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta ca
n

lim sin 2n = 0. Dar sirul (sin 2n)nN este un subsir al sirului (sin n)nN , de unde se
n

deduce ca lim sin n = 0. Asadar am avea: lim sin2 n + cos2 n = 0. Contradictie.


n

Deci sirul (xn ) este divergent.

2.6 Folosind criteriul lui Cauchy, s


a se studieze natura sirurilor cu termenii generali:
1) xn =

n
X

k=1

k=1

k=1

X cos kx
X sin kx
cos k!
. 2) xn =
, a > 1. 3) xn =
.
k
k (k + 1)
a
3k

2.7 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general:
xn =

0 nk + 1 nk1 + + k
, 0 , 0 6= 0, k, h N.
0 nh + 1 nh1 + + h

2.8 S
a se calculeze limitele sirurilor:
1) xn =

1 + 2 + + n
Cnk
n
.
. 3) xn = n .
2)
x
=
n
n2
nk
2

2.9 S
a se arate c
a dac
a |a| < 1, atunci lim nan = 0.
n

R: Deoarece |a| < 1, exista b > 0 a.. |a| =

Newton.

1
si se dezvolt
a dupa binomul lui
1+b

2.10 Fie x1 , x2 , . . . , xp numere reale pozitive. S


a se arate c
a:
q
lim n xn1 + x2n + xnp = max{x1 , x2 , . . . , xp }.
n

R: Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezulta: xn xn1 + x2n + xpn pxn , adica;


q

x n x1n + x2n + xnp x n p.


Dar lim

p = 1.

20

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.11 Fie sirul cu termenul general:


xn = a + n + 1

n
X
k4 + k2 + 1

k=1

k4 + k

1) S
a se arate c
a (xn ) este convergent.
2) S
a se g
aseasc
a rangul de la care |xn a| 0, 01.
2.12 S
a se calculeze limitele sirurilor (xn ) date prin termenii generali:

5n2 3n + 2
3n + 2
2an + bn
. 2) xn =
.
1) xn =
. 3) xn = n
4n + 1
3n + 5
3a + 4bn

22 + 42 + + (2n)2
. 5) xn = n + 1 2 n + 2 + n + 3.
2
2
+ 3 + + (2n 1)
q
q
p

3
6) xn = n + 2 n + 1 n + 4 n + 1. 7) xn = n2 + n + 1 an.

3
1
6n

n
2

1
1+
n+ n+1
2n + 5n + 4 3n + 1
n

. 9) xn =
. 10) xn =
8) xn =
.
2
3n2 + 2
n+ 3n+2
1
3+
9
n
4) xn =

12

p
p
n (13 + 23 + + n3 )
. 12) xn = n4 + n2 + 1 n4 n2 + 1.
5
(n + 2)
!
r
1

p
p
+
2
n
3
k
3
13) xn = n
1 . 14) xn = n
(n + 1)2 3 (n 1)2 .
n+5

11) xn =

r r r
2.13 Se consider
a curba format
a din semicercuri de raze r, , , , . . . cu centrele cer3 9 27
curilor coliniare. S
a se calculeze lungimea Ln a liniei formate din primele n semicercuri,
precum si L = lim Ln . care sunt valorile lui n pentru care diferenta L Ln reprezint
a
n

cel mult 5% din L?


R: Avem:

r
r 3r
r
1
Ln = r + + 2 + + n1 =
1 n
3 3
3
2
3

si L =

5 3r
3r
3r 1
. L Ln =
n

, de unde 3n 20, adica n 3.


2
2
3
100
2

2.14 S
a se discute dup
a valorile parametrului real p:
"r
#
r
n+1
3 n + 2
p
` = lim n

.
n
n+2
n+3

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

21

R: Notam
an =

n+1

n+2

r
3

n+2
=
n+3

n+1
1
n+2

r
3

n+2
n+3

1
Avem an 0, iar nan . Deci:
6
1
` = lim np1
6 n

p (, 1),
0,

1
=
, p = 1,

6
, p (1, ).

2.15 S
a se calculeze limita sirului (xn ) cu termenul general:
xn =

sin 1 + a sin 2 + + an1 sin n


, a > 1.
[1 + 2a + 3a2 + + (n + 1)an ]

an

R: Din |sin x| 1, x R, deducem:


0 < |xn |

(1 a)(1 an )
= n
an [1 (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ]

si cum pentru a > 1, n 0, rezulta ca xn 0.


1
1 1
2.16 S
a se arate c
a sirul cu termenul general xn = 1+ + + + este convergent.
1! 2!
n!
Limita sa este num
arul e.
R: Folosim criteriul lui Cauchy:
xn+p xn

=
=

1
1
1
+
+ +
=
(n + 1)! (n + 2)!
(n + p)!

1
1
1
1
+
+ +
(n + 1)! n + 1 (n + 1)(n + 2)
(n + 1)(n + 2) (n + p)

de unde:

1
1
1
1
1
1 1
<
xn+p xn <
+
+ +
< ,
n! n + 1 (n + 1)2
(n + 1)p
n! n
n

1
.
pentru n > N () =

a se arate c
a dac
a an a, atunci sn =
2.17 S

a1 + a2 + + an
a.
n

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro.


a se arate c
a dac
a sirul de numere pozitive bn b, atunci
2.18 S
p
pn = n b1 b2 bn b.

22

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.19 Fie (a)n un sir de numere pozitive. S


a se arate c
a dac
a

an+1
= lim n an = .
n
an
r
a1 a2
an

R: Se tine seama de egalitatea N an = n


.
1 a1
an1
lim

a se calculeze:
2.20 S

1) lim n n. 2) lim
n

r
n

n
(n + 1)(n + 2) (2n)
n!
.
.
3)
lim
n
n n
n

R: Se aplica exercitiul precedent. Se obtine: 1) 1, 2)

4
1
, 3) .
e
e

2.21 S
a se arate c
a:
1p + 2p + np
1
=
, p N.
p+1
n
n
p+1
lim

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:


p

an+1 an
(n + 1)
=
p+1
bn+1 bn
(n + 1)
np+1
Dar lim n
n

1
1 = p.
1+
n

1
1+
n
p
p .

=
1
1
1 + 1+
n 1+
n
n

2.22 S
a se determine limita sirului cu termenul general:
p

xn =

1p + 3p + + (2n 1)
, p N .
np+1

2.23 S
a se calculeze:
lim

1+

2! + 3 3! + + n n!
, a > 1.
n 2 an

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:


p
n+1
(n + 1)!
an+1 an
1
lim
= lim n
=
lim
n bn+1 bn
n a [(n + 1)2 a n2 ]
a 1 n

p
(n + 1)! n + 1
2 n = 0.
n+1
n a

n+1

a se calculeze:
2.24 S
lim

1 + (2!)2

2 + (3!)2 3 3 + + (n!)2 n n

.
n! (n + 1)! n

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

23

R: Se aplica teorema lui Stolz-Cesaro:

an+1 an
(n + 1) n+1 n + 1

lim
= lim
= 0.
n bn+1 bn
n (n + 1)(n + 2) n + 1
n
2.25 Se d
a sirul (xn )nN cu termenul general:
xn =

n
X

k=0

1
.
(k + 1)(k + 4)

1) S
a se arate c
a sirul este m
arginit si s
a se calculeze sup xn .
nN
n

18
a se calculeze lim
xn .
2) S
n 11
R: 1) Din identitatea
1
1
=
(k + 1)(k + 4)
3
deducem:
1
lim xn = lim
n
n 3

1
1

k+1 k+4

, k N,

1
1
1
11

6
k+2 k+3 k+4

11
.
18

11
1
Din xn+1 xn =
> 0 rezulta ca sirul este cresc
ator si deci sup xn =
.
(n + 2)(n + 5)
18
nN

n
18
2) lim
xn = e1 .
n 11
2.26 S
a se determine limita urm
atoarelor siruri:
1) xn =

5
2n + 1
n + n
3
+
+

.
2)
x
, , > 0.
+
=
n
13
13 + 23
13 + 23 + + n3
n+1 + n+1
n
Y
2

1
a n + b n + 3n
,
a,
b
4)
=
3) xn = n

0.
x

k + 3k + 9 .
n
n
n
2 +5 +n
7 n!
k=1

3
R: La 4) se tine seama de inegalitatea k 2 + 3k + 9 3 27k 3 = 9k.

2.27 S
a se calculeze:
s
n
n
X
X
(n!)2
k2 + k 1
2k1 (k 1)
1) lim n
2)
lim
.
3)
lim
.
.
n
n
n
(2n)! 8n
(k + 1)!
(k + 1)!
k=1
k=1
s
#
"r
n
n
3n
X
X
(n!)3
k2
1
3
n 3

. 5) lim
1+ 3 1 .
4) lim
. 6) lim
n
n
n
(3n)!
n
n2 + k
k=1

k=1

24

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: 1) lim

deducem ca

an+1
1
k2 + k 1
n+1
1
1
. 2) Din

= lim
=
=
n 16(2n + 1)
an
32
(k + 1)!
(k 1)! (k + 1)!

n
X
1
k2 + k 1
1
= 2.
lim
= lim 2

n
n
(k + 1)!
n! (n + 1)!
k=1

k1

3) Din

(k 1)
2k1
2k
=

deducem ca
(k + 1)!
k!
(k + 1)!

n
X
2k1 (k 1)
2n
lim
= lim 1
= 1.
n
n
(k + 1)!
(n + 1)!
k=1

2.28 S
a se calculeze limitele sirurilor cu termenii generali
n
n
X
X
k2 + k 1
(2n + 1)!!
k2 + k
x
. 2) xn =
.
3)
=
.
n
3
(2n + 2)!!
n +k
(k + 1)!
k=1
k=1

n
n
X
3 2n + (1)
1
1
1
2k + 1
.
5)
4) xn = 1 + + 2 + + n
.
x
=
n
2 2
2
2n
k 2 (k + 1)2
k=1
n
!

q
X
p
1
1
2
2
2
2
(2k 1) .
6) xn = 2
Cn + Cn+1 + + C2n . 7) xn = 3
n
n

1) xn =

k=1

2.29 S
a se calculeze limitele sirurilor cu termenii generali:
6 n3

3
n+1
n
1) xn = cos
. 2) xn = 1 +
, R.
n
2 n3
n
n
X
X
k (k + 1) (k + 2)
1
3) xn =
. 4) xn =
.
(k 1)! + k!
n4
k=1

k=1

2.30 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general
xn = ac + (a + ab)c2 + (a + ab + ab2 )c3 + + (a + ab + + abn )cn+1 ,
a, b, c R, |c| < 1, b 6= 1, |bc| < 1.
R: Sa observam ca se mai scrie
ac
[(1 + c + + cn ) b (1 + bc + + bn cn )] .
xn =
1b

Deci

lim xn = lim xn
n

1 cn+1
1 (bc)n+1
ac
b
=
.
1c
1 bc
(1 c)(1 bc)

2.31 S
a se arate c
a:
0 < ln [ln (k + 1)] ln (ln k) <
si apoi s
a se calculeze lim

n
P

n k=2

1
.
k ln k

1
, k 2
k ln k

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

25

R: Inegalitatea din stanga rezulta din faptul ca functia ln x este strict crescatoare.
Fie f : (1, ) R, definita prin f (x) = ln (ln x). Pe fiecare interval [k, k + 1], k 2,
conform teoremei lui Lagrange, exista ck (k, k + 1) a..
ln [ln (k + 1)] ln (ln k) =

1
.
ck ln ck

Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem:


1
1
1
<
,
<
(k + 1) ln(k + 1)
ck ln ck
k ln k
deci
0<

1
1
< ln [ln (k + 1)] ln (ln k) <
.
(k + 1) ln(k + 1)
k ln k

Sumand pentru k = 2, n rezulta ca limita este .


2.32 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general
r
2
2
2
2
n (n + 1)(n + 2 ) (2n )
xn =
.
2
n

n
1 P
k2
ln 1 + 2 , care este o suma Riemann pentru functia
R: Avem ca ln xn =
n k=1
n

1 2
2
f (x) = ln(1 + x ) pe intervalul [0, 1], pentru diviziunea n = 0, , , . . . , 1 , cu
n n
k
punctele intermediare k = si deci
n
Z 1

lim ln xn =
ln(1 + x2 ) dx = ln 2 2 + .
n
2
0
2.33 S
a se calculeze limita sirului cu termenul general

xn =

"Z

R: Notam Im,n =

Rb
a

(x a)n (b x)n dx

#1
n

, a < b.

(x a)m (b x)n dx. Integr


and prin parti, obtinem

m
m
m1
1
Im1,n+1 =


I0,n+m .
n+1
n+1 n+2
n+m+1

2
(n!)2
ba
2n+1
Se obtine de aici ca In,n =
(b a)
, de unde lim xn =
.
n
(2n + 1)!
2
"
#
r
n
P
k
a se calculeze lim
2.34 S
1+ 2 1 .
n k=1
n
Im,n =

26

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Deoarece

1+

k
1
1= 2 r
2
n
n

k
k
1+ 2 +1
n

1
r
n2

1
1+ +1
n

1
r
n2

. Din

k
k
1+ 2 +1
n

1
r
n2

k
1
1+ 2 +1
n

sumand pentru k = 1, n, rezulta


n(n + 1)
r
2n2

1
1+

deci sirul are limita

1
+1
n

"

n
X

k=1

#
k
n(n + 1)
r
1+ 2 1
n
2n2

1
,
1
1+ 2 +1
n

1
.
2

a functia f : R \ {2, 1} R, definit


2.35 Fiind dat
a prin f (x) =

calculeze limita sirului cu termenul general

1
, s
a se
x2 + 3x + 2

xn = f (k) (1) + f (k) (2) + + f (k) (n),


unde f (k) este derivata de ordinul k a functiei f .
1
1

, rezulta ca
x+1 x+2

1
1
k
(k)
f (x) = (1) k!

,
(x + 1)k+1
(x + 2)k+1

R: Deoarece f (x) se poate scrie: f (x) =

si deci

xn =

1
1
(1)k k! k+1 .
k+1
(n + 2)
2

2.36 S
a se studieze natura sirului (xn ) definit prin: x1 = a [1, 2] si xn+1 = xn2
2xn + 2, pentru n 1.
2.37 Se dau numerele reale a0 , b0 , c0 . Definim sirurile (an )nN , (bn )nN , (cn )nN prin:
an+1 =

1
1
1
(bn + cn ) , bn+1 = (cn + an ) , cn+1 = (an + bn ) .
2
2
2

S
a se arate c
a sirurile sunt convergente la

1
(a0 + b0 + c0 ).
3

R: Fie xn = an + bn + cn . Adunand cele trei relatii, obtinem: xn+1 = xn , deci (xn )


1
1
este un sir constant: xn = x0 . Din an+1 = (an1 + x0 ) rezulta ca an x0 etc.
4
3

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

27

1 5
2.38 Fie q =
si sirul (xn ) definit prin: x1 = q, x2 = 1 + q, xn+2 = xn + xn+1 ,
2

nN .
1) S
a se arate c
a termenii sirului sunt n progresie geometric
a.
a se arate c
a are loc egalitatea
2) S

xn+2 xn+1 xn

xn+2 xn+1 = 4 x3n+2 .


n = xn
xn+1 xn
xn+2
3) S
a se calculeze lim xn .
n

R: 1) Prin inductie matematica: x2 = 1 + q = q 2 , x3 = x1 + x2 = q 3 . Presupunem


xn = q n . Din xn+2 = xn + xn+1 = q n + q n+1 = q n (1 + q), rezulta xn+2 = q n+2 .
2) n = q 3n (q 6 2q 3 + 1) = 4q 3n+2 = 4x3n+2 . 3) Deoarece |q| < 1, lim xn = 0.
n

a se calculeze limita sirului:


2.39 S

x1 = a, xn+1 = a + xn , a > 0.
2.40 S
a se calculeze
lim

4n 4 2an

, an =

2x2
dx, n 2.
1 + x2

R: Se obtine: an = 2n 2 2 arctg n + , iar limita este e


.
2
a siruri de numere rationale a..:
2.41 Fie (An )nN si (Bn )nN dou

a + b k = An + Bn k, n 1, a, b Q+ , k R \ Q.

An
.
Bn

n
n

R: Din An + Bn k = a + b k si An Bn k = a b k , urmeaza:

S
a se calculeze lim

n
n i
n
n i
1 h
1 h
a+b k + ab k
, Bn =
a+b k ab k
.
2
2 k

An
= k.
Asadar lim
n Bn

1 0
2.42 Fie matricea A =
si
3 2

1
0
n
, n N .
A =
an bn
An =

S
a se calculeze lim

an
.
bn

28

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Se gaseste: an = 3 (2n 1) si bn = 2n .


2.43 S
a se calculeze lim sin2 n2 + n + 1 .
n

R: Deoarece sin = sin ( n), urmeaza:

p
n+1
sin2 n2 + n + 1 = sin2 n2 + n + 1 n = sin2
n2 + n + 1 + n

si deci lim sin2 n2 + n + 1 = sin2 = 1.


n
2

a se calculeze limita sirului


2.44 S
p

n
xn = n+1 (n + 1)! n!, n 2.
R: Fie an =

Fie

(n + 1)n
an+1
. Deoarece
=
n!
an
p

n+1

bn =

si bnn =

n
n+1 n+1

e si
n
n!

1+

(n + 1)!

=
n
n!

1
n+1

n+1

e, rezulta ca

n a
n = e.

1
n+1 n+1

n
n!

xn
n
n
n!
n!
"
p
#n

n+1

(n + 1)! n n!
xn
e lim xn
x
n

= lim 1 +
e = lim 1 +
= e n ,
n
n

n
n
n!
n!
deci lim xn =
n

1
.
e

2.45 S
a se determine multimea punctelor limit
a, limita inferioar
a si limita superioar
a
pentru sirurile date prin:

1 + (1)n
2n
1
n
1
1) xn =
+ (1)n
. 2) xn = 1 +
(1)n +
+ cos
.
3
3n + 1
n
2
2
R: 1) Deoarece {xn }nN = {x2k }kN {x2k+1 }kN si
4k + 2
4k
4
2
2
+
, x2k+1 =
,
3 6k + 1
3
6k + 4
3

2 4
2
4
rezulta ca M = ,
, lim inf xn = , lim sup xn = .
3 3
3
3
x2k =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

29

2) Deoarece {xn }nN = {x4k }kN {x4k+1 }kN {x4k+2 }kN {x4k+3 }kN si
x4k =
x4k+1
x4k+2
x4k+3

rezulta ca M =

4k
3
1
+ cos 2k e + 1,
1+
4k
2

4k+1
1
(4k + 1)
1
1
=
+ cos
1+
e,
2
4k + 1
2
2
4k+2

1
(4k + 2)
3
3
=
1+
+ cos
e 1,
2
4k + 2
2
2

4k+3
1
(4k + 3)
1
1
1+
+ cos
e,
=
2
4k + 3
2
2
3
2

1 3
3
3
1
e, e 1, e + 1 , lim inf xn = e, lim sup xn = e + 1.
2 2
2
2
2

2.46 S
a se determine multimea punctelor limit
a, limita inferioar
a si limita superioar
a
pentru sirurile date prin:
1) xn =

1
1+
n

n(1)n

n
n
+ cos
, n N .
2n + 1
2

n (n + 1)
n
2
2) xn = 5 3 (1)
+ sin
, n N.
2
3) xn =

n
1 (1)n
n
, n N .
+ sin
n
2
n

4) xn =

1 + (1)
n1

, n N.
2
n+1

n (n + 1)
n
2
5) xn = (1)
cos
,
3

2.2

n N.

Principiul contractiei

a r
ad
acin
a real
a si s
a se
2.47 S
a se arate c
a ecuatia x3 + 4x 1 = 0 are o singur
determine aproximatiile p
an
a la ordinul trei ale r
ad
acinii.
R: Se constata imediat ca ecuatia are o rad
acin
a pe intervalul [0, 1]. Scriind ecuatia
1
, problema revine la a arata ca aplicatia : [0, 1] R,
sub forma echivalenta x = 2
x +4
1
(x) = 2
, este o contractie pe [0, 1]. Dar
x +4
d((x), (y)) = |(x) (y)| =

(x2

|x + y|
1
d(x, y) d(x, y).
2
+ 4) (y + 4)
8

30

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

x2 + 4
1 2
, deducem |x + y| |x| + |y|
x + 4 (y 2 + 4). Deci
4
4
1
este o contractie pe [0, 1], cu q = . Sirul aproximatiilor succesive:
8

Intr-adevar, din |x|

x0 = 0, xn+1 =

1
, n = 0, 1, 2, . . .
x2n + 4

ne da x1 = 0, 25, x2 = 0, 2461538, x3 = 0, 2462695 etc.


2.48 S
a se arate c
a ecuatia x3 + 12x 1 = 0 are o singur
a r
ad
acin
a real
a si s
a se
calculeze aceast
a r
ad
acin
a cu o eroare mai mic
a de 0, 0001.
acin
a pe intervalul [0, 1]. Ca n exercitiul
R: Se constata imediat ca ecuatia are o rad
1
precedent, se arata ca aplicatia : [0, 1] R, (x) = 2
, este o contractie pe [0, 1],
x + 12
2
cu q =
. Sirul aproximatiilor succesive este:
169
x0 = 0, xn+1 =

1
, n = 0, 1, 2, . . .
x2n + 12

Estimarea erorii metodei este data de


|xn | <

q n , n N,
1q

n care = |x1 x0 |. In cazul nostru


|xn | <

1 169
12 167

2
169

< 104 .

1
Se constata ca este suficient sa luam n = 2. Avem: x0 = 0, x1 =
= 0, 08 3333,
12
144
x2 =
= 0, 083285135.
1729
a se arate c
a ecuatia sin x 10x + 1 = 0 are o singur
2.49 S
a r
ad
acin
a real
a si s
a se
calculeze aceast
a r
ad
acin
a cu o eroare mai mic
a de 0, 001.
acin
a pe intervalul [0, 1]. Se constata ca
R: Se constata imediat ca ecuatia are o rad
1
1
aplicatia : [0, 1] R, (x) =
(1 + sin x), este o contractie pe [0, 1], cu q =
.
10
10
Sirul aproximatiilor succesive este:
x0 = 0, xn+1 =
Estimarea erorii

1
(1 + sin xn ) , n = 0, 1, 2, . . .
10

1 9
|xn | <
10 10

1
10

< 103 .

1
1
Este suficient sa luam n = 2. Avem: x0 = 0, x1 =
= 0, 1, x2 =
(1 + sin 0, 1) =
10
10
0, 10998.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

31

a r
ad
acin
a real
a si s
a se
a se arate c
a ecuatia x5 + x3 1, 16 = 0 are o singur
2.50 S
calculeze aceast
a r
ad
acin
a cu o eroare mai mic
a de 0, 001.
a pe [a, b] si a.. 0 < m f 0 (x) M ,
2.51 Fie f : [a, b] [c, c] o functie derivabil
a ndeplineasc
a num
arul p (m, M ) pentru ca functia
x [a, b]. Ce conditie trebuie s
1
(x) = x f (x), x [a, b], s
a fie o contractie pe [a, b] si deci ecuatia (x) = 0 s
a aib
a
p
o singur
a solutie pe [a, b]?
R: Avem: d((x), (y)) = |(x) (y)| = |0 ()| |x y| = |0 ()| d(x, y) si pentru
1
ca sa fie contractie este necesar sa existe q < 1 a.. |0 ()| < q. Insa 0 () = 1 f 0 (x)
p
m
M
0
0
() 1
< 1 (caci p (m, M )). Este
si din 0 < m f (x) M rezulta 1
p
p

M
M
M
deci necesar ca 1 < 1
, adica p >
. In concluzie, dac
a p (max m,
, M ),
p
2
2
este o contractie pe [a, b].
Putem generaliza exercitiul precedent, presupunand p = p(x). Astfel, daca alegem
p(x) =

x x0
, x [a, b],
f (x) f (x0 )

se obtine medoda coardei, iar daca alegem p(x) = f 0 (x) se ajunge la metoda lui Newton.
2.52 Ce conditie trebuie s
a ndeplineasc
a functia f : [a, b] R, de dou
a ori derivabil
a
f (x)
s
a fie o contractie pe [a, b]?
pe [a, b] pentru ca functia (x) = x 0
f (x)
R: Deoarece d((x), (y)) = |(x) (y)| = |0 ()| d(x, y), conditia |0 ()| q < 1
conduce la: |f (x) f 00 (x)| q f 02 (x), 0 < q < 1.

a se calculeze aproximativ p a, a > 0 si p = 2, 3, . . .


2.53 S
R: Luam f (x) = xp a. Atunci (x) = x

1
f (x)
1p
. Cum

x
(p
1)
+
ax
=
f 0 (x)
p

p1
p1
(1 axp ) <
, pentru x > 0, rezulta ca este o contractie si deci
p
p
putem lua

1
p
a xn+1 =
(p 1) xn + ax1p
.
n
p

0 (x) =

2.3

S
iruri n Rp

a se calculeze limitele urm


atoarelor siruri din R3 :
2.54 S
!

2n


1
2n
1) xn =
, 1+
, n n+1 n1 .
3n 1
n

1
2

n +2 n 2
2) xn = 2
, n , en .
n +1

32

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.55 In R4 se consider
a sirul (xn ) definit prin relatia de recurent
a:
6xn+3 = 11xn+2 6xn+1 + xn , n N,
cu x0 = (0, 0, 0, 0), x1 = (1, 9, 3, 6), x2 = (1, 9, 7, 8). S
a se calculeze
a se determine xn si s
limita sirului.
R: Se cauta xn = n a, cu a R4 . Se obtine penrtu ecuatia caracteristica 63
1
1 1
1
112 + 6 1 = 0, cu radacinile: 1, , . Deci xn este de forma: xn = a + n b + n c.
2
3

2 3
1 9 27
Se obtine limita x =
, , ,9 .
2 2 2

2.4

Serii de numere reale

2.56 S
a se arate c
a seria

X
1
1
1
1
+
+ +
+ =
12 23
n(n + 1)
n(n
+ 1)
n=1

este convergent
a si s = 1.
R: In adevar,
n

sn =

X
1
1
1
+
+ +
=
12 23
n(n + 1)

k=1

2.57 Seria
1+

1
1

k k+1

=1

1
1.
n+1

X
1 1
1
1
+ + + + =
2 3
n
n
n=1

a a termenilor
se numeste seria armonica, deoarece pentru n 2, an este media armonic
a se arate c
a seria este divergent
a si are suma +.
vecini an1 si an+1 . S
R: Sirul (sn ) al sumelor partiale este strict crescator si divergent, deoarece
|s2n sn | =

1
1
1
1
+
+ +
,
n+1 n+2
2n
2

ceea ce arata ca (sn ) nu este sir fundamental. Deci lim sn = +.


2.58 S
a se arate c
a seria
n1

1 1 + 1 1 + + (1)

+ =

(1)n1

n=1

este divergent
a.
R: Este o serie oscilanta deoarece sirul (sn ) al sumelor partiale este sirul oscilant: 1,
0, 1, 0, . . ..

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
2.59 Seria
1 + q + q 2 + + q n1 + =

n=1

33

q n1 , q R

se numeste seria geometrica deoarece sirul (an ), an = q n1 , este o progresie geometric


a
a se studieze natura acestei serii dup
a valorile lui q.
cu ratia q. S
R: Sirul sumelor partiale are termenul general

n
1q
, daca q 6= 1,
2
n1
sn = 1 + q + q + + q
=
1q
n,
dac
a q = 1.

Obtinem

lim sn =

1
, daca |q| < 1,
1q
+,
dac
a q 1.

Pentru q 1 sirul (sn ) nu are limita. Astfel, seria geometrica cu ratia q este convergent
a
1
si divergent
a pentru |q| 1.
pentru |q| < 1 si are suma
1q
2.60 S
a se stabileasc
a natura seriilor urm
atoare si n caz de convergent
a s
a se determine
sumele lor:

1)
n + + 1 2 n + + n + 1 , > 0.
n=1

2)

1
, Z .
(
+
n)(
+ n + 1)
n=1

X
X
1
n
, > 1. 4)
3)
.
n
2 8n 3

15n
n=1
n=1

5)

n=1

7)

ln

X
n+1
1

. 6)
.
n
n
n
n=1

X
n 2n
2n
. 8)
n.
(n + 2)!
[5 + (1)n ]
n=1
n=1

R:
1) Not
am cu an = n + n + 1. Se observa ca sn = an+1 an . Se obtine
suma + 1.
2) Folosind identitatea:
1
1
1
=

,
( + k)( + k + 1)
+k +k+1
se obtine sn =

1
1
1

. Seria este convergent


a si are suma
.
+1 +n+1
+1

34

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


3) Pentru a evalua suma partial
a de ordinul n plec
am de la identitatea:
x
x2
1 xn+1 xn
xn
+ 2 + + n = n
.

Derivand n raport cu x, avem:


2x
nxn1
nxn+1 (n + 1)xn + n+1
1
+ 2 + +
=
.
2

n
n (x )
De aici, pentru x = 1, obtinem
sn =

n (n + 1) + n+1
2

n (1 )

.
(1 )2
4) Termenul general al sirului sumelor partiale se descompune n fractii simple astfel:

1
1
1
1
=

.
16k 2 8k 3
4 4k 3 4k + 1

1
1
1
. Seria este convergent
a si are
Folosind aceasta identitate se obtine sn =
4
4n + 1
1
suma .
4
5) Sirul sumelor partiale al acestei serii
Seria este convergenta si are suma

sn =

n
X

ln

k=1

k+1
= ln(n + 1)
k

are limita , deci seria este divergent


a.
1
= 1, seria este divergent
a.
6) Deoarece lim
n n n
2n
7) Fie bn =
. Atunci termenul general al seriei se scrie an = n bn , iar
(n + 2)!
(n + 2)bn = 2bn1 . Deci
sn =

n
X

ak =

k=1

Dar bn 0 deoarece seria


genta si are suma 1.
8) Se observa ca:

2n
n =
[5 + (1)n ]
n=1

n
X

k=1

kbk = 2(b0 bn ) = 1 2bn .

2n
este convergent
a. Rezulta ca seria este convern=1 (n + 2)!

1
1
1
1
1
1
19

=
+ 3 + 5 + +
+
+
+
.
2
4
6
2 2
2
3
3
3
24

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

35

a se arate c
a urm
atoarele serii sunt convergente si s
a se determine sumele lor:
2.61 S
1)

X
X
X
2n + (1)n+1
1
(1)n+1
.
.
.
2)
3)
n
n
2
3
5
4n 1
n=1
n=1
n=1

1
1
5
R: 1) Serie geometrica cu ratia si suma . 2) Serie geometrica cu suma . 3) Serie
3
4
6
1
telescopica cu suma .
2
2.62 S
a se calculeze sumele urm
atoarelor serii, stiind c
a termenii sirului (an ) formeaz
a
o progresie aritmetic
a cu a1 > 0 si ratia r > 0:
1)

X
X
1
an + an+1
1
.
. 3)
. 2)
a a
a a
a
a2n a2n+1
n=1 n n+1
n=1
n=1 n n+1 n+2

R: 1) Pentru orice n N, avem:


1
1
=
an an+1
r

1
1

an
an+1

Se obtine o serie telescopica.


2) si 3) Analog, avem:
1
an an+1 an+2

an + an+1
2
a2n an+1

1
1

an an+1
an+1 an+2

1 1
1
=
2
.
r a2n
an+1

1
2r

2.63 S
a se arate c
a:
1)

n=1

3n1 sin3

X
1
1
x
=
(x

sin
2)
2n tg 2n x = 2 ctg 2x .
x)
.
3n
4
x
n=1

x
R: 1) Multiplicam identitatea sin 3 = 3 sin 4 sin3 cu 3n1 si luam = n .
3
Obtinem:
x
1 n
x
x
3n1 sin3 n =
3 sin n 3n1 sin n1 .
3
4
3
3
Punem an =

x
3n1
sin n1 . Atunci sn = an+1 a1 si
4
3
lim sn =

1
(x sin x) .
4

2) Multiplicam identitatea tg = ctg 2 ctg 2 cu 2n si luam = 2n x. Obtinem:


2n tg 2n x = 2n ctg 2n x 2n+1 ctg 2n+1 x.

36

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.64 S
a se calculeze suma seriei

arctg

n=1

1
.
n2 + n + 1

R: Din
xy
1
arctg x arctg y = arctg
si 2
=
1 + xy
n +n+1

rezulta ca an = arctg

1
1

n n+1 ,
1
1
1+
n n+1

1
1
1

arctg
si deci sn = arctg 1 arctg
.
n
n+1
n+1
4

2.65 S
a se arate c
a:

X
X
1
= 1.
np
p=2 n=2

R: Seria

1
1
1
+ p + + p +
2p
3
n
este convergenta pentru orice p 2, deci
X
X

X
X
1
1
=
.
p
n
np
p=2 n=2
n=2 p=2

Dar

X
1
1
= 2
p
n
n
p=2

si

n=2

1
1
1
n

1
1
1
=

n(n 1)
n1 n

= 1 lim

1
1

n1 n

1
= 1.
n

2.66 S
a se arate c
a urm
atoarele serii sunt divergente:
1)

X
X

n
2. 2)

n=1

4)

X
n
2n + 3n
. 3)
.
n+1
2n+1 + 3n+1
n=1
n=1

X
1
1

.
. 5)
n+1 n
2n + 1 2n 1
n=1
n=1

a se studieze natura seriei:


2.67 S

an1
, a, b R+ .
n1 b)(1 + an b)
(1
+
a
n=1

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

37

R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie, pentru a 6= 1:


an =

1
1
an1 an
(1 + an1 b) (1 + an b)
=
,
n
n1
b)(1 + a b)
1 a (1 + a
b(1 a) (1 + an1 b)(1 + an b)

adica
1
an =
b(1 a)
Deci

2.5

1
1

1 + an b 1 + an1 b

1
si sn =
b(1 a)

1
1

1 + an b 1 + b

, a (1, ),

+ 1)
b(a

1)(b
X
an1
,
a = 1,
=
(1 + an1 b)(1 + an b)

1
n=1

, a (0, 1).
(1 a)(1 + b)

Serii cu termeni pozitivi

P
an este convergent
a
2.68 Fie (an ) un sir de numere pozitive. S
a se arate c
a seria
P an
d.d. seria
este convergent
a.
1 + an
P
P an
an
an este convergent
R: Deoarece
an , daca seria
a atunci si seria
1 + an
1 + an
este convergenta.
P an
an
este convergent
a, atunci
0, deci an 0. Deci pentru
Daca seria
1 + an
1 + an
P
an
1
. Deci seria an este convergent
a.
n suficient de mare, 0 an 1. Atunci an
2
1 + an
2.69 Seria

1
P
a seria lui Riemann sau seria armonica generalizata
, R, numit

n=1 n

este:
- convergent
a pentru > 1;
- divergent
a pentru 1.

a deoarece sirul termenilor ei nu


R: Intr-adevar, daca 0, seria este divergent
cunverge la zero.
1
Daca > 0, srul cu termenul general an = este descrescator si deci seria lui
n
Riemann are aceeasi natura cu seria
n

X
X
1
1
n
,
2 n =
(2 )
21
n=1
n=1
a daca q = 21 < 1, adica
care este o serie geometrica cu ratia q = 21 > 0, convergent
1
> 1, si divergenta daca q = 2
1, adica 1.

n
n+1
a se arate c
a seria cu termenul general an =
2.70 S
este convergent
a.
2n 1

38

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Avem:
lim

an = lim

2.71 S
a se arate c
a seria
R: Intr-adevar:

s
n

n+1
2n 1

= lim

1
n+1
= < 1.
2n 1
2

1
P
este convergent
a.
n=0 n!

n!
1
1
an+1
=
=
< 1, n 1.
an
(n + 1)!
n+1
2
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
2n
este convergent
a si sa se precizeze num
arul de
n=0 (n + 1)!
termeni necesar pentru a obtine suma seriei cu o eroare mai mic
a de 0, 001.
2.72 S
a se arate c
a seria

R: Aplicam criteriul raportului cu limita


lim

an+1
2
= lim
= 0 < 1,
n n + 2
an

an+1
2
1
deci seria este convergenta. Deoarece
=
, pentru n 4, restul de ordinul
an
n+2
3
n

X
1
1
1
1
2n
ak an
+ 2 + = an =
< 103 ,
rn = s s n =
3 3
2
2 (n + 1)!
k=n+1

pentru n 9.
a se stabileasc
a natura seriei:
2.73 S
1
1
1

+
+ +
+
3
n
ln 2
ln 3
ln n

P 1

1
1

R: Deoarece n ln n < n n, pentru n 2, avem ca


>
. Dar seria
n
n
n
n
n
ln n
este divergenta.
2.74 S
a se stabileasc
a natura seriilor:

X
X
X
7n
1
1

1)
. 2)
. 3)
, a > 1.
n
2 + 3n + 5
n+n
n
a
n
n
n=1
n=1
n=1
R: 1) Seria este convergenta. 2) Se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara
P1
1
. Deoarece lim
= 1, seria este divergent
a. 3) Pentru a > 1, cum
cu seria
n
n
n
1
1
< n , seria este convergent
a. Pentru a = 1 seria data este seria armonica.
an + n
a
Pentru |a| < 1 se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara cu seria armonica.
n
Deoarece lim n
= 1, seria este divergent
a.
a +n

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

39

a se stabileasc
a natura seriilor:
2.75 S
1)

X
1
an

2)
, a > 0.
.
n
n (1 + a + +a2 + an )
n!
n=1
n=1

R: 1) Pentru a 1, 1 + a + +a2 + an n + 1 > n. Rezulta ca


1
1
< 2
2
n
n (1 + a + +a + a )
n
si deci seria este convergenta.
Pentru 0 < a < 1 se aplica criteriul comparatiei cu limita. Se compara cu seria
armonica. Deoarece
lim

1a
1
= lim
= 1 a,
n 1 an+1
1 + a + +a2 + an

seria data este divergenta.

an
2) Deoarece n n! 1, avem ca
an . De aici, pentru a < 1, deducem ca seria
n
n!
este convergenta.

P an
an
an

Din n n! n nn = n, obtinem ca
. Dar, pentru a 1, seria
este
n
n
n
n!
divergenta. Rezulta ca seria data este divergent
a.
2.76 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

X
X
1
n 1
.
2)
.
3)
arctg

n 2n
n
n=1
n=1
n=1

n
1
1+
n

n2 .

R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Seriile sunt convergente.


a se stabileasc
a natura seriilor:
2.77 S

n
n

X
X
1
n2 + n + 1
n
1)
a 1+
a
. 2)
.
n2
n
n=1
n=1
R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Pentru a < 1 seriile sunt convergente, pentru
a > 1, seriile sunt divergente. Pentru a = 1, sirurile termenilor au limita e, deci seriile
sunt divergente.
2.78 S
a se stabileasc
a natura seriei:

n=1

n+1
n

n2

, a > 0.

40

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
R: Se aplica criteriul radacinii cu limita. Pentru a < seria este convergent
a, pentru
e
1
1
a > , seria este divergenta. Pentru a = , seria devine:
e
e

n2

X
1 n+1
.
en
n
n=1
Din e <

1
1+
n

n+1

, obtinem:
1
en

de unde
1
lim n
n e

n+1
n

n+1
n

n2

Rezulta ca seria data este divergent


a.

n2

>

1
1
1+
n

lim
n

n ,

1
1+

1
n

n =

1
> 0.
e

a se stabileasc
a natura seriilor:
2.79 S
1)

X
X

n2
n2 arcsin n .
.
2)
n
2
2
n=1
n=1

3)

X
X
n!

.
4)
n tg n+1 .
n
n
2
n=1
n=1

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. Seriile sunt convergente.


2.80 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

X
X
1 3 5 (2n 1)
2 7 12 (5n 3)
. 2)
.
5 9 13 (4n + 1)
2 5 8 (3n 1)
n=1
n=1

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. 1) Serie divergent


a. 2) Serie convergent
a.
2.81 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

X
X
an
. 2)
aln n , a > 0.
n!
n=1
n=1

R: 1) Se aplica criteriul raportului cu limita. Seria este convergent


a. 2) Criteriul
raportului da dubiu. Aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel. Se obtine = ln a. Seria
1
1
1
a pentru a > . Pentru a = se obtine seria
este convergenta pentru a < si divergent
e
e
e
armonica, deci divergenta.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

41

a se studieze natura seriei cu termenul general an definit astfel: a1 (0, 1),


2.82 S
an+1 = 2an 1, pentru n 1.
R: Fie f : R R, definita prin f (x) = 2x x 1. Deoarece f 0 (x) = 2x ln 2 1 si
f (x) = 0 pentru x0 = ln(ln 2), avem tabloul de variatie:
0

x
f (x)
f (x)
0

&

ln(ln 2)
0
m

1
+
0

+
%

Deci f (x) < 0 pentru orice x (0, 1), de unde 2x < x + 1, x (0, 1).
Aratam, prin inductie, ca an (0, 1). Avem ca a1 (0, 1). Presupunem ca an
(0, 1). Dar an+1 = 2an 1 > 20 1 = 0 si an+1 = 2an 1 < 21 1 = 1. Apoi:
an+1 an = 2an an 1 < 0, deci este un sir descrescator si marginit. Fie ` = lim an .
n

Rezulta ca 2` ` 1 = 0, cu radacinile 0 si 1. Deoarece (an ) este descrescator, urmeaza


c
a ` = 0. Putem deci scrie:
2an 1
2x 1
an+1
= lim
= lim
= ln 2 < 1
n an
n
x0
an
x
lim

si conform criteriului raportului seria este convergent


a.
a se stabileasc
a natura seriei:
2.83 S
2

X
( 1) ( n + 1)
, R \ Z .
(2n + 1)
( + 1)( + 2) ( + n + 1)
n=1
R: Criteriul raportului da dubiu. Aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel. Deoarece
1
1
= 4a + 3, daca > seria este convergent
a, daca < seria este divergent
a,
2
2
1
daca = seria devine:
2

X
1
4
2n
+1
n=1
care este divergenta.

a se stabileasc
a natura seriei:
2.84 S

2
X
12 52 92 (4n 3)

2.

n=1

32 72 112 (4n 1)

R: Criteriul raportului si criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Aplicam criteriul


lui Bertrand:


ln n
an
1 1 ln n = lim
= 0 < 1,
lim n
n 16n2 + 8n + 1
n
an+1
deci seria este divergenta.

42

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.85 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

X
(2n)!
2 4 6 (2n)
1
.
2)

.
n
2
4 (n!)
1 3 5 (2n 1) n + 2
n=1
n=1

n

2
X
(n + 1)
n +
3)
lg
. 4)
, , , , > 0.
n (n + 2)
n +
n=1
n=1

X
1
1
. 6)
.
5)
n
ln (ln n)
n

ln
n
(ln
n)
n=1
n=2

2.86 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

n! np
, p, q N.
(q + 1) (q + 2) (q + n)
n=1

2)

n!
, > 0.
(

( + n 1)

+
1)
n=1
3)

4)

X
cos (n) ln n

, R.
n
n=1

X
( + 1) (2 + 1) (n + 1)
, , > 0.
( + 1) (2 + 1) (n + 1)
n=1

2.87 S
a se stabileasc
a natura seriei:

X
1 a(a + 1) (a + n 1)b(b + 1) (b + n 1)

,
n!
c(c + 1) (c + n 1)
n=1

a seria hipergeometrica.
cu a, b R, c R \ Z, numit
R: Incepand de la un rang N care depinde de a, b si c, termenii seriei au acelasi semn
si deci putem presupune ca seria este cu termeni pozitivi. Avem:
an
1 + c a b n
=1+
+ 2,
an+1
n
n
cu
n =

[c ab (a + b) (1 + c a b)] n3 ab (1 + c a b) n2
.
n(n + a)(n + b)

Sirul (n ) este convergent, deci marginit. Conform criteriului lui Gauss, pentru c > a + b
seria este convergenta, iar pentru c a + b seria este divergent
a.
2.88 S
a se stabileasc
a natura seriei:

X
( + 1) ( + n 1) n
x , , , x > 0.
( + 1) ( + n 1)
n=1

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

43

R: Se aplica criteriul raportului cu limita. Pentru x (0, 1) seria este convergent


a,
a. Pentru x = 1 seria este convergent
pentru x (1, ) seria este divergent
a daca
b > a + 1 si divergenta daca b a + 1.
2.89 S
a se stabileasc
a natura seriei:

n! bn
,
(b + a1 ) (2b + a2 ) (nb + an )
n=1

unde b > 0, iar (an ) este un sir de numere reale pozitive, convergent c
atre a cu a 6= b.

2.6

Serii cu termeni oarecare

P 2
P an
2.90 S
este absolut
a, atunci seria
a se arate c
a dac
a
an este o serie convergent
n
convergent
a.

P 2
P 1
1
|an |
1
1
2
R: Din |an |
an + 2 . Deoarece
0 deducem ca

an si
n
n
2
n
n2
P |an |
este
sunt convergente, conform primului criteriu de comparatie rezulta ca seria
n
convergenta.
P sin nx
este convergent
a pentru > 0.
2.91 S
a se arate c
a seria
n
1
R: Pentru > 0, sirul n = este monoton descrescator la zero, iar
n
n
X
(n + 1)x
nx
1
,
sn =
sin kx =
x sin 2 sin
2
sin
k=1
2
pentru x 6= 2k, cu k numar ntreg. De unde,
|sn |

x ,
| sin |
2

adica (sn ) este marginit.


2.92 S
a se studieze natura seriei
2n
cos
X
3 , x R.

2+n
x
n=1

1
R: Pentru x R, sirul n =
este monoton descrescator la zero, iar
2
x +n
sn =

n
X

k=1

cos

2n
1
(n + 1)
n
=
,
sin 3 cos
3
3
sin
3

2
a.
cu |sn | , deci marginit. Seria este convergent
3

44

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.93 S
a se arate c
a seria armonic
a alternat
a
1

1 1 1
1
1
+ + +

+
2 3 4
2n 1 2n

este convergent
a si s
a se determine suma sa.
1
R: Sirul ( ) este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui Leibniz seria este
n
convergenta. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez:
1 1 1
1
1
1
1
1

=
+
+ +
,
+ + +
2 3 4
2n 1 2n
n+1 n+2
2n
a
1 1
1
n
care, daca notam an = 1 + + + + , revine la: a2n 2
= a2n an . Rezulta
2 3
n
2
ca:

Z 1
1 1
1
1
dx
lim sn =
+
+ +
=
= ln 2.
n
1
2
n
n
1
+x
0
1+
1+
1+
n
n
n
1

a se arate c
a seria armonic
a generalizat
a (sau seria lui Riemann) alternat
a
2.94 S

(1)n+1

n=1

1
n

n care 0 < 1 este simplu convergent


a.
1
R: Sirul ( ) cu > 0 este monoton descrescator la zero. Dupa criteriul lui Leibniz
n
a. In concluzie, pentru
seria este convergenta. Pentru > 1 seria este absolut convergent
0 < 1 seria lui Riemann alternata este simplu convergent
a.
2.95 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

(1)n1 sin

n=1

X
1
1
. 2)
(1)n1 arctg .
n
n
n=1

R: Serii alternate convergente.


2.96 S
a se stabileasc
a natura seriilor:
1)

p
X
cos n
, R.
sin n2 + 1 . 2)
n2
n=1
n=1

R: 1) an = sin n2 + 1 n + n = (1)n sin n2 + 1 n si se aplica criteriul lui Leibniz.


|cos n|
1
2) Deoarece
< 2 , seria este absolut convergent
a.
n2
n

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

45

a se stabileasc
a natura seriei:
2.97 S


X
1
1
sin n
1 + + +

.
2
n
n
n=1
2.98 S
a se studieze convergenta absolut
a si semiconvergenta seriei:

(1)n+1

n=1

2n sin2n x
.
n+1

R: Pentru studiul absolutei convergente folosim criteriul rad


acinii. Avem:
lim

p
n

2 sin2 x
|an | = lim
= 2 sin2 x.
n n n + 1

Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergent


a si deci convergent
a. Pentru 2 sin2 x = 1
obtinem seria armonica alternata care este simplu convergent
a. Pentru 2 sin2 x > 1,
termenul general al seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent
a.
a se efectueze produsul n sens Cauchy al seriilor absolut convergente
2.99 S

X
X
1
1
si
(1)n
n!
n!
n=0
n=0

si s
a se deduc
a de aici suma ultimei serii.

R: Seria produs

n=0

cn are termenul general cn = a0 bn + a1 bn1 + + an1 b1 + an b0 ,

adica c0 = 1, iar, pentru n 1:


cn

(1)n
+
n!

(1)n
1
n!

= 1
=

1 (1)n1
1
1
1 (1)n2
1
+
+
+

1=
1! (n 1)!
2! (n 2)!
(n 1)! 1! n!

n (n 1)
(1)n
n
n
n
+
+ + (1)n1 + (1)n =
(1 1) = 0.
1!
2!
1!
n!

Deci seria produl are suma egala cu 1. Cum


rezulta ca

n=0

(1)n

1
1
= .
n!
e

1
P
= e, dupa teorema lui Mertens,
n=0 n!

2.100 S
a se efectueze produsul n sens Cauchy al seriilor
1

n
X
3

n=1

si 1 +

n1
X
3

n=1

2n +

1
2n+1

46

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. Seria

P
produs
cn are termenul general
n=0

cn

n2
n
n1

1
3
1
3
3
3
n
n1
+ n
1=
= 1
2 + n+1
2
2
2
2
2
2
2
n1

3
3
1
3
1
1
=
+

=
.
2n 2n1 + + 2 + n+1
2
2
2n
22
2
4

3
Se observa ca seria produs este convergent
a, fiind seria geometrica cu ratia q = < 1.
4
Rezulta de aici ca ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu si necesare.

Capitolul 3

Limite de functii
3.1

Limita unei functii reale de o variabil


a real
a

3.1 S
a se calculeze:
2

(x + 1)
1) lim
. 2) lim
x
x x2 + 1

3
x2 + 1
.
x+1
3

(x + h) x3
x2 7x + 10
. 4) lim
.
2
x5
h0
x 25
h

3 5+x
1+x1

. 6) lim
5) lim
.
x4 1
x0 3 1 + x 1
5x

3) lim

a se calculeze:
3.2 S

sin 5x
cos x cos a
. 2) lim
.
xa
sin 2x
xa

x
tg x
x1
3) lim
. 4) lim
.
x
x2 x + 2
x+1
1) lim

x0

1
1
5) lim (1 + sin x) x . 6) lim (cos x) x .
x0

x0

a prin
3.3 S
a se arate c
a functia f : R\ {0} R, definit
f (x) =

1
1
cos
x
x

nu tinde c
atre infinit c
and x 0.
1
0, f (xn ) = 0 si deci tinde la 0.
R: Pentru sirul xn =
+ n
2
a pentru
3.4 S
a se arate c
a functia f : R R, definit
a prin f (x) = sin x, nu are limit
x .
47

48

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.5 S
a se determine R a.. functia f : (0, 2] R, definit
a prin
( p
2 2x ln (ex) + x2 , x (0, 1),
x
f (x) =
x [1, 2],
+ ,
e
s
a aib
a limit
a n punctul x = 1.
a se arate c
a:
3.6 S
1) lim

ln x
xk
= 0. 2) lim
= 0, k N .
x xk
ex

3.7 S
a se cerceteze dac
a functia f : R R, definit
a prin f (x) = [x], are limit
a n
punctul x = 2.
3.8 S
a se calculeze:
1) lim

x2 2x + 3
x2 3x + 2

x+1

3
ln (1 + arcsin 2x)
x
. 2) lim 1 + 2 sin x 2 . 3) lim
.
x0
x0
sin 3x

esin 2x esin x
x2 2x + 6 x2 + 2x 6
4) lim
. 5) lim
.
x0 sin 2x sin x
x3
x2 4x + 3

3
x3 5x + 3 x2 + 3x 9
x + 4 3 x + 22

6) lim
. 7) lim
.
4
x2
x5
x2 + x 6
x + 11 2

3
1 + x2 4 1 2x
arcsin x arctg x
8) lim
. 9) lim
.
2
x0
x0
x+x
x3

arcsin x
2 . 11) lim 1 ctg2 x . 12) lim x x2 ln x + 1 .
10) lim
x
x0 x2
x%1
1 x2
x
13) lim

x0

1
cos 2x 3 cos 3x
x
. 14) lim [1 + ln (1 + x) + + ln (1 + nx)] .
x0
x2
1 x
1
n x
2x

+
p
p1 + p
+
x
n
2
, pi > 0, i R.
15) lim
x0
n

1 cos x

16) lim

x0

asin x + btg x
2

1
x

, cu a, b > 0.

2
1
7
112
1
1
R: 1) e. 2) e6 . 3) . 4) 1. 5) . 6) . 7)
. 8) . 9) . 10) 1.
3
3
30
27
2
2
n(n+1)
2
1
1
11) . 12) Se ia x = , y 0, limita este . 13) 3. 14) e 2 .
3p
y
2

n
ab.
15) n p11 p22 p
n . 16)

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

49

a se determine parametrul real a..


3.9 S
p

p
3
lim
x2 + x + 1 + x3 + x2 + x + 1 ax ,
x

s
a fie finit
a si nenul
a.

R: Adunam si scadem x. Se obtine a = 2 si limita egala cu

5
.
6

3.10 S
a se determine a, b, c R a..

p
5x4 + 7x3 8x2 4x ax2 bx c = 0.
lim
x

R: a =

7
209
5, b = , c = .
2 5
40 5

a se calculeze:
3.11 S
cos (xex ) cos (xex )
1 cos x cos 2x cos nx
. 2) lim
, n N .
x0
x0
x3
x2

1) lim

1
1 x
(1 + x) x
sin xn sinn x
tg xn lnn (1 + x)
.
,
n

. 5) lim
3) lim
2.
4)
lim

n+2
n+1
x0
x0
x0
x
x
e

R: 1) Se tine seama ca cos cos = 2 sin


sin
si se obtine limita 2. 2)
2
2
Notam
1 cos x cos 2x cos nx
.
an = lim
x0
x2
1
n2
n (n + 1) (2n + 1)
Avem ca a1 = si an = an1 +
. Se obtine an =
. 3) Functia se
2
2
12
mai scrie
sin xn sinn x
sin xn xn
xn sinn x
=
+
.
xn+2
xn+2
xn+2
n
Se obtine limita . 4) Functia se mai scrie
6
tg xn lnn (1 + x)
tg xn xn
xn lnn (1 + x)
=
+
.
n+1
n+1
x
x
xn+1
Se obtine limita

n
1
. 5) .
2
e

3.12 S
a se calculeze:
1) lim

x
4

sin x

3
cos x cos x 3 sin x
. 2) lim x2 e x e x + 1 .
x
ln (tg x cos 2x)

50

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: 1)

2
. 2) Putem scrie
6
1
1
x2 e x e x + 1 =

3.2

1
1
x2
e x (x + 1) 1
.
ex + 1
1
x (x + 1)
x (x + 1)

Limita unei functii de o variabil


a vectorial
a

3.13 S
a se g
aseasc
a si s
a se reprezinte grafic multimile de definitie ale urm
atoarelor
functii de dou
a variabile:
q
p
2
1) f (x, y) = 1 x2 y 2 . 2) f (x, y) = 1 + (x y) .
3) f (x, y) = ln (x + y) . 4) f (x, y) = x + arccos y.
p
p
y
5) f (x, y) = 1 x2 + 1 y 2 . 6) f (x, y) = arcsin .
x
p

2
7) f (x, y) = y sin x. 8) f (x, y) = ln x + y .

9) f (x, y) = arctg
11) f (x, y) =

xy
1
. 10) f (x, y) = p
.
2
2
1+x +y
y x

p
1
1
+ . 12) f (x, y) = sin (x2 + y 2 ).
xy y

3.14 S
a se g
aseasc
a multimile de definitie ale urm
atoarelor functii de trei variabile:
1) f (x, y, z) =

x+

y+

z. 2) f (x, y, z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z.


z

3) f (x, y, z) = ln (xyz) . 4) f (x, y, z) = (xy) . 5) f (x, y, z) = z xy .


p

6) f (x, y, z) = 9 x2 y 2 z 2 . 7) f (x, y, z) = ln x2 y 2 + z 2 1 .

3.15 Se d
a functia f : E R, E R2 . S
a se arate c
a:
lim

(x,y)(x0 ,y0 )

f (x, y) = `

d.d. pentru orice > 0 exist


a un () > 0, a.. pentru orice (x, y) E pentru care
|x x0 | < () , |y y0 | < () s
a avem |f (x, y) `| < .
R: Afirmatia rezulta din dubla inegalitate:
max (|x x0 | , |y y0 |) kx yk (|x x0 | + |y y0 |) .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

51

a se demonstreze c
a:
3.16 Folosind definitia, s
1)

lim

(x,y)(2,4)

(2x + 3y) = 16. 2)


4)

lim

(x,y)(2,2)

lim

(x,y)(2,3)

x
= 1. 5)
y

(4x + 2y) = 2. 3)

lim

(x,y,z)(1,2,0)

lim

(x,y)(5,)

xy
= 1.
y+1

(2x + 3y 2z) = 4.

R: 1) Vom arata ca pentru orice > 0 exista un () > 0, a.. pentru orice (x, y) R2
pentru care
|x 2| < () , |y 4| < () sa avem |(2x + 3y) 16| < .
Intr-adevar,
|(2x + 3y) 16| = |2 (x 2) + 3 (y 4)| 2 |x 2| + 3 |y 3| .
Fie > 0. Luam () =

. Atunci pentru |x 2| < () si |y 4| < ()


6

5
|(2x + 2y) 16| < 2 + 3 =
< .
6
6
6

2) Este suficient sa luam () =

. 3) () = .
7
7

a se arate c
a functia
3.17 S
f (x, y) =

x+y
,
xy

6 y, nu are limit
a n origine.
definit
a pentru x =

R:Vom ar
ata ca pentru siruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite. Fie
1 2
xn =
,
. Observam ca punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x si lim f (xn ) =
n n

1
1
0
3. Fie apoi xn =
,
. Punctele x0n sunt situate pe dreapta y = x si lim f (x0n ) =
n n
0.
3.18 S
a se arate c
a functia
f (x, y) =

y 2 + 2x
,
y 2 2x

a n origine.
6 2x, nu are limit
definit
a pentru y 2 =

R: Vom arata c
a pentru siruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite.
1 1
Fie xn =
, . Observam ca punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x si
n
n

1 2
0

. Punctele xn0 sunt situate pe parabola


lim f (xn ) = 3. Fie apoi xn =
,
n
n
y 2 = 4x si lim f (xn0 ) = 3.

52

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.19 S
a se demonstreze c
a
x2 + y 2
= 0.
(x,y)(0,0) |x| + |y|
lim

R: Se tine seama de inegalitatile:


0<

x2 + y 2
x2 + y 2 + 2 |x| |y|
<
< |x| + |y| .
|x| + |y|
|x| + |y|

3.20 S
a se arate c
a functia

x2 y
,
+ y2
6 0 si y 6= 0, are limitele iterate n origine egale cu zero, ns
definit
a pentru x =
a nu are
limit
a n origine.
f (x, y) =

x4

R: In adevar,
lim

y0

lim f (x, y) = 0, lim lim f (x, y) = 0.

x0

x0

y0

Ins
a pe parabola x2 = my, avem
lim

(x,y)(0,0)

my 2
m
=
.
y0 (m2 + 1) y 2
1 + m2

f (x, y) = lim

Pentru diferite valori ale lui m se obtin valori diferite ale limitei, deci f nu are limita n
origine.
3.21 S
a se cerceteze existenta limitelor iterate si a limitei n origine pentru urm
atoarele
functii:
1
1
xy
. 2) f (x, y) = x sin + y cos .
1) f (x, y) = 2
x + y2
y
x
3) f (x, y) =

2x 3y + x2 + y 2
2xy 2
. 4) f (x, y) = 2
.
x+y
2x + 5y 4

x y + 2x2 + y 2
1
y 2 2x
. 6) f (x, y) =
. 7) f (x, y) = x cos .
2
y + 2x
x+y
y
3

3
sin x + y
1
1
8) f (x, y) = (x + y) sin sin , 9) f (x, y) =
,
x
y
x2 + y 2

(x + y) tg x2 + y 2
xyz
p
.
. 11) f (x, y, z) = 3
10) f (x, y) =
2
2
+
x
y3 + z3
x +y

5) f (x, y) =

12) f (x, y) = p

x2 + y 2

x2 + y 2 + 1 1

. 13) f (x, y) = 1 + x2 y

1 cos x2 + y 2
14) f (x, y) =
.
x2 y 2 (x2 + y 2 )

x2

1
+ y2 .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

53

R: 1) Exista limitele iterate si sunt egale cu 0, dar nu exista limta n origine. 2) Nu


1
1
exista limitele iterate, deoarece sin nu are limita pentru y 0 si cos nu are limita
y
x
pentru x 0. Functia are nsa limita n origine, deoarece

1
1
0 |f (x, y)| |x| sin + |y| cos |x| + |y| 0.
y
x

3) Exista limitele iterate:


lim

y0

lim f (x, y) = 3, lim lim f (x, y) = 2.

x0

x0

y0

Daca limitele iterate exista, sunt finite si distincte nu exista limita n punct. 8) Se tine
seama ca
|x + y| |f (x, y)| |x + y| .
9) Functia se mai scrie

sin x3 + y 3 x3 + y 3
2
,
f (x, y) =
x3 + y 3
x + y2
iar

a se calculeze
3.22 S

3
3
3

x + y |x| + |y| < 2 (|x| + |y|) .


x2 + y 2
x2 + y 2
lim

(x,y)(1,0)

ln (x + ey )
2

(x 1) + y 2

R: Fie (x, y) n interiorul discului cu centrul n punctul (1, 0) si de raza r. Obtinem


x = 1 + r cos , y = r sin , [0, 2). Deci

ln 1 + r cos + er sin
ln (x + ey )
q
lim
= lim
= .
r0
r
(x,y)(1,0)
2
(x 1) + y 2
3.23 S
a se calculeze

1)

lim

(x,y)(0,0)

xy

. 2)
xy + 1 1

R: 1) Suntem n cazul de exceptie


lim

(x,y)(0,0)

xy

xy + 1 1

2) Avem
lim

(x,y)(0,2)

lim

(x,y)(0,2)

sin xy
.
x

0
. Rationaliz
am numitorul. Avem
0
p

=
lim
xy + 1 + 1 = 2.
(x,y)(0,0)

sin xy
sin xy
=
lim
y = 2.
x
(x,y)(0,2) xy

54

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.24 S
a se calculeze
1)
3)

lim

(x,y)(0,0)

lim

1
x2 + y 2 sin
. 2)
xy

(x,y)(,k)

1+

y x
. 4)
x

lim

(x,y)(0,0)

x
.
x+y

x+y
.
(x,y)(,) x2 + y 2
lim

1
2

x2 + y 2 , limita este 0. 2) Functia nu are limita.


R: 1) Deoarece x + y sin
xy

De exemplu, pe dreapta y = mx se obtine o limita ce depinde de m. 3) Limita este ek .


4) Putem presupune x + y > 1. Limita este 0.

Capitolul 4

Functii continue
4.1

Continuitatea functiilor reale de o variabil


a real
a

4.1 S
a se determine real a.. urm
atoarele functii s
a fie continue pe multimile lor de
definitie:
1) f : [1, 3] R, definit
a prin

2 2x + x2 , x [1, 2),
f (x) =
x + 3,
x [2, 3].
2) f : [0, 2] R, definit
a prin

6 sin (x 1)
, x [0, 1),
f (x) =
x1
+
5x,
x [1, 2].

1
R: 1) = . 2) = 1.
3
4.2 S
a se determine real a.. urm
atoarele functii s
a fie continue n punctele indicate:
1) f : R R, definit
a prin

(1 cos x) , x 6= 0,
x2
f (x) =
n x0 = 0.
2

,
x = 0,
2
2) f : [1, ) R, definit
a prin

arctg (x 1)
, x 6= 1,
2
n x0 = 1.
f (x) =
2 , x 1
x = 1,
a prin
3) f : R R, definit

f (x) =
(1 + x) x , x > 0,

x 0,
x + e,
55

n x0 = 0.

56

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


4) f : R R, definit
a prin

2x+2 16
, x 6= 2,
x
f (x) =
,4 16
x = 2,

n x0 = 2.

5) f : [0, ] R, definit
a prin

e3x ,
x [0, 1],
f (x) =
sin (x 1)
2
, x (1, ],
x 5x + 4

n x0 = 1.

a prin
6) f : R R, definit

(x + ex ) x ,
x < 0,
f (x) =
e2 ,
x = 0, n x0 = 0.

(sin x + cos x) x , x > 0,

1
1
R: 1) {0, 1}. 2) 0,
. 3) = 1. 4) = . 5) = 3e3 . 6) = 2.
2
2
4.3 S
a se determine punctele de discontinuitate ale functiilor:


1
x x, x > 0. 2) f (x) = x
1) f (x) =
, x 6= 0, f (0) = 1.
x

1
1
3) f (x) = x sin , x 6= 0, f (0) = 0. 4) f (x) = xp arctg , x 6= 0, f (0) = 0, p > 0.
x
x
1
R: 1) Discontinua n x = n2 , n N. 2) Discontinu
a n x = , cu k ntreg nenul. 3)
k
si 4) Functii continue pe R.
a prin:
4.4 S
a se studieze continuitatea functiei f : R R definit
( 3
x x2 , x Q,
1
f (x) =
x,
x R \ Q.
4
R: Daca x0 R este un punct de continuitate pentru f , atunci pentru orice sir
1
xn Q, xn x0 si orice sir x0n R \ Q, xn0 x0 , avem: x30 x20 = x0 , de unde
4

1
rezulta ca x0 0,
.
2
4.5 Fie functia f : [0, 1] R, definit
a prin

x,
x Q,
f (x) =
1 x, x R \ Q.
S
a se studieze continuitatea, s
a se arate c
a f ([0, 1]) este un interval si c
a f nu are
proprietatea lui Darboux.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

57

R: Punctul x
0 [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 x0 ,
1 5
adica x0 =
este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x [0, 1],
2

x, 1 x [0, 1], deci f ([0, 1]) [0, 1]. Fie y [0, 1]. Daca y Q, exista x = y 2 (x Q)
a.. f (x) = y, iar daca y R \ Q, exista x = 1 y (x R \ Q) a.. f (x) = y. Asadar,
[0, 1] f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1])
a fnu are proprietatea

= [0, 1]. Pentru


a arata c
1 1
1
1
1
1
lui Darboux, fie intervalul
[0, 1], cu f
= , f
= . Consideram
,
9 4
9
3
4
2

1 1
1 1
1
=

,
,

s
i
ar
a
t
a
m
c
a
ecuat

ia
f
(x)
=

nu
are
solut

ii

n
intervalul
.
4
3 2
9 4
17

1
1
1
a x R \ Q, 1 x =
, da x =

/ Q, dac
, da
Daca x Q, x =
4
4
17
17

17
1 1
1
1
1
/
, deoarece 1
> .
x=1

,
4
4
9 4
4
17
17

4.2

Continuitatea uniform
a a functiilor de o variabil
a

a pe [1, 3].
4.6 S
a se arate c
a functia f (x) = x3 , x [1, 3] este uniform continu
R: Intr-adevar,
|f (x) f (x0 )| = |x x0 | (x2 + xx0 + x02 ) < 27 |x x0 | < ,
pentru orice x, x0 [1, 3] pentru care |x x0 | < (), cu () =

.
27

4.7 S
a se arate c
a functia f : (0, ) R, definit
a prin
f (x) =

x
+ x,
x+1

este uniform continu


a pe (0, ).
R: Fie x, x0 (0, ). Avem

|f (x) f (x0 )| = |x x0 | 1 +

daca |x x0 | < () =

1
(1 + x) (1 + x0 )

.
2

4.8 S
a se arate c
a functia f : (1, ) R, definit
a prin
f (x) =
nu este uniform continu
a pe (1, ).

x
+ x,
x+1

< 2 |x x0 | < ,

58

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Intr-adevar, sa consideram sirurile xn =
|xn x0n | =

n+1 0
n
,x =
. Avem
n+2 n
n+1

1
.
(n + 1) (n + 2)

Punctele xn si x0n sunt oricat de apropiate pentru n suficient de mare, ns


a
|f (xn ) f (x0n )| = 1 +

1
> 1,
(n + 1) (n + 2)

deci functia nu este uniform continu


a.
4.9 S
a se arate c
a functia f : [a, e] R, a > 0, definit
a prin f (x) = ln x, este uniform
continu
a pe [a, e].
R: Functia f este continua pe intervalul [a, e] marginit si nchis, deci este uniform
continua pe acest interval.
4.10 S
a se arate c
a functia f : (0, 1) R, definit
a prin f (x) = ln x, este nu uniform
continu
a pe (0, 1).
R: Fie xn =

1 0
1
,x = 2
. Avem |xn x0n | < , dar
n n
n +1

n2 + 1
0
.

|f (xn ) f (xn )| = ln
n

a se studieze uniforma continuitate a functiei f : R R, definit


a prin f (x) =
4.11 S
x sin2 x2 .
R: Fie

r
r
0

xn = (4n + 1) , xn = (4n + 3) .
2
2

Avem
|xn x0n | = r

(4n + 1) +
2

si

(4n + 3)
2

r
r

|f (xn ) f (xn0 )| = (4n + 1) (4n + 3) 0.


2
2

Dar, pentru xn00 = 2n, avem


|f (xn ) f (x00n )| = (4n + 1) 2n 0 .
2

Asadar, f nu este uniform continu


a pe R.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

59

a se studieze uniforma continuitate a urm


atoarelor functii:
4.12 S
1) f : (0, 1) R, f (x) = ln x. 2) f : [a, e] R, f (x) = ln x, a > 0.

1
1
3) f : 0,
R, f (x) = sin . 4) f : R [1, 1] , f (x) = sin x2 .

x
5) f : [0, 1] R, f (x) =

x2

1
. 6) f : R [1, 1] , f (x) = cos x.
x2

7) f : (0, 1) R+ , f (x) =

1
. 8) f : [0, ) R, f (x) = x2 .
x

R: 1) Nu. 2) Da. 3) Nu. 4) Nu. 5) Da. 6) Da, se tine seama ca

x x0
0

2 |x x0 | .
|cos x cos x | 2 sin
2

7) Nu, este suficient sa luam xn =


si x0n = n +

4.3

1
.
n

1
1
si x0n =
. 8) Nu, este suficient sa luam xn = n
n
n+1

Continuitatea functiilor de o variabil


a vectorial
a

a se arate c
a functia
4.13 S

este continu
a pe R2 .

x2 y 3
, x2 + y 2 6= 0,
f (x, y) =
x2 + y 2

0,
x2 + y 2 = 0,

R: Functia este continua n orice punct n care x2 + y 2 6= 0, adica n orice punct cu


exceptia originii. Ramane de verificat numai continuitatea n origine, ceea ce revine la a
arata ca functia are limita n origine si aceasta este egala cu 0. Avem, ns
a:
2 3
x y
1
|x| |y|
2
2

x2 + y 2 < x2 + y 2 |x| y 2 |x| y ,


deoarece x2 + y 2 2 |x| |y|. Deci limita functiei este 0.
4.14 S
a se arate c
a functia

este continu
a pe R2 .

sin x3 + y 3
, x2 + y 2 =
6 0,
2 + y2
f (x, y) =
x

0,
x2 + y 2 = 0,

60

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Functia este continua n orice punct n care x2 + y 2 =


6 0, adica n orice punct cu
exceptia originii. Ramane de verificat numai continuitatea n origine, ceea ce revine la a
ar
ata ca functia are limita n origine si aceasta este egala cu 0. Putem scrie:

sin x3 + y 3 x3 + y 3
sin x3 + y 3
=
2
.
x2 + y 2
x3 + y 3
x + y2

sin x3 + y 3
Insa
lim
= 1 si
x3 + y 3
(x,y)(0,0)
3

x + y 3 |x|3 + |y|3

x2 + y 2 x2 + y 2 < |x| + |y| .


4.15 S
a se cerceteze continuitatea functiei
p
1 x2 y 2 , x2 + y 2 1,
f (x, y) =
0,
x2 + y 2 > 1.
p
a pe R2 .
R: Punem r = x2 + y 2 . Functia este continu
4.16 S
a se arate c
a functia

f (x, y) =

2xy
, x2 + y 2 =
6 0,
x2 + y 2
0,
x2 + y 2 = 0,

este continu
a partial n raport cu x si y, dar nu este continu
a n origine.
R: Fie (x0 , y0 ) R2 . Functiile f (x, y0 ) si f (x0 , y) sunt continue n orice punct.
Functia f (x, y) nu are limita n origine.
4.17 S
a se cerceteze continuitatea urm
atoarelor functii:

1 cos x3 + y 3
6 0,
, x2 + y 2 =
2 + y2
1) f (x, y) =
x

0,
x2 + y 2 = 0.

x + y , x > 0 si y > 0,
2) f (x, y) =
(1
+
xy)

x = 0 sau y = 0.
1,

x3 + y 3
R: 1) Se tine seama ca 1 cos x3 + y 3 = 2 sin2
. Functia este continu
a. 2)
2
Putem scrie

xy
1
1
x+ y

x
y
+
xy
(1 + xy)
= (1 + xy)

xy


a.
si
xy x + y . Functia este continu
x+ y

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

61

a se discute dup
a valorile parametrului continuitatea urm
atoarelor functii:
4.18 S
p

1 cos x2 + y 2
, 0 < x2 + y 2 < ,
2 + y2 )
1) f (x, y) =
tg
(x
2

,
(x, y) = (0, 0) .

x2 y 2 z 2

6 (0, 0, 0) ,
, (x, y, z) =
2) f (x, y, z) =
x6 + y 6 + z 6

,
(x, y, z) = (0, 0, 0) .

3x + 2y z + x2 + yz
, (x, y, z) 6= (0, 0, 0) ,
3) f (x, y, z) =
x+y+z

,
(x, y, z) = (0, 0, 0) .
2

2
2
(x + y + z) tg x + y + z
p
, (x, y, z) 6= (0, 0, 0) ,
4) f (x, y, z) =
x2 + y 2 + z 2

,
(x, y, z) = (0, 0, 0) .

p
1
1 cos r
= . Functia este continu
a pe
R: 1) Notam r = x2 + y 2 . Avem lim
r0
tg r
2
h
1
pentru = .
0,
2
2
2) Fie x = `t, y = mt, z = nt, t R o dreapta prin origine. Deoarece
lim f (`t, mt, nt) =

t0

`2 m2 n2
,
`6 + m6 + n6

deci depinde de directie, rezulta ca f nu are limita n origine. Functia este continu
a pe
R3 \ {(0, 0, 0)}.

62

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 5

Derivate si diferentiale
5.1

Derivata si diferentiala functiilor de o variabil


a

5.1 Utiliz
and definitia, s
a se calculeze derivatele urm
atoarelor functii, n punctele specificate:

7.
2) f (x) = ln x2 + 5x , n x0 = 1.
1) f (x) = x + 2, n x0 =
3) f (x) = sin 3x2 , n x0 = . 4) f (x) = arcsin (x 1) , n x0 = 1.

6) f (x) = tg x, n x0 = .
5) f (x) = e3x , n x0 = 1.
4
a se studieze derivabilitatea urm
atoarelor functii, n punctele specificate:
5.2 S
(

1
1
ln (1 + 2x) , x ( , 0],
n x0 = 0.
1) f : , R, f (x) =
2
2
2x,
x (0, ) ,

(
x2 + 5x + 2, x (0, 2],
2) f : (0, ) R,
f (x) =
n x0 = 2.
9
7
x+ ,
x (0, ) ,
8
4
R: 1) f 0 (0) = 2. 2) f 0 (2) =

9
.
8

a se calculeze derivatele urm


atoarelor functii:
5.3 S
1) f (x) = x4 + 5x3 8.

3) f (x) = x cos x.

sin x
.
2 + cos x
r
2
3 1 x
.
7) f (x) =
1 + x2

5) f (x) =

2) f (x) = x2 + x 3 x.
x1
.
4) f (x) = 2
x +1
x2
6) f (x) = ln
.
x+1
8) f (x) = ex

R: Se obtine:

cos x

1
1
1) f 0 (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f 0 (x) = 2x + 2 .
2 x 3 ( 3 x)
63

64

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


3) f 0 (x) = cos x x sin x. 4) f 0 (x) =

x2 2x 1

(x2 + 1)
1x+2
2 cos x + 1
0
5) f 0 (x) =
2 . 6) f (x) = x x + 1 .
(2 + cos x)
s
2
x
x2 + 1
4
3
0
.
7) f (x) =
3 (x2 + 1)2
1 x2

2
8) f 0 (x) = 2x cos x x2 sin x ex cos x .

a se calculeze derivatele urm


atoarelor functii:
5.4 S

1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x 1 .

k
x 2
3) f (x) =
x + k + ln x + x2 + k .
2
2

5) f (x) = ex arctg ex ln 1 + e2x .


a2
x
x 2
a x2 +
arcsin .
7) f (x) =
2
2
a

sin x
1 + sin x
+ ln
.
cos2 x
cos x
x
x
4) f (x) = 5sh3
+ 3sh5 .
15
15
xx
6) f (x) = x (x ln x x 1) .
e

8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 .


2) f (x) =

R: Se obtine:
2
cos x
. 2) f 0 (x) =
.
1) f 0 (x) = q

cos3 x
4 sin2 x 1

x 3 x
3) f 0 (x) = x2 + k. 4) f 0 (x) = sh2
ch
.
15
15
x
0
x+1 x
0
x
5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x
e (ln x) (ln x 1).
n1

nx
7) f 0 (x) = a2 x2 . 8) f 0 (x) =
.
2 x2n + 1
5.5 S
a se calculeze derivatele urm
atoarelor functii:

1 + sin x

1) f (x) = ln
+ 2arctg
sin x .
1 sin x
3 x2 + 1 1 x 1 1
2) f (x) = ln 2
+ ln
+ arctg x.
4 x 1 4 x+1 2

2x 1
1
1 2
1
3) f (x) = ln (1 + x) ln x x + 1 + arctg .
3
6
3
3
r

x
2
2
4) f (x) = 3b arctg
(3b + 2x) bx x .
bx
2
1
x (x 3)

R: 1) f 0 (x) =
. 2) f 0 (x) =
. 3) f 0 (x) = 3
.
4
x 1
x +1
rcos x sin x
x
.
4) f 0 (x) = 4x
bx

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

65

a se calculeze derivatele urm


atoarelor functii:
5.6 S
arcsin x
x

1) f (x) =
+ ln
.
x
1 + 1 x2

2x2 + 1
2
.
2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + arctg
3
3
3x
x
3
3) f (x) =
2 + 8 (x2 + 1) + 8 arctg x.
2
4 (x + 1)

p
5p 2
13
4) f (x) =
(2x + 8x + 1) ln
2 (x + 2) + (2x2 + 8x + 1) .
2
2
R: Se obtine:
2x3 + 3x
arcsin x
1) f 0 (x) =
.
. 2) f 0 (x) = 4
2
x
x + x2 + 1
5x 3
1
0

3) f 0 (x) =
.
3 . 4) f (x) =
2
2x2 + 8x + 1
(x + 1)
5.7 S
a se arate c
a derivata unei functii pare este o functie impar
a, iar derivata unei
functii impare este o functie par
a.
a se arate c
a derivata unei functii periodice este o functie periodic
a.
5.8 S
5.9 S
a se arate c
a functia y = xex satisface relatia xy 0 = (1 x) y.

x2

5.10 S
a se arate c
a functia y = xe 2 satisface relatia xy 0 = 1 x2 y.

1
satisface relatia xy 0 = y (y ln x 1).
1 + x + ln x
5.12 S
a se calculeze derivatele de ordinul doi ale urm
atoarelor functii:
a se arate c
a functia y =
5.11 S

6
1) f (x) = x8 + 7x
5x + 4.

4) f (x) = ln x + a2 + x2 .

R: Se obtine:

2) f (x) = (arcsin
x)
.

5) f (x) = 1 + x2 arctg x.

3) f (x) = ex .
6) f (x) = sin2 x.

2x
2
+q
arcsin x.
1 x2
3
(1 x2 )
x
2
2
.
3) f 00 (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f 00 (x) = q
3
(a2 + x2 )
x
5) f 00 (x) = 2arctg x + 2 2
. 6) f 00 (x) = 2 cos 2x.
x +1
a se calculeze derivatele de ordinul n ale urm
5.13 S
atoarelor functii:
1
1
1) f (x) = eax .
2) f (x) =
.
3) f (x) = 2
.
xa
x a2
2x
4) f (x) = cos x.
6) f (x) = ln 2
5) f (x) = sin x.
.
x 1
1
. 9) f (x) = ln (ax + b) .
7) f (x) = 2x .
8) f (x) = 2
x 3x + 2
1

10) f (x) = eax ebx . 11) f (x) =


.
12) f (x) = (1 + x) .
ax + b
1) f 00 (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f 00 (x) =

66

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
1
1
1
R: 3) Se tine seama de identitatea: 2
.

=
x a2 2a x a x + a

n
n
. 5) f (n) (x) = sin x +
.
4) f (n) (x) = cos x +
2
2
2
x +1
6). f 0 (x) =
si se scrie fractia ca suma de fractii simple.
x (x2 + 1)
n
7) f (n) (x) = 2x ln 2.
#
"
1
1
1
1
n
(n)

, se obtine f (x) = (1) n!


8) f (x) =
n+1
n+1 .
x2 x1
(x 2)
(x 1)
n
n
n1 (n 1)!a
(n)
(x) = eax ebx (a + b) .
9) f (n) (x) = (1)
n . 10) f
(ax + b)
n!an
n
11) f (n) (x) = (1)
n+1 .
(ax + b)
n
.
12) Avem: f (n) (x) = ( 1) ( n + 1) (1 + x)

5.14 Fie f (x) = x2 e3x . S


a se calculeze f (10) (x).

R: Se aplica formula lui Leibniz. Se obtine: f (10) (x) = 39 e3x 3x2 + 20x + 30 .

5.15 Fie f (x) = x2 sin x. S


a se calculeze f (20) (x).

R: Se aplica regula lui Leibniz. Se obtine: f (20) (x) = x2 sin x 40x cos x 380 sin x.
and regula lui Leibniz, s
a se calculeze derivatele de ordinul n ale functiilor:
5.16 Utiliz

1) f (x) = x ex . 2) f (x) = x2 e2x . 3) f (x) = 1 x2 cos x.


1+x
4) f (x) = . 5) f (x) = x3 ln x.
x
5.17 Se consider
a se calculeze
a functia polinomial
a f (x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. S
4
P
1
suma: S =
, unde xk sunt r
ad
acinile ecuatiei f (x) = 0.
k=1 xk 2
R: Din f (x) = (x x1 ) (x x2 ) (x x3 ) (x x4 ), prin derivare, deducem:
4

f 0 (x) X 1
=
.
f (x)
x xk
k=1

Deci S =

49
f 0 (2)
= .
f (2)
31

5.18 S
a se determine cu c
at se modific
a (aproximativ) latura unui p
atrat dac
a aria sa
creste de la 9 m2 la 9, 1 m2 .

R: Daca x este aria patratului si y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9, h = 0, 1.


Cresterea laturii patratului este data de:
1
y y0 dy = f 0 (x) h = 0, 1 = 0, 016 m.
2 9

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

67

a se g
aseasc
a cresterea y y0 si diferentiala dy ale functiei y = 5x+x2 n punctul
5.19 S
a h = 0, 001.
x0 = 2, dac
R: y y0 = 0, 009001 si dy = 0, 009.
5.20 S
a se calculeze diferentiala functiei y = cos x n punctul x0 =

, pentru h =
.
6
36

2
a se calculeze diferentiala functiei y = n punctul x0 = 9, pentru h = 0, 01.
5.21 S
x
a se calculeze diferentialele functiilor:
5.22 S
1
.
xn
1x
.
4) f (x) = ln
1+x
1) f (x) =

R: Se obtine:
1) df (x) =
4) df (x) =

xn

x2

2) f (x) = x ln x x.
5) f (x) = x2 ex .

x
.
1x
6) f (x) = ex sin x.

3) f (x) =

n
1
dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) =
2 dx.
+1
(1 x)

2
dx. 5) df (x) = x (2 x) ex dx. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx.
1

5.23 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor:

1) f (x) = 1 x2 . 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sin x ln x.


1
6) f (x) = ex sin x.
4) f (x) = ln x.
5) f (x) = x2 ex .
x
5.24 S
a se arate c
a:

(n 1)!
1
n1
n
d (arctg x) = (1)
dxn .
sin narctg
n/2
x
(1 + x2 )

5.2

Propriet
ati ale functiilor derivabile

5.25 S
a se determine abscisele punctelor de extrem ale functiilor:
1) f (x) = 2 cos x + x2 .
q
2
4) f (x) = 3 (x2 1) .

2) f (x) = x2 (x 12) .
5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x.

x2 2x + 2
.
x1
x
x
6) f (x) = 2 cos + 3 cos .
2
3
3) f (x) =

R: 1) x0 = 0 este punct de minim.


2) x1 = 0, x2 = 12 sunt puncte de minim, x3 = 6 este punct de maxim.
3) x1 = 0 este punct de maxim, x2 = 2 este punct de minim.
4) x1,2 = 1 sunt puncte de minim, x3 = 0 este punct de maxim.

5) xk = + k sunt puncte de minim, x0k = + k sunt puncte de maxim.


6
6

2
0
sunt puncte de maxim, yk = 6 (2k + 1) si
6) xk = 12k si xk = 12 k
5

1
yk0 = 12 k
sunt puncte de minim.
5

68

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.26 Fie a1 , a2 , . . . , an (0, ) si ax1 + a2x + + axn n pentru orice x R. S


a se
arate c
a atunci a1 a2 an = 1.
R: Fie functia f : R R, definita prin f (x) = ax1 + a2x + + axn . Avem ca
f (x) n = f (0), x R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f si conform
teoremei lui Fermat: f 0 (0) = 0.
2

a se arate
5.27 Fie a, b (0, ) \ {1} a.. ax b + bx a 2ab, pentru orice x R. S
c
a ab = 1.
2

R: Fie unctia f : R R, definita prin f (x) = ax b + bx a. Avem ca f (x)


2ab = f (1), x R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f si conform teoremei
lui Fermat: f 0 (1) = 0.
h i
5.28 S
a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia f : 0,
R,
2
definit
a prin

h
i
cos x, x 0, ,
4 i
f (x) =
sin x, x , .
4 2
R: Functia nu este derivabila n

.
4

5.29 S
a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : [0, 2] R,
definite prin:
3
1) f (x) = |x 1| . 2) f (x) = |x 1| .
R: 1) Nu. 2) Da, c = 1.
h i
5.30 S
R,
a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : ,
2 2
definite prin:

1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x .


R: 1) Nu. 2) Da, c = 0.

5.31 S
a se arate c
a polinomul lui Legendre Pn (x) =
distincte n intervalul (1, 1).

n
dn 2
x 1 are n r
ad
acini
dxn

n
R: Se aplica de n ori teorema lui Rolle functiei f (x) = x2 1 .

5.32 Fie f : [a, b] R o functie continu


a pe (a, b) si a.. f (a) =
a pe [a, b], derivabil
f (b). S
a se arate c
a exist
a c (a, b) a.. f (a) f (c) = f 0 (c) (c a).
R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = (x a) f (x) xf (a) pe intervalul
[a, b].

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

69

a relatia
5.33 Fie numerele reale a0 , a1 , a2 , . . . , an care verific
a0
2n an
2a1
22 a2
+
+
+ +
= 0.
1
2
3
n+1

S
a se arate c
a functia f : 1, e2 R, definit
a prin f (x) = a0 +a1 ln x + a2 ln2 x + +
an lnn x se anuleaz
a cel putin ntr-un punct din intervalul 1, e2 .
R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = a0 ln x +

a1 ln2 x
an lnn+1 x
+ +
.
2
n+1

5.34 Fie f : [a, b] R o functie continu


a pe (a, b). S
a pe [a, b], derivabil
a sea arate c
a
exist
a c (a, b) a.
a + b 2c
.
f 0 (c) =
(c a) (c b)
R: Se aplica teorema lui Rolle functiei g (x) = ef (x) (x a) (x b) pe intervalul [a, b].
5.35 Se consider
a functia f : [1, 1] R, definit
a prin:
2
x + mx + n, x [1, 0] ,
f (x) =
px2 + 4x + 4, x (0, 1].
S
a se determine m, n, p R a.. f s
a satisfac
a ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
a se g
aseasc
a valoarea constantei c n acest caz.
[1, 1] si s
R: n = 4, m = 4, p = 7, c =

2
.
7

5.36 Fie f, g : [a, b] R dou


a functii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) si cu
f (a) = f (b). S
a se arate c
a ecuatia f (x) g 0 (x) + f 0 (x) = 0 are cel putin o solutie n
intervalul (a, b).
R: Fie h [a, b] R, definita prin h (x) = f (x) eg(x) , care este o functie Rolle. Exista
deci c (a, b) a.. h0 (c) = 0. Dar h0 (x) = f 0 (x) eg(x) + f (x) g 0 (x) eg(x) .
5.37 Fie f : [a, b] R o functie de trei ori derivabil
a pe [a, b] a.. f (a) = f (b) = 0 si
a se arate c
a exist
a cel putin un punct c (a, b) a.. f 000 (c) = 0.
f 0 (a) = f 0 (b) = 0. S
R: Aplicam teorema lui Rolle. Exista d (a, b) a.. f 0 (d) = 0. Exista apoi c1 (a, d)
si c2 (d, b) a.. f 00 (c1 ) = 0 si f00 (c2 ) = 0. Deci exista c (c1 , c2 ) a.. f 000 (c) = 0.
5.38 S
a se cerceteze
aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia f : [0, 1] R,
a se determine constanta c
definit
a prin f (x) = x2 + ax, a > 0, si n caz afirmativ s
corespunz
atoare.
R: Da, c =

1
a + a2 + a (0, 1).
2

70

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.39 S
a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functiilor f , definite
prin:

2
x,
x [1, 2] ,
x [0, 1] ,
x ,
2
1) f (x) =
2) f (x) =
x
2x
1,

x (1, 2].

+ 1, x (2, 3].
4

2
(

3 x , x [0, 1] ,
x + 1, x (0, 3],
2
x
4) f (x) =
3) f (x) =
+ 1,
x [4, 0] .

1,
x (1, 2].
2
x

9
9
3
13
1
. 4) Da, c1 = , c2 = 2.
R: 1) Da, f 0 (c) = , c = . 2) Da, c = . 3) Da, c =
8
4
4
36
2
5.40 S
a se determine abscisa c a unui punct n care tangenta la graficul functiei f :
R R, definit
a prin
( x+2
,
x 0,
f (x) =
2
x + 1, x > 0,
este paralel
a cu coarda care uneste punctele de pe grafic de abscise x1 = 4 si x2 = 3.
13
R: c =
.
36

1
5.41 S
a se arate c
a 3 30 3 < .
9

R: Se aplica teorema lui Lagrange functiei f : [27, 30] R, definita prin f (x) = 3 x.
x

a se g
aseasc
a solutiile reale ale ecuatiei (a 1) + (a + 3) = ax + (a + 2) , cu
5.42 S
a > 1.
x

R: Ecuatia se mai scrie: ax (a 1) = (a + 3) (a + 2) . Consideram functia f :


(0, ) R, definita prin f (t) = tx , pentru x R, fixat. Aplicam teorema lui Lagrange
pe intervalele [a 1, a] si [a + 2, a + 3]. Exista deci c1 (a 1, a) si c2 (a + 2, a + 3)
a.. f (a) f (a 1) = f 0 (c1 ) si f (a + 3) f (a + 2) = f 0 (c2 ). Din f 0 (c1 ) = f 0 (c2 ) cu
6 c2 , rezulta x1 = 0, x2 = 1.
c1 =
5.43 Fie f o functie de dou
a ori derivabil
a ntr-o vecin
atate V a punctului a R. S
a
a punctele p, q V a..
se arate c
a pentru orice h suficient de mic exist

f (a + h) f (a h)
f (a + h) 2f (a) + f (a h)
= f 0 (p) ,
= f 00 (q) .
2h
h2
a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru functiile f si g, definite
5.44 S
prin:
e
1) f, g : [1, e] R, f (x) = ln x, g (x) = .
x
(
x + 3, x [2, 1),
2) f, g : [2, 5] R, f (x) =
g (x) = x.
x 7
+ , x [1, 5] ,
34 4
x

x2 + 1, x [1, 3] ,
3
3) f, g : [0, 3] R, f (x) =
g (x) = x.

x + 4 ,
x [0, 1] ,
3

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

71

1
2 2
e
R: 1) Da, c =
. 2) Da, c =
. 3) Da, c =
+ 1.
e1
16
3
a se calculeze, utiliz
and regula lui l0 Hospital:
5.45 S
tg x x
.
x sin x

1) lim

x0

4) lim

7) lim

x0

xn
, a > 0.
eax

1
2
.

ctg
x
x2

2) lim

x1

5) lim

x0

xx x
.
ln x x + 1

ctg x

1
x

3) lim

x0

1+x
x x2 ln
.
x
x

8) lim

ln (sin 2x)
.
ln (sin 3x)

1
1 x
(1 + x) x
.
6) lim

x0
e

9) lim

x1

tg

x
x tg 2
.
4

1
R: 1) 2. 2) 2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) . 7) Putem scrie:
2
sin2 x x2 cos2 x
1
2

ctg
x
=
x2
x2 sin2 x
2
1
si se aplica de patru ori regula lui l0 Hospital. Se obtine . 8) Luam x = , cu t 0
3
t
1
1
pentru x . Se obtine . 9) .
2
e
5.46 S
a se calculeze, utiliz
and regula lui l0 Hospital:
tg x x sin x
x [ln x ln (x + 1)] + 1
. 2) lim
.
x ex [ln (ex + 1) ln x] 1
x0
x sin x

1) lim
R: 1) 5. 2) e.

5.47 S
a se dezvolte polinomul f (x) = x3 2x2 + 3x + 5 dup
a puterile binomului x 2.
2

R: f (x) = 11 + 7 (x 2) + 4 (x 2) + (x 2) .
5.48 S
a se determine o functie polinomial
a de gradul trei a.. f (0) = 1, f 0 (0) = 1,
00
000
f (0) = 2 si f (0) = 6.
R: Polinomul Taylor al functiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 .
a se g
aseasc
a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ex dup
a
5.49 S
puterile binomului x + 1.
R: P4 (x) =

1
1
1
1 1
2
3
4
+ (x + 1) +
(x + 1) +
(x + 1) +
(x + 1) .
e e
2e
6e
24e

5.50 S
a se g
aseasc
a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ln x dup
a
puterile binomului x 1.

72

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: P4 (x) = (x 1)

1
1
1
2
3
4
(x 1) + (x 1) (x 1) .
2
3
4

a se evalueze eroarea comis


a n aproximarea:
5.51 S
e2+

1
1
1
+ + .
2! 3! 4!

1
1
1
x5 x
1
x + x2 + x3 + x4 + R4 (x), unde R4 (x) =
e , cu
1!
2!
3!
4!
5!
1
3
=
.
(0, 1). Pentru x = 1, |R4 (1)|
5!
40
R: Avem ca: ex = 1 +

5.52 S
a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functiile:
1) f (x) = ex , x R.
3) f (x) = cos x, x R.
5) f (x) = (1 + x) ,

2) f (x) = sin x, x R.
4) f (x) = ln(1 + x), x (1, ).
x (1, ), R.

R: Avem dezvoltarile:
n xk
P
xn+1 x
1) ex =
+
e .
(n + 1)!
k=0 k!
n
P
x2k1
x2n+1
(1)k1
sin(x).
2) sin x =
+ (1)n
(2k 1)!
(2n + 1)!
k=1
2n+2
2k
n
P
x
x
(1)k
3) cos x =
+ (1)n+1
cos(x).
(2k)!
(2n + 2)!
k=0
n
P
xk
xn+1
(1)k1
4) ln(1 + x) =
+ (1)n
n+1 .
k
(n + 1) (1 + x)
k=1
n ( 1) ( k + 1)
P
( 1) ( n) n+1
5) (1 + x) = 1 +
x
xk +
(1 +
k!
(n + 1)!
k=1
x)n+1 , cu (0, 1).
5.53 S
a se determine n N astfel ca polinomul Taylor de gradul n n punctul x0 = 0
asociat functiei f (x) = ex s
a aproximeze functia pe intervalul [1, 1] cu trei zecimale
exacte.
R: Avem

n+1

1
|x|
ex <
, |x| 1.
(n + 1)!
1000
3
1
Dar cum x < 1, ex < e < 3 si deci |Rn (x)| <
<
pentru n 6.
(n + 1)!
1000

5.54 S
a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functia f (x) = a + x, a > 0,
x > a.
|Rn (x)| =

1

x2
R: Functia se mai scrie: f (x) = a 1 +
. Se obtine:
a
#
"
n
k
X

x
k1 1 3 (2k 3) x
+
(1)
+ Rn (x) .
f (x) = a 1 +
2a
k! 2k
a
k=2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

73

a se determine n N astfel
5.55 S
ca valorile polinomului Taylor de gradul n n punctul
x0 = 0 asociat functiei f (x) = 1 + x, pe intervalul [0, 1], s
a nu difere de f (x) cu mai
1
mult de
.
16
R: Avem

1 3 (2n 1)
1
xn+1
1 3 (2n 1)

.
<
|Rn (x)| =
1
(n + 1)! 2n+1
(n + 1)! 2n+1
16
n+

(1 + x) 2

Se obtine n 2.

5.56 Utiliz
and formula Mac-Laurin s
a se calculeze urm
atoarele limite:
ex + ex sin2 x 2
.
x0
x4
sin x sin a
.
3) lim
x0
xa
2
x

cos x e 2
5) lim
.
x0
x4
1) lim

R: 1)

5.3

ln (1 + 2x) sin 2x + 2x2


.
x0
x3

2
1 1 + x cos x
4) lim
.
x0
tg4 x
2) lim

1
1
1
. 2) 4. 3) cos a. 4) . 5) .
12
3
12

Derivatele si diferentiala functiilor de n variabile

5.57 Utiliz
and definitia, s
a se calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii, n
punctele specificate:
1) f (x, y) = x3 3x2 y + 2y 3 n (1, 1) .

p
,0 .
3) f (x, y) = sin2 x + sin2 y n
4
p
5) f (x, y) = x2 y 2 n (2, 1) .

R: Se obtine:

xy
n (1, 1) .
x+y

4) f (x, y) = ln 1 + x + y 2 n (1, 1) .

6) f (x, y) = ln x y 2 n (4, 1) .
2) f (x, y) =

1
1
1) fx0 (1, 1) = 3, fy0 (1, 1) = 3. 2) fx0 (1, 1) = , fy0 (1, 1) = .
2
2

1 0
2
0
0
0
3) fx
,0 =
, 0 = 0. 4) fx (1, 1) = , fy (1, 1) = .
2, fy
4
2
4
3
3
2
2
1
1 0
0
0
0
5) fx (2, 1) = , fy (2, 1) = . 6) fx (4, 1) = , fy (4, 1) = .
3
3
3
3

74

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.58 S
a se calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
1) f (x, y) = x3 + y 3 3axy.
p
3) f (x, y) = x2 y 2 .

p
5) f (x, y) = ln x + x2 + y 2 .
y
sin
7) f (x, y) = e x .

xy
.
x+y
x
4) f (x, y) = p
.
x2 + y 2
y
6) f (x, y) = arctg .
xs
x2 y 2
8) f (x, y) = arcsin
.
x2 + y 2

2) f (x, y) =

R: Se obtine:
1) fx0 (x, y) = 3x2 3ay, fy0 (x, y) = 3y 2 3ax.
2y
2x
0
2) fx0 (x, y) =
2 , fy (x, y) =
2.
(x + y)
(x + y)
x
y
3) fx0 (x, y) = p
, fy0 (x, y) = p
.
2
2
x y
x2 y 2
y2
x2
4) fx0 (x, y) = q
, fy0 (x, y) = q
.
3
3
(x2 + y 2 )
(x2 + y 2 )
1
y

.
5) fx0 (x, y) = p
, fy0 (x, y) = p
p
2
2
x +y
x2 + y 2 x + x2 + y 2
y
x
6) fx0 (x, y) = 2
, fy0 (x, y) = 2
.
2
x +y
x + y2
y
y
y sin
y
y
1 sin
7) fx0 (x, y) = 2 e x cos , fy0 (x, y) = e x cos .
x
x
x
x
x2 2
xy 2
0
0
p
p
, fy (x, y) =
.
8) fx (x, y) =
(x2 + y 2 ) x2 y 2
(x2 + y 2 ) x2 y 2

5.59 S
a e calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
y
y
x
1) f (x, y) = y sin .
x

3) f (x, y) = arctg xy .
xyz

5) f (x, y, z) = p

+ y2 + z2
y
7) f (x, y, z) = exyz cos .
xz
x2

x2 y 2
.
x2 + y 2
x+y
.
4) f (x, y) = xyarctg
1 xy
x
z

6) f (x, y, z) = e y e y .
2) f (x, y) = arcsin

8) f (x, y, z) = (sin x)

yz

5.60 S
a e calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:

q
2
1) f (x, y) = ln xy 2 + x2 y + 1 + (xy 2 + x2 y) .
s
2

x+y
x+y
+ arcsin
.
2) f (x, y) = 1
xy
xy

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

75

a se calculeze, utiliz
and definitia, urm
atoarele derivate partiale de ordinul doi:
5.61 S
1)
3)

p
p
2f
2f
(1, 1) , dac
(2, 2) , dac
a f (x, y) = 3 x2 y.
a f (x, y) = x2 + y 2 . 2)
yx
xy

2f
2f
a f (x, y) = x sin (x + y) . 4)
, 0 , dac
(1, 1) , dac
a f (x, y) = xy ln x.
xy 4
xy
R: 1) Deoarece

f
f
(1, y)
(1, 1)
2f
x
(1, 1) = lim x
,
y1
yx
y1

1
2

1
se obtine . 2) . 3)
1
. 4) 1.
9
2
4
2 2
5.62 S
a e calculeze derivatele partiale ale urm
atoarelor functii:
3 2
1) f (x, y, z) = x
py z + 2x 3y + z + 5.
3) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .

2) f (x, y, z) = (xy) .
4) f (x, y, z) = z xy .

R: Se obtine:
1) fx0 (x, y, z) = 3x2 y 2 z + 2, fy0 (x, y, z) = 2x3 yz 3, fz0 (x, y, z) = x3 y 2 + 1.
z
z
z
z
z
2) fx0 (x, y, z) = (xy) , fy0 (x, y, z) = (xy) , fz0 (x, y, z) = (xy) ln (xy).
x
y
y
x
3) fx0 (x, y, z) = p
, fy0 (x, y, z) = p
,
2
2
2
2
x +y +z
x + y2 + z2
z
.
fz0 (x, y, z) = p
2
x + y2 + z2
xy xy
4) fx0 (x, y, z) = y z xy ln z, fy0 (x, y, z) = xz xy ln z, fz0 (x, y, z) =
z .
z
a se arate c
a urm
atoarele functii sunt omogene si apoi s
a se verifice relatia lui
5.63 S
Euler:
1) f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 .
x
.
x2 + y 2

y
5) f (x, y) = x2 + y 2 sin .
x

3) f (x, y) =

x+y
2) f (x, y) = p
.
3
x2 + y 2

xy
.
4) f (x, y) = x2 y 2 ln
x+y
y

6) f (x, y) = x2 y 2 e x .

5.64 S
a se arate c
a dac
a u = f (x, y, z) este o functie omogen
a de grad de omogenitate
m, care admite derivate partiale de ordinul doi continue pe D R3 , atunci:
1) x
2) x2

2f
2f
f
2f
+y
+z
= (m 1)
.
2
x
xy
xz
x

2
2
2f
2f
2f
2f
2 f
2 f
+
+
+
2xy
+
2yz
+
2zx
= m (m 1) f.
y
z
x2
y 2
z 2
xy
yz
zx

76

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.65 S
a se arate c
a functiile date mai jos satisfac egalit
atile scrise n dreptul lor:

z
z
1) z = ln x2 + xy + y 2 , x
+y
= 2.
x
y
y
z
z
2) z = xy + xe x , x
+y
= xy + z.
x
y

3) u = (x y) (y z) (z x) ,

u u u
+
+
= 0.
x y
z

x y u u u
,
+
+
= 1.
y z x y
z

u u u
1
5) u = ln x3 + y 3 + z 3 3xyz ,
+
+
=
.
x y
z
x+y+z
4) u = x +

5.66 Se d
aa functia:

x2
y ln 1 + 2 , y 6= 0,
f (x, y) =
y

0,
y = 0.
2

S
a se arate c
a desi nu sunt satisf
acute ipotezele teoremei lui Schwarz, totusi
2f
2f
(0, 0) =
(0, 0) .
xy
yx
R: Sa observam ca teorema lui Schwarz da conditii suficiente nu si necesare pentru
egalitatea derivatelor mixte.
Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem
s
s

p
x2
x2
x2
2
2
2
0 < y ln 1 + 2 = 2y ln 1 + 2 < 2y 1 + 2 = 2 |y| x2 + y 2 ,
y
y
y
deci

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) = f (x, y) = 0, apoi

2xy 2
f
, y 6= 0,
(x, y) =
x2 + y 2

x
0,
y = 0,

si

2f
(0, 0) =
xy
2f
(0, 0) =
yx

x2
2xy 2

f
2y ln 1 + 2 2
, y 6= 0,
(x, y) =
y
x + y2

y
0,
y = 0,
f
f
(x, 0)
(0, 0)
x
lim x
= 0,
x0
x
f
f
(0, y)
(0, 0)
x
x
= 0.
lim
y0
y

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
Dar

77

4x3 y

2f
, y=
6 0,
2 + y 2 )2
(x, y) =
(x

yx
0,
y = 0,

nu este continua n origine.

5.67 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor:
r
x2
y2
2
2
2) f (x, y) =
+
.
1) f (x, y) = 2x 3xy y .
b2
p a2
2

2
3) f (x, y) = ln x + y .
4) f (x, y) = 2xy + y .
x+y
2
.
5) f (x, y) = arctg
6) f (x, y) = (arcsin xy) .
p 1 xy
7) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . 8) f (x, y, z) = xy + yz + zx.

5.68 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul doi, n origine, ale functiei:
n

f (x, y) = (1 + x) (1 + y) .
R: fxx (0, 0) = m (m 1), fxy (0, 0) = mn, fyy (0, 0) = n (n 1).
5.69 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul m + n:

m+n f
x+y
a: 1) f (x, y) =
(x, y) , dac
. 2) f (x, y) = x2 + y 2 ex+y .
m
n
x
xy

R: 1) Prin inductie dupa n si apoi dupa m, se obtine:

mx + ny
m+n f
n
(x, y) = (1) 2 (m + n 1)!
m+n+1 .
m
n
y x
(x y)
2) Se obtine:

m+n f
(x, y) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny) + m (m 1) + n (n 1) ex+y .
y m xn

5.70 S
a se arate c
a functiile:

1
y
1) u = arctg , 2) u = ln , unde r =
x
r
satisfac ecuatia lui Laplace:

(x a) + (y b) ,

2u 2u
+ 2 = 0.
x2
y

5.71 S
a se arate c
a functia u = A sin (at + ) sin x satisface ecuatia undelor:
2u
2u
a2 2 = 0.
2
t
x

78

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.72 S
a se arate c
a functia
x2 + y 2 + z 2
t
u = 3 e
t
1

satisface ecuatia c
aldurii:

u
1
=
t
4

2u 2u 2u
+ 2 + 2
x2
y
z

a functia f (x, y) = x2 +xyy 2 . S


5.73 Se d
a se g
aseasc
a variatia si diferentiala functiei
n punctul (x0 , y0 ).
R: Variatia functiei este:

f (x, y) f (x0 , y0 ) = [(2x0 + y0 ) h + (x0 2y0 ) k] + h2 + hk k 2 .

Deci diferentiala este df (x0 , y0 ) = (2x0 + y0 ) h + (x0 2y0 ) k.

5.74 Se d
a func
atia f (x, y) = x2 y. S
a se calculeze variatia si diferentiala functiei n
punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2).
5.75 Utiliz
and definitia, s
a se arate c
a urm
atoarele functii sunt diferentiabile n punctule specificate:
2

1) f (x, y) = (x 1) + y 2 n (1, 1).


z
3) f (x, y) = p
n (3, 4, 5) .
x2 + y 2

R: 1) Pentru orice (h, k) R2 , avem

2) f (x, y) = x2 + (y 2) n (1, 1) .

4) f (x, y) = ln x3 + y 3 n (0, 1) .

f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) = 2k + h2 + k 2 = 2k + (k, h) h2 + k 2 ,

cu (k, h) =

h2 + k 2 0, pentru (k, h) (0, 0), iar df (1, 1) = 2k.

5.76 S
a se arate c
a n origine, functia

p xy
,
x2 + y 2
f (x, y) =
0,

x2 + y 2 6= 0,
x2 + y 2 = 0,

este continu
a, admite derivate partiale, ns
a nu este diferentiabil
a.
R: Din
0< p

|xy|

x2

y2

|xy|
< p = |x| ,
y2

deducem ca f este continua n origine. Utilizand definitia se arata ca functia are derivate
partiale n origine egale cu 0.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

79

Sa aratam ca functia nu este diferentiabil


a n origine. Daca ar fi diferentiabil
a n
origine, ar avea loc egalitatea:
p
f (x, y) 0 = 0 (x 0) + 0 (y 0) + (x, y) x2 + y 2 ,

n care (x, y) sa aiba limita n origine egala cu 0. Dar din egalitatea precedent
a rezulta
xy
(x, y) = 2
,
funct

ie
care
nu
are
limit
a

n
origine.
x + y2
p
a n origine.
5.77 S
a se cerceteze dac
a functia f (x, y) = x2 + y 2 este diferentiabil
R: Functia nu admite derivate partiale n origine, deci nu este diferentiabil
a n origine.

5.78 S
a se calculeze diferentialele functiilor:
1) f (x, y) = x3 + y 3 3xy.
x2 y 2
3) f (x, y) = 2
.
x + y 2
5) f (x, y) = ln x2 + y 2 .

2) f (x, y) = x2 y 3 .

4) f (x, y) = sin2 x + sin2 y.


y
x
6) f (x, y) = arctg + arctg .
x
y
2

R: 1) df (x, y) = 3x 3y dx + 3y 3x dy.

5.79 S
a se calculeze diferentialele functiilor:

p
2) f (x, y, z) = x2 + y 2+ z 2 .
z
x
4) f (x, y, z) = xy +
.
y

1) f (x, y, z) = xyz.
3) f (x, y, z) = arctg

xy
.
z2

R: df (x, y, z) = yz dx + zx dy + xy dz.
5.80 S
a se g
aseasc
a cu c
at se modific
a (aproximativ) volumul unui con av
and raza bazei
altimea y = 30 cm dac
x = 10 cm si n
a raza se micsoreaz
a cu 1 mm, iar n
altimea creste
cu 3 mm.

R: Volumul conului este V = x2 y. Variatia volumului este data de:


3

V V0 dV =
2xy dx + x2 dy = (600 0, 1 + 100 0, 3) = 10 cm3 .
3
3
a se calculeze aproximativ (1, 02)
5.81 S

3,01

R: Consideram functia z = xy . Luam x0 = 1, y0 = 3, h = 0, 02 si k = 0, 01. Putem


scrie:
z z0 dz = xy00 1 y0 h + x0y0 ln x0 k = 3 0, 02 + 0 0, 01 = 0, 06.
Deci z 1 + 0, 06 = 1, 06.

5.82 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor:
p
1) f (x, y) = cos xy. 2) f (x, y) = x2 + y 2 . 3) f (x, y) = exy .
4) f (x, y) = ln xy.
6) f (x, y, z) = ex sin yz.
5) f (x, y, z) = xyz.

80

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) d2 f (x, y) = y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy.

5.83 S
a se calculeze diferentiala de ordinul doi a functiei f (x, y, z) = sin (x 2y + z).
5.84 S
a se calculeze diferentiala de ordinul n a functiei f (x, y) = eax+by .
n

R: Se obtine: dn f (x, y) = eax+by (a dx + b dy) .


5.85 Aplic
and formula de derivare a functiilor compuse, s
a se calculeze F 0 (x0 ), stiind
c
a F (x) = f (u (x) , v (x)) in care:
1) f (u, v) = u + uv, u (x) = cos x, v (x) = sin x, x0 =
2) f (u, v) = eu2v , u (x) = x2 , v (x) = x2 2, x0 = 2.
5.86 S
a se g
aseasc
a

.
4

dz
dac
a:
dt
1) z = e3x+2y , unde: x = cos t, y = t2 .
x
2) z = , unde: x = et , y = ln t.
y

x
3) z = ln sin , unde: x = 3t2 , y = t2 + 1.
y

5.87 S
a se g
aseasc
a
2

1) z = ex

+y 2

dz
dac
a:
dt

, unde: x = a cos t, y = a sin t. 2) z =

5.88 S
a se g
aseasc
a

1 x
ln , unde: x = tg2 t, y = ctg2 t.
2 y

du
dac
a:
dt

1) u = xyz, unde: x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t.
z
, unde: x = R cos t, y = R sin t, z = H.
2) u = p
2
x + y2

5.89 S
a se g
aseasc
a

dz
dac
a z = uv , unde u = sin x, v = cos x.
dx

5.90 S
a se g
aseasc
a

dz
z
si
dac
a z = xy , unde y = (x).
x
dx

5.91 S
a se g
aseasc
a

z
z
si
, dac
a z = f (u, v), unde u = x2 + y 2 si v = exy .
x
y

5.92 S
a se g
aseasc
a

x
z
z
si
, dac
a z = arctg , unde x = u sin v si y = u cos v.
u
v
y

5.93 S
a se g
aseasc
a

z
z
y
si
, dac
a z = f (u), unde u = xy + .
u
v
x

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

81

a se arate c
a dac
a = f x2 + y 2 + z 2 , unde:
5.94 S

x = R cos u cos v, y = R cos u sin v, z = R sin u,

atunci:

= 0 si
= 0.
u
v

5.95 S
a se arate c
a dac
a z = f (x + ay), unde f este o functie diferentiabil
a, atunci
z
z
=a .
y
x
5.96 S
a se arate c
a functia w = f (u, v), unde f este o functie diferentiabil
a si u =
x + at, v = y + bt, satisface ecuatia:
w
w
w
=a
+b
.
t
x
y

5.97 S
a se arate c
a functia z = yf x2 y 2 , unde f este o functie diferentiabil
a,
satisface ecuatia:
1 z
1 z
z
+
= 2.
x x y y
y
y
a se arate c
a functia z = xy + f
a,
5.98 S
, unde f este o functie diferentiabil
x
satisface ecuatia:
z
z
x
+y
= xy + z.
x
y

x2
2

5.99 S
a se arate c
a functia z = ey f ye 2y , unde f este o functie diferentiabil
a,

satisface ecuatia:

z
2
z
+ xy
= xyz.
x y2
x
y
y
y
5.100 S
a se arate c
a functia z = xf
+g
, unde f si g sunt o functii de dou
a
x
x
ori diferentiabile, satisface ecuatia:

2z
2z
2z
+ 2xy
+ y 2 2 = 0.
2
x
xy
y
y

5.101 S
a se arate c
a functia z = f (xy) + xy g
, unde f si g sunt o functii de
x
dou
a ori diferentiabile, satisface ecuatia:
x2

x2

2
2z
2 z

= 0.
y
x2
y 2

82

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.102 S
a se arate c
a functia z = f (x + g (y)) satisface ecuatia:
z 2 z
z 2 z
=
.
x xy
y x2
5.103 S
a se g
aseasc
a d2 z dac
a:
1) z = f (u), unde u = x2 + y 2 .
3) z = f (u, v), unde u = ax si v = ay.

x
, v = xy.
y
4) z = f (u, v), unde u = xey si v = yex .
2) z = uv , unde u =

5.104 S
a se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor compuse:

2
2 x
.
1) F (x) = f x , ln x . 2) F (x, y) = f x ,
y

3) F (x, y, z) = f x + y + z, x2 + y 2 + z 2 .

5.105 S
a se g
aseasc
a polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei
p
f (x, y) = x2 + y 2

n punctul (1, 1).

R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f este:


T3 (x, y) =

1 1
1 1
[(x 1)2 + 2(x 1)(y 1) + (y 1)2 ]
2 + [(x 1) + (y 1)] +
1! 2
2! 2 2

1 1
[(x 1)3 (x 1)2 (y 1) (x 1)(y 1)2 + (y 1)3 ].
3! 4 2

a se g
aseasc
a polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x, y) = ex+y n
5.106 S
punctul (1, 1).
R: Avem:
Tn (x, y) = 1 +

k
n X
n
X
X
1
1
[(x 1) + (y + 1)]k =
(x 1)ki (y + 1)i .
k!
i!(k

i)!
i=0

k=1

k=0

5.107 S
a se g
aseasc
a o valoare aproximativ
a a num
arului (1, 1)1,2 .
R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) = xy ,
punctul (1, 1) este:
T3 (x, y) = 1 +

x > 0, y > 0, n

1
1
1
(x 1) + [2(x 1)(y 1)] + [3(x 1)2 (y 1)].
1!
2!
3!

Putem atunci scrie f (1, 1; 1, 2) T3 (1, 1; 1, 2) = 1, 1021.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

83

a se dezvolte polinomul
5.108 S
f (x, y) = x3 2y 3 + 3xy
dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (1, 2).
R: Avem:
2

f (x, y) = 9 (x 1) 21 (y 2) + 3 (x 1) + 3 (x 1) (y 2) 12 (y 2) +
3

+ (x 1) 2 (y 2) .
5.109 S
a se dezvolte polinomul
f (x, y) = x2 + 2xy + 3y 2 6x 2y 4
dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (2, 1).
2

R: f (x, y) = 1 (x + 2) + 2 (x + 2) (y 1) + 3 (y 1) .
5.110 S
a se dezvolte polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy yz 4x 3y z + 4
dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (1, 1, 1).
a se dezvolte
5.111 Se d
a polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 2xy 2xz 2yz. S
f (x + k, y + h, z + `) dup
a formula lui Taylor n vecin
atatea punctului (x, y, z).
5.112 S
a se g
aseasc
a polinoamele Taylor de gradul 3 asociate, n origine, functiilor:
1) f (x, y) = ex sin y. 2) f (x, y) = cos x cos y.
1
1
1
1
R: 1) T3 (x, y) = y + xy y 3 + x2 y. 2) T3 (x, y) = 1 y 2 x2 .
6
2
2
2
5.113 S
a se g
aseasc
a polinoamele Taylor de gradul 2 asociat functiei
p
f (x, y) = x2 + y 2

n punctul (1, 1).


R: Avem

T3 (x, y) = 2+

i
1 1 h
2
(x 1)2 2 (x 1) (y 1) + (y 1)2 .
[(x 1) + (y 1)]+
1!
2! 2 2

a se deduc
a formule aproximative (exacte p
an
a la termeni de gradul doi n x si
5.114 S
y) pentru functiile:
r
m
n
(1 + x) + (1 + y)
1x
, 2) f (x, y) =
,
1) f (x, y) = arctg
1y
2
dac
a |x| si |y| sunt mici n comparatie cu unitatea.

84

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 6

Functii definite implicit


6.1

Functii definite implicit de o ecuatie

6.1 S
a se arate c
a ecuatia F (x; y) = y 3 xy 2 xy + x2 = 0:
1) Admite o infinitate de solutii y = f (x), f : [0, ) [0, ).
2) Admite numai patru solutii continue y = f (x), f : [0, ) [0, ).
a o vecin
atate U a punctului x0 = 4 si o vecin
atate V a punctului y0 = 2, n
3) Exist
a pe U ,
care ecuatia F (x; y) = 0 admite o singur
a solutie y = f (x), f : U V , continu
care satisface conditia f (4) = 2.

R: 1) Ecuatia se mai scrie: (y x) y 2 x = 0. Deci, pentru orice , R, cu


0 , functiile y = f (x), f : [0, ) [0, ), definite prin:


x,
x [, ),
x, x [, ),

f (x) =
f (x) =
x, n rest,
x,
n rest.
2) Cele patru solutii continue pe [0, ) sunt:

x, x [0, 1),
x,
x [0, 1),

f1 (x) = x, f2 (x) = x, f3 (x) =


f4 (x) =
x,
x [1, ).
x, x [1, ),
6 0, daca luam U = (1, ) si V = (1, ), functia
3) Deoarece
Fy0 (4; 2) = 8 =

f (x) = x este continua si f (4) = 2.


6.2 S
a se arate c
a ecuatia F (x, y; z) = x2 + y 2 z 2 3xyz = 0 admite numai dou
a
atate a punctului
solutii z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y) continue si diferentiabile pe o vecin
(0, 1).
acinile z1 = 1 si z2 = 1, iar Fz0 (x, y; z) =
R: Ecuatia F (0, 1; z) = 1 z 2 = 0 are rad
0
0
(2z + 3xy), a.. Fz (0, 1; 1) = 2, Fz (0, 1; 1) = 2. Deci exista doua functii continue
si diferentiabile pe o vecinatate a punctului (0, 1) care satisfac conditiile z1 (0, 1) = 1 si
respectiv z2 (0, 1) = 1. Derivatele lor partiale sunt date de:
z
2x 3yz z
2y 3xz
=
,
=
.
x
2z + 3xy y
2z + 3xy
85

86

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Valorile lor n punctul (0, 1) sunt:


z1
3 z1
z2
3 z2
(0, 1) = ,
(0, 1) = 1,
(0, 1) = ,
(0, 1) = 1.
x
2 y
x
2 y
d2 y
dy
si
dac
a
dx
dx2

3
1) F (x; y) = x2 + y 2 3 x2 + y 2 + 1 = 0.
p
y
2) F (x; y) = ln x2 + y 2 a acrtg = 0, a 6= 0.
x

3) F (x; y) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 a2 = 0.

6.3 S
a se calculeze

a + 1 x2 + y 2
x2 + y 2
d2 y
dy
x + ay d2 y
x
dy
= si
=
. 2)
=
,
=
.
R: 1)
3
dx
y
dx2
y3
dx
ax y dx2
(ax y)
x2 + y 2
dy
x d2 y
= ,
=

.
3)
dx
y dx2
y3
6.4 S
a se calculeze

dy d2 y
d3 y
,

s
i
dac
a
dx dx2
dx3
y2
x2
+
1 = 0.
a2
b2

R:

dy
d3 y
b2 x d2 y
b4
3b6 x
= 2 ,
=

s
i
=
.

dx
a y dx2
a2 y 3
dx3
a4 y 5

6.5 S
a se calculeze
R:

dy
dac
a F (x; y) = y x y + 1 = 0.
dx

dy
y x ln x
=
.
dx
1 xy x1

6.6 Ecuatiile:
1) F
2) F
3) F
4) F

(x, y; z) = x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3 = 0,
(x, y; z) = x cos y + y cos x + z cos x 1 = 0,
(x, y; z) = x + y + z ez = 0,
(x, y; z) = z 2 xey yez zex = 0,

definesc functii z = z (x, y). S


a se calculeze:
R: 1)
z
x
z
3)
x

2)

z
z
si
.
x
y

z
x2 yz z
6y 2 3xz 2
=
,
=
.
2
x
xy z y
3 (xy z 2 )
z cos x cos y z
x sin y cos z
=
,
=
.
cos x y sin z y
cos x y sin z
y
x
z
z
z
1
e + ze
xey + ez
,
.
=
= z
. 4)
=
=
y
e 1
x
2z yez ex y
2z yez ex

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

87

6.7 Ecuatiile:
1) xey + yex + zex = 1, 2) x z + arctg
definesc functii z = z (x, y). S
a se calculeze
R: 1)

y
= 0, 3) sin xy exy x2 y = 0.
zx

z
.
x

z
z
z
y (exy + 2x cos xy)
.
= y z eyx . 2)
= 1. 3)
=
x
x
x
x (exy + x cos xy)

6.8 S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai si cele de ordinul al doilea ale
functiei z = z (x, y) definit
a de ecuatia
x2
y2
z2
+ 2 + 2 1 = 0.
2
a
b
c

c4 b2 y 2
z
c2 x z
c2 y 2 z
c4 xy 2 z
2z
R:
= 2 ,
= 2 ,
=

=
=

,
,
b z x2
a2 b2 z 3
xy
a2 b2 z 3 y 2
2x 2 a z y
4
c a x
.

a2 b2 z 3
a se calculeze dz si d2 z dac
6.9 S
a functia z = z (x, y) este definit
a de ecuatia:
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
y
xy
y 2 a2 2
x 2 a2 2
x
dx

2
dxdy
+
dy .
R: dz = dx dy, d2 z =
z
x
z3
z3
z3
6.10 S
a se calculeze dz si d2 z n punctul (2, 0; 1) dac
a functia z = z (x, y) este definit
a
de ecuatia:
2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8 = 0.
R: dz (2, 0) = 0, d2 z (2, 0) =

4 2
dx + dy 2 .
15

a de ecuatia (y + z) sin z y (x + z) = 0. S
6.11 Functia z = z (x, y) este definit
a se
arate c
a
z
z
y2
= 0.
z sin z
x
y
R: Avem:
y
z
z
sin z x z
=
,
=
.
x
sin z + y cos z + z cos z y y
sin z + y cos z + z cos z y
a de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = (ax + by + cz), unde
6.12 Functia z = z (x, y) este definit
este o functie derivabil
a si a, b, c sunt constante. S
a se arate c
a
(cy bz)

z
z
+ (az cx)
= bx ay.
x
y

88

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.13 Functia z = z (x, y) este definit


a de ecuatia F (x az, y bz) = 0, unde F este o
a se arate c
a
functie diferentiabil
a iar a si b sunt constante. S
a

z
z
+b
= 1.
x
y

6.14 Ecuatia F (x + 2y, y 2x) = 0 defineste functia y = y (x). S


a se calculeze y 0 (x)
00
si y (x).
6.15 Ecuatia F (sin x + y, cos y + x) = 0 defineste functia y = y (x). S
a se calculeze
y 0 (x) si y 00 (x).
6.16 Ecuatia

ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz) = 1

defineste functia z = z (x, y). S


a se calculeze
6.17 Ecuatia F

z
z
x + ,y +
= 0 defineste functia z = z (x, y). S
a se arate c
a:
y
x
x

6.18 Ecuatia F

z
z
+y
= z xy.
x
y

x y
a se arate c
a:
,
= 0 defineste functia z = z (x, y). S
z z
x

6.2

z z 2 z
,
,
.
x y xy

z
z
+y
= z.
x
y

Functii definite implicit de un sistem de ecuatii

6.19 Sistemul

F (x; y, z) = x2 + y 2 z 2 = 0,
G(x; y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 5 = 0,

defineste functiile y = y (x), z = z (x). S


a se calculeze y 0 (x), z 0 (x), y 00 (x) si z 00 (x).
R: Din sistemul: x + yy 0 zz 0 = 0, x + 2yy 0 + 3zz 0 = 0, se obtine: y 0 =

Derivand din nou si nlocuind y 0 si z 0 , obtinem:


y 00 =
6.20 Sistemul

4 5y 2 + 4x2
1 x2 5z 2
, z 00 =
.
3
25
y
25
z3

F (x; y, z) = cos x + cos y + cos z a = 0,


G(x; y, z) = x3 + y 3 + z 3 b = 0,

defineste functiile y = y (x), z = z (x). S


a se calculeze y 0 (x), z 0 (x).

4x 0
x
,z =
.
5y
5z

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

89

R: Din sistemul: sin x + y 0 sin y z 0 sin z = 0, x2 + y 2 y 0 + z 2 z 0 = 0, obtinem:


y0 =

x2 sin z z 2 sin x
x2 sin y y 2 sin x
, z0 = 2
.
2
2
y sin z z sin y
z sin y y 2 sin z

6.21 Sistemul xyz = a, x + y + z = b defineste functiile y = y (x), z = z (x). S


a se
calculeze dy, dz, d2 y si d2 z.
R: Din: yzdx + xzdy + xydz = 0 si dx + dy + dz = 0 se obtine:
dy =

z (x y)
y (x z)
dx, dz =
dx,
x (y z)
x (y z)

d2 y = d2 z = 2yz
6.22 Sistemul

x2 + y 2 + z 2 xz xy yz
3

x2 (y z)

dx2 .

F (x, y; u, v) = u + v x y = 0,
G(x, y; u, v) = xu + yv 1 = 0,

a se calculeze derivatele partiale


pentru x =
6 y, defineste pe u si v ca functii de x si y. S
ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).
R: Pentru a calcula derivatele partiale ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y), derivam
cele doua ecuatii n raport cu x si apoi cu y. Se obtin sistemele liniare:

uy + vy = 1,
ux + vx = 1,
xuy + yvy = v,
xux + yvx = u,
al caror determinant este

D(F, G) 1
=
x
D(u, v)

Aplicand regula lui Cramer se obtine:


ux =

1
= y x 6= 0.
y

y+v
x+u
x+v
y+u
, vx =
, uy =
, vy =
.
yx
yx
yx
yx

6.23 Sistemul

F (x, y; u, v) = u x y = 0,
G(x, y; u, v) = uv y = 0,

defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai
si doi ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).
6.24 Sistemul

F (x, y; u, v) = x + y + u + v a = 0,
G(x, y; u, v) = x3 + y 3 + u3 + v 3 b = 0,

defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai
si doi ale functiilor u = u(x, y) si v = v(x, y).

90

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Obtinem:
ux =

v 2 x2
x2 u2
v2 y2
y 2 u2
, vx = 2
, uy = 2
, vy = 2
.
2
2
2
2
u v
u v
u v
u v2

6.25 Sistemul

F (x, y; u, v) = u + v x = 0,
G(x, y; u, v) = u yv = 0,

defineste pe u si v ca functii de x si y. S
a se calculeze du, dv, d2 u si d2 v.
R: Din: du + dv = dx si du y dv = v dy, se obtine:
du =

1
1
(y dx + v dy) , dv =
( dx v dy) ,
1+y
1+y
d2 u = d2 v =

2
2

(1 + y)

dx dy v d2 y .

a se
6.26 Sistemul (u, v) = x, (u, v) = y defineste pe u si v ca functii de x si y. S
calculeze
u v u v
,
,
,
.
x x y y
R: Derivand cele doua ecuatii n raport cu x, obtinem:
u v
u v
+
= 1,
+
= 0.
u x
v x
u x
v x
Daca

D (, )
6= 0, obtinem:
D (u, v)

v
u
v
= u ,
=
.
D (, ) x
D (, )
x
D (u, v)
D (u, v)

a se g
aseasc
a zx si zy dac
a:
6.27 S
1) x = u cos v, y = u sin v, z = cv. 2) x = u + v, y = u v, z = uv.
R: 1) zx = cvx =

6.3

cy
1
1
cx
, zy = cvy = 2
. 2) zx = x, zy = y.
x2 + y 2
x + y2
2
2

Transform
ari punctuale

a se arate c
a transformarea
6.28 Fie E = (0, ) [0, 2) R2 si F = R2 \ {(0, 0)}. S
punctual
a:
x = r cos , y = r sin , (r, ) E,

este regulat
a pe E si s
a se determine inversa sa n vecin
atatea punctului 1,
E.
4

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

91

R: Determinantul functional al transformarii este

D(x, y) cos r sin


=
= r 6= 0, (r, ) E.
r cos
D(r, ) sin

Deci n orice punct cu exceptia originii, transformarea este regulata si inversa ei este
p
y
r = x2 + y 2 , = arctg .
x

6.29 Fie E = (0, ) [0, 2) R R3 si F = R3 \ {(0, 0, z) , z R}. S


a se arate c
a
transformarea punctual
a:
x = r cos , y = r sin , z = z,


a se determine inversa sa n vecin
atatea punctului 1, , 0 E.
este regulat
a pe E si s
4
R: Determinantul functional al transformarii este

cos r sin 0

D(x, y, z)
= sin r cos 0 = r 6= 0, (r, , z) E.
D(r, , z)
0
0
1

Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulata si inversa ei este
p
y
r = x2 + y 2 , = arctg , z = z.
x

6.30 Fie E = (0, ) [0, 2) (0, ) R3 si F = R3 \ {(0, 0, z) , z R}. S


a se arate
c
a transformarea punctual
a:
x = r cos sin ,

y = r sin sin ,

z = r cos , (r, , ) E,

este regulat
a pe E si s
a se determine inversa sa n vecin
atatea punctului 1, , 0 E.
4
R: Determinantul functional al transformarii este

sin cos r cos cos r sin sin


D(x, y, z)
= sin sin r cos sin r sin cos
D(r, , z)
cos
r sin
0

= r2 sin =
6 0.

Deci n orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulata si inversa ei este
p
y
z
.
r = x2 + y 2 + z 2 , = arctg , = arccos p
x
x2 + y 2 + z 2
a prin:
6.31 Se d
a transformarea punctual
a f : R2 R2 definit

u = x2 + y 2 , v = x2 y 2 .

1) S
a se g
aseasc
a imaginea multimii E = (x, y) R2 | x > 0, y > 0 prin transformarea f .
2) S
a ntr-o vecin
atate a punctului (1, 1).
a se arate c
a transformarea f este regulat
3) S
a se g
aseasc
a inversa transform
arii f .

92

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

D (u, v)
R: 1) F = (u, v) R2 u + v > 0, u v > 0 . 2)
(1, 1) = 8 6= 0. 3) Inversa
D (x, y)
transformarii f este:
1
1
x = u + v, y = u v.
2
2
6.32 S
a se arate c
a transformarea punctual
a f : R2 R2 definit
a prin:
u = sin (x + y) , v = y 3 ,
h i h i
nu este regulat
a pe multimea D = ,
, .
4 4
4 4
R:

D (u, v)
= 3y 2 cos (x + y) = 0 pentru y = 0 sau x + y = .
D (x, y)
2

a se arate c
a transformarea:
6.33 S
x = cos cos , y = cos sin ,
o
n

a se calculeze:
este regulat
a pe multimea E = (, ) | 0 < < , R . S
2

,
,
,
,
x x y y

n punctul (x0 , y0 ) =

,
.
4 4

1 1
, imaginea prin transformarea dat
a a punctului (0 , 0 ) =
,
2 2

R: Determinantul functional al transformarii este

sin cos cos sin


D(x, y)

= 2 sin cos 6= 0, (, ) E.
=
cos cos
D(, ) sin sin
p
y
x2 + y 2 , = arctg , iar:
x

1 1
1 1
1 1
1 1
=
=
=
= 1.
,
,
,
,
x 2 2
x 2 2
y 2 2
y 2 2

Inversa transformarii este: = arccos

6.34 Fie transformarea: x = r cos sin , y = r sin sin , z = r cos , (r, , ) R3 .


1) S
a se determine punctele n care transformarea este regulat
a.
2) S
a se calculeze jacobianul transform
arii inverse si derivatele rxx , yy , zz n
punctul (x0 , y0 , z0 ) = (0, 1, 0).
R: 1) Jacobianul transformarii este:

cos sin r sin sin

D (x, y, z)
= sin sin r cos sin
D (r, , )
cos
0

r cos cos
r sin cos
r sin

= r2 sin .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

93

Transformarea este regulata daca r 6= 0 si 6= k, k Z.


2) Jacobianul transformarii inverse n punctul (0, 1, 0) este:
D (r, , )
1
(0, 1, 0) =
= 1.
D (x, y, z)
D (x, y, z)
1, ,
D (r, , )
2 2

Transformarea inversa este:


p
y
z
r = x2 + y 2 + z 2 , = arctg , = arccos p
.
2
x
x + y2 + z2
Iar: rxx (0, 1, 0) = 1, yy (0, 1, 0) = 0, zz (0, 1, 0) = 1.

6.4

Dependent
a si independent
a functional
a

6.35 S
a se arate c
a functiile:
1) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , h (x, y, z) = xy + xz + yz.
h (x, y, z) = 4xy + 4yz.
2) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x y + z,

sunt functional dependente pe R3 .


R: 1) Matricea functionala

x
2x
y+z

y
2y
x+z

z
2z
x+y

are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functional
a este: g = f 2 2h.
2) Matricea functionala

1
1
1
1
1
1
4y 4x + 4z 4y

are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functional
a este: h = f 2 g 2 .
6.36 S
a se arate c
a functiile:

f (x, y, z) = ln x2
+ y2 + z2 ,
x y
+z ,
g (x, y, z) = arctg
y
x

sunt functional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0.


R: Matricea functionala

2x
x2 + y 2 + z 2

1
y

y x2

x y
+z
1+
y
x

are rangul 2.

2y
2
x + y2 + z2
x
1
2
y
x
2

x y
+z
1+
y
x

2z
2
x + y2 + z2

1+

1
x y
+z
y
x

94

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.37 S
a se arate c
a functiile:
f (x, y, z) = x + y + z,
g (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz,
h (x, y, z) = xy (x + y) + yz (y + z) + zx (z + x) ,
sunt functional dependente pe R3 si s
a se g
aseasc
a relatia de dependent
a functional
a.
R: Matricea functionala

3x2 + 6yz
y 2 + z 2 + 2x (y + z)

1
1

3y 2 + 6xz
3z 2 + 6xy
2
2
2
z + x + 2y (z + x) x + y 2 + 2z (x + y)

are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent


a functional
a este: f 3 = g + 3h.
y
,
6.38 Dac
a functiile f, g, h sunt derivabile si inversabile, atunci functiile: u = f
z

z
x
, w=h
, definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt functional dependente pe
v=g
x
y
D.
R: Matricea functionala

are rangul mai mic decat 3.

0
z
2 g0
x
1 0
h
y

1 0
f
z
0
x
2 h0
y

y 0
f
z2
1 0
g
x
0

6.39 S
a se arate c
a functiile:
f (x, y, z) = xy z,
g (x, y, z) = xz
+ y,

h (x, y, z) = x2 + 1 y 2 + z 2 x2 1 yz x y 2 z 2 ,

sunt functional dependente pe R3 si s


a se g
aseasc
a relatia de dependent
a functional
a.
R: Matricea functionala are rangul mai mic decat 3. Relatia de dependent
a functionala este:
h = f 2 f g + g2 .
6.40 S
a se arate c
a functiile:
f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 x3 ,
f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + x22 + x32 + x24 ,
f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 x42 ,
sunt functional dependente pe R4 .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

95

a functioR: Rangul matricei functionale este mai mic decat 3. Relatia de dependent
nal
a este:
f2 + f3 = f12 .
6.41 S
a se arate c
a functiile:
f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + + xn ,
f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x21 + x22 + + x2n ,
f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + + xn1 xn ,
sunt functional dependente pe R4 .
R: Rangul matricei functionale este mai mic decat 3. Relatia de dependent
a functionala este:
f2 + 2f3 = f12 .

6.5

Schimb
ari de variabile

6.42 S
a se efectueze schimbarea de variabil
a independent
a x=
x2

1
n ecuatia:
t

dy
d2 y
a2
+ 2x
+ 2 y = 0.
2
dx
dx x

dt
1
d2 t
2
= 2 = t2 si
= 3 = 2t3 , avem:
dx
x
dx2
x
2
dy dt
dy d2 t
d2 y
dy
dy d2 y
d2 y dt
dy
=
= t2 ,
=
+
= t4 2 + 2t3
2
2
2
dx
dt dx
dt dx
dt
dx
dt dx
dt
dt

R: Deoarece:

si deci ecuatia devine:

d2 y
+ a2 y = 0.
dt2

a se efectueze schimbarea de variabil


a independent
a indicat
a n urm
atoarele ecu6.43 S
atii pentru functia y = y (x):
1
,
x
2 00
3 000
0
2) x y x y + 2xy 2y = x3 + 3x,
2

3) 1 + x2 y 00 + 2x 1 + x2 y 0 + y = 0,
3 00
2 0
4) (1
+ x)2 y 00 + 3 (10 + x) y + (1 + x) y = ln (1 + x) ,
5) 1 x y xy + y = 0,
1) x2 y 00 2y = x2 +

x = et .
x = et .
x = tg t.
x = et 1.
x = cos t.

dy
= y.
Se obtine: 1) y y 2y = e2t + et ,
dt
...
y + 5y 2y = e3t + 3et . 3) y + y = 0. 4) y 2y + y = tet .
2) y 4
5) y + y = 0.
R: Notam

96

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.44 S
a se efectueze schimbarea variabilei independente n urm
atoarele ecuatii pentru
functia y = y (x), lu
and drept nou
a variabil
a independent
a functia t = t (x) indicat
a:
2

1) (1 + x) y00 + (1+ x) y 0 +
t = ln
y = 4 cos
(1 + x) .
[ln (1 + x)] ,
2) x 1 + x2 y 00 1 x2 y 1 + x2 y 0 3x3 y 2 = 0, t = 1 + x2 .

R: 1) Notam

dy
= y.
Se obtine: 1) y + y = 4 cos t. 2) y + y y y 2 = 0.
dt

6.45 Functia y = y (x) verific


a ecuatia

x2 y 00 + 4xy 0 + 2 x2 y = 4x.

S
a se g
aseasc
a ce devine aceast
a ecuatie dac
a se efectueaz
a schimbarea de variabil
a de1
pendent
a y = 2 z, unde z = z (x).
x
R: z 00 z = 4x.
a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat
a n urm
atoarele ecu6.46 S
atii pentru functia z = z (x, y):
z
z
1) y
x
= 0, u = x, v = x2 + y 2 .
x
y
z
x
z
+y
= z, u = x, v = .
2) x
x
y
y

p
z p
z
2
+ 1+y
= xy, u = ln x, v = ln y + 1 + y 2 .
3) x
x
y
p
z
x
z
4) (x + y)
(x y)
= 0, u = ln x2 + y 2 , v = arctg .
x
y
y
R: 1)

z
z
z
z
z
z
= 0. 2) u
z = 0. 3)
+
= eu sh v. 4)

= 0.
u
u
u v
u v

a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n


6.47 S
ecuatia lui Laplace:
2z
2z
+ 2 = 0.
2
x
y
R: Se obtine:
2z
1 2z
1 z
+
+
= 0.
r2
r2 2
r r
6.48 S
a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n
ecuatia:
2z
2z
z
z
2z
+ x2 2 x
y
= 0.
y 2 2 2xy
x
xy
y
x
y
R: Se obtine:

2z
= 0.
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

97

a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat


a n urm
atoarele ecu6.49 S
atii pentru functia z = z (x, y):
2z
2z
x
1) x2 2 y 2 2 = 0, u = xy, v = .
x
y
y
2
2z
2 z
a
= 0, u = ax + y, v = ax + y.
2)
x2
y 2
2z
2z
2z
4
3)
+ 3 2 , u = 3x + y, v = x + y.
2
x
xy
y
R: 1)

2z
1 z
2z
2z
=
. 2)
= 0. 3)
= 0.
uv
2u v
uv
uv

6.50 S
a se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x y, v =
x sin x + y, n ecuatia:
2z
2z
2z
z
2
+
2
cos

sin
x
sin x
= 0.
x
x2
xy
y 2
y
R:

2z
= 0.
uv

y
a se efectueze schimbarea de variabile independente u = x2 y 2 , v = , n
6.51 S
x
ecuatia:
2z
2z
2z
z
z
xy 2 + x2 + y 2
+ xy 2 y
x
= 0.
x
xy
y
x
y
R: u

z
2z

= 0.
uv v

6.52 S
a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos , y = r sin n
ecuatia:
dy
x+y
=
.
dx
xy
R: Din

dr
cos + sin
sin dr + r cos d
=
, se obtine:
= r.
cos dr r sin d
cos sin
d

6.53 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x2 + y 2 , v =
n ecuatia:
y
R: Se obtine:

1 1
+ , w = ln z (x + y),
x y

z
z
x
= (y x) z.
x
y

w
= 0.
v

6.54 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x, v =
x2

z
z
+ y2
= z2.
x
y

1
1
1
, w = , n ecuatia:
y
z
x

98

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


R: Se obtine:

w
= 0.
u

6.55 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v =

x
z
, w = , n ecuatia:
y
x

2z
2z
2z
2
+ 2 = 0.
2
x
xy y
R: Se obtine:

2w
= 0.
v 2

6.56 S
a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = x y, w = xy z, n
ecuatia:
2z
2z
2z
+ 2 = 0.
+2
2
x
xy y
R: Se obtine:

2w
1
= .
2
u
2

Capitolul 7

Extreme pentru functii de mai


multe variabile
7.1

Puncte de extrem pentru functii de mai multe


variabile

7.1 S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:
2) f (x, y) = x2 + xy + y 2 3x 6y.
1) f (x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y.
x y
1
3) f (x, y) = xy + (47 x y)
+
. 4) f (x, y) = x3 + y 3 + 3xy.
2
3
4

R: 1) Punctele stationare sunt solutiile sistemului:

f
f
= 3(x2 + y 2 5) = 0,
= 6(xy 2) = 0,
x
y
adica: (2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2). Derivatele de ordinul doi sunt:
2f
2f
2f
= 6x,
= 6y,
= 6x.
2
x
xy
y 2
In punctul (2, 1), 1 = 12 > 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) =
28. In punctul (2, 1), 1 = 12 < 0, 2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de
maxim, f (2, 1) = 28. In punctele (1, 2), (1, 2), 2 = 108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
2) Un punct stationar: (0, 3). 1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0. Punctul (0, 3) este un punct
de minim si fmin = f (0, 3) = 9.
2
47
3) Un punct stationar: (21, 20). 1 = < 0, 2 =
> 0. Punctul (21, 20) este
3
144
un punct de maxim si fmax = f (21, 20) = 282.
4) Un punct stationare: (0, 0), (1, 1). Punctul (0, 0) nu este punct de extrem.
Punctul (1, 1) este un punct de maxim si fmax = f (1, 1) = 1.
99

100

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7.2 S
a se determine punctele de extrem ale functiei
f (x, y) = xy +

50 20
+ , x > 0, y > 0.
x
y

R: Punctele stationare sunt solutiile sistemului:


f
f
50
20
= y 3 = 0,
= x 2 = 0.
x
x
y
y
Se obtine un singur punct stationar (5, 2). Derivatele de ordinul doi sunt:
2f
2f
100
2f
40
=
,
= 3.
=
1,
x2
x3
xy
y 2
y
4
> 0, 2 = 3 > 0. Punctul (5, 2) este un punct de minim si
5
= f (5, 2) = 30.

Deci 1 =
fmin

7.3 S
a se g
aseasc
a extremele functiilor:
2

1) z = (x 1) + 2y 2 .
2
3) z = (x r
1) 2y 2 .
x2
y2
5) z = xy 1
.
3 3

2/3
.
7) z = 1 x2 + y 2

2) z = x2 + xy + y 2 2x y.
4) z = x3 y 2 (6 x y) , x > 0, y > 0.
6) z = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2 .

2
2
8) z = x2 + y 2 e(x +y ) .

R: 1) zmin = z (1, 0) = 0. 2) zmin = z (1, 0) = 1 3) Nu are extreme.


4) zmax = z (3, 2) = 108.

5) Puncte stationare: (0, 0), 0, 3 , 3, 0 , (1, 1), (1, 1), (1, 1), (1, 1).
1
1
Extreme: zmax = z (1, 1) = z (1, 1) =
3, zmin = z (1, 1) = z (1, 1) =
3.
3
3


6) zmin = z
2, 2 = z 2, 2 = 8. 7) zmax = z (0, 0) = 1.
1
8) zmin = z (0, 0) = 0. In punctele cercului x2 + y 2 = 1, zmax = .
e
7.4 S
a se g
aseasc
a extremele functiilor:
1+x+y
1) z = p
1 + x2 + y 2
3
3) z = x + y 3 9xy + 27.

5) z = x4 + y 4 + 2x2 y 2 8x + 8y.

2) z = x2 + y 2 e2x+3y , x 0, y 0.

h i
.
4) z = sin x + sin y + cos (x + y) , x, y 0,
2

R: 1) zmax = z (1, 1) = 3. 2) zmin = z (0, 0) = 0.


3) (0, 0) nu este punct de extrem, zmin = z (3, 3) = 0.
3

,
nu este punct de extrem, zmax = z
,
= .
4)
2 2
6 6
2
5) zmin = z (1, 1) = 12.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

101

a se g
aseasc
a extremele functiilor:
7.5 S
1) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y 6z.
2) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.
3) f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin (x + y + z) , x, y, z (0, ) .

R: 1) Un punct stationar: (1, 2, 3). d2 f (1, 2, 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este


o forma patratica pozitiv definita si deci punctul (1, 2, 3) este un punct de minim,
fmin = f (1, 2, 3) = 14.
2) Doua puncte stationare: (0, 0, 1), (24, 144, 1). Insa
d2 f (x, y, z) = 6x dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy,
2

iar: d2 f (0, 0, 1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = 2 (dy + 6 dx) 72 dx2 + 2 dz 2 , forma


p
atratica nedefinita, deci (0, 0, 1) nu este punct de extrem,
2

d2 f (24, 144, 1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = (12 dx + dy) + dx2 + 2dz 2 ,


forma patratica pozitiv definita si deci punctul (24, 144, 1) este un punct de minim,
fmin = f (24, 144,
= 6913.
1)

3) fmax = f
= 4.
, ,
2 2 2

7.2

Extreme pentru functii definite implicit

7.6 S
a se g
aseasc
a extremele urm
atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuatiile:
1) F (x, y; z) = x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0.
2) F (x, y; z) = x3 y 2 + z 2 3x + 4y + z 8 = 0.
R: 1) Sistemul:
Fx = 2x 2 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0,
are solutiile: (1, 2; 2) si (1, 2; 8). Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste doua functii:
z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y).
Pentru z = z1 (x, y):
A11
A22

Fxx (1, 2; 2)
1
Fxy (1, 2; 2)
= , A12 =
= 0,
Fz (1, 2; 2)
5
Fz (1, 2; 2)
1
Fyy (1, 2; 2)
=
=
Fz (1, 2; 2)
5

1
1
> 0, 2 =
> 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmin =
5
25
z1 (1, 2) = 2.
Pentru z = z2 (x, y):

si deci 1 =

A11 =

1
Fxy (1, 2; 8)
Fyy (1, 2; 8)
1
Fxx (1, 2; 8)
= , A12 =
= 0, A22 =
=
Fz (1, 2; 8)
5
Fz (1, 2; 8)
Fz (1, 2; 8)
5

102

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

si deci 1 =

1
1
< 0, 2 =
> 0, deci (1, 2) este un punct de maxim, zmax =
5
25

z2 (1, 2) = 8.
2) Sistemul:

Fx = 3x2 3 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x3 y 2 + z 2 3x + 4y + z 8 = 0,
are solutiile: (1, 2; 2), (1, 2; 1), (1, 2; 3), (1, 2; 2). Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste
dou
a functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), fiecare av
and cate doua puncte stationare.
Pentru z = z1 (x, y), n primul punct:
A11 =

Fxx (1, 2; 2)
Fxy (1, 2; 2)
6
2
Fyy (1, 2; 2)
= , A12 =
= 0, A22 =
=
Fz (1, 2; 2)
5
Fz (1, 2; 2)
Fz (1, 2; 2)
5

6
12
si deci 1 = < 0, 2 =
< 0, deci (1, 2) nu este un punct de de extrem. In
5
25
punctul al doilea:
A11 =

Fxx (1, 2; 1)
Fxy (1, 2; 1)
Fyy (1, 2; 1)
2
= 2, A12 =
= 0, A22 =
= .
Fz (1, 2; 1)
Fz (1, 2; 1)
Fz (1, 2; 1)
3

4
> 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmin = z1 (1, 2) = 1.
3
Pentru z = z2 (x, y), n primul punct:

Deci 1 = 2 > 0, 2 =

A11 =

Fxx (1, 2; 3)
Fxy (1, 2; 3)
Fyy (1, 2; 3)
2
6
= , A12 =
= 0, A22 =
=
Fz (1, 2; 3)
5
Fz (1, 2; 3)
Fz (1, 2; 3)
5

6
12
si deci 1 = > 0, 2 =
< 0, deci (1, 2) nu este un punct de extrem. In punctul
5
25
al doilea:
Fxx (1, 2; 2)
Fxy (1, 2; 2)
A11 =
= 2, A12 =
= 0,
Fz (1, 2; 2)
Fz (1, 2; 2)
2
Fyy (1, 2; 2)
A22 =
=
Fz (1, 2; 2)
3
si deci 1 = 2 < 0, 2 =
z1 (1, 2) = 2.

4
> 0, deci (1, 2) este un punct de minim, zmax =
3

7.7 S
a se g
aseasc
a extremele urm
atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuatiile:
y2
z2
x2
+
+
1 = 0.
1) F (x, y; z) =
122
42
32
x
y
z
2) F (x, y; z) =
+

+ 1 = 0.
3
4
25

R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile 0, 0; 3 , 0, 0; 3 .


Ecuatia F(x, y; z) = 0 definestedoua functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = 3, zmax = z2 (0, 0) = 3.
2) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; 5), (0, 0; 5).
Ecuatia F (x, y; z) = 0 defineste doua functii: z = z1 (x, y) si z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = 5, zmax = z2 (0, 0) = 5.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

103

a se g
aseasc
a extremele urm
atoarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin
7.8 S
ecuatiile:
1) F (x, y; z) = 4xy z 2 4x 4y + 8 = 0.
2) F (x, y; z) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0.
R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; 2), (0, 0; 2).

7.3

Extreme conditionate

7.9 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:
1) z = xy, pentru x + y 1 = 0.
2) z = x + 2y, pentru x2 + y 2 5 = 0.

x y
2
2
3) z = x + y , pentru + = 1. 4) z = cos2 x + cos2 y, pentru y x = .
2
3
4
1
1
1
1
1
x y
5) z = x2 + y 2 , pentru + = 1. 6) z = + , pentru 2 + 2 = 2 .
a
b
x y
x
y
a
R: 1) Construim functia lui Lagrange: L (x, y; ) = xy + (x + y 1). Sistemul:
Lx = y + = 0, Ly = x + = 0, L = x + y 1 = 0
1
1
1
1
1
are solutia: x0 = , y0 = , 0 = . Fie (x, y) = L(x, y; ) = xy (x + y 1).
2
2
2
2
2
Atunci

1 1
d2
,
= dx dy.
2 2

1 1
1 1
1
2
2
= dx < 0. zmax = z
= .
Insa dx + dy = 0 si deci d
,
,
2 2
2 2
4
2) zmax = z
(1, 2) =
5, zmin = z (1, 2) = 5.
36
18 12
,
=
.
3) zmin = z
13 13
13

7
2+ 2
9
4) zmax = z
+ k,
+ k =
,
8
8
2

5
3
2 2
zmin = z
+ k,
+ k =
.
8
8
2

ab2
a2 b2
a2 b
5) zmin = z
, 2
= 2
.
2
2
2
a + b2

a + b a + b 2
6) zmax = z a 2, a 2 = 4a , zmin = z a 2, a 2 = 4a2 .
7.10 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:

1) z = xy, pentru 2x + 3y 5 = 0.
2
2

2) z = x2 + y 2 , pentru x 2 + y 2 = 9.
3) z = 6 4x 3y, pentru x2 + y 2 = 1.

4) z = cos2 x + cos2 y, pentru x y = , x, y 0,


.
4
4

104

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:

5
5 5
25
1) L (x, y; ) = xy + (2x + 3y 5), = , zmax = z
,
=
.
3
4
6
24
!

5
1
5 2 5 2
2) 1 = , zmax = z
,
= 25, 2 = ,
3
2
2
3

!
2
2
= 1.
zmin = z
,
2
2

5
5
4 3
4 3
= 11, 2 = , zmin = z
,
= 1.
3) 1 = , zmax = z ,
2
5 5
2
5 5

3
4) zmax = z
,
= 1.
8 8
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:
7.11 S
1) u = x 2y + 2z, pentru x2 + y 2 + z 2 = 9.
y2
z2
x2
2) u = x2 + y 2 + z 2 , pentru 2 + 2 + 2 = 1, a > b > c.
a
b
c
3) u = xy 2 z 3 , pentru x + 2y + 3z = 6, x > 0, y > 0, z > 0.
4) u = xy + xz + yz, pentru xyz = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
1 1
1
5) u = x + y + z, pentru + + = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
x y z
R: Avem:
1) umin = u (1, 2, 2) = 9, umax = u (1, 2, 2) = 9.
2) umax = u (a, 0, 0) = a, umin = u (0, 0, c) = c. 3) umax = u (1, 1, 1) = 1.
4) umin = u (1, 1, 1) = 3. 5) umin = u (3, 3, 3) = 9.
7.12 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:
1) u = xyz, pentru x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8, x y z > 0.
2) u = xyz, pentru x + y + z = 0, x2 + y 2 + z 2 = 1.
R: 1) Functia lui Lagrange:
L (x, y, z; , ) = xyz + (x + y + z 5) + (xy + xz + yz 8) ,

7 4 4 16 4
are punctele stationare:
, , ; ,
si (2, 2, 1; 4, 2).
3

3 3 3 9
112
7 4 4
umax = u
, ,
=
, umin = u (2, 2, 1) = 4.
3 3 3
27
1
1
2) umin = , umax = .
3 6
3 6
7.13 S
a se g
aseasc
a extremele conditionate ale urm
atoarelor functii:
1) u = x4 + y 4 + z 4 , pentru x + y + z = 3.
2) u = x3 + y 3 + z 3 , pentru x2 + y 2 + z 2 = 3, x > 0, y > 0, z > 0.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
7.14
1)
2)
3)

S
a se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a..:
Aria total
a s
a fie egal
a cu 2a2 si volumul maxim.
Suma celor trei dimensiuni egal
a cu a si aria total
a maxim
a.
Volumul egal cu a3 si aria total
a minim
a.

R: Avem:

a3 3
a a a
=
.
1) Vmax = V , ,
9
a 3 a a3 32
2) Amax = A
, ,
= a2 .
3 3 3
3
3) Amin = A (a, a, a) = 6a2 .

105

106

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 8

S
iruri si serii de functii
8.1

S
iruri de functii reale

8.1 Se d
a sirul de functii (fn ), fn (x) =
convergent
a si functia limit
a.
R: Deoarece:
lim fn (x) =

nx2

n
a se determine multimea de
e 2 . S
2

0, x R \ {0} ,
,
x = 0,

rezulta ca multimea de convergent


a este A = R \ {0}, iar functia limita: f (x) = 0.
8.2 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) =
c
atre f (x) = 0.
R: Intr-adevar,

x2
x2
. Deci
< d.d. n >
n+1

x
, dac
a < x2 ,
N (, x) =

0,
dac
a x2 .

8.3 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) =
c
atre f (x) = 0.

x2
, x R, este simplu convergent pe R
n+1

cos nx
, x [0, ], este uniform convergent
n2 + 1

cos nx
1
1
< dac
< , adica d.d. n2 >
. Deci
R: Intr-adevar, 2
a 2
n + 1
n +1

1
, daca < 1,
N () =

0,
dac
a 1.
107

108

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.4 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) =
convergent pe R c
atre f (x) = 0.

sin nx
1
R: Intr-adevar, 0.
n
n

8.5 S
a se arate c
a sirul de functii fn (x) =

atre f (x) = 0.
pe [0, ) c

sin nx
, x R cu > 0, este uniform
n

1
, x [0, ), este uniform convergent
nenx

R: Pentru x 0, enx 1 si deci 0 < fn (x) <

1
0.
n

x2
, x [1, ). S
a se calculeze lim fn (x) =
n
n2 + x 4
f (x). S
a se arate c
a sirul de functii (fn ) este uniform convergent pe [1, ) c
atre f .
8.6 Se d
a sirul de functii fn (x) =

R: 0 < fn (x) =

1
2nx2
1

<
0.
4
2
n + x 2n
2n

x
, x (0, ). S
a se calculeze lim fn (x) =
n
n+x
f (x). S
a se arate c
a sirul de functii (fn ) nu este uniform convergent pe (0, ) c
atre f .
8.7 Se d
a sirul de functii fn (x) =

a pentru xn = n, fn (xn ) =
R: f (x) = 0, ns

1
.
2

x
, x [3, 4]. S
a se arate c
a sirul de functii (fn )
n+x
este uniform convergent pe [3, 4] c
atre functia f (x) = 0, x [3, 4].
8.8 Se d
a sirul de functii fn (x) =

R: Pentru 3 x 4, avem: 0 < fn (x)

4
4
< 0.
n+3
n

8.9 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), fn (x) =
pe (0, ).
R: f (x) = 0, nsa pentru xn = n, fn (xn ) =

x3
, nu este uniform convergent
x3 + n3

1
.
2

8.10 Se d
a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin: fn (x) =

n
P

xk . S
a se

n=0

arate c
a multimea de convergenta
a sirului este A = (1, 1), ns
a sirul nu este uniform
convergent pe (1, 1). S
a se g
aseasc
a o multime de convergent
a uniform
a.
xn+1
1
6 1, rezulta ca fn (x) este divergent
+
, pentru x =
1x
x1
pentru |x| > 1, este convergent pentru |x| < 1. Apoi, fn (1) = n , fn (1) =
R:Deoarece, fn (x) =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

109

1
n
(1 + (1) ) este un sir divergent. Deci multimea de convergent
a a sirului este A =
2
1
.
(1, 1) si functia limita este f (x) =
1x
Dac
a sirul
ar fi uniform convergent pe (1, 1), pentru orice > 0 ar exista un N ()
xn+1
< pentru orice n > N () si orice x (1, 1), inegalitate echivalent
a cu:
a..
x 1

1
1

ln
ln
1
1
|x 1|
= +.
n+1>
ln ln |x 1| , dar sup
+

1
1
1

|x|<1
ln
ln
ln
|x|
|x|
|x|
Pentru orice interval [a, a] (1, 1), putem lua

1
ln

N () =

1
ln
|a|

si deci sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [a, a] (1, 1).
8.11
1)
2)
3)

Se d
a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin: fn (x) = 1 + x2n .
S
a se g
aseasc
a multimea de convergent
a a sirului si functia limit
a.
S
a se arate c
a sirul nu este uniform convergent pe (1, 1).
S
a se g
aseasc
a o multime de convergent
a uniform
a.

R: 1) A = [1, 1], iar functia limita este:

1, x (1, 1) ,
f (x) =
2, x {1, 1} .
3) Sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [a, a] (1, 1).
8.12 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), fn : R R, definite prin:
fn (x) =

n
X
sin kx

k3

k=1

este uniform convergent pe R, iar limita sa este o functie continu


a cu derivat
a continu
a
pe R.
R: Aplicam criteriul lui Cauchy:
|fn+p (x) fn (x)|

p
X

k=1

1
(n + k)

<

Analog se arata ca sirul (fn0 ), fn0 (x) =

p
X

k=1

1
2

(n + k)

n
P

<

p
X

k=1

1
1
< .
(n + k 1) (n + k)
n

cos kx
, este uniform convergent pe R. Deci
k2
k=1

f 0 (x) = lim

n
X
cos kx

k=1

k2

110

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.13 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform
convergent pe [0, ).
R: Aplicam criteriul lui Cauchy:
|fn+p (x) fn (x)| = x |arctg ((n + p) x) arctg (nx)| = x arctg
< x arctg

px
<
1 + (n + p) nx2

p
px
p
1
x
=
< .
2
(n + p) nx
(n + p) nx
(n + p) n
n

8.14 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =
pe R c
atre functia f (x) = 0.

sin nx
1
R: Se va observa ca 2 2 .
n
n

sin nx
, converge uniform
n2

sin2 nx
, x [0, ], este
n+1
a desi functiile fn si f sunt derivabile pe
uniform convergent c
atre functia f (x) = 0 si c
n
sin 2nx nu este convergent pe [0, ].
[0, ], sirul derivatelor fn0 (x) =
n+1

R: Intr-adevar, pentru x = sirul fn0


este divergent.
4
4
x
, x [1, 1]. S
a se cerceteze dac
a
8.16 Se d
a sirul de functii (fn ), fn (x) =
1 + n2 x2
se poate aplica sirului (fn ) teorema de derivare termen cu termen.
8.15 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), definite prin fn (x) =

R: Sirul este convergent pe [1, 1] la functia f (x) = 0. Sirul derivatelor:

1 n2 x2
1, x = 0,
0
,
are
lim
f
=
(x)
fn0 (x) =
n
2
0, x [1, 1] \ {0}
n
(1 + n2 x2 )
si nu este uniform convergent pe [1, 1]. Deci nu se poate aplica sirului (fn ) teorema de
derivare termen cu termen.
1
a se arate c
a:
8.17 Se d
a sirul (fn ), fn (x) = arctg xn , x R. S
n
h
i0
lim fn (x)
6= lim fn0 (1) .
n

x=1


R: Deoarece multimea valorilor functiei arctg x este intervalul ,
, rezulta ca
2 2

|arctg x| < si deci:


2

1
1
n

0 |fn (x)| = arctg x < ,


n
n 2
de unde deducem ca sirul este convergent pe R la functia f (x) = 0 si deci: f 0 (1) = 0.
Pe de alta parte:
n1
x
1
0
lim fn (1) = lim
= .
n 1 + x2n
n
2
x=1

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

111

a se arate c
a sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) = nxenx
8.18 S
este convergent, ns
a
lim

fn (x) dx 6=

lim fn (x) dx.

0 n

R: Intr-adevar,
lim

fn (x) dx = lim

1
1
n
2 2e

1
= ,
2

lim fn (x) dx = 0.

0 n

8.19 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) =
2 3 n2 x3
n x e
este convergent, ns
a
lim

fn (x) dx 6=

lim fn (x) dx.

0 n

R: Intr-adevar,
lim

fn (x) dx = lim

1
1
n2
3 3e

1
,
3

lim fn (x) dx = 0.

0 n

8.20 S
a se arate c
a sirul de functii (fn ), fn : [0, 1] R, definite prin: fn (x) =
n
nx (1 x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totusi
lim

fn (x) dx =
0

lim fn (x) dx.

0 n

R: Sirul este convergent pe [0, 1] la functia f (x) = 0. Dar, pentru xn =


fn (xn ) =

1
1
n

1
0,
n

1
6 0,
=
e

deci convergenta nu este uniforma. Pe de alta parte:


Z

8.2

fn (x) dx = n

n
0,
x (1 x) dx =
(n + 1) (n + 2)
n

lim fn (x) dx = 0.

0 n

Serii de functii

8.21 S
a se determine multimea de convergent
a a urm
atoarelor serii de functii:
1)

n
n
n

n
X
X
X
sinn x
1 x2
1x
(1)
n+1
. 2)

R.
3)
.
,

n
1 2x
n
ln n
1 + x2
n=1
n=2
n=1

112

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2
, + . 2) Aplicam criteriul
3

R: 1) Aplicam criteriul radacinii: A = (, 0)


o
n

r
ad
acinii: A = R \ + 2k , R. Pentru x = + 2k, obtinem seria armonica
2
2

generalizata, convergenta daca > 1, iar pentru x = + 2k, obtinem seria armonica
2
generalizata alternanta, convergent
a daca > 0. 3) Aplicand criteriul raportului obtinem
a.
o serie convergenta pentru: x R\{0}. Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent
Deci A = R.
a se determine multimea de convergenta
a urm
atoarelor serii de functii:
8.22 S

n+1
1)
(1) 2
n +n+1
n=1
n

x2 2
1 2x2

. 2)

n=1

(n3

1
n+1
x3 2x ,

2
+ n + 1) ln (n + 1)

R.

2
x 2
< 1 rezulta x (, 1) (1, +). Pentru x = 1 seria este

R: 1) Din
1 2x2
convergent
a, conform criteriului lui Leibniz. Deci: A = (, 1] [1, +). 2) Din
3
x 2x < 1 rezulta ca seria este convergent
a pentru orice R pentru:
x

!
!

1+ 5
1+ 5
1 5 1 + 5

, 1
,
1,
.
2
2
2
2

1
1 + 5 1 + 5
Pentru x
,
, 1 seria este convergent
a daca , iar pentru
2
2
6
(

)
1 5 1+ 5
1
seria este convergent
a daca > .
x 1,
,
2
2
2
8.23 S
a se determine multimea de convergenta
a urm
atoarelor serii de functii:
1)

n=1

(1)

3n

n2 + 1
tg x. 2)
(1) 2
2
n +n+1
n +1
n=0

i
2 4
R: 1) A = , . 2) , .
3 3
5 3

4x 1
x+3

8.24 S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii de functii, pe multimile indicate:
2n

cos
X
X
sin nx
3 , x R.
, x [, 2 ] , (0, ) . 2)

1)
2+n
n
x
n=1
n=1
R: Din criteriul lui Dirichlet rezulta ca seriile sunt uniform convergente pe multimile
indicate.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

113

a se studieze convergenta urm


atoarelor serii de functii, definite pe R:
8.25 S


n
X
X
X
2x
1
(1) x2
cos nx
e 1+
1)
arctg 2
.
, 2)
. 3)
4
3
4
1+n x
x +n
n
n+1
n=1
n=1
n=1

2
1 x2 n3
0 pentru orice x R, deducem ca |fn (x)|

1
,
2 n3
x R si n N . In baza criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria este absolut si
1
uniform convergent
a pe R. 2) Deoarece |fn (x)| arctg 2 , x R si n N . In baza
n
criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria este absolut si uniform convergent
a pe R. 3)
3

Deoarece |fn (x)| < 2 , x R si n N . In baza criteriului lui Weierstrass, rezulta


n
c
a seria este absolut si uniform convergent
a pe R.
R: 1) Din

8.26 S
a se studieze convergenta simpl
a si uniform
a a urm
atoarelor serii de functii, pe
multimile indicate:
1) x +

n=1

x
x

1 + nx 1 + (n 1) x

, x [0, 1] . 2) 1 +

n=1

n1

x x

1
.
, x 0,
2

x
0, deci seria este convergent
a la functia f (x) = 0 pe [0, 1].
1 + nx
1
a pe
Apoi, din: |sn (x) 0| < , x [0, 1], rezulta ca seria este uniform convergent
n
[0, 1].
n
1
n
, rezulta ca seria este uniform
2) sn (x) = xn 0 si |sn (x) 0| |x|
2

1
convergenta pe 0, .
2
R: 1) sn (x) =

8.27 S
a se arate c
a seria de functii:
"
#

X
(n 1) x
nx

,
2
1 + n2 x2
1 + (n 1) x2
n=1
este convergent
a pe [0, 1] la o functie continu
a, dar nu este uniform convergent
a pe [0, 1].
nx
converge la functia f (x) = 0 pe [0, 1] care este
1 + n2 x 2
1
1
continua. Pe de alta parte, oricare ar fi n N, pentru xn = , avem: |sn (x) 0| = .
n
2
Asadar, exista un > 0 a.. oricare ar fi n N, |sn (x) 0| pentru cel putin un
punct din intervalul [0, 1]. Deci seria nu este uniform convergent
a pe [0, 1].
R: 1) Sirul: sn (x) =

8.28 S
a se studieze convergenta simpl
a si uniform
a a urm
atoarelor serii de functii, pe
multimile indicate:

P
(n 1) x
nx

, x [0, 1].
1)
n+x
n=1 1 + n + x

114

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

nx
(n 1) x
2)
, x [0, 1].

(n) 1 + x
n=1 1 + nx

P
nxenx (n 1) xe(n1)x , x [0, 1].
3)

4)

5)
6)

n=1

n=1

P

n=1

n+1

(1)

x2
n , x R.
(1 + x)

xn x2n xn1 + x2n2 , x [0, 1].


n+1

(1)
, x R.
2
n=1 x + n

R: 1) Uniform convergenta. 2) Simplu convergent


a. 3) Simplu convergent
a. 4) Conform criteriului lui Cauchy, seria este uniform convergent
a pe R. 5) Simplu convergent
a.
6) Uniform convergenta.
a se arate c
a seriile urm
atoare sunt uniform convergente pe multimile indicate:
8.29 S
1)

n
X
X
X
xn
sin nx
n1 x

,
x
[1,
.
2)
,
x
R.
3)
, x [0, 1] .

1]

(1)
n2
2n
n
n=1
n=1
n=1

n
x
1
R: 1) Din |x| 1, rezulta 2 2 .
n
n

sin nx
1
2) n n , pe R.
2
2
n

x
1
n1
, pe [0, 1].
3) (1)
n
n

8.30 Aplic
and derivarea si integrarea termen cu termen s
a se g
aseasc
a sumele urm
atoarelor serii de functii definite pe intervalul (1, 1):
1)

n=1

n xn1 . 2)

n1
n
X
X
X
X
(1)
(1)
1 n
x . 3)
xn . 4)
x2n+1 . 5)
n2 xn1 .
+
1
n
n
2n
n=1
n=0
n=1
n=1

R: Seria de functii

xn este convergent
a pe intervalul marginit (1, 1) si are ca

n=0

suma functia f (x) =

1
.
1x

1) Derivand termen cu termen seria


2) Integrand termen cu termen seria

n=0

3) Trecand pe x n x n 2) obtinem

xn obtinem

n=0

xn obtinem
n1

(1)
n
n=1

n=1

n xn1 =

1
(1 x)

2.

1 n
x = ln (1 x).
n
n=1

xn = ln (1 x).

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
4) Trecand x n x2 n seria

a
xn obtinem convergent

n=0

115
n

(1) x2n a carei suma

n=0

1
. Integrand termen cu termen aceasta serie, obtinem
1 + x2

este

n
X
(1)
x2n+1 = arctg x.
+
1
2n
n=0

5)

n2 xn1 =

n=0

x (1 + x)
(1 x)

8.31 S
a se arate c
a:
#
Z 1 "X

Z
X
n

n1
2n2
2n
+x
dx =
x x x
0

n=1

R: Seria
R1
0

n=1

P

P

n=1 n=1

xn x2n xn1 + x2n2

f (x) dx = 0. Pe de alta parte:

Z
X

n=1

8.3


X
n

2n
n1
2n2
+x
dx =
x x x
n=1

x x2n xn1 + x2n2 dx.

are ca suma functia f (x) = 0, deci

1
1
1
1
+

n + 1 n 2n 1 2n + 1

= 0.

Serii de puteri

8.32 S
a se calculeze raza de convergent
a a urm
atoarelor serii de puteri:
1)

X
X
X
n n
(2n)!
n
n

(x
.
x
.
2)
n

1)
3)
2 (x + 3) .
n
2
n=1
n=1
n=1 (n!)

p
n
1
= , deci r = 2. 2) = lim n |an | =
n
n
2
2
an+1

= 4, deci r = 1 .
n = 1, deci r = 1. 3) = lim
lim
n
n
an
4
R: 1) = lim

p
n

|an | = lim

a se determine intervalul de convergent


a si s
a se studieze convergenta la capetele
8.33 S
intervalului, pentru urm
atoarele serii de puteri:
1)

n
n
n
X
X
X
(1) xn
(x 1)
2n (x + 2)
xn

2)
.
4)
.
.
3)
.

2
(n + 1) 3n
(2n 1) 2n
5n n + 1
3n
n=0
n=0
n=0 (2n + 1)
n=1

"

3
3
R: 1) [3, 3). 2) (5, 5]. 3) 2
, 2 +
. 4) [1, 3).
2
2

116

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.34 S
a se determine intervalul de convergent
a si s
a se studieze convergenta la capetele
intervalului, pentru urm
atoarele serii de puteri:

X
X
n2 + 1 n
1 5 9 (4n 3) n
n
1)
(1)
x .
x , > 1. 2)

n ln n
n!
n=2
n=1
R: 1) r = 1. In punctul x = 1 seria este convergent
a, conform criteriului lui Leibniz.
a, conform criteriului lui Bertrand. Deci intervalul
In punctul x = 1 seria este convergent
de convergenta este [1, 1].
1
1
seria este divergent
a, conform criteriului lui Raabe2) r = . In punctul x =
4
4
1
a, conform criteriului lui Leibniz.
Duhamel, iar n punctul x = seria este convergent
4

1 1
Deci intervalul de convergenta este ,
.
4 4

8.4

Serii Taylor

8.35 S
a se arate c
a:
1
1 n
1
1) ex = 1 + x + x2 + +
x + , x R.
1!
2!
n!
1
1 3
1
1 5
n1
2) sin x = x x + x + (1)
x2n1 + , x R.
1!
3!
5!
(2n 1)!
1
1
1
n
3) cos x = 1 x2 + x4 + (1)
x2n + , x R.
2!
4!
(2n)!
1
1
n1 1 n
x + , x (1, 1].
4) ln (1 + x) = x x2 + x3 + (1)
2
3
n
8.36 S
a:
a se arate c
a pentru orice R si x (1, 1) are loc dezvoltarea binomial

(1 + x) = 1 +

( 1) 2

( 1) ( n + 1) n
x+
x + +
x + .
1!
2!
n!

8.37 S
a se stabileasc
a formula lui Euler: eix = cos x + i sin x, x R.
8.38 S
a se g
aseasc
a seriile Mac-Laurin ale functiilor:
1) ch x =
2) sh x

ex + ex
,
2
ex ex
.
2

R: Se obtine:
1) ch x

1
1
1 2
x + x4 + +
x2n + , x R.
2!
4!
(2n)!
1
1
1
1
x + x3 + x5 + +
x2n+1 + , x R.
1!
3!
5!
(2n + 1)!

= 1+

2) sh x =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

117

a se g
aseasc
a seriile Mac-Maurin ale urm
atoarelor functii:
8.39 S
3
.
(1 x) (1 + 2x)
3) f (x) = cos (x + ) .
5) f (x) = ln (2 + x) .

1) f (x) =

2) f (x) = ax , a > 0.
4) f (x) = sin2 x.

R: 1) Putem scrie:
f (x) =
2) Se obtine:

2
1
1
n
+
=
1 + (1) 2n+1 xn , |x| < .
1 x 1 + 2x n=0
2

f (x) = 1 +

X
lnn a n
x , x R.
n!
n=0

3) Se tine seama ca: f (x) = cos x cos sin x sin . 4) Se tine seama ca: f (x) =

1
x
(1 cos x). 5) Functia se mai poate scrie: f (x) = ln 2+ln 1 +
, pentru x (2, 2].
2
2

8.40 Aplic
and derivarea si integrarea termen cu termen, s
a se g
aseasc
a seriile MacLaurin ale urm
atoarelor functii:
1) f (x) = (1 + x) ln (1 + x) . 2) f (x) = arctg

x.
4) f (x) = ln x + 1 + x2 .
3) f (x) = arcsin x.

and seama de dezvoltarea functiei ln (1 + x),


R: 1) Deoarece f 0 (x) = ln (1 + x), tin
prin integrare obtinem:
(1 + x) ln (1 + x) =

1
1 3
1 2
n
x
x + + (1)
xn + , x (1, 1].
12
23
n (n 1)

1
1
= 1 + x2
. Dar, nlocuind n dezvoltarea binomiala,
1 + x2
2
pentru = 1, pe x prin x , obtinem:
2) Avem ca: f 0 (x) =

f 0 (x) =

(1) x2n ,

n=0

care prin integrare, da:


arctg x =

(1)

n=0

1
x2n+1 , x (1, 1) .
2n + 1

1/2

1
3) Avem ca: f 0 (x) =
= 1 x2
. Dar, nlocuind n dezvoltarea bino2
1x
1
miala, pentru = , pe x prin x2 , obtinem:
2
f 0 (x) = 1 +

X
(2n 1)!! 2n
x ,
(2n)!!
n=1

118

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

care prin integrare, da:


arcsin x = x +

X
(2n 1)!! 1
x2n+1 , x (1, 1) .
(2n)!!
2n
+
1
n=1

1/2

1
. Dar, nlocuind n dezvoltarea bino4) Avem ca: f 0 (x) =
= 1 + x2
2
1+x
1
miala, pentru = , pe x prin x2 , obtinem:
2
f 0 (x) = 1 +

n=1

(1)

(2n 1)!! 2n
x ,
(2n)!!

care prin integrare, da:

p
X
1
n (2n 1)!!
ln x + 1 + x2 = x +
(1)
x2n+1 , x (1, 1) .
+
1
(2n)!!
2n
n=1

8.41 S
a se g
aseasc
a seriile Mac-Laurin ale functiilor:
Z x
Z x
Z x
2
arctg t
ln (1 + t)
1) f (x) =
et dt, 2) f (x) =
dt, 3) f (x) =
dt.
t
t
0
0
0
and ntre 0 si x,
R: 1) Inlocuind n dezvoltarea functiei ex pe x prin t2 si integr
obtinem:
Z x

X
2
1
n 1
et dt =
(1)
x2n+1 , x R.
n!
2n
+
1
0
n=0

2) Inlocuind n dezvoltarea functiei arctg x pe x prin t, mp


artind prin t si integr
and
ntre 0 si x obtinem:
Z x

X
1
arctg t
n
2n+1
dt =
(1)
, x [1, 1] .
2 x
t
+
1)
(2n
0
n=0
3) Inlocuind n dezvoltarea functiei ln (1 + x) pe x prin t, mp
artind prin t si integr
and
ntre 0 si x obtinem:
Z x

X
ln (1 + t)
n1 1
dt =
xn , x [1, 1] .
(1)
2
t
n
0
n=1
8.42 S
a se determine parametrii reali si a.. seriile:

X
1

1
1

+ 2 . 2)
1)
n arctg + ln 1 +
n 1 + e n + +
2
n
n
n
n
n
n
n=1
n=1

s
a fie convergente.

R: 1) Se folosesc dezvoltarile n serii de puteri ale functiilor arctg x si ln (1 + x) si se


3
1
gaseste = 2 si = . 2) Se foloseste dezvoltarea lui ex si se obtine = 1 si = .
2
2

Capitolul 9

Integrala Riemann si extinderi


9.1

Primitive. Integrala nedefinit


a

9.1 S
a se calculeze integralele:
Z
Z p
Z
2

dx

.
2pxdx. 3)
1)
6x + 8x + 3 dx. 2)
n
x
Z
Z
Z
dx
dx
dx

. 6)
.
4)
. 5)
2
2
2
x +7
x 10
8x
1
1
2
n
x 2px + C, 3)
x n + C,
3
n1

1
x
1
1
x 10
+ C.
4) arcsin x 2 + C, 5) arctg + C, 6) ln
4
7
7
2 10 x + 10

R: 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C, 2)

9.2 S
a se calculeze integralele:
Z
Z
Z
dx
dx
xdx
1)
2)
.
3)
.
.
2
3
2
2
x 2x + x
2x + 3x + 2
(x 1) (x + 1)
4)

dx
(x2 + 4x + 5)

2 . 5)

dx
. 6)
x4 + 1

x4 dx
.
x3 1

x
1 x 1
1
1

+ C. 2) ln
+ C.
R: 1) ln

4
x + 1 2 (x + 1)
x 1 x 1
x+2
1
2
1
1
3) arctg (4x + 3) + C. 4)
+ arctg (x + 2) + C.
2 x2 + 4x + 5 2
7
7

1

1
x2 + x 2 + 1 1

5)
2 ln
+
2arctg x 2 + 1 +
2arctg x 2 1 + C.
2
8
4
x x 2+1 4
1
1 2 1
1 2
1
6) x + ln (x 1) ln x + x + 1 +
3arctg (2x + 1) + C.
2
3
6
3
3
119

120

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.3 S
a se calculeze, efectu
and schimbarea de variabil
a indicat
a:
Z
Z
ln x
ex
1)
dx, t = ex .
dx, t = ln x. 2)
x
ex + 1
Z
Z
dx
x3 dx

, t = 5x. 4)
, t = x4 .
3)
1 25x2
1 x8
Z
Z
dx
1
cos x
1
=
sin
x.
6)
dx,
t
, t = tg x.
5)
2
2
2
2
a
2
a + 2 sin x
sin x + 2 cos x
r
Z
Z
xdx
cos x
2
1
p

7)
dx, t =
, t2 = 1 + 4 .
sin x. 8)
3
x
1 + x4
2 + cos (2x)
3
2
R: 1) ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C.
3
1
1
3) arcsin 5x + C. 4) arcsin x4 + C.
5
4 !

2
1
1
1
arctg
2 arcsin
6 sin x + C.
sin x + C. 7)
5)
|a|
2
3
|a| 2

1
8) ln x2 + 1 + x4 + C.
2

9.4 S
a se calculeze integralele:

2
Z
Z
Z

x 1 x2
1
2x

+
2)
3)
x
dx.
1)
dx.
dx.
3
1 + x4
x
1 4x
Z
Z
Z
x
2
3x
x
2x

2 3 5 dx. 5)
(tg x + ctg x) dx. 6)
4)
earcsin x dx.
1 x2
Z
Z
Z p
ln3 x
ax
e cos (bx) dx. 9)
x2 + 1dx.
7)
dx. 8)
x2

Z
Z p
Z p
x
2

10)
9 x dx. 11)
x2 + x + 1dx.
dx. 12)
1 x3

1
1
1
arcsin t + C.
R: 1) arctg x2 ln 1 + x4 + C. 2) t = 2x , da:
2
4
ln 2

1
12 6 7
1
( x) + 3 3 x + C. 4)
2x 32x 53x + C.
3) x2 +
2
7
ln 2 + 3 ln 5 + 2 ln 3
1
5) tg x ctg x + C. 6) t = arcsin x, da: et (sin t cos t) + C.
2
6
6
ln3 x 3 2
7)
ln x ln x + C.
x
x
x
x
a
b
8) 2
eax cos bx + 2
eax sin bx + C.
2
a +b
a + b2

p
1
1 p
9) x (x2 + 1) + ln x + (x2 + 1) + C.
2
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

121

9
2
1 p
1
x (9 x2 ) + arcsin x + C. 11) t2 = x3 , da: arcsin t + C.
2
2
3
3

1
1 2
3
2
12) (2x + 1) x + x + 1 + ln x + + x + x + 1 + C.
4
8
2

10)

9.5 S
a se g
aseasc
a formule de recurent
a pentru integralele:
Z
Z
n
1) In (x) = sin x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.
n1
1
In2 (x) sinn1 x cos x, n 2.
R: 1) In (x) =
n
n
n1
1
2) Jn (x) =
Jn2 (x) + cosn1 x sin x, n 2.
n
n
9.6 S
a se g
aseasc
a formule de recurent
a pentru integralele:
Z
Z
dx
1) In (x) =
. 2) In (x) = xn ex dx.
cosn x
R: 1) In+2 (x) =

n
1
+
In (x). 2) In (x) = xn ex + nIn1 (x).
(n + 1) cosn+1 x n + 1

a se calculeze integralele:
9.7 S
1)

4)

Z p

x2 + 3x 2dx. 2)

x4 + 1
dx. 3)
x3 + 1

x3

dx
.
+ x5

Z
Z
dx
x+1
3x 1
dx.
5)
.
6)
dx.
x4 + x2 + 1
x (x + 1) (x + 2)
x2 4x + 8
Z
Z
Z
dx
x2 + 1
dx
.
.
7)
8)
dx.
9)
3
2
2
2
2x + 3x + 2
(x + 1)
(x 1) (x + 3)

p
1
1
R: 1) (2x + 3) (x2 + 3x 2) + arcsin (2x 3) + C.
4
8

1 2
1 2 2
2) x + ln (x + 1) ln x x + 1 + C.
2
3
3

R
dx
1
1
= 2 ln x + ln x2 + 1 + C.
3)
3
5
x + x
2x
2
1
x2 + x + 1
1
1
1
1
3arctg (2x + 1) +
3arctg (2x 1) + C.

4) ln
2
4
x x+1
6
2
3
3
1
1
5) ln x ln (x + 1) + ln (x + 2) + C.
2
2
5
1
x2
1 x
3 2
+ C. 7)
+ arctg x + C.
6) ln x 4x + 8 + arctg
2
2
2
2
2x +1 2
5
x1
1
1
3
2
+
ln
+
8)

C.
9) arctg (4x + 3) + C.
2
8
(x
32
x
+
3

1)
7
7
4 (x 1)

122

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.8 S
a se calculeze integralele:

Z
Z
Z
sin x + cos x
x + x2 + x + 1
3x + 2

dx. 3)

1)
dx. 2)
dx.
x sin 2 x
x + 1 + x2 + x + 1
x2 + x + 2
Z
Z
Z
dx
dx
dx

4)
. 6)
.

10 . 5)
2
4
4
5
+
4 sin x
x 1+x
x ( x + 1)
Z
Z
Z
dx
dx
. 8)
. 9)
7)
tg7 x dx.
2 sin x cos x + 5
sin 2x cos 2x
9.9 S
a se calculeze integralele:
Z
Z q
Z

dx
dx
3

.
.
1 + 4 xdx.
1)
2)
3)
3
4
x x2 + 1
x4 + 1
Z
Z
Z
x+1
1 + sin x x
dx

4)
e dx.
. 5)
dx. 6)
1 + cos x
(1 + x) 1 + x + x2
x2 + 4x + 5
a se calculeze integralele:
9.10 S

3x
Z
Z
e ex dx
1)
.
2)
cos x cos 3x cos 6x dx.
e4x e3x + 2e2x ex + 1
Z
Z 2
x + x + 1 arctg x
2x 5
e
dx. 4)
dx, a > 1.
3)
x2 + 1
(x 1) (x 2) (x 3) (x 4) + a

1 1
1
1
e2x ex + 1
C.
+
2)
sin
4x
+
sin
8x
+
sin
2x
+
sin
10x
.
R: 1) ln
e2x + 1
8 2
4
5
x2 5x + 5
1
arctg x
3) xe
arctg
+ C.
+ C. 4)
a1
a1
9.11 S
a se calculeze integralele:
Z
Z
cos 2x
sin 2x

dx, J (x) =
dx.
I (x) =
3 + sin 4x
3 + sin 4x
R: I (x) + J (x) =

1
1
arcsin 2 cos 4x + C1 , I (x) J (x) = 3 + sin 4x + C2 .
2
2

9.12 S
a se calculeze integralele:
Z
Z
sin x
ex + cos x
I (x) =
dx,
J
(x)
=
dx.
x
x
e + sin x + cos x
e + sin x + cos x
R: Se calculeaza J (x) + I (x) si J (x) I (x).
9.13 S
a se calculeze integralele:
Z 4
Z 3
x + 4x2
x + 2x2 + 3x + 4

dx. 2)
dx.
1)
x2 + 2x + 2
x2 + 4

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

123

R: 1) Integrala se poate pune sub forma:


Z 3
Z

p
x + 2x2 + 3x + 4
dx

dx = x2 + x +
x2 + 2x + 2 +
.
2
2
x + 2x + 2
x + 2x + 2

1
1
7
5
, = , = , = . Gasim:
3
6
6
2
p

p
5
1 2 1
7

x + x+
x2 + 2x + 2 + ln x + 1 + x2 + 2x + 2 + C.
3
6
6
2

1 3 1
2)
x + x
x2 + 4 2 ln x + x2 + 4 + C.
4
2

Derivand si identificand coeficientii, obtinem: =

9.14 S
a se calculeze integralele binome:

Z
Z p
Z
Z
3
dx
1+ 4x
dx
xdx

1)
dx.
. 2)
. 3)
. 4)

4
3
x
x 3 x2 + 1
x4 + 1
1 + x2
R: 1)

2)

m+1
= 0, se efectueaza schimbarea de variabil
a: x2 + 1 = t3 si se obtine:
n
Z

tdt
t1
1
1
3
1

=
ln
+
3
arctan
(2t
+
1)
3 + C.
2
t3 1
2
3
t2 + t + 1 2

m+1
+ p = 0, se efectueaza schimbarea de variabil
a: 1 + x4 = t4 si se obtine:
n

Z
t2
t+1
1
1
dt
ln

=
arctg t + C.
4
t 1
4
t1
2

2
m+1
= 3, se efectueaza schimbarea de variabil
a: 1 + x 3 = t2 si se obtine:
3)
n
Z
2
2
3
3
t 1 dt = t5 2t3 + 3t + C.
5
1
m+1
= 2, se efectueaza schimbarea de variabil
a: 1 + x 4 = t3 si se obtine:
4)
n
Z

12 7
t 3t4 + C.
12 t3 t3 1 dt =
7

9.15 S
a se calculeze integralele binome:
1)

3)

Z
Z

3
Z

x3 2x2 + 1 2 dx. 2)
dx

p
3
4
3
x
1 + x3

dx

.
5
x2 (x3 + 2)
Z
q

3
x 5x 3 x + 3dx.
. 4)
3

124

9.2

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Integrala definit
a

a se arate c
a:
9.16 S
1) lim n
n

n
X

k=1

= . 2)
2
2
n +k
4

lim

n
X

k=1

1
= ln 2.
n+k

R: Se va observa ca:
1) lim n
n

n
X

k=1

1
=
2
n + k2

1
0

X 1
1
2)
lim
=
dx.
n
1 + x2
n+k
k=1

1
0

1
dx.
1+x

9.17 S
a se calculeze limitele urm
atoarelor siruri:
1) an =

n
n
1 X 4
1 X k2
.
k
.
2)
=
a
n
n5
n2
n+k
k=1

k=1

r
k2
n
n
k2
1X
1 X 2
3) an = 2
e n . 4) an =
1 + 2.
n
n
n
k=1

k=1

9.18 S
a se calculeze, aplic
and formula lui Leibniz-Newton:
1)

4)

1
0

x
dx. 5)
x2 + 3x + 2
7)

1
0

1
dx. 2)
1+x
Z

x3
dx. 8)
8
x +1

et dt. 3)

cos t dt.
0

Z 1
1+ x
x
dx.
6)
dx.
2 + 4x + 5
x2
x
2

Z
Z 1
3 ctg x dx. 9)
ch x dx.

0
6

1
1
7
R: 1) ln 2. 2) ex ex . 3) sin x. 4) 2 ln 3 3 ln 2. 5) . 6) ln 2 .
4
2
2

1
1
1
1
7)
. 8) ln 3. 9)
ee
.
16
2
2

9.19 S
a se arate c
a:

Z
Z
n1
a In =
In2 .
In = 2 sinn x dx = 2 cosn x dx si c
n
0
0
a se g
aseasc
a o formul
a de recurent
a pentru integrala:
9.20 S
Jn =

1
0

1 x2

dx.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

125

a x = sin t, se obtine Jn = I2n+1 , de unde:


R: Efectuand schimbarea de variabil
2n
Jn =
Jn1 .
2n + 1
9.21 S
a se calculeze:
Z 1
Z
2 x
x e dx. 2)
1)

4)
7)

Z
p
(x a) (x b)dx. 3)
Z

x+1

dx. 5)
1 + x2

ln (1 + tg x) dx. 8)

dx
. 6)
x
e + ex

x2 cos x dx.
0

x2 arctg x dx. 9)

x2 + 9dx.
x2 sin2 x dx.

2
R: 1) e 2. 2) (b a) . 3) 2. 4) 2 1 + ln 2 + 1 .
8

1
98

1
2

. 7) ln 2. 8)
1 + ln 2 . 9)
.
5) arctge . 6)
4
3
8
6 2
6
4
9.22 S
a se calculeze:
Z 2
Z 2
Z 3

dx

. 3)
ex max 1, x2 dx. 2)
min {x 1, x + 1} dx.
1)
2
2
2 (x + 1) x 1
0
Z
Z e
Z 2
sin (ln x)
dx
3 x sin x dx.
q
. 6)
4)
dx. 5)
cos2 x

x
3
1

0
x + 1 + (x + 1)
3

1
2

5
1
2
ln tg
R: 1) 2e e. 2) . 3) 2. 4) 1 cos 1. 5) . 6) 2
.
6
3
12
2
3
9.23 S
a se calculeze:
Z 2n
Z
cos x
I
=
dx.
2)
sin (x + sin x) dx, n N .
1) I = 2
(2 cos2 x) (ex + 1)
0

2
R: 1) Avem, succesiv:
Z 0
Z 2
cos x
cos x

I =
dx
+
dx =

2
x
1 + sin x (e + 1)
1 + sin2 x (ex + 1)

0
2
Z 2

cos x

dx = arctg (sin x)|02 = .


=
2
4
1 + sin x
0
2) Efectuam schimbarea de variabil
a: x = t + n si obtinem succesiv:
Z n
Z n
n
sin [n + (t + (1) sin t)] dt =
I=
sin [t + n + sin (t + n)] dt =
n

= (1)

sin [t + (1) sin t] dt = 0,

deoarece integrantul este o functie impara.

126

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.24 S
a se arate c
a:
lim

1 cos kx
dx = k, k Z.
1 cos x

1 cos kx
dx. Se constata ca:
1 cos x
Z
cos kx dx,
I (k + 1) + I (k 1) = 2I (k) + 2

R: Notam I (k) =

de unde: lim [I (k + 1) 2I (k) + I (k 1)] = 0. Cum lim I (1) = , presupunand ca


0

lim I (k 1) = (k 1) si lim I (k) = k, rezulta prin inductie, ca lim I (k + 1) =


0

(k + 1) .

a se calculeze integrala:
9.25 S
Z

Im,n =

b
a

(x a) (b x) dx, cu m, n N.

R: Integrand prin parti, se obtine formutla de recurent


a: Im,n =
de unde rezulta:
Im,n =

m
Im1,n+1 ,
n+1

n!m!
n+m+1
.
(b a)
(n + m + 1)!

9.26 Dac
a a < b si n N , s
a se arate c
a:
"Z

lim

(x a) (b x) dx

#1
n

1
2
(b a) .
4

R: Din exercitiul precedent avem ca:


2

In,n =

(n!)
2n+1
,
(b a)
(2n + 1)!

de unde rezulta ca
p
2
lim n In,n = (b a) lim

s
n

(n!)
1
2
= (b a) .
(2n + 1)!
4

a. S
a se arate c
a:
9.27 Fie f : [0, 1] R o functie continu
Z

x f (sin x) dx =

f (sin x) dx.
0

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

127

R: Intr-adevar,
Z

Z
Z
x f (sin x) dx = 2 x f (sin x) dx + x f (sin x) dx.
0

Efectuand n cea de-a doua integral


a schimbarea de variabil
a: x = t, obtinem:
Z

Z
Z
2
f (sin x) dx 2 x f (sin x) dx.
x f (sin x) dx =
0
0
2

9.28 Fie f : [0, a] R+ o functie integrabil


a. S
a se arate c
a:
Z a
a
f (x)
dx = .
(x)
+

x)
f
f
(a
2
0
R: Fie:
I (a) =

a
0

f (x)
dx si J (a) =
f (x) + f (a x)

a
0

f (a x)
dx.
f (x) + f (a x)

Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuand n integrala J (a) schimbarea de variabil


a x = at,
a
obtinem ca J (a) = I (a). Deci, I (a) = .
2
9.29 S
a se calculeze integralele:
Z
2
1)
0

sin x

(cos x)
(cos x)

sin x

cos x

+ (sin x)

Z
2
dx. 2)
0

sin2 x + sin x
dx.
sin x + cos x + 1

cos x
. Atunci, f
x = (sin x)
si conform exercitiului
2

precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. Atunci, f


x =
4
2

cos2 x + cos x si deci valoarea integralei este .


4
R: 1) Fie f (x) = (cos x)

sin x

9.30 Fie f : [1, 1] R o functie continu


a cu proprietatea c
a f (x) + f (x) = ,
pentru orice x [1, 1]. S
a se calculeze integrala:
I=

(2n+1)

f (cos x) dx.
0

R: Efectuam schimbarea de variabil


a: x = (2n + 1) t. Obtinem:
I=

(2n+1)

f ( cos t) dt.
0

Dar: f ( cos t) = f (cos t) si deci I =

2n + 1 2
.
2

128

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.31 Fie f : R+ R+ o functie continu


a strict cresc
atoare pe R+ si f (0) = 0. S
a se
stabileasc
a inegalitatea lui Young:
Z

f (x) dx +

b
0

f 1 (y) dy ab, a, b R+ .

R: Fie Sx aria suprafetei cuprinsa ntre graficul functiei f , axa Ox si dreapta x = a


si Sy aria suprafetei cuprinsa ntre graficul functiei f , axa Oy si dreapta y = b. Evident:
Sx + Sy ab, de unde inegalitatea ceruta.
9.32 Fie F (x) =

R x3
0

et dt. S
a se calculeze F 0 (x).
2

R: Notam cu G (t) o primitiva a functiei et , deci a.. G0 (t) = et . Atunci:



6
x3
F (x) = G (t)|0 = G x3 G (0) , de unde: F 0 (x) = 3x2 G0 (x) = 3x2 ex .

9.33 Fie f : R R o functie derivabil


a pe R, definit
a prin: f (x) =
a se arate c
a:
S
a se calculeze f 0 (x) si s
Z

xf (x)
1
dx +
2e
ex 2

1
0

R arctg x
0

etg t dt.

ex

dx = .
1 + x2
8

ex
R: Se constata ca f (0) = 0 si f (x) =
. Integr
and prin parti, avem:
1 + x2
Z 1
1 1 Z 1
2
f (1)
1
xf (x)
x2
dx
=

f
(x)
.
ex f 0 (x) dx =
e
+
x2
2
2
8
2e
0
e
0
0
0

R x
9.34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt, x > 0. S
a se calculeze f 0 (x).
x
1
1
1
R: f 0 (x) = cos x + 2 cos 2 .
x
x
2 x

a se determine functiile derivabile f : [0, ) R, care verific


9.35 S
a relatia:
Z x
f (t) dt = (x + 1) f (x) .
x+
0

R: f (0) = 0 si prin derivarea relatiei date, obtinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] , de


1
. Deci f (x) = ln (1 + x).
unde: f 0 (x) =
x+1
ar
a a calcula efectiv integrala, s
a se arate c
a:
9.36 F
0

ln

ex + 1
e+1
dx ln
.
2
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
R: Fie f (x) = ln

129

ex + 1
. Din: f 0 (x) > 0 pe R, rezulta: f (0) < f (x) < f (1) etc.
2

a se arate c
a dac
a:
9.37 Fie f : [0, 1] [a, b] o functie continu
a pe [0, 1]. S
Z

f (x) dx = 0, atunci

f 2 (x) dx ab.

R: Se integreaza pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) a] [f (x) b] 0.


9.38 Fie f : [a, b] R o functie derivabil
a, cu derivat
a continu
a, a..
f 0 (x) 1 + f 2 (x) , x [a, b] .
S
a se arate c
a: b a < .
R: Se integreaza pe [a, b] inegalitatea:
f 0 (x)
1, x [a, b]
1 + f 2 (x)
si se tine seama de faptul ca:

< arctg < , pentru orice R.


2
2

9.39 Dac
a f : R R este o functie continu
a si periodic
a, de perioad
a T , atunci:
Z

x+T

f (t) dt =

T
0

f (t) dt, x R.

R x+T
R: Fie F : R R, definita prin F (x) = x
f (t) dt. Deoarece F 0 (x) = f (x + T )
RT
f (x) = 0, rezulta ca F (x) = C. Pentru x = 0 obtinem C = 0 f (t) dt.
9.40 Fie In =

R 1 x2n
dx. Se cere:
0 1+x

1) S
a se arate c
a pentru orice n N are loc inegalitatea: 0 In
2) S
a se calculeze lim In .

1
.
2n + 1

3) Folosind identitatea:
1 x + x2 x3 + x2n1 =
s
a se arate c
a:

1
x2n

,
1+x 1+x

1
1 1 1
= ln 2.
1 + +
n
2 3 4
2n
lim

9.41 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + + an xn . S


a se arate c
a exist
a c (0, 1) a..
P (c) = a0 +

an
a1
a2
+
+ +
.
2
3
n+1

130

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Aplicam prima formula de medie integralei

R1
0

P (x) dx.

a care satisface conditia:


9.42 Fie f : [0, 1] R o functie continu
6

f (x) dx = 2a + 3b + 6c.

S
a se arate c
a exist
a x0 (0, 1) a.. f (x0 ) = ax20 + bx0 + c.

a prin: g (x) = 6 f (x) ax2 + bx + c . Se constata


R: Fie g : [0, 1] R definit
R1
imediat ca 0 g (x) dx = 0. Pe de alta parte, din teorema de medie, rezulta ca exista
R1
x0 (0, 1) a.. 0 g (x) dx = g (x0 ).
9.43 Fie f : [0, 1] R o functie continu
a care satisface conditia:

se arate c
a exist
a c (0, 1) a.. f (c) = c2 .
R: Conditia din enunt se mai scrie:
medie.

R1
0

f (x) dx =

1
. S
a
3

R1
f (x) x2 dx = 0 si se aplica teorema de
0

a, cu derivat
a continu
a pe [0, 1]. S
a se arate
9.44 Fie f : [0, 1] R o functie derivabil
c
a exist
a c (0, 1) a..
Z 1
1
f (x) dx = f (0) + f 0 (c) .
2
0
R: Avem:
Z

f (x) dx = (x 1) f (x)|0

(x 1) f 0 (x) dx,

dar, conform formulei de medie, exista c (0, 1) a..


Z

(x 1) f 0 (x) dx = f 0 (c)

1
0

1
(x 1) dx = f 0 (c) .
2

a pe
9.45 Fie f : [0, 1] R o functie de dou
a ori derivabil
a, cu derivata f 00 continu
[0, 1]. S
a se arate c
a exist
a c (0, 1) a..
Z

1
0

1
1
f (x) dx = f (0) + f 0 (0) + f 00 (c) .
2
6

R: Se integreaza de doua ori prin parti si se aplica teorema de medie.


a se determine functiile continue f : [0, ) R care verific
9.46 S
a egalitatea
Z x

x
sin
f (t) dt =
, x > 0.
1+x
0

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

131

R: Din egalitatea data rezulta:


Z x
x
1

f (t) dt = arcsin
, de unde f (x) =
.
1
+
x
(1
+
1 + 2x
x)
0
9.47 Fie f : [a, b] R o functie continu
a se arate c
a exist
a c (a, b)
a pe [a, b]. S
pentru care:
Z b
Z b
Z c
f (x) dx + b
xf (x) dx.
f (x) dx =
a
a

R: Fie functia F : [a, b] R, definita prin: F (t) =


f (t), x [a, b]. Avem, succesiv:
Z

xf (x) dx =
a

xF 0 (x) dx = xF (x)|a

Rt
a

a cu F 0 (t) =
f (x) dx, derivabil

F (x) dx = b

Conform teoremei de medie exista c (a, b) a..

Rb
a

f (x) dx

F (x) dx.
a

F (x) dx = (b a) F (c).

9.48 Fie f : [0, 1] R o functie continu


a pe [0, 1] pentru care exist
a n N a..
Z

f (x) dx = 1 +
0

S
a se arate c
a exist
a x0 (0, 1) a.. f (x0 ) =

1 1
1
+ + + .
2 3
n
1 xn0
.
1 x0

R: Fie g : [0, 1] R, definita prin:

g (x) = f (x) 1 + x + x2 + + xn1 .

Se constata imediat ca
a.. g (x0 ) = 0.

9.3

R1
0

g (x) dx = 0, deci dupa teorema de medie exista x0 (0, 1)

Integrale improprii

9.49 S
a se studieze natura si n caz de convergent
a s
a se calculeze integralele improprii:
Z a
Z
xn
dx

,
a
>
0,
n

2)
I
N
.
=
dx, a > 0, n N.
1) In =
n
n
(a2 + x2 )
a2 x2
0
0
x2n
n 1, x (0, ), cum
(a2 + x2 )
= 2n > 1 si M = 1, rezulta ca integrala este convergent
a. Avem apoi:
R: 1) Aplicam Criteriul I. Deoarece |f (x)| x2n =

I1 =

1 2n 3

, In = 2
In1 , n 2.
2a
a 2 (n 1)

132

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
xn
an
, x (0, a),
2) Aplicam Criteriul II. Deoarece |f (x)| (a x) 2 =
a
a+x
1
an
cum = < 1 si M = , rezulta ca integrala este convergent
a. Avem apoi:
2
a
I1 =

n1
, In = a2
In1 , n 2.
2
n

9.50 S
a se studieze natura si n caz de convergent
a s
a se calculeze integralele improprii:
Z
Z
Z
1
ln x
1

dx. 2) I =
dx, a > 0. 3) I =
dx.
1) I =
2
2
x
x x 1
x x +1
1
1
a

R: 1) Scriem integrala ca suma de doua integrale, una pe intervalul 1, 2 si a doua

1
1
a =
pe intervalul [ 2, ). Pentru prima integral
< 1, M = , pentru a doua
2
2

integrala = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obtine I = .


2
1 a2 + 1
1
2) Convergenta si I = ln 2
. 3) Convergent
a pentru > 1 si I =
2,
2 a 1
( 1)
divergenta pentru 1.
9.51 S
a se studieze natura si n caz de convergent
a s
a se calculeze integralele improprii:
Z 2
Z
Z 1
dx
dx
x1

dx.
1) I =
. 2) I =
. 3) I =
3
2
2
x
(x
+
1)
x5
0 (1 + x ) 4 x
1
1

R: 1) Convergenta si I = ln 2. 2) Convergent
a.
a si I = . 3) Divergent
2 5

9.52 S
a calculeze integralele:
Z
Z 2
dx
dx
1) I =
.
. 2) I =
4
4 x + sin2 x cos2 x
4

3
cos
x
sin
x
+
cos
0
0
R: 1) Efectuam schimbarea de variabil
a x = + u si obtinem:
Z
Z
du
2
2 dt
I=
=
= .
2
7
4 + 3 cos u
t + 7
h i
h i
si a doua pe
, cu
2) Scriind integrala ca suma a doua integrale, una pe 0,
2
2
schimbarea de variabila t = tg x, se obtine:
Z
2
1 + t2
I=2
dt = .
4
2
t +t +1
3
0
a calculeze integralele:
9.53 S
Z
Z
x n
1) In =
e x dx. 2) I =
0

arctg x
dx. 3) I =
3
(1 + x2 ) 2

x ln x
3

(1 + x2 )

dx.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

133

Z
ln (2 + 3 x)
x
p

4) I =
, a < b. 5) I =
dx. 6) I =
2 dx.
3
x
(x a) (b x)
(1 + x)
a
1
1
Z e
Z 1
Z b
x dx
dx

p
, a < b. 8) I =
. 9) I =
7) I =
ln (1 x) dx.
(x a) (b x)
a
0
1 x ln x

arctg x 3
x < , x (0, ), integrala
R: 1) In = nIn1 , deci In = n!. 2) Deoarece

3
2

(1 + x2 ) 2

1
este convergenta. Integrand prin parti, obtinem: I = 1. 3) I = . 4) I = .
2
8

1
5) I = 6 9 ln 3. 6) I = ( + 2). 7) I = (a + b). 8) I = 2. 9) I = 1.
4
2
9.54 S
a calculeze integralele:
Z

1) I =

4) I =

7) I =

Z 1
ex cos (x) dx, > 0. 2) I = e
0

dx

1
0

dx

. 5) I =
2
1 x + 2 1 x2

dx

. 8) I =
3
2x + x2 + 1 + 5

dx
. 3) I =
x ln2 x

dx

. 6) I =
(2 x) 1 x2
4

3 + cos x
2

(x 2)

p
Z

x2 dx
(x 3) (5 x)
1

x2 dx

q
3

(1 x2 )

Z
dx. 9) I = 2 ln (cos x) dx.
0

33
. 2) I = 1. 3) I =
. 4) I = . 5) I = .
2 + 2
2
3 3
3
6) Divergenta. 7) Divergenta. 8) Divergent
a.

9) Efectuam schimbarea de variabil


a x = 2t si obtinem:
2

Z
Z
Z
4
4
dt + 2
ln (sin t) dt + 2 4 ln (cos t) dt.
I = 2 ln 2
R: 1) I =

In ultima integrala efectuam schimbarea de variabil


at=

u. Rezulta I = ln 2.
2
2

9.55 Fie f : [0, ) R o functie continu


a pe [0, ) si integrala improprie (integrala
lui Froullani):
Z
f (ax) f (bx)
I=
dx, o < a < b.
x
0
1) S
a se arate c
a dac
a exist
a lim f (x) = k R, atunci integrala I este convergent
x
b
si I = [f (0) k] ln .
a
R
a pentru
a, dar f (x) dx este convergent
2) Dac
a exist
a lim f (x) nu este finit
x
b
orice > 0, atunci integrala I este convergent
a si I = f (0) ln .
a

134

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) Pentru orice [t1 , t2 ] [0, ) avem:


Z

t2

f (ax) f (bx)
dx =
x

t1

at2

at1

f (u)
du
u

bt2

f (u)
du = f (c1 )
u

bt1

t2
t1

bt1

at1

f (ax)
dx
x
du
f (c2 )
u

t2
t1
bt2

at2

f (bx)
dx =
x
du
b
= [f (c1 ) f (c2 )] ln ,
u
a

cu c1 [at1 , bt1 ] si c1 [at2 , bt2 ]. Daca t1 0 si t2 , atunci c1 0 si c2 ,


deci: f (c1 ) f (0), iar f (c2 ) k.
f (x)
2) Fie F : (0, ) R o primitiva a functiei
pe (0, ). Pentru orice t (0, ),
x
avem:
Z
Z
Z
f (u)
f (u)
f (ax) f (bx)
dx =
du
du = F (bt) F (at) =
x
u
u
t
at
bt
Z bt
b
f (u)
=
du = f (c) ln ,
u
a
at
cu c [at, bt]. Daca t 0, atunci c 0, deci: f (c) f (0).
9.56 Folosind integrala lui Froullani, s
a se calculeze:
Z
Z ax
1 p + qeax
e
ebx
dx, a, b > 0. 2) I =
ln
dx, a, b, p, q > 0.
1) I =
x
x p + qebx
0
0
3) I =

ea

x2

eb
x

x2

dx, ab =
6 0. 4) I =

sin ax sin bx
dx, a, b > 0.
x

arctg (ax) arctg (bx)


cos ax cos bx
dx, a, b > 0. 6) I =
dx.
x
x
0
0

b
b
p+q b
ln . 3) I = ln .
R: 1) I = ln . 2) I = ln
a
p
a
a
b
a
4) I = 0. 5) I = ln . 6) I = ln .
a
2
b
R
2
9.57 S
a se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = 0 ex dx.

5) I =

R
R
1
2
R: Pe intervalul (1, ) avem: 1 ex dx < 1 ex dx = , iar pe intervalul [0, 1]
e
avem o integrala definitaR. Deci integrala Rdata este convergent
a. Observam ca pentru
2
2 2

x > 0 are loc egalitatea: 0 xex y dy = 0 ey dy = I. Putem scrie succesiv:


I

=
=

I
Z

e
0
Z

x2

dx =

Ie

xex (y

+1)

x2

dx =

dx dy.

xe

x2 y 2

dy ex dx =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

135

Efectuand schimbarea de variabil


a t = x2 y 2 + 1 , obtinem:

Z
Z
Z
1

1
1 dy
t
dt
I2 =
e
dy
=
= .
2 0
y2 + 1 0
2 0 y2 + 1
2

Rezulta ca I =
.
2
a se calculeze integralele lui Fresnel:
9.58 S
Z
Z
2
Ic =
cos x dx, Is =

sin x2 dx.

a t = x2 , obtinem:
R: Efectuand schimbarea de variabil
Z
Z
cos t
sin t
dt, Is =
dt,
Ic =
t
t
0
0
care sunt convergente. Putem ns
a scrie:
Z
Z

Ic iIs =
cos x2 i sin x2 dx =
0

Cu schimbarea de variabila ix2 = u2 , gasim: Ic iIs =


1
Ic = Is =
2

9.4

eix dx.

1
(1 i)
2

, de unde:
2

.
2

Integrale cu parametri

9.59 S
a se calculeze integralele:
Z y
Z 1
ln (1 + xy)
I
(m,
xm lnn x dx.
1) I (y) =
dx.
2)
n)
=
2
1
+
x
0
0
R: 1) Deoarece:

Z y

ln 1 + y 2
ln 1 + y 2
y
x
0
I (y) =
+
+
arctg y,
dx =
2)
2)
1 + y2
(1
+
xy)
(1
+
x
2
(1
+
y
1
+
y2
0
prin integrare, obtinem:
#

Z y"

ln 1 + t2
t
1
I (y) =
+
arctg t dt = (arctg y) ln 1 + y 2 .
2
2
2 (1 + t )
1+t
2
0
2) Derivand egalitatea

R1
0

xm dx =

1
de n ori n raport cu m, gasim
m+1

I (m, n) = (1)!

n!
(m + 1)

n+1 .

136

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.60 S
a se calculeze integralele:
Z
Z
sin (xy)
dx
1) In (y) =
0,
(k,
y)
=
ekx
,
y
>
n

N.
2)
I
dx.
2 + y)n+1
x
(x
0
0
R: 1) Avem succesiv:

1
1 3 5 (2n 1)

I0 (y) = , I1 (y) =
n .
, . . . , In (y) =
2 y
2 2y y
2 4 6 (2n)
2y y
2) Pentru k 6= 0, derivand n raport cu y si integr
and de doua ori prin parti, avem:
Z
k
ekx cos (xy) dx = 2
I 0 (k, y) =
.
y2
k
+
0
y
Deci, I (k, y) = arctg . Pentru k = 0, avem:
k

, y < 0,
Z

2
sin (xy)
0,
y = 0,
I (0, y) =
dx =

x
0

,
y > 0.
2
a se calculeze integralele:
9.61 S
y2
R x2 2
x dx, y > 0.
1) I (y) = 0 e

R
2) I (y) = 02 arctg (y sin x) dx.
R 1 arctg (xy)
3) I (y) = 0
dx.
x 1 x2
R 1 arctg (xy)
dx.
4) I (y) = 0
x (1 + x2 )
R: 1) Derivand n raport cu y, avem:

y2
Z y2 2
z

y
2
x
e
I (y) = 2
dz = 2I (y) ,
dx = 2
e z2
2
x
0
0
y
n urma schimbarii de variabila x = . De aici rezulta: I (y) = Ce2y . Pentru y = 0,
z

2y

. Deci I (y) =
e
obtinem C = I (0) =
. 2) I (y) = ln y + 1 + y 2 .
2p
2
2

3) I (y) = ln y + 1 + y 2 . 4) I (y) = ln (1 + y).


2
2
9.62 S
a se calculeze integralele:
Z

1) I (, ) = 2 ln 2 sin2 x + 2 cos2 x dx, , > 0.


0

x2

Z
Z

1
+
y
cos
x
dx
, |y| < 1. 3) I (y) = 2 ln y 2 sin2 x dx, y > 1.
2) I (y) = 2 ln
1 y cos x cos x
0
0

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

137

p
+
y + y2 1
R: 1) I (, ) = ln
. 2) I (y) = arcsin y. 3) I (y) = ln
.
2
2
9.63 S
a se arate c
a integrala lui Euler de speta a doua:
Z
xp1 ex dx, p R.
(p) =
0

este convergent
a pentru p > 0 si divergent
a pentru p 0. S
a se stabileasc
a relatiile:
(p + 1) = p (p), pentru p > 0 si (n + 1) = n!.
R: Putem scrie:
(p) =

xp1 ex dx +

xp1 ex dx.

Prima integrala este convergent

a daca 1 p < 1, adica p > 0, fiind improprie de speta a


doua, cu e1 < x1p xp1 ex 1,
a este convergent
a pentru
pe [0, 1]. A doua integral
orice p, deoarece lim x xp1 ex = 0, p R.
x

9.64 S
a se arate c
a integrala lui Euler de prima spet
a:
Z 1
B(p, q) =
xp1 (1 x)q1 dx, p, q R,
0

este convergent
a pentru p > 0 si q > 0 si divergent
a pentru p 0 sau q 0. S
a se
stabileasc
a relatiile:
B(p, q) =

(m 1)! (n 1)!
(p) (q)
, p, q > 0 si B (m, n) =
, m, n N .
(p + q)
(m + n 1)!

R: Putem scrie:
Z 1
Z 1
B (p, q) = 2 xp1 (1 x)q1 dx + 1 xp1 (1 x)q1 dx.
0

1
q1
Fie m1 , M1 marginile functiei (1 x)
pe 0, . Atunci:
2

0 < m1 x1p xp1 (1 x)q1 M1 .

Rezulta ca prima integrala este convergent


a daca p > 0, q R. Fie apoi m2 , M2
1
p1
, 1 . Atunci:
pe
marginile functiei x
2

0 < m2 p1 (1 x)1q xp1 (1 x)q1 M2 .

Rezulta ca a doua integrala este convergent


a daca q > 0, p R. Deci B (p, q) este
convergenta daca p > 0 si q > 0.

138

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 10

Integrale curbilinii
10.1

Lungimea unui arc de curb


a

10.1 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:

1) x = ln t + 1 + t2 , y = 1 + t2 , t [0, 1] .
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t, t [0, 2] .
1
t
R: 1) Avem x0 (t) =
, y (t) =
, deci
2
1+t
1 + t2
s
Z 1
Z 1
t2
1
L=
+
dt
dt = 1.
=
1 + t2
1 + t2
0
0
2) Avem x0 (t) = 3a cos2 t sin t si y 0 (t) = 3a sin2 t cos t, deci
L = 3a

Z
|sin t cos t| dt = 6a 2 sin 2t dt = 6a.
0

10.2 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:
r
h i
t
1 + sin t
1) x = ln tg , y = ln
, t
.
,
2
1 sin t
6 3
2) x = 5 sin t sin 5t, y = 5 cos t cos 5t, t [0, 2] .
R: 1) Avem x0 (t) =

1
1
, y 0 (t) =
. Atunci
sin t
cos t
Z r
1
1
L = 3
dt = ln 3.
+
sin2 t cos2 t
6
139

140

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2) Avem x0 (t) = 5 cos t 5 cos 5t, y 0 (t) = 5 sin t 5 sin 5t, deci
Z
L=5 2

2
0

1 cos 3t dt = 10

2
0

Z
|sin 3t| dt = 60 3 sin 3t dt = 40.
0

10.3 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:
1) x = eat (a sin bt b cos bt) , y = eat (a cos bt + b sin bt) , t [0, 1] , a, b > 0.
t
t
2) x = [sin (ln t) cos (ln t)] , y = [sin (ln t) + cos (ln t)] , t [1, 2] .
2

2 2

3) x = 3t 6 sin t t 6t cos t, y = 3t2 6 cos t + t3 6t sin t,

t [2, 2] .
R: 1) L =

a2 + b2 a
(e 1). 2) L = 1. 3) L = 8 4 .
a

10.4 S
a se calculeze lungimile urm
atoarelor drumuri:

t,
x=
x = tg t,
h i
h i
y=
ctg t,
1)
. 2)
,
.
x
y = 2 ln (cos t) , t ,

4 4
4 3
z = tg t t,
z = 2 ln (tg t) ,
R: 1) L = 2. 2) L =

10.2

2 3
.
3

Integrale curbilinii de primul tip

a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb


a C, indicate:
10.5 S
R
1) I = C xy ds, (C) x = t, y = t2 , t [1, 1] .
R
1
2) I = C y 2 ds, (C) x = t4 , y = t, t [0, 2] .
4
h i
R p
3) I = C y (2 y) ds, (C) x = t sin t, y = 1 cos t, t 0,
.
2
R 2 2
3
3
4) I = C x y ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, a > 0, t [0, 2] .
R: 1) Deoarece ds =

1 + 4t2 dt, avem


I=

t3
1

1 + 4t2 dt = 0,

integrantul fiind o funct


a de origine.
ie impara si intervalul de integrare este simetric fat
2) Deoarece ds = t6 + 1 dt, avem
I=

t2

t6 + 1 dt =

1
3

u2 + 1 du =


4
1
65 + ln 8 + 65 .
3
6

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
3) Deoarece ds =

(1 cos t) + sin2 t dt = 2 sin

141

t
dt, avem
2

Z
Z
t
t
4
t
I = 2 2 sin t sin dt = 4 2 sin2 cos dt = .
2
2
2
3 2
0
0
4) Obtinem:

5 Z
3a
7
2 sin7 2t dt,
|sin 2t| dt = 5
2
0
0

7
a
deoarece functia |sin 2t| este periodica, de perioada . Efectuam schimbarea de variabil
2
u = cos 2t si obtinem:
Z
3
3a5 1
3 5
1 u2 du =
I= 6
a .
2
70
1
R p
10.6 S
a se calculeze integrala curbilinie I = C x2 + y 2 ds, unde C este cercul de
ecuatie x2 + y 2 = ax.
3a5
I= 7
2

R: O reprezentare parametrica a cercului C este: x =

t [0, 2]. Se obtine I = 2a2 .

a
a
(1 + cos t), y = sin t,
2
2

10.7 S
a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb
a C, indicate:
p
R
1) I = RC x2 + y2 ds, (C) x = r (cos t + t sin t) , y = r (sin t t cos t) , t [0, 2] .
n
2) I = RC x2 + y 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, t [0, 2] .
3) I = C |xy| ds, (C) x = a cos t, y = b sin t, a, b > 0, t [0, 4] .

i
3
8ab a2 + ab + b2
r2 h
2n+1
2
. 3) I =
R: 1) I =
1 + 4
1 . 2) I = 2a
.
3
3 (a + b)

10.8 S
a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb
a C, indicate:

R 2
1) I = C x + y 2 ln z ds, (C) x = et cos t, y = et sin t, z = et , t [0, 1] .
1
R
2) I = C x2 + y 2 + z 2
ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t [0, 2] .
R
1
1 3
2
8t , z = t2 , t [0, 1] .
3) I = C xy z ds, (C) x = t, y =
3
2

R
4) I = C x2 + y 2 z ds, (C) x = t cos t, y = t sin t, z = t, t [0, 1] .

3 3
a2 + b2
2b
arctg
.
2e + 1 . 2) I =
R: 1) Deoarece ds = 3e dt, rezulta I =
9
ab
a

5
4 3 8 2
. 4) I =
+
.
3) I =
42
5
15
R
10.9 S
a se calculeze integrala curbilinie I = C (x + y + z) ds, unde C = C1 C2 , cu:

x = 0,
x = r cos t,
h i
y = r t, t [0, r] .
y = r sin t, t 0,
(C1 )
, (C2 )

2
z = t,
z = 0,

142

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: I = 2 + 2 r2 .

a se calculeze integrala curbilinie I =


10.10 S
ecuatie x2 + y 2 + z 2 = a2 , y = x.

R p
C

2y 2 + z 2 ds, unde C este cercul de

a
a
R: O reprezentare parametrica a curbei este: x = cos t, y = cos t, z = a sin t,
2
2
t [0, 2]. Se obtine: I = 2a2 .
10.11 S
a se calculeze masa M firului material cu densitatea liniar
a (x, y) = 1 + x,
care este imaginea curbei:
(C) x = t, y =
R: Deoarece ds =
M=

1 + t2 dt, avem

(1 + t)
0

1 2
t , t [0, 1] .
2

1 + t2 dt =

1
7
1
2 + ln 1 + 2 .
6
2
3

a se calculeze masele firelor materiale care au densit


atile liniare si reprezent
arile
10.12 S
parametrice urm
atoare:

3
11 3
1
1) (x, y, z) = 4 2y, (C) x = t8 , y = t8 , z =
t , t [0, 1] .
8
2
3

1
1
2) (x, y, z) = 2y, (C) x = t, y = t2 , z = t3 , t [0, 1] .
2
3
3) (x, y, z) = x, (C) x = ch t, y = sh t, z = t, t [0, ln 2] .
"
#
11
3 3+2 3
1
3
ln 11. 2) M =
3 3 1 + ln
.
R: 1) M = +
5 100
8
2
3

2 15
3) M =
+ ln 2 .
2
16

10.13 S
a se calculeze masa M si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densitat
atile liniare si reprezent
arile parametrice urm
atoare:
1) (x, y) = 1, (C) x = R cos t, y = R sin t, R > 0, t [0, ] .
2) (x, y) = 1, (C) x = R (t sin t) , y = R (1 cos t) , R > 0, t [0, ] .

3) (x, y) = y, (C) x = R (t sin t) , y = R (1 cos t) , hR > i0, t [0, 2] .

4) (x, y) = 1, (C) x = R cos3 t, y = R sin3 t, R > 0, t 0,


.
2

2R
4 4
R: 1) M = R, G 0,
. 2) M = 4R, G
R, R .
3 3

3
2 2
3
R, R .
3) M = 2R 2R, G R, R . 4) M = R, G
2
2
5 5

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

143

a se calculeze masa M si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densi10.14 S


tat
atile liniare si reprezent
arile parametrice urm
atoare:
1) (x, y, z) = 1, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t [0, 2] .

|z|
, (C) x = 4t5 , y = 15 t4 , z = 2t3 , t [1, 1] .
2) (x, y, z) =
2

68
2
2
R: 1) M = 2 a + b , G (0, 0, b). 2) M = 7, G 0, , 0 .
7 15

10.3

Integrale curbilinii de tipul al doilea

10.15 S
a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb
a C, indicate:
R
1) I = C xy dx y 2 dy, (C) x = t2 , y = t3 , t [0, 1] .
h i
R
2) I = C 1 x2 dx + x dy, (C) x = cos t, y = 2 sin t, t ,
.
2 2

R
2
x
3) I = C ye dx, (C) x = ln 1 + t , y = 2arctg t t, t h[0, 1] i.

4) I = C x2 y dy xy 2 dx, (C) x = cos t, y = sin t, t 0,


.
2

R1
1
R: 1) Deoarece: dx = 2t dt, dy = 3t2 dt, avem: I = 0 2t6 3t8 dt = .
21
8

2) Deoarece: dx = sin t, dy = 2 cos t dt, obtinem I = . 3) I = . 4) I = .


3
4
10.16 S
a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea:

h i
R x2 dy y 2 dx
x = r cos3 t,
p
t
0,
1) I = C

,
(C)
.
3
3
y = r sin t,
2
x x2 + y 3 y 2

R
t,
x=
2) I = C (arcsin y) dx + x3 dy, (C)
t [1, 1] .
y = 1 t2 ,
R: 1) I =

3
3
r 3 r. 2) I =
2.
16
8

R
10.17 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y) dx(x y) dy,
unde C este curba simpl
a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu v
arfurile n punctele O (0, 0), A (1, 1), B (0, 2) si ambele capete n origine.
R: Avem: C = C1 C2 C3 , cu: (C1 ) x = t, y = t, t [0, 1], (C2 ) x = 2 t, y =
R2
R1
t, t [1, 2], (C3 ) x = 0, y = 2 t, t [0, 2]. Incat: I = 0 2t dt + 1 (4 + 2t) dt +
R2
(2 + t) dt = 2.
0
R
10.18 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C 2x dy 3y dx, unde
C este curba simpl
a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine dreptunghiul cu
v
arfurile n punctele A (1, 2), B (3, 1), C (2, 5) si ambele capete n punctul A.
R: I =

35
.
2

144

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

10.19 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z
dx + dy
I=
,
max
{|x| , |y|}
C
unde C este curba simpl
a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu v
arfurile n punctele A (1, 1), B (2, 1), C (2, 1), D (1, 1) si ambele capete n
punctul A.
R: I = 1.

R
10.20 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx(x a) dy, unde
C este curba simpl
a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine elipsa:
2

y2
(x a)
+ 2 = 1, a, b > 0
2
a
b
si ambele extremit
ati n origine.
R: O reprezentare parametrica a curbei C este: x = a (1 + cos t), y = b sin t, t
[, ]. Se obtine I = 2ab.

R
10.21 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x2 y 2 dx, unde C
este arcul din parabola y = x2 cuprins ntre punctele O (0, 0) si A (2, 4).
R: I =

56
.
15

R
10.22 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x y 2 dx + 2xy dy,
a, nchis
a si orientat
a pozitiv, care are drept imagine conturul
unde C este curba simpl
domeniului plan delimitat de curbele: y 2 = 8x, 9x2 + y 2 = 1 si y = 0, situat n primul
cadran.

1
80
1 2 2
R: Varfurile conturului sunt: O (0, 0), A
,0 , B
,
. Se obtine I =
.
3
9 3
243
a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb
a C, indi10.23 S
cate:

x = t cos t + sin t,
2

R
y = t sin t + cos t,
1) I = C y dx x dy + x + y 2 + z 2 dz, (C)
t [0, ] .

z
= t + 1,
x = a cos t,
R
y = a sin t, t [0, 2] .
2) I = C (y z) dx + (z x) dy + (x y) dz, (C)

z = bt,

R: 1) Deoarece: dx = t sin t dt, dy = t cos t dt, dz = dt, x2 + y 2 + z 2 = 2t2 + 2t + 2, se


obtine I = 3 + 2 + 2. 2) I = 2a (a + b).

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

145

a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb


a C, indi10.24 S
cate:

R
, z = 2 t, t [0, 1] .
1) I = C x dx + xy dy + xyz dz, (C) x = et , y = et
x = a cos t,
h i

R
y = a sin t, t 0,
.
2) I = C z a2 x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz, (C)

2
z = bt,
R: 1) I =

1 2 1 1
a2 b
e + . 2) I =
( 1).
2
e 2
2

10.25 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z p
p
p
I=
y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz,
C

unde C este curba simpl


a care are drept imagine segmentul [AB] cu: A (1, 1, 1) si
B (2, 2, 2), iar primul cap
at n A.

15 2
R: I =
.
2
10.26 S
a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
Z
I=
(y 2z) dx (z x) dy + (2x y) dz,
C

unde C este curba simpl


a de ecuatii: (C)

a
a
n punctul A , 0, .
2
2

x2 + y 2 + z 2 = a2 ,
cu a > 0 si ambele capete
x y + z = 0,

R: O reprezentare parametrica a curbei C este:


a
2a
a
a
a
(C) x = cos t + sin t, y = sin t, z = sin t cos t, t [0, 2] .
2
6
6
6
2
4a2
Se obtine I = .
3

10.4

Independenta de drum a integralelor curbilinii

10.27 Constat
and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a exact
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =
3) I =

(1,3)
R

(2,1)
(2,3)
R

(1,1)

y dx + x dy.
(x + 3y) dx + (3x + y) dy.

2) I =

(2,0)
R

y 2 ex dx + 2yex dy.

(0,2)
(2,1)
R

4) I =

(0,0)

2xy dx + x2 dy.

146

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

P
Q
=
= 1, rezulta ca valoarea integralei
x
y
nu depinde de curba rectificabila cu capetele n punctele (2, 1) si (1, 3). Fie A1 (2, 1),
A2 (1, 1) si A3 (3, 1). Alegem pentru integrare curba simpla C = C1 C2 , n care C1 are
ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox, iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3
paralel cu axa Oy, avand reprezent
arile parametrice:

x = t,
x = 1,
(C1 )
t [2, 1] si (C2 )
t [1, 3] .
y = 1,
y = t,
R: 1) Cum P (x, y) = y, Q (x, y) = x si

R3
R 1
R
R
R
Obtinem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = 2 dt + 1 dt = 1. Se
observa usor ca functia U (x, y) = xy este o primitiva a expresiei diferentiale y dx + x dy,
adica dU = dx + x dy si deci I = U (1, 3) U (2, 1) = 1.
41
2) I = 4. 3) I =
. 4) I = 4.
2

10.28 Constat
and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a exact
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =

(5,12)
Z

x dx + y dy
.
x2 + y 2

2) I =

(3,4)

3) I =

(3,2)
Z
(1,2)

R: 1) I = ln

y2
(x y)

dx

x2
2

(x y)

dy.

4) I =

(9,1)
Z

1
2

( 12 ,2)
(3,0)
Z

1
y
dx +
x
2

x
dy.
y

y
x
dx +
dy.
1 + xy
1 + xy

( 31 ,2)

13
. 2) I = 2. 3) I = 4. 4) I = ln 3.
5

10.29 Constat
and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a exact
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =

3) I =

(2,3,1)
R

(1,1,0)
(3,4,5)
Z
(0,0,0)

yz dx + xz dy + xy dz.
x dx + y dy + z dz
p
.
x2 + y 2 + z 2

2) I =

4) I =

(2,1,3)
R

(1,1,2)
(0,3,4)
Z

x dx y 2 dy + z dz.

x dx + y dy + z dz
.
3
(1,2,2)
(x2 + y 2 + z 2 ) 2

R: 1) Cum: P (x, y, z) = yz, Q (x, y, z) = xz, R (x, y, z) = xy, avem:


Q
P
R
Q
P
R
=
= x,
=
= y,
=
= z,
y
z
z
x
x
y
deci expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a exacta si integrala curbilinie nu
depinde de drum. Fie A1 (1, 1, 0), A2 (2, 1, 0), A3 (2, 3, 0), A4 (2, 3, 1). Alegem pentru

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

147

integrare curba simpla C = C1 C2 C3 , n care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel


cu axa Ox, C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy, C3 are ca imagine
segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy, av
and reprezent
arile parametrice:

x = t,
x = 2,
x = 2,
y = 1, t [1, 2] , (C2 )
y = t, t [1, 3] , (C3 )
y = 3, t [0, 1] .
(C1 )

z = 0,
z = 0,
z = t,

Obtinem: I =

R2
1

0 dt +

R3
1

0 dt +

R1
0

6 dt = 6. 2) I =

2
10
. 3) I = 5 2. 4) I =
.
3
15

and n prealabil c
a expresia de sub semnul integral
a este o diferential
a ex10.30 Constat
act
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:

1) I =

3) I =

(5,3,1)
Z

yz dx + zx dy + xy dz

(7,2,3)
(2,6,3)
Z

(x yz)

x
xy
y
dx + dy 2 dz.
z
z
z

2) I =

4) I =

(1,3,1)

(2,2,2)
Z

y 2 z 2 dx + 2x2 z dy + 2x2 y dz

(1,1,1)
(2,2,4)
Z

(2x + yz)

z (dx + dy) (x + y) dz
.
x2 + y 2 + z 2 + 2xy

(1,1,5)

2
9

R: 1)I = . 2) I = . 3) I = 7. 4) I = .
2
3
2

10.5

Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii

10.31 S
a se calculeze, cu ajutorul integralei curbilinii, aria domeniului plan m
arginit
de:
1) Elipsa: x = a cos t, y = b sin t, t [0, 2].
2) Astroida: x = a cos3 t, y = a sin3 t, t [0, 2).
3) Cardioida: x = a (2 cos t cos 2t), y = a (2 sin t sin 2t), t [0, 2].
3at
3at2
4) Foliul lui Descartes: x =
,
y
=
, t (0, ).
1 + t3
1 + t3
1 R 2
ab dt = ab.
2 0
3a
3a2 R 2 2
3a2
2) Deoarece x dy y dx =
sin2 2t dt, avem A =
sin 2t dt =
. 3)
0
4
8
8
2
3a
A = 6a2 . 4) A =
.
2
R: 1) Deoarece x dy y dx = ab dt, avem A =

148

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 11

Integrale multiple
11.1

Integrala dubl
a

11.1 S
a se calculeze integralele duble:
RR
1) I = D ln (x + y) dxdy, unde: D = {(x, y)
n , 0 x 1, 1 y 2} . o
RR
cos y
dxdy, unde: D = (x, y) , 0 x , 0 y
.
2) I = D
1 + sin x sin y
2
2 o
n

RR 2

.
3) I = D cos x + sin2 y dxdy, unde: D = (x, y) , 0 x , 0 y
4
4
h i
RR x+sin y
cos y dxdy, unde: D = [0, ] 0,
4) I = D e
.
2
2
RR
x
5) I = D
dxdy, unde: D = [0, 1] [0, 1] .
1 + y2

a este continu
a. Domeniul D este un dreptunghi.
R: 1) Functia de sub semnul integral
Aplicam formula de reducere la integrale iterate, n ordinea y, x. Avem:
Z 1 Z 2
Z 1
I=
dx
ln (x + y) dy =
[(x + 2) ln (x + 2) (x + 1) ln (x + 1) 1] dx,
0

9
3
ln 3 4 ln 2 .
2
2
2) Domeniul D este un dreptunghi. Aplicam formula de reducere la integrale iterate,
x
n ordinea x, y. Avem mai ntai, efectuand schimbarea de variabil
a t = tg :
2
Z 1
Z 2
cos y
1 + sin y
2 cos y dt

dx =
= 2arctg
2y = y.
2 + 2t sin y + 1
1
+
sin
x
t
cos
y
2
sin
y
0
0
deci I =

Apoi,

3) I =

dx

Z 2

cos y

1
dx =
y dy = 2 .
1 + sin x sin y
2
8
0
0
2

1 2
cos x + sin2 y dy =
. 4) I = (e 1) (e 1). 5) I =
.
16
12
dy

149

150

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.2 S
a se calculeze integralalele iterate:
1) I =
3) I =
R: 1) I =

R1
0

R1

dx

R1

dx

R1
0

x3 + 2xy dy.
y
dy.
1 + x2 y 2

R2

R1

1
dy.
x+y
2
R1 R1 x
dy.
4) I = 0 dx 0
1 + y2
2) I =

dx

3
1
1
. 2) I = 3 ln 3 4 ln 2. 3) I = ln 2. 4) I =
.
4
2
12

11.3 S
a se calculeze integralele duble:
1) I =

RR

y dxdy

3 , unde: D = [0, 1] [0, 1] .


(1 + x2 + y 2 ) 2
h i

RR
[0, 2] .
2) I = D x2 y cos xy 2 dxdy, unde: D = 0,
2
RR 2 xy
3) I = D x ye dxdy, unde: D = [0, 1] [0, 2] .
RR
dxdy
4) I = D
2 , unde: D = [0, 1] [0, 1.
(x + y + 1)

2+ 2

R: 1) I = ln
. 2) I = . 3) I = 2. 4) I = ln .
16
3
1+ 3
RR
a se transforme integrala dubl
a I = D f (x, y) dxdy n integrale simple iterate,
11.4 S
pentru urm
atoarele domenii:

1) D = (x, y) , x2 + y 2 2x .

1
2) D = (x, y) , x2 + y 2 4, x2 + y 2 1, x 0 .
4
R: 1) D este un domeniu simplu n raport cu axa Oy:
p
p
D = {(x, y), 2x x2 y 2x x2 , x [0, 2]},

R 2 R 2xx2
deci I = 0 dx 2xx2 f (x, y) dy.
2) D este un domeniu simplu n raport cu axa Ox:
r
p
1
D = {(x, y), 1 y 2 x 4 y 2 , y [2, 2]},
4
R2
R 4y2
deci I = 2 dy 1 2 f (x, y) dx.
1 4 y

a se calculeze urm
atoarele integrale iterate:
11.5 S
1) I =

dx
1

xdy. 2) I =
x

dx
0

x2

xy dy. 3) I =

dy

Z R2 y2

R2 y 2

3x2 y 2 dx.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

151

R2
4
6
4
2
4
6
R: 1) I = . 2) I =
. 3) I = 2R
sin t cos t dt = 8 R .
3
27

2
RR
11.6 S
a se calculeze integrala dubl
a: I = D (x y) dxdy, unde D este domeniul plan
m
arginit de curbele de ecuatii: y = 2 x2 si y = 2x 1.
R: I =

64
.
15

11.7 S
a se calculeze integralele duble pe domeniul D m
arginit de curbele indicate:
RR
1) I = RRD (x
+ 2y) dxdy, y = x, y = 2x, x = 2, x = 3.
2) I = RRD x2 + y 2 dxdy, y = x, x = 0, y = 1, y = 2.
3) I = RRD 3x2 2xy + y dxdy, x
= 0, x = y 2 , y = 2.
4) I = RRD y ln x dxdy, xy = 1, y = x, x = 2.
5) I = D (cos 2x + sin y) dxdy, x = 0, y = 0, 4x + 4y = .
R: 1) I =


244
1
5
76
+12 2 .
. 2) I = 5. 3) I =
. 4) I = (ln 4 1). 5) I =
3
21
8
4

11.8 S
a se calculeze integralele duble pe domeniul D, unde D este interiorul triunghiului
cu v
arfurile n punctele indicate:
RR
dxdy, A (2, 3) , B (7, 2) , C (4, 5) .
1) I = D x
RR p
2) I = D 4x2 y 2 dxdy, O (0, 0) , A (1, 0) , B (1, 1) .
1
R: 1) I = 26. 2) I =
3

3
.
+
3
2

11.9 S
a se calculeze integralele duble:
o
n
RR
2
1) I = D (1 y) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + (y 1) 1, y x2 , x 0 .
RR
2) I = D (|x| + |y|) dxdy, unde: D = {(x, y) , |x| + |y| 1} .

RR dxdy
3) I = D , unde: D = (x, y) , y 2 8x, y 2x, y + 4x 24 .
x
R: 1) I =

1
4
. 2) I = . 3) I = 15 2.
15
3

11.10 S
a se calculeze integralele duble pe domeniul D m
arginit de curbele indicate:
RR
1) I = D (x + y) dxdy, y = x2 , y = x.

RR
x2 dxdy
2) I = D p
, x = 0, y = 1, y = 3 2, y = x.
x2 +y 2
RR
3) I = D arcsin x + y dxdy, x + y = 0, x + y = 1, y = 1, y = 1.
RR x3
1
4) I = D
dxdy, y = 4, y = x2 , y = x2 .
y
4

152

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) I =

3
1
. 2) I =
2 ln 1 + 2 . 3) I = . 4) I = 30.
20
6
4

a se calculeze
11.11 S

I=

ZZ

h i
dxdy
, unde: D = 0,
[0, ]
1 + y cos x
2

si apoi s
a se deduc
a valoarea integralei:
Z
ln (1 + cos x)
J () =
dx, (0, 1) .
cos x
0
R: Integrand n ordinea y, x, avem:
Z
Z
Z
dy
ln (1 + cos x)
=
dx = J () .
I = 2 dx
cos x
0
0 1 + y cos x
0
Schimband ordinea de integrare si punand tg

I=

Z
dy 2
0

de unde, I = J () =

x
= t, y = cos 2, obtinem:
2

Z 1
Z 1 arccos
dx
2
d (ttg )
,
= 2 2
sin 2 d
2 2
1 + y cos x
0 sin 2 1 + t tg
4

2
1
2
(arccos ) .
8
2

11.12 S
a se calculeze aria domeniului plan m
arginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 si
2
y = 10 6x.
R: Parabolele se intersecteaza n punctele: (1, 4) si (1, 4). Considerand domeniul
simplu n raport cu aza Ox, putem scrie:

y 2 26
10 y 2
D = (x, y) ,
x
, y [4, 4] ,
10
6
deci A =

RR

dxdy =
D

R4

dy
4

10y 2
6
y 2 26
10

dx =

1024
.
45

11.13 S
a se calculeze aria domeniului plan m
arginit de elipsa

x2
y2
+ 2 = 1.
2
a
b

R: Considerand domeniul simplu n raport cu axa Oy, avem

bp 2
bp 2
D = (x, y) ,
a x2 y
a x2 , x [a, a] ,
a
a

deci

A=

ZZ
D

Z b a2 x2
Z
b ap 2
a
2
dxdy =
dx
b 2 2 dy = 2 a a a x dx = ab.
a
a x

a
Z

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

153

a se calculeze aria domeniului plan m


arginit de curbele de ecuatii x = y 2 2y,
11.14 S
x + y = 0.
1
.
6

R: A =

a se calculeze volumul corpului m


arginit de planele de coordonate, planul x+y =
11.15 S
1 si paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1.
R: D = {(x, y) , 0 y 1 x, x [0, 1]} si deci:
ZZ
Z 1 Z 1x
3
V=
(2x2 + y 2 + 1) dxdy =
dx
(2x2 + y 2 + 1) dy = .
4
0
0
D

11.16 S
a se calculeze volumul corpului m
arginit de planele x = 1, z = 0 si paraboloidul
hiperbolic z = x2 y 2 .
R: D = {(x, y) , x y x, x [0, 1]} si deci
ZZ
Z 1 Z
V=
dx
(x2 y 2 ) dxdy =
0

x
x

(x2 y 2 )dy =

1
.
3

11.17 S
a se calculeze volumul corpului m
arginit de planele y = x, y = 0, z = 0 si
cilindrul x2 + z 2 = a2 , situat n primul octant.
R: V =

Ra

dx

Rx
1
a2 x2 dy = a3 .
0
3

11.18 S
a se calculeze volumul corpului m
arginit de elipsoidul

R: V = 8

Ra
0

dx

Rb

v
u
u
t

x2
y2
z2
+
+
= 1.
a2
b2
c2

x2 r
2
2
a2 c 1 x y dy = 4 abc.
2
2
a
b
3

a se calculeze, trec
and la coordonate polare, urm
atoarele integrale duble:
11.19 S

RR p
1) I = RRD x2 + y 2 dxdy,
unde: D = (x,y) , x2 + y 2 4 .

x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0 .


2) I = D sin

RR p
3) I = D pa2 x2 y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ax .

RR
4) I = D x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 2ax .

R: 1) Trecand la coordonate polare x = r cos , y = r sin , cum J (r, ) = r, avem:


ZZ
I=
r2 drd, unde: D0 = {(r, ) , 0 r 2, [0, 2]}
D

si deci: I =

R2
0

dr

R 2
0

r2 d =

R a R 3
16
1
. 2) I = 0 dr 2 r sin r2 d = 1 cos a2 .
2
3
2

154

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Trecand la coordonate polare avem:


ZZ p
n
h io
I=
r a2 r2 drd, unde: D0 = (r, ) , 0 r a cos , ,
2 2
D

si deci:
Z
Z
I = 2 2 d
0

a cos

2
a2 r2 dr = a3
3

4) Trecand la coordonate polare avem:


Z
Z
I = 2 d
0

2a cos

7
r dr = a3
3
2

a cos

Z
2 1 sin3 d = 1 a3 (3 4) .
9
0
Z
2 cos3 d = 14 a3 .
9
0

11.20 S
a se calculeze integrala I pe domeniul D m
arginit de curbele de ecuatii indicate:
p
RR sin x2 + y 2
2 2
, x + y2 = 2 .
1) I = D p
dxdy, x2 + y 2 =
2 + y2
9
x
RR
2) I = D dxdy, xy = 1, xy = 2, y = x, y = 3x.
R: 1) Trecand la coordonate polare avem: D0 =
Z

i
, [0, 2] si deci:

Z
d sin r dr = 3.
0
D
3
r

u
1
2) Efectuam schimbarea de variabile: x =
, y = uv, avem: J (u, v) =
.
v
2v

Rezulta I = ln 3.
I=

ZZ

sin r drd =

11.21 S
a se calculeze aria domeniului plan m
arginit de curbele de ecuatii: xy = a,
xy = b (0 < a < b), y = x, y = x (0 < < ) si situat n primul cadran.
y
R: Efectuam schimbarea de variabile: u = xy, v = , D0 = [a, b] [, ]. Deoarece
x
1
J (u, v) =
, avem:
2v
ZZ
ZZ
1
ba
A=
dxdy =
dudv =
ln .
v
2

11.22 S
a se calculeze aria domeniului plan m
arginit de curbele de ecuatii: xy = a,
xy = b (0 < a < b), x2 = y, x2 = y (0 < < ).
R: A =

ba
ln .
3

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

155

a se calculeze integralele duble urm


atoare, efectu
and schimb
ari de variabile core11.23 S
spunz
atoare:
r

RR
y2
y2
x2
x2
1) I = D 1 2 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 2 + 2 1 .
a
b
a
b

RR q
3
2
2
2
2
2) I = D (x + y ) dxdy, unde: D = (x, y) , x + y a2 , y 0 .

RR p
3) I = D px2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 2 x2 + y 2 4 2 .

RR
4) I = D px2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 .

RR
5) I = D x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax x2 + y 2 2ax, y 0 .

2
14 4
a3 2
14 3
1
R: 1) I = ab. 2) I = a5 . 3) I =
. 4) I =

. 5) I =
a .
3
5
3
3 2
3
9
11.24 S
a se calculeze integralele duble urm
atoare, efectu
and schimb
ari de variabile corespunz
atoare:

RR ln x2 + y 2
1) I = D
dxdy, unde: D = (x, y) , 1 x2 + y 2 e2 .
2
2
+y

RR x
2
2
e (x +y ) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 4 .
2) I = D p

RR
3) I = RRD 4 x2 y 2 dxdy, unde: D =
(x, y) , 1 x2 + y 2 4 .

4) I = D ln x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , e2 x2 + y 2 e4 .

1
R: 1) I = 2. 2) I = 1 4 . 3) I = 2 3. 4) I = e2 3e2 1 .
e
11.25 S
a se calculeze urm
atoarele integrale duble:
p

RR
x2 + y 2
1) I = D arcsin
dxdy, unde: D = (x, y) , 2 x2 + y 2 4 2 .
2
2

RR
x + y 2 dxdy
1 2
2
2) I = D q
, unde: D = (x, y) , x + y 1 .
2
2
4 (x2 + y 2 )

1
7
3
3 . 2) Trec

and la coordonate polare, avem:


R: 1) I =
3
2
r

2
0
, 0 2
D = (r, ) , 0 r
1 + sin2

si deci I =

RR

r3

drd = 4arctg 2 2 ln 3.
4 r4

11.26 S
a se calculeze volumul corpului limitat de suprafetele de ecuatii z 2 = xy, x +

y = 1, z = 0.

RR

R: Daca D = (x, y) , x + y 1 , atunci V = D xy dxdy. Efectuand schimbarea de variabile: x = u2 , y = v 2 , (u, v) , cu


= {(u, v) , 0 u 1 v, 0 v 1} ,
4 R1 2
1
3
.
v (1 v) dv =
cum J (u, v) = 4uv, gasim: V =
3 0
45

156

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.27 S
a se determine masa si coordonatele centrului de greutate ale pl
acii plane omogene ( (x, y) = const.), care ocup
a un domeniul:

x2
y2
1) D = (x, y) , 2 + 2 1, x 0, y 0 .
a
b

2) D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x2 + y 2 ax, y 0 , a > 0.

1 2
a 14a
4a 4b
3 2
R: 1) M = a b, G
,
. 2) M = a , G ,
.
3
3 3
8
6 9
11.28 S
a se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl
acilor plane omogene
m
arginite de urm
atoarele curbe:
1) y 2 = 4x + 4, y 2 = 2x + 4.
2) 9x2 + 25y 2 225 = 0, 3x + 5y = 15, x 0, y 0.

10
2
2
R: 1) G
, 0 . 2) G
,
.
5
3 ( 2) 2
11.29 S
a se determine coordonatele centrului de greutate ale pl
acii plane de densitate
superficial
a (x, y) = y, m
arginit
a de curbele: y = x2 si y = 1.

5
R: G 0,
.
7
11.30 S
a se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate si n raport
a domeniul
cu originea ale pl
acii plane de densitate superficial
a (x, y) = xy, care ocup
D = {(x, y) , x + y 1, x 0, y 0} .
R: Ix = Iy =

1
1
, I0 =
.
120
60

11.31 S
a se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate si n raport cu originea ale pl
acilor plane omogene, care ocup
a domeniile plane m
arginite de
urm
atoarele curbe:
1) y = x2 , x = y 2 .
2)
x2 + y 2 = ay,
a > 0.

3) x + y = a, x = 0, y = 0, a > 0.
3
6
5
1
3
R: 1) Ix = Iy =
, I0 =
. 2) Ix =
a4 , Iy =
a4 , I0 =
a4 . 3)
35
35
64
64
32
1 4
1 4
Ix = Iy =
a , I0 =
a .
84
42
11.32 S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oy a pl
acii plane de densi1
tate superficial
a (x, y) = 4 , care ocup
a domeniul m
arginit de curbele de ecuatii:
x

x + y = a, x + y = b, x = 2 y, x = 2 y, 0 < a < b, 0 < < .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
R: Efectuam schimbarea de variabile:
Se obtine Iy = 2

b
2 2
ln .
2
2

a

157

x + y = u,
= v, D0 = [a, b] 2 , 2 .
y

11.33 Utiliz
and formula lui Green, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, pe
direct:
curbele nchise C, parcurse n sens
h

i
p
H p
1) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde C este conturul drep-

tunghiului D = [1, 4] [0, 2].


H
2
2
2) I = HC ex +y (y dx + x dy), unde C este cercul x2 + y 2 = 1.
3) I = C (xy y) dx + (xy + x) dy, unde C este frontiera domeniului plan

x2
y2
D = (x, y) , 2 + 2 1 , a > 0, b > 0.
b
H a
4)I = C (x y) dx + dy, unde C este frontiera domeniului plan
2
2
2x, y 0 .
D = (x, y)
H , x2 + y
C este frontiera domeniului plan
5)I = C y dx + x2 dy, unde
D = (x, y) , x2 + y 2 1, y h 0 .

i
p
H p
6) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde

(C) x = 1 +
2].
H cos t, y = 1 + sin t, t [0,
2
arfurile
7) I = C 2 x2 + y 2 dx + (x + y) dy, unde C este conturul triunghiului cu v
n puncteleHA (1, 1), B (2, 2), C (1, 3).
8) I = C y 3 dx + x3 dy, unde C este conturul cercului cu centrul n origine si raza
egal
a cu 1.
H
x2
y2
2
2
9) I = C ex +y [cos (2xy) dx + sin (2xy) dy], unde (C) 2 + 2 1 = 0.
a
b
h

i
p
p
x2 + y 2 si Q (x, y) = y xy + ln x + x2 + y 2 ,
R: 1) Deoarece: P (x, y) =
RR
1
4
obtinem: I = D y 2 dxdy = 8. 2) I = 2e. 3) I = 2ab. 4) I = . 5) I = .
2
3
4
3
5
6) I = . 7) I = . 8) I = . 9) I = 0.
4
3
2

11.2

Aria suprafetelor

11.34 S
a se determine aria portiunii din sfera (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , a > 0, situat
a n
interiorul cilindrului x2 + y 2 = ay.
R: Datorita simetriei, aria ceruta este de patru ori aria portiunii situata n primul
octant, pentru care avem:
p
f
f
x
y
f (x, y) = a2 x2 y 2 , p =
= p
= p
, q=
,
2
2
2
2
x
y
a x y
a x2 y 2

RR
dxdy
definita pe D (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 . Deci S = 4a D p
.
2 x2 y 2
a
o
n

. Se
Trecand la coordonate polare, avem: D0 = (r, ) , 0 r a sin , 0
2
2
obtine S = 2a ( 2).

158

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

p
11.35 S
a se determine aria portiunii din conul (S) z = x2 + y 2 , situat
a n interiorul
cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = 2x.
RR

RR
RR p
R: S = S dS = D 1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = 2.
11.36 S
a se calculeze aria suprafetei:

(S) x = tg u cos v, y = tg u sin v, z =

sin u
1 1 + sin u
+ ln
+ v,
2 cos2 u 2
cos u

h i
(u, v) = 0,
[0, 2].
4
R: S =

RR
8
A2 + B 2 + C 2 dudv =
.

11.37 S
a se calculeze aria portiunii din paraboloidul de rotatie (S) z = x2 + y 2 , situat
a
n interiorul cilindrului: x2 + y 2 = r2 .
q

RR p

3
(4r2 + 1) 1 .
R: S = D 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
6
11.38 S
a se g
aseasc
a aria portiunii din paraboloidul eliptic (S) z =
b > 0, situat
a n interiorul cilindrului eliptic:
R: S =

x2
y2
+
= c2 .
a2
b2

y2
x2
+ , a > 0,
2a
2b

2
ab 1 + c2
1 + c2 1 .
3

a se calculeze aria portiunii dincilindrul parabolic (S) x2 = 2z, m


11.39 S
arginit
a de
planele de ecuatii: x = 2y, y = 2x, x = 2 2.
R: S = 13.
a se g
aseasc
a aria portiunii din paraboloidul hiperbolic (S) x = 1 y 2 z 2 ,
11.40 S
situat
a n interiorul cilindrului de ecuatie: y 2 + z 2 = 1.
R: Proiectam suprafata n planul Oyz:
ZZ p

1
1 + 4y 2 + 4z 2 dydz =
5 51 .
S=
6
D

11.41 S
a se calculeze ariaportiunii din cilindrul parabolic (S) z = x2 , m
arginit
a de
planele de ecuatii: x + y = 2, x = 0, y = 0.


2
5
R: S = +
ln 3 + 2 2 .
6
4

a n interiorul
11.42 S
a se calculeze aria portiunii din cilindrul (S) x2 + z 2 = a2 , situat
cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = a2 .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

159

a este de opt ori


R: Datorit
a simetriei, aria cautat
aria portiunii din primul octant, de
ecuatie: z = a2 x2 , definita pe domeniul D = (x, y) , x2 + y 2 a2 , x 0, y 0 ,
S = 8a

ZZ
D

11.3

dxdy

= 8a2
a2 x 2

Z
2 1 cos d = 16a2 .
sin2
0

Integrala de suprafat
a de primul tip

11.43 S
a seRRcalculeze integralele de suprafat
a de primul tip:
1) I =
+
z)
unde
S
(x
+
y
dS,
este
suprafata cubului ale c
arui fete apartin
S
planelor deRRcoordonate

s
i
planelor
x
=
1,
y
=
1,
z
=
1.

2) I = S x2 + y 2 dS, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 .


RR p
x2 y 2 z 2
3) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata lateral
a a conului 2 + 2 2 = 0,
a
a
b
0 z b.
R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele sase fete ale cubului. I = 9.
2) O reprezentare parametric
este: x = a cos u cos v, y = a sin u cos v, z =
ha a sferei
i
a sin v, cu (u, v) = [0, 2] , , iar kru rv k = a2 cos v. Deci:
2 2
ZZ
8
I = a4
cos3 u dudv = a4 .
3

3) O reprezentare parametrica a conului este:


x = av cos u, y = av sin u, z = bv, cu
(u, v) = [0, 2] [0, 1], iar kru rv k = av a2 + b2 . Deci:
ZZ
p
p
2
2
2
2
v 2 dudv = a2 a2 + b2 .
I =a a +b
3

11.44 S
aRR
se calculeze
integralele de
a de primul tip:
p

suprafat
1) I = S y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 dS, unde S este portiunea din conul z = x2 + y 2 ,
situat
a n interiorul cilindrului x2 + y 2 2x = 0.
RR
z dS
2) I = S p
, unde S este portiunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 ,
2
x + y 2 + a2
situat
a ntre planele z = 0 si z = h (a > 0, h > 0).

RR
dS
, unde: S = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 = a2 , z 0 .
3) I = S p
2
2
2
x + y + 4z
RR
4) I = S z dS, unde: S = {(x, y, z) , x = u cos v, y = u sin v, z = v, (u, v) }, cu
= [0, a] RR[0,2].

5) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata conic


a z 2 = x2 + y 2 , cuprins
a ntre
planele z = 0 si z = 1.

29
2
2. 2) I = h2 . 3) I = a 3 ln 2 + 3 .
8
3


1
4) I = 2 a a2 + 1 + ln a + a2 + 1 . 5) I = 2.
2

R: 1) I =

160

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 2
11.45 S
a se determine masa suprafetei omogene ( = 0 ): (S) z =
x + y2 , 0
h
z h, h > 0.
RR
RR
R: M = 0 S dS = 0 D

D = (x, y) , x2 + y 2 h2 .

1+


1
4
(x2 + y 2 ) dxdy = 0 h2 5 5 1 , unde
2
h
6

a se determine masa suprafetei (S) z =


11.46 S
tatea superficial
a (x, y, z) = z.

1 2
x + y 2 , 0 z 1, av
and densi2

p
1 RR 2
2
zdS =
x + y2
1 + x2 + y 2 dxdy =
6 3 + 1 , unde D =
D
2
15

(x, y) , x2 + y 2 .
R: M =

RR

S
2

a se determine masa suprafetei cubului 0 x 1, 0 y 1, 0 z 1, av


and
11.47 S
densitatea superficial
a (x, y, z) = xyz.
R: M =

3
.
4

11.48 S
a se g
aseasc
a coordonatele centrului de greutate al suprafetei omogene z = x2 +
y 2 , situat
a n interiorul cilindrului x2 + y 2 x = 0.

16
.
R: G 0, 0,
19
11.49 S
a se determine
masa si coordonatele centrului de greutate ale suprafetei omogene
p
( = 1): (S) z = 1 x2 y 2 , x 0, y 0, x + y 1.

1
R: M = 2 1 si G
2

1 1 1
2,
2,
2+1 .
4
4

11.50 S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al suprafetei omogene
( = 0 ): (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , z 0.
R: Iz =

4 4
a 0 .
3

11.51 S
a se calculeze
p momentul de inertie n raport cu axa Oz al suprafetei omogene
( = 0 ): (S) z = x2 + y 2 , 0 z h, h > 0.
R: Iz =

1 4
h 2.
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

11.4

161

Integrala de suprafat
a de tipul al doilea

11.52 S
a RR
se calculeze integralele de suprafat
a de tipul al doilea:
1) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este fata exterioar
a a tetraedrului
m
arginit de planele de coordonate si de planul x + y + z = a (a > 0).
RR
x2
y2
z2
2) I = S z dxdy, unde S este fata exterioar
a a elipsoidului 2 + 2 + 2 = 1.
a
b
c
RR
a a emisferei x2 +
3) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar
y 2 + z 2 = a2 , z 0.
R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fete ale tetraedrului:
(Sz ) z = 0, Dz = {(x, y) , x 0, y 0, x + y a} ,
(Sx ) x = 0, Dx = {(y, z) , y 0, z 0, y + z a} ,
(Sy ) y = 0, Dy = {(z, x) , z 0, x 0, z + x a} ,
ari diferite, iar S0 , fata continut
a
n care perechile Sz si Dz , Sx si Dx , Sy si Dy au orient
n planul x + y + z = a, a carei proiectii pe planele de coordonate consta n Dz , Dx , Dy ,
av
and aceeasi orientare cu S0 . Astfel
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
xy dxdy =
xy dxdy = 0.
xy dxdy =
xy dxdy +
xy dxdy +
S

Sz

S0

Rezultate identice avem pentru ceilalti doi termeni. Deci I = 0.


2) Integrala sa reduce la
ZZ r
x2
y2
I=
1 2 2 dxdy,
a
b
D

x2
4
1
y2
unde Dz = (x, y) , 2 + 2 1 . Se obtine I = abc. 3) I = a4 .
a
b
3
2
11.53 S
aRR
se calculeze integralele de suprafat
a de tipul al doilea:
1) I = S y dydz+z dzdx+3x dxdy, unde S este fata interioar
a a sferei x2 +y 2 +z 2 =
2
a , situat
a RR
n primul octant.
a a emisferei x2 + y 2 + z 2 = R2 ,
2) I = S x2 y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar
z 0.

RR
a a suprafetei
3) I = S xz dydz+yz dzdx+ x2 + y 2 dxdy, unde S este fata superioar
a
ortogonal
pe
planul
Oxy

n
domeniul
(S) z =
x2 + y 2 , care se proiecteaz

D = (x, y) , x2 + y 2 1 .
RR
dxdy
4) I = S p
, unde S este fata exterioar
a a paraboloidului (S) z =
4x2 + y 2 + 1
4x2 + y 2 , 0RR z 1.
a a tetraedrului cu
5) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar
v
arfurile n RR
punctele
(0,
A
(1,
0,
0),
B
(0,
1,
C
0,
O
0,
0),
0),
(0,
1).

6) I = S x2 + y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar


a a paraboloidului (S) z =
x2 + y 2 , situat
a n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1.

162

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7) I =

RR dydz dzdx dxdy


x2
+
+
,
unde
este
fat

a
exterioar
a
a
elipsoidului
(S)
+
S
S
x
y
z
a2

y2
z2
+
= 1.
b2
c2

x
y
z
R: 1) Deoarece cos = , cos = , cos = , avem
a
a
a
ZZ
1
I=
(xy + yz + 3zx) dS,
a
S

h i h i
cu (S) x = a cos u sin v, y = a sin u sin v, z = a cos v, (u, v) 0,
0, . Deoarece
2
2
2
7
2
3
dS = a sin v dudv, se obtine I = 2a . 2) I =
R . 3) Versorul normalei la
105
1
suprafata n punctul M (x, y, z) este n = p
(2xi 2yj + k), a..
1 + 4x2 + 4y 2

ZZ 2
x + y 2 (1 2z)

p
dS = .
I=
2
2
6
1 + 4x + 4y
S

4) Deoarece cos = p

1+

64x2

4y 2

, urmeaza ca I =

RR

dxdy

4x2

+ y2 + 1

25
1
1 2 , unde D = (x, y) , 4x2 + y 2 1 . 5) I =
. 6) I =
. 7) O reprezentare
12
84
parametrica a elipsoidului este (S) x = a cos u sin v, y = b sin u sin v, z = c cos v,
(u, v) , cu = [0, 2] [0, ]. Rezulta

ZZ

bc ca ab
4 2 2
I=
b c + c2 a2 + a2 b2 .
+
+
sin v dudv =
a
b
c
abc

11.54 Utiliz
and formula lui Stokes, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii, pe
parcurse

n
sens
direct:
curbele nchise
C,
H
1) I = C (x + 3y + 2z) dx+(2x + z) dy +(x y) dz, unde C este conturul triunghiului
cu v
arfurile
H n punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1).
2) I = HC x2 y 3 dx + dy + z dz, unde (C) x2 + y 2 = r2 , z = 0.
3) I = C (y
+ z) dx+(z
+x) dy +(x
unde (C) x2 +y 2 +z 2 = a2 , x+y +z = 0.

+ y)dz,
H 2
2
2
2
2
4) I = C y + z dx + z + x dy + x + y 2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 ,
2
x + y 2 = 2x,
H z 0.
5) I = C (z y) dx + (x z) dy + (y x) dz, unde C este conturul triunghiului cu
v
arfurile nH punctele A (a, 0, 0), B (0, b, 0), C (0, 0, c).
6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax (curba lui
Viviani). H
7) I = HC (y z) dx + (z x) dy + (x y) dz, unde (C) x2 + y 2 = 1, x + z = 1.
8) I = C x dx + (x + y) dy + (x + y + z) dz, unde (C) x = a sin t, y = a cos t, z =
a (sin t + cos t), t [0, 2].
H
y dy
dx
+ + x dz, unde (C) x2 + y 2 = 2x, x + y + z = 0.
9) I = C
2
1+x
x

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

163

R: 1) Deoarece F (x, y, z) = (x + 3y + 2z) i+(2x + z) j+(x y) k si rot F = 2i+j


k, S fiind suprafata triunghiului cu varfurile n punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1)
RR
x y z
1
din planul + + 1 = 0 si deci n = (3i + 2j + 6k), rezulta I = S (n rot F) dS =
2 3 1
7
1
x2
y
z
, cos = , cos = , rezulta
5. 2) I = r6 . 3) I = 0. 4) Deoarece cos =
8
2
2
2
RR
I = D (z y) dS = 4. 5) I = ab + bc + ca. 6) Avem
#
ZZ "

xy
dxdy = a3 ,
I = 2
x+y+ p
2
2
4
a x y2
D

cu D = (x, y) , x2 + y 2 ax . 7) I = 4. 8) I = a2 . 9) I = .

11.5

Integrala tripl
a

11.55 S
aRRR
se calculeze integralele triple:
1) I =
x3 y 2 z dxdydz, unde V = {(x, y, z) , 0 x 1, 0 y x, 0 z xy}.
V

RRR 2
x2
y2
z2
x dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
2) I =
V
a
b
c

RRR
y2
z2
x2
3) I =
z dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, z 0 .
V
a
b
c

R 1 R x R xy
1
R: 1) I = 0 dx 0 dy 0 x3 y 2 z dz =
. 2) Domeniul spatial V este simplu n
110
raport cu axa Oz, deci
(
)
r
r
x2
x2
y2
y2
V = (x, y, z) , c 1 2 2 z c 1 2 2 , (x, y) D,
a
b
a
b

y2
x2
unde D = (x, y) , 2 + 2 1 . Deci
a
b
I=

ZZ
D

v
u
u
t

x2 y 2
r
ZZ

2 b2
x2
y2
a
2
2
v
dxdy
x 1 2 2 dxdy.
x dz = 2c
u
a
b
u
x2 y 2
t
D
c 1

a2 b2
Z

Domeniul plan D este simplu n raport cu axa Oy, deci


(
)
r
r
x2
x2
D = (x, y) , b 1 2 y b 1 2 , x [a, a] ,
a
a
nc
at

v
u
u
t

x2
r

Z a
2
x2
y2
4
x2
a
2
2
v
1

dy
=
bc
dx =
a3 bc.
dx
x
1

I = 2c
u
2
2
2
2
a
b
a
15
u
x
a
a
t
b 1
a2
Z

164

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS


1
abc2 .
4

3) I =

a se calculeze integralele triple:


11.56 S
RRR
dxdydz
1) I =
3 , unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordoV
(1 + x + y + z)
nate si planul x + y + x = 1.
RRR
xyz
2) I =
4 dxdydz, unde V = [0, 1] [0, 1] [0, 1].
V
2
(1 + x + y 2 + z 2 )
RRR
dxdydz
q
, unde
3) I =
V
3
2
2
(1 + x + y z)

2
V (x, y,
z)
,
x
+ y 2 z, x2 + y 2 1, z 0 .
RRR
4) I =
z dxdydz, unde
V

p
1
2
2
V = (x, y, z) , 0 x , x y 2x, 0 z 1 x y .
2

RRR 2
5) I =
x
dxdydz,
unde
V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 R2 .
V
RRR
x
6) I =
dxdydz, unde: V = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 R2 , x
V x2 + y 2 + z 2 + a2
0, y 0, z 0}.p
RRR
7) I =
arginit de cilindrul x2 +y 2 =
z x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul m
V
2x si planele y = 0, z = 0, z = a (a < 0).
R: 1) Domeniul V este simplu n raport cu axa Oz:
#
Z 1xy
ZZ
ZZ "
1
1
dz
1
I=
dxdy
2 4 dxdy,
3 = 2
(1 + x + y + z)
(1 + x + y)
0
D

unde D = {(x, y) , 0 y 1 x, x [0, 1]}, deci

1
3x
5
1 1

dx = ln 2 .
I=
2 0
1+x
4
16
2) I =

R1
0

dx

cu axa Oz:
ZZ

R1
0

dy
Z

R1
0

xyz
(1 +

x2 +y 2

x2

y2

dz

4
z2)

dz =

1
. 3) Domeniul V este simplu n raport
192
ZZ

1
2 dxdy,

1 1 + x2 + y
= 2
3
D
D
(1 + x2 + y 2 z) 2

unde D = (x, y) , x2 + y 2 1 . Trec


and la coordonate polare, avem I = 2 2 2 3 .
1
1

R2
R 2x R 1x2 y2
7
10 3
1R2
x x dx =
. 5) Trecem la
z dz =
4) I = 0 dx x 0
0
2
3
192
coordonate sferice:

x = r cos sin ,
y = r sin sin , (r, , ) [0, R] [0, 2] [0, ] .

z = r cos ,
I=

dxdy

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
Deoarece J(r, , ) = r2 sin , avem
! Z
Z

r4 dr

I=

cos2 d

6) Trecem la coordonate sferice:

x = r cos sin ,
y = r sin sin ,

z = r cos ,

sin3 d

165

4
R5 .
15

h i h i
0,
.
(r, , ) [0, R] 0,
2
2

Deoarece dxdydz = r2 sin drdd, avem


Z
Z
Z
2
I=
d 2 d
0

r3 sin2 cos

dr =
2
2
r +a
8

a2
R + a ln 2
a + R2
2

7) Trecem
la coordonate cilindrice: x = r cos , y = rosin , z = z, (r, , z) V 0 , unde
n

V 0 = (r, , z) , 0 r 2 cos , 0 , 0 z a . Deoarece J (r, , z) = r, avem


2
ZZ
ZZ
ZZZ
Z a
a2
r2 drd,
I=
zr2 drddz =
drd
zr2 dz =
2
0
V0

o
unde D0 = (r, ) , 0 r 2 cos , 0
, deci
2
a2
I=
2

Z
Z
2 d
0

2 cos

4a2
r2 dr =
3

Z
2
2 cos3 d = 8a .
9
0

11.57 S
aRRR
se calculeze urm
atoarele integrale triple:
unde V este domeniul spatial m
1) I =
xyz
dxdydz,
arginit de sfera x2 +y 2 +z 2 =
V
primul octant.
1, situat nRRR
xy 2 z 3 dxdydz, unde V este domeniul spatial m
2) I =
arginit de suprafetele z =
V
xy, y = x, xRRR
= 1, z = 0.
3) I =
(2x + 3y z) dxdydz, unde V este prisma triunghiular
a m
arginit
a de
V
planele x = 0, y = 0, z = 0, z = a, x + y = b, cu a, b > 0.
3
RRR 2
arginit de cilin4) I =
x + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m
V
drul x2 + y 2 = 1qsi planele y = 0, y = 1.

RRR
3
1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 1 .
5) I =
V

RRR 2
6) I =
x + y 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m
arginit de suprafetele
V
2z = x2 + RRR
y 2 , z = 2.

arginit de paraboloi7) I =
x2 + y 2 z dxdydz, unde V este domeniul spatial m
V
dul z = x2 RRR
+ y 2 si sfera x2 + y 2 + z 2 = 6.
8) I =
z dxdydz, unde V este domeniul spatial m
arginit de conul
V
ap 2
x + y 2 si planul z = a, cu a, R > 0.
z=
R

166

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8
1
1
1 2
3
R: 1) I =
. 2) I =
. 3) I =
ab (10b 3a). 4) I = . 5) I = 2 2 1 .
48
364
12
2
9
16
8
1 2 2
6) I =
. 7) I = . 8) I = a R .
3
3
4
11.58 S
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
RRR
dxdydz
1) I =
, unde V este domeniul spatial m
arginit de sferele x2 + y 2 +
V x2 + y 2 + z 2
z 2 = 1, x2 + y 2
+ z 2 = 4, z 0.

RRR
x2
x2
y2
z2
y2
z2
2) I =
+ 2 + 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
V
a2
b
c
a
b
c

RRR 2
2
2
I
x
y
z
dxdydz,
unde
3) =
+ +
V

V = (x, y, z) , x2 + y 2 z 2 , x2 + y 2 + z 2 a2 , z > 0 .

RRR 2
4) I =
x + y 2 + z 2 dxdydz, unde
V

V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 2az, x2 + y 2 + z 2 3a2 , cu a > 0.

RRR p
5) I = RRRV x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 x .
x2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m
arginit de suprafetele z = ay 2 ,
6) I =
V
2
z = by cu y > 0 si 0 < a < b si de suprafetele z = x, z = x, 0 < < si z = h,
h > 0.
RRR
x dxdydz
7) I =
3 , unde
V
2
(x + y + z + 1)
V = {(x, y, z) , x + y + z 1, x 0, y 0, z 0}.
RRR
z 3 dxdydz
, unde
8) I =
V (y + z) (x + y + z)
V = {(x, y, z) , x + y + z 1, x 0, y 0, z 0}.
s

2
RRR
x
y2
z2
9) I =
1
+
+
dxdydz, unde

V
a2
b2
c2

x2
y2
z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1 .
a
b
c

RRR
10) I =
z
dxdydz,
unde
V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 8, x2 + y 2 z 2 , z 0 .
V p

RRR
11) I =
x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 z .
V
RRR
dxdydz
p
12) I =
, unde
V
2
x + y2 + z2

V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 4, x2 + y 2 + z 2 16 .

RRR 2
13) I =
x + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m
arginit de sfera
V
p
x2 + y 2 + z 2 = 9 si conul z = x2 + y 2 .
h i
R: 1) Se trece la coordonate sferice. Avem V 0 = [1, 2] [0, 2] 0, , I = 2. 2)
2
Se trece la coordonate sferice generalizate:

x = ar cos sin ,
y = br sin sin , (r, , ) [0, 1] [0, 2] [0, ] .

z = cr cos ,

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

167

1
4
Deoarece J(r, , ) = abcr2 sin , rezulta I = abc. 3) I = a5 2 2 . 4) I =
5

1
2
1 5
1
1
1
1
97
h4 h. 7) I =
a 18 3
. 5) I =
. 6) I =
3
3
5
6
10
27
a
b

1
1
1
1
1
1
1
ln 2 + arctg +
arctg 3 arctg . 8) I =
. 9) I = 2 abc. 10)
4
64
4
7
7 2 3
3

1
243
I = 8. 11) I =
. 12) I = 24. 13) I =
2 2 .
10
5
11.59 S
a se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial

V = (x, y, z) , x 0, y 0, z 0, z 1 y 2 , x + y 1 .
R: V =

RRR

dxdydz =

R1
0

dx

R 1x
0

dy

R 1y2
0

dz =

5
.
12

11.60 S
a se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial m
arginit
de suprafetele
1) y 2 = 4a2 3ax, y 2 = ax, z = h.
2) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax.
3) y = x2 , y = 1, x + y + z = 3, z = 0.
R: 1) V =

R1
R 3xy
R1
16
32 2
1
dz =
a h. 2) V = (3 4) a3 . 3) V = 1 dx x2 dy 0
.
9
9
5

11.61 Utiliz
and formula lui Gauss-Ostrogradski, s
a se calculeze urm
atoarele integrale
arginesc domeniile spatiale V , n fiind versorul
de suprafat
a pe suprafetele nchise S ce m
normalei laRRfata exterioar
a:
1) I = S x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
arginit de
z = x2 + y 2 , z = 6 x2 y 2 , 0 z 6.
V m
RR paraboloizii
2
x dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
2) I =
S
V = [0, a]
RR[0, a] [0, a], a > 0.
3) I = RRS x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 .
4) I = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial

y2
z2
x2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, z 0 .
b
c
RR a
5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy, unde S este frontiera piramidei delimitat
a de
planele x =RR0, y = 0, z = 0, x + y + z = a.
6) I = S x2 cos + y 2 cos + z 2 cos dS, unde S este frontiera domeniului spatial

x2
y2
z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 2 , 0 z b .
a
a
b
RR
7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este frontiera unui domeniu spatial
V.
RR
8) I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy), unde S este frontiera domeniului spatial
V = (x, y,RR
z) , x2 + y 2 + z 2 a2 , x 0, y 0, z 0 .
9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 zdxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 R2 , 0 z a , a > 0.

168

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

RR 2
2
2
10) I =
x dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este sfera (x a) + (y b) +
S
2
(z c) = R2 .
p
RR
x2 + y 2 dxdy, unde S este frontiera
11)
I
dzdx+
domeniului spatial
=
x
dydz+y
S

p
p
1
V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z , x2 + y 2 z 2 x2 + y 2 .
4
RR
12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial
V m
arginit RR
de paraboloidul z = x2 + y 2 , cilindrul x2 + y 2 = 1, situat n primul octant.
13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, nde S este frontiera tetraedrului cu v
arfurile
n punctele O (0, 0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1).

R: 1) Deoarece F (x, y, z) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k si div F = 3 2x2 y 2 + 1 , putem scrie


I=

ZZZ

(div F) d = 3

ZZZ
V

2x2 y 2 + 1 dxdydz =

ZZ
D

dxdy

6x2 y 2

x2 +y 2

2 2

2x y + 1 dz,

12 5
297
. 2) I = 3a4 . 3) I =
a . 4)
unde D = (x, y) , x2 + y 2 3 . Se obtine I =
8
5
1
3
1
1
5
I = abc2 . 5) I = a3 . 6) I = a2 b2 . 7) I = 0. 8) I = a6 . 9) I = aR4 . 10)
2
2
2
8
4

8 3
1
20
1
8
1

. 12) I = . 13) I =
I = R (a + b + c). 11) I =

.
3
96
8
12
3+2 2 9+4 5
11.62 S
a
a se calculeze masa cubului de densitate (x, y, z) = x + y + z, care ocup
domeniul spatial V = [0, a] [0, a] [0, a], a > 0.
R: M =

3 4
a .
2

11.63 S
a se calculeze masa corpului de densitate (x, y, z) = x, care ocup
a domeniul
spatial V m
arginit de suprafetele x2 = 2y, y + z = 1, 2y + z = 2.
R: M =

8
2.
35

11.64 S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
domeniul spatial

x2
y2
z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 1, x 0, y 0, z 0 .
a
b
c

3a 3b 3c
R: G
, ,
.
8 8 8
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
11.65 S
domeniul spatial m
arginit de suprafetele x2 + y 2 = z, x + y + z = 0.

1 1 5
R: G , ,
.
2 2 6

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

169

a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup


a
11.66 S
domeniul spatial

V = (x, y, z) , x2 + y 2 2z, x + y z .

5
R: G 1, 1,
.
3
a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup
a
11.67 S
domeniul spatial

V = (x, y, z) , x2 + y 2 a2 , z by, z 0 , b > 0.

3
3
R: G 0, a, ab .
16
32
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului omogen
11.68 S
a domeniul spatial m
arginit de suprafetele x2 +y 2 +z 2 = 2, x2 +y 2 = z 2 ,
( = 1), care ocup
z 0.
R: Iz =

4
4 25 .
15

11.69 S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axele de coordonate si n raport
arginit
a de planele de coordonate si de
cu originea ale piramidei omogene ( = 1), m
planul x + y + z = 1.
R: Ix = Iy = Iz =

1
1
, I0 =
.
30
20

a se calculeze momentele de inertie n raport cu planele de coordonate ale cor11.70 S


z2
x2 y 2
a domeniul spatial m
arginit de suprafetele 2 + 2 = 2 ,
pului omogen ( = 1), care ocup
a
b
c
z = c, c > 0.
R: Iyz =

1
1
1 3
a bc, Izx = ab3 c, Ixy = abc3 .
5
5
5

11.71 S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului omogen
a domeniul spatial
( = 1), care ocup

x2
y2
z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 2 , 0 z h , h > 0.
a
b
c
R: Iz =

1 ab 5
h .
5 c2

a se calculeze momentul de inertie n raport cu planul Oxy al corpului av


and
11.72 S
z
densitatea (x, y, z) =
a domeniul spatial
2 , care ocup
(x2 + y 2 + 2z 2 + a2 )

V = (x, y, z) , x2 + y 2 z 2 , 0 z a , a > 0.

170

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Ixy

1
=
a2 ln
12

163 4
a .
27

11.73 S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu originea al corpului omogen
m
arginit de sfera de raz
a 2 cu centrul n origine.
R: I0 =

128
.
5

Capitolul 12

Ecuatii diferentiale ordinare


12.1

Ecuatii diferentiale de ordinul nt


ai

12.1 S
a se integreze ecuatia (t2 x2 ) dt 2tx dx = 0 si apoi s
a se determine curba
integral
a care trece prin punctul (1, 1).
R: Avem P (t, x) = t2 x2 , Q(t, x) = 2tx si Px = Qt = 2x, deci membrul stang al
ecuatiei date este o diferentiala exacta. Atunci integrala generala este data de
Z t
Z x
2
2
( x0 ) d 2
t d = C, (t0 , x0 ) D.
t0

x0

1 3
t tx2 = C. Solutia particulara care satisface conditia initial
a data este t3
3
3tx2 + 2 = 0.

t
t
t
x
x
dx = 0,
1
12.2 S
a se g
aseasc
a integrala particular
a a ecuatiei t + e dt + e
x
care verific
a conditia initial
a x (0) = 2.
sau

R:

1 2
t
t + xe x = 2.
2

12.3 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei diferentiale
exacte:

1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0.


2) (t
+ x) dt + (t + 2x) dx = 0.
3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx
dx = 0.
4) t3 3tx2 + 2 dt 3t2 x x2 dx = 0.
5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0.
+ (ex +t) dx = 0.
6)
(t + x 1) dt

x
t
x
7)
x dt + e t 2
dx = 0.
2
2
t + x2
t + x

x
t
8) tg x
dt + ctg t +
dx = 0.
2
cos2 x
sin t
171

172

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
1
R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C. 2) t2 + tx + x2 = C. 3) t3 = tx2 + x2 = C.
2
3
1 3
1
1 4 3 2 2
t
x
4) t t x + 2t + x = C. 5) e + tx + t sin x + e = C. 6) ex + t2 + tx t = C.
4
2
3
2
t
x
7) arctg tx + e = C. 8) t tg x + x ctg t = C.
x
12.4 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei diferentiale
exacte:

3
1) et+x + 3t2 dt + et+x
+
4x
dx = 0,
2
cu x (0) = 0.
2) (arcsin t + 2tx) dt + t + 1 + arctg x dx = 0.

t
+ 2x cos 5t dx = 0, cu x (0) = e.
3) ln x 5x2 sin 5t dt +
x
dt + [(1 +t) cos x sin t] dx = 0.
4) [sin x + (1 x) cos t]

t
2
t2
dx = 0, cu x (0) = 1.
5) 2txe + ln x dt + et +
x

6) (t + x + 1) dt + t x2 + 3 dx = 0.
7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0.
8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0.

R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 2) t arcsin t + 1 t2 + t2 x + xarctg x ln 1 + x2 + x = C.


2
3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . 4) (1 + t) sin x + (1 x) sin t = C. 5) xet + t ln x = 1.
1
1
6) t2 + t + tx x3 = 3x = C. 7) t sin tx = C. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C.
2
3
12.5 S
a se determine solutia ecuatiei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care trece prin
punctul (1, 0).
R: Separand variabilele, avem

1
x2
dt + 2
dx = 0, cu solutia generala
2t + 1
x +1

1
ln (2t + 1) + x arctg x = C.
2
Solutia particulara care safisface conditia data este

1
1
ln (2t + 1) + x arctg x = ln 3.
2
2

12.6 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile:
2) tx0 x = x3 .
1) x dt + t dx = 0.
2
2
0
3) txx = 1 t .
4) tg
+ ctg x cos2 t dx = 0.

2t sin x dt
2
2
0
5) dx = t + 1 x + 1 dt.
6) t 1 x tx = 0.
7) x0 + sin (t + x) = sin (t x) . 8) x0 = sh (t + x) + sh (t x) .
R: 1) Ecuatia se mai scrie, separand variabilele:

1
1
dt + dx = 0. De unde ln|t| +
t
x

ln |x| = ln
tx = C. 2
|C|, sau
2
2
2
x2 = Cx2 . 3)
2) t2 1 +
x 2 ln t + t = C. 4) ctg x =tg t + C.

1 3
x
5) x = tg
t + t + C . 6) x2 = C t2 1 . 7) ln tg + 2 sin t = C.
3
2
8) x = ln [tg (ch t + C)].

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

173

a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile, cu conditiile
12.7 S
initiale precizate:
t
t
0
1) (1
x (0) = 1.
+ e 2t) xx2 = e , cu
2) 1 + e x dx = et dt, cu x (0) = 0.

3) x0 + cos (t + 2x) = cos (t 2x) , cu x (0) = .


4
1 2t

2
4) e1+t th x dt
e dx = 0, cu x (1) = .
t1
2
5) x0 = et+x + etx , cu x (0) = 0.
6) x(t + 2) dt + t (x
1) dx= 0, cu x (1) = 1.
7) t x6 + 1 dt + x2 t4 + 1 dx = 0, cu x (0) = 1.

1 + et

1
. 2) x3 + = arctg et . 3) ln |tg x| = 4 (1 cos t).
2
3

4
2
4) ln sin2 x = e(x1) 1. 5) x = ln et + 1 . 6) t + x + 2 ln t ln x = 2.
4

7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = .
2

R: 1) x2 = 1 + 2 ln

12.8 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile:

0
x0 1+ t2 .
1) (cos t sint + 1) x = cos x sin x 1. 2) 2t 1 x2 =

4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x0 = 0.


3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x0 = 0.
5) x0 = sin (t x) .
6) x+ tx0 = a (1+ tx) .
2 2

2
0
7) (tx 1) tx + t x + 1 x = 0.
8) t 1 + x2 + x 1 + t2 x0 = 0.

t
x
x
R: 1) tg = C 1 + tg
1 tg
. 2) x = sin C ln 1 + t2 .
2
2
2

xt
1
t
+ C. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. 5) t + C = ctg
3) arctg e =
+
.
2
4
2 sin2 x
1
tx
at
2
tx
.
6) 1+ tx = Ce
.
7)
Cu
schimbarea
de
funct

ie
=
Ce
u
tx,
obt

inem
x
=

8) 1 + t2 + 1 + x2 = C.
12.9 S
a se determine un factor integrant si s
a se integreze ecuatia
(t3 sin x 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0.
R: Avem Px = t3 cos x 2, Qt = 4t3 cos x + 1 si deci

3
Q
1 P

=
Q x
t
t
este functie numai de t. Ca atare avem

3
1
1 d
= si o solutie particulara este = 3 .
dt
t
t

Inmultind ecuatia cu , obtinem

2x
1
sin x 3 dt + t cos x + 2 dx = 0
t
t
a carei solutie generala este t sin x +

x
= C.
t2

174

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.10 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale stiind c
a admit un factor integrant
de forma = (t):

1
1) 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0.
3

2) t + x2 dt 2tx dx = 0.
3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x x cos x) dx = 0.
4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0.

1
1
1
R: 1) = et , xet t2 + x2 = C. 2) = 2 , ln |t| x2 = C.
3
t
t
3) = et , (t sin x + x cos x sin x) et = C.
4) = et , 2et sin x + 2et (t 1) + et (sin t cos t) = C.
12.11 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale stiind c
a admit un factor integrant
de forma = (x):

1) x (1 + tx) dt t dx = 0.
2) x dt t + x2 dx = 0.

3) 2tx (ln x) dt + t2 + x2 1 + x2 dx = 0. 4) 1 + 3t2 sin x dt tctg x dx = 0.


1 t
1
, + t2 = C. 2) t = x (x + C).
x2 x 2
3

1 2
1 2
1
t
3) = , t ln |x| +
x + 1 2 = C. 4) =
,
+ t3 = C.
x
3
sin x sin x
R: 1) =

12.12 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale stiind c
a admit un factor integrant
de forma indicat
a:

1) (t x) dt
+ (t +x) dx = 0, = t2 + x2 .

2
2) tx
+ t2 x t dx =0, =
dt
3(tx) 2

3
2
3
3) 2t + 3t2 x +
x

x
dt
2x + 3tx
+
t3 dx = 0, = (t + x) .
+ t2

2
t2 .
4) t2 + x2 + 1 dt 2tx
dx = 0, = x
2
2
2
5) (t
tx) dt + 2 t + x dx = 0, =2 t + x .

6) 3t + 2x + x dt + t + 4tx + 5x dx = 0, t + x2 .

1
t
1
, ln t2 + x2 arctg = C. 2) tx ln |x| = C.
2
+x 2
x

2 2
3) t3 + tx + x3 = C (t + x). 4) = x2 t2 + 1
, x t2 + 1 = Cx.
3

5) = t2 + x2 2 , x 1 = C t2 + x2 . 6) = t + x2 , (t + x) t + x2 = C.
R: 1) =

t2

a se g
aseasc
a solutia ecuatiei omogene t2 + 2x2 = txx0 , care satisface conditia
12.13 S
initial
a x(1) = 2.
ydy
dt
R:Cu schimbarea de variabila x = ty, ecuatia devine
= , cu solutia generala
2
y
1
+
t
p

2
2
2
2
a determina pe
t = C 1 + y . Inlocuind pe y, avem t = C t + x . Conditia initial

1
2
2
2
a este t 5 = t + x .
C = . Solutia particulara cautat
5

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

175

a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale omogene:
12.14 S
0

1) tx = x t.
4) t2 x0 = x (t x) .
x
7) tx0 = x + t cos2 .
t

x
2) tx = x + te t .
x
5) tx0 = x + ttg .
t
8) 2t2 x0 = t2 + x2 .
0

3) tx0 = t x.
6) (t x) x0 = t + x.

9) txx0 + 2tx + t2 = 0.

R: 1) Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia se transforma ntr-o ecuatie cu


1
C
variabile separabile: y 0 = , de unde x = t ln .
t
t
C
y
0
2) Se obtine ty = e , de unde x = t ln ln .
t
t
C
t
0
3) Se obtine ty = 1 2y, de unde x =
. 4) t = Ce x .
t
2
x
x
t
5) sin = Ct. 7) tg = ln (Ct). 8) 2t = (t x) ln (Ct). 9) ln |t + x| +
= C.
t
t
t+x
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale omogene, cu conditiile initiale
12.15 S
precizate:
x
x
1) tx0 sin + t = x sin , cu x (1) = 0.
t
t
2) t2 x0= x2 + tx + t2 , cu x (1) = 2.
2
4
2
2 2
0
4
3) 4tx
= 0.
t + x x+ x + 6t x + t , cu x (1)

3t
3t
0
= 0, cu x
= 1.
4) x 3t sin
x + 3x sin
x
x
3

R: Avem:
3t

x
x
= 1.
1) te = ecos t . 2) arctg 2 ln |t| = . 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1. 4) ln |x|cos
2t
4
x

12.16 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii omogene:
1)
3)
5)
7)
9)

2)
(t + x 3) x0 = t x + 1.
4)
(t x + 4) x0 + t + x 2 = 0.
(t x 2) x0 + t + x = 0.
6)
8)
(3t + 2x 5) x0 + 2t + 3x 5
(t 2x + 3) x0 + 2t + x 1 = 0. 10)

(t 2x + 3) x0 = 2t 4x + 1.
(2t + 2x 1) x0 + t + x + 1 = 0.
(3t 7x 3) x0 = 3x 7t + 7.
(4t + 2x + 1) x0 + 8t + 4x + 1 = 0.
(6t + 2x 10) x0 = 2t + 9x 20.
10

4t2x

R: 1) t2 2tx x2 + 2t + 6x = C. 2) (1 3t + 6x) 9 e 3 = C.
3) t2 + 2tx x2 4t + 8x = C. 4) t + 2x + 3 ln |t + x 2| = C.
5
2
5) x2 2tx t2 + 4x = C. 6) (t + x 1) (t x 1) = C.
2
2
2
7) x + 3tx + t 5t 5x = C. 8) (4t + 2x + 1) = 4t + C.
2
9) t2 + tx x2 t + 3x = C. 10) (x 2t) = C (t + 2x 5).
12.17 S
a se integreze ecuatia liniar
a neomogen
a x0 = xtg t + cos t, t R \ {

+ n}.
2

1
R: Ecuatia omogena corespunzatoare, x0 = xtg t, are solutia generala x(t) = C
,
cos t

t R \ { + n}. Cautam pentru ecuatia neomogena o solutie particulara de forma


2

176

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1
1
1
x (t) = u(t)
. Se obtine pentru u ecuatia u0 = cos2 t, de unde u(t) = t + sin 2t.
cos t
2
4
In consecinta, solutia generala a ecuatiei date este
x(t) = C

1
1
1
1
+ ( t + sin 2t)
,
cos t
2
4
cos t

tR\{

+ n}.
2

12.18 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii liniare de ordinul nt
ai:

1) x0 xctg t + 2t sin t = 0.
2) 1 + t2 x0 + x arctg t = 0.
1
x t + 1 = 0.
3) x0 + ax bept = 0, a, b, p R.
4) tx0
t+1
3

2
6) 1 + t2 x0 + x + t 1 + t2 = 0.
5) t 1 x0 t3 + 3tx t2 1 = 0.

n
t3 2
n
7) t t3 + 1 x0 + 2t3 1 x =
. 8) x0
x = et (t + 1) , n N.
t
t+1

R: 1) x (t) = t2 sin t + C sin t. 2) x (t) = arctg t 1 + Cearctg t .


b pt
e + Ceat , pentru p 6= a si x (t) = (bt + C) eat , pentru p = a.
3) x (t) =
a+p

3
1
C t
C t 4 t2 1 2 .
e . 5) x (t) =
4) x (t) = t + 1 +
t+1
4

ln t + 1 + t2 + C .
6) x (t) =
2
t+ 1+t
Ct
1
n
7) x (t) = + 3
. 8) x (t) = (et + C) (t + 1) .
t
t +1

12.19 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii liniare de ordinul nt
ai, cu conditiile initiale
precizate:
x
t 1, cu x (0) = 0. 2) tx0 + x = et , cu x (a) = b (a 6= 0) .
1 t2
3) tx0 nx = tn+1 ln t, cu x (1) = 0. 4) x0 cos2 t + x tg t = 0 cu x (0) = 0.

1
6) tx0 + 2t2 1 x = 2t2 1, cu x (1) = 1 .
5) tx0 nx = tn+1 et , cu x (1) = 1.
e
r

1
1
1+t
1
t 1 t2 + arcsin t
. 2) x (t) = (et ea + ab).
R: 1) x (t) =
2
2
1t
t

1
1n
t tn+2 + tn+2 ln |t|. 4) x (t) = 1 + tg t + etg t .
3) x (t) =
4
2
2
5) x (t) = tn (et e + 1). 6) x (t) = 1 tet .
1) x0 =

12.20 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli:
0
1) tx0 + x +tt x2 = 0.
x2 +
t = 0.
2) 2txx
3
0
0
3) 3tx = x 1 + t sin t 3x sin t . 4) x = 2tx + t3 x.
5) x0 = tx tx3 .
6) tx0 + x = x2 ln t.
3
3
2 0
8) 2x0 sin t + x cos t = x3 sin2 t.
7) 3tx x 2x = t .

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

177

C
R: 1) x t2 + Ct = 1. 2) x2 = t ln . 3) x3 (3 + Cecos t ) = t.
t

t2 + 2
2
t2
4) x = Ce 2
. 5) 1 + Cet x2 = 1. 6) x (1 + Ct + ln t) = 1.
2
7) x3 = t3 + Ct2 . 8) x2 (C t) sin t = 1.
12.21 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli:

2) txdt
x2 + 1 dx.
1) 3t2 dt = t3 + ex dx.
+ t2 +

4) t2 ln x t dx = x
dt.
3) tx0 + x = t3 x4 .
x
2t
4
5) tx0 + 2x = 3t3 x 3 .
6) x0
x = 4
arctg t.
1 + t2
1 + t2
r
C
3 x
4
2 2
2
R: 1) t e = x + C. 2) x + 2t x + 2x = C. 3) tx 3 3 ln = 1.
t
2

3
1
2
4) t (1 Cx + ln x) = 1. 5) x 3 = Ct 3 t3 . 6) x (t) = 1 + t2 C + arctg2 t .
7

12.22 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli, cu conditiile
initiale precizate:
9
t
1) x0 + x = e 2 x, cu x (0) = .

4 2
2
2) t3 + 1 x0 + 3t
x = x2 t3 + 1 sin t, cu x (0) = 1.

0
2
2
2t = 0, cu x (1) =
0.
3) x
2+ 2x + t0 x +
4) 2 t 1 xx tx2 = t t2 1 , cu x 2 = 2.
5) x0 x cos t = xn1 sin 2t, n 6= 1, n N \ {1, 2} , cu x () = 1.
R: 1) x (t) = et
4) x2 = t2 1 +

1 t
e +1
2

1
. 3) t2 + x2 = ex .
(t3 + 1) cos t
2
n 3 (n1) sin t
= 2 sin t +
+
e
.
n1 n1

. 2) x (t) =

t2 1. 5) x1n

12.23 S
a se arate c
a ecuatiile diferentiale de tip Riccati de forma t2 x0 = at2 x2 + btx + c,
2
a, b, c R, admit solutii particulare de forma x (t) = t1 , dac
a (b + 1) 4ac 0.
S
a se integreze apoi ecuatiile diferentiale:

2) 4t2 x0 + x2 + 1 = 0.
1) 2t2 x0 = t2 x2 + 1.
2
3) t2 x0 + (2 tx) = 0. 4) t2 x0 = t2 x2 + tx + 1.
R: Intr-adevar, x (t) = t1 este solutie daca a2 + (b + 1) + c = 0, ecuatie care
2
are radacini reale daca (b + 1) 4ac 0. 1) O solutie particulara este x (t) = t1 .
1 1
Efectuand schimbarea de functie x = + , obtinem ecuatia liniara 2t2 y 0 = 2ty t2 ,
t
y
t
1
2
a carei solutie generala este: y (t) = (C ln t). Deci, x (t) = +
.
2
t
t (C ln |t|)
2
3t
1
1
1
1
1
2) x (t) =
+
. 3) x (t) = + 3
. 4) x (t) = +
.
2t t (C + ln |t|)
t
t +C
t
t (C ln |t|)

178

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.24 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, stiind c
a admit
solutiile particulare indicate:
1) x0 x2 + 2et x = et + e2t , x (t) = et .
2) tx0 x2 + (2t + 1) x = t2 + 2t, x (t) = t.
sin t
1
3) x0 + x2 sin t = 2 2 , x (t) =
.
cos t
cos
t
0
2

2
4) t 1 x + x 2tx + 1 = 0, x (t) = t.
2
5) t2 x0 + t2 x2 + tx = 4, x (t) = .
t

6) 1 + t3 x0 x2 t2 x = 2t, x (t) = t2 .
1
7) x0 x2 x + 9t2 = 0, x (t) = 3t.
t

2
8) t2 x0 + x2 2 (tx 1) = 0, x (t) = .
t

1
1
3 cos2 t
1
R: 1) x (t) = et +
. 2) x (t) = t +
. 3) x (t) =
+
.
Ct + 1
cos t 3C cos3 t
C t
3
1
4
1+t
1 t 1
2
4)
. 6) x (t) = t2 +
= ln
+ C. 5) x (t) = + 5
.

xt
2
t+1
t
Ct t
C t
2
t
1
. 8) x (t) = +
7) x (t) = 3t +
.
2
3t
t
t (Ct 1)
6Ce
1
12.25 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, stiind c
a admit
solutiile particulare de forma x (t) = tn , R, n N:

1) t (2t 1) x0 + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. 2) t5 1 x0 + 2tx2 t4 x 3t2 = 0.


R: 1) n = 1, = 2, x (t) =

12.2

4Ct3 1
Ct3 1
. 2) n = 3, = 1, x (t) = 2
.
4
Ct t
t C

Alte ecuatii integrabile prin metode elementare

12.26 S
a se integreze ecuatia x = an (x0 )n + an1 (x0 )n1 + + a1 x0 + a0 .
R: Punem x0 = p. Atunci dx = p dt, dt =
t=

1
dx, de unde
p

1
(nan pn1 + (n 1)an1 pn2 + + a1 ) dp.
p

Solutia generala este data de


(
n
n1
an pn1 +
an1 pn2 + + a2 p + a1 ln p + C,
t=
n1
n2
x = an pn + an1 pn1 + + a1 p + a0 , p > 0.
2

12.27 S
a se integreze ecuatia x = (x0 ) tg x0 .
R: t = ptg p ln (cos p) + C, x = p2 tg p.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

179

a se integreze ecuatiile:
12.28 S
2

1) x 3 + (x0 ) 3 = 1. 2) x 5 + (x0 ) 5 = a 5 , a 6= 0.
R: 1) Luam x = cos3 si x0 = sin3 . Rezult
+ C, x = cos3 . 2)
a t = 3 + 3tg
1 3
tg tg + + C, x = a sin5 .
Lu
am x = a sin5 si x0 = a cos5 . Rezulta t = 5
3
12.29 S
a se integreze ecuatiile:
0

0
x
1) t = 2x
+e .
0 2

2) t = x0 sin x0 + cos x0 .
0

3) t = 2 (x ) 2x0 + 1 e2x . 4) t = x0 sin x0 .

R: 1) Punem x0 = p. Atunci t = 2p + ep , dx = p dt = (2p + pep ) dp. Solutia generala


este data de
t = 2p + ep , x = p2 + (p 1)ep + C.

2) t = p sin p + cos p, x = p2 2 sin p + 2p cos p +


C.
2p
2
3
e2p + C.
3) t = 2p 2p + 1 e , x = 2p3 3p2 + 3p
2
2

4) t = p sin p, x = p 1 sin p + p cos p + C.


a se integreze ecuatia Lagrange x = 2tx0 + (x0 )2 .
12.30 S

R: Punem x0 = p. Atunci x = 2tp + p2 si diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp.


dt
2
Dar dx = p dt si deci
= t 1, care este o ecuatie liniara, a carei solutie generala,
dp
p
C
p
pentru p 6= 0, este t = 2 , nc
at solutia generala a ecuatiei date se scrie
p
3
t=

C
p
,
2
p
3

x=

2C
p2
+ ,
p
3

p R \ {0}.

Pentru p = 0 se obtine x(t) 0, care este o solutie singulara.


12.31 S
a se integreze ecuatia Clairaut x = tx0 + (x0 )n .
R: Punem x0 = p si derivand obtinem: p = tp0 + p + npn1 p0 sau p0 (t + npn1 ) = 0.
Avem: p0 = 0, p = C, care da solutia generala x(t) = Ct + C n . Sau t = npn1 ,
x = (1 n)pn , care reprezinta o integral
a singulara.
12.32 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii de tip Lagrange sau Clairaut:
2

1) x = 2tx0 + ln x0 .
2) x = t (1 + x0 ) + (x0 ) . 3) x = 2tx0 + sin x0 .
3 0
0
2
3
2
5) x = 2t + (x0 ) 4x0 .
4) x = tx + ex .
6) x = (x0 ) + t (x0 ) .
2
q
2
2
2
2
7) x = (x0 ) + t (x0 ) . 8) x = tx0 + 1 + (x0 ) . 9) x = 1 + tx0 + (x0 ) .
2
3
10) x = 2tx0 4 (x0 ) . 11) x = tx0 + x0 (1 x0 ) . 12) t (x0 ) xx0 = 1.

180

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2C
1
C
, x + ln p +
2, p > 0.
p2
p
p
2) t = 2 (1 p) + Cep , x = [2 (1 p) + Cep ] (1 + p) + p2 .
C
2C
cos p sin p
2 cos p
3) t = 2 2
,x=

sin p, p 6= 0 si x = 0, solutie singulara.


p
p
p
p
p

C
1
2
2
3C
3
3
p
p
+ 3 , x = 2 2e 1 + 2 , p 6= 0.
4) t = 3 2e

p
p p2
p
2p
p p
2
5) t = 2p + C, x= p + 2C si x= 2t 4, solutiesingulara.
3 2
p2
p2
1
3
p
+
p

p
C
+
si x = 0, x = t + 1,
6) t =
,
x
=
2
2
2
2
(p 1)
(p 1)
solutii singulare.
Cp2
1
7) t =
si x = 0, x = t + 1, solutii singulare.
2 1, x =
2

1)
(p 1)
(p

8) x = Ct + 1 + C 2 si t2 + x2 = 1, solutie singulara.
9) x = Ct + 1 + C 2 si t = 2p, x = 1 p2 , solutie singulara.
10) t = 3p2 + Cp2 , x = 2p3 2Cp1 , p =
6 0 si x = 0, solutie singulara.
11) x = Ct + C (1 C) si t = 2p 1, x = p2 , solutie singulara.
12) t = Cx + C 2 si x2 + 4t = 0, solutie singulara.
R: 1) t =

a se integreze ecuatiile:
12.33 S
2

1) xx0 + (t x) x0 t = 0. 2) (x0 ) (2x + t) x0 + 2tx = 0.


R: 1) Ecuatia se mai scrie: t (x0 1) + xx0 (x0 1) = 0, deci x0 = 1 sau t = xx0 . De
unde: x = t + C1 sau x2 + t2 = C2 .
2) Ecuatia se mai scrie: t (x0 2x) = x0 (x0 2x), deci x0 = 2x sau x0 = t. De unde
1
x = C1 e2t sau x = t2 + C2 .
2
a se integreze ecuatia (x0 )2 + tx0 + 3x + t2 = 0.
12.34 S
R: Punem x0 = p, avem p2 + tp + 3x + t2 = 0. Derivam n raport cu t: 2pp0 + p +
tp + 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p0 + 2) = 0. Din p0 = 2 urmeaza p = 2t + C, de unde
solutia generala
1
x(t) = [t2 + t(C 2t) + (C 2t)2 ], t R.
3
0

Apoi t = 2p si x = p2 , care reprezint


a o integral
a singulara.
12.35 S
a se integreze ecuatia t =

1
x + (x0 )n .
x0

dp
1
x + pn . Derivam n raport cu x. Obtinem
(npn1
p
dx
dp
1
1
) = 0. Deci
= 0, p = C, de unde solutia generala t(x) = x + C n , sau x = npn+1 ,
2
p
dx
C
t = (n + 1)pn , care reprezinta o integral
a singulara.
R: Punem x0 = p, avem t =

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

12.3

181

Ecuatii diferentiale de ordin superior

12.36 S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei x(5) = 0, care satisface conditiile initiale:
x(0) = 1, x0 (0) = 0, x00 (0) = 1, x(3) (0) = 0, x(4) (0) = 1.
C1 4 C 2 3 C3 2 C 4
t +
t +
t +
t + C5 . Conditiile initiale
4!
3!
2!
1!
1 4 1 2
t t + 1, t R.
precizate conduc la solutia particulara x(t) =
24
2
R: Solutia generala este x(t) =

12.37 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei x00 =

1
.
t

R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 .
a se determine solutia ecuatiei x000 = sin t, care satisface conditiile initiale
12.38 S
x(0) = 1, x0 (0) = 1, x00 (0) = 0.
1
R: Prin trei integrari succesive obtinem solutia generala x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t +
2
C3 . Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 t.
12.39 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei t = x00 + ln x00 .
1
R: Punem x00 = . Atunci t = + ln . Avem dx0 = dt = (1 + ) . Se obtine

1
3
solutia generala t = + ln , x = 3 + 2 + C1 ( + ln ) + C2 .
6
4
00

12.40 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei t = ex (x00 ) .

0
2 ) d . De unde
R: Punem x00 = . Atunci t = e 2 . Avem
dx = dt = (e
2
2
x0 = e e 3 + C1 . Apoi dx = x0 dt = e e 3 + C1 (e 2 ) d . De
3
3
unde

3 2
2
4
1
x=

e + 2 2 3 + C1 e + 5 C1 2 + C2 .
2
4
3
15
2

12.41 S
a se integreze ecuatiile: 1) x00 = 1 (x0 ) . 2) (x000 ) + (x00 ) = 1. 3) (x000 ) =
2x00 .
2
0
R: 1) O reprezentare parametrica a ecuatiei este: x0 = , x00 = 1
. Din dx = d

1
1
1+
si dx0 = 1 2 dt, obtinem dt =
d . Deci t = ln
+ C1 . Din dx =
1 2
2
1

d , de unde x = ln 1 2 + C2 .
dt =
2
1
2
2) O reprezentare parametrica a ecuatiei este: x00 = cos , x000 = sin . Din dx00 =
sin d si dx00 = sin dt, rezulta dt = d , deci t = + C1 . Din dx0 = cos dt =
cos d , urmeaza x0 = sin + C2 , iar din dx = ( sin + C2 ) dt = (sin C2 ) d ,
deducem x = cos C2 + C3 .

182

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Luam x000 = 2 . Atunci x00 = 2 2 . Din dx00 = 4 d si dx00 = 2 dt, rezulta


4
dt = 2 d , deci t = 2 + C1 . Din dx0 = 2 2 dt = 4 2 d , urmeaza x0 = 3 + C2 , iar din
3

4 3
2 4
4 3
dx =
+ C2 dt = 2
+ C2 d , deducem x = + 2C2 + C3 .
3
3
3
12.42 S
a se integreze ecuatia x(3) x(4) = 1.

1
R: O reprezentare parametrica este x(3) = , x(4) = , 6= 0. Obtinem dx(3) = d ,

1
dx(3) = dt, deci dt = d . Se obtine solutia generala

1
1 7 1
1
t = 2 + C1 , x =
+ C1 4 C2 2 + C3 .
2
105
8
2

12.4

Ecuatii c
arora li se poate micsora ordinul

12.43 S
a se integreze ecuatia x(n) sin t x(n1) cos t + 1 = 0.

R: Punem x(n1) = u si ecuatia se transforma ntr-o ecuatie liniara n u: u0 sin t


u cos t + 1 = 0. Cu solutia u (t) = cos t + C1 sin t. Deci x(n1) = cos t + C1 sin t, cu solutia
generala:

n1
C2
n1
Cn1
x (t) = cos t
+ C1 sin t
+
tn2 + +
t + Cn .
2
2
(n 2)!
1!
12.44 S
a se integreze ecuatia xx00 (x0 )2 = x2 .

du
si obtinem ecuatia
R: Ecuatia nu contine pe t explicit. Punem x0 = u, x00 = u
dx
du
1
= u2 + x2 , care este o ecuatie omogena. Luand u = xy, obtinem y dy = dx, de
xu
dx
x
1

((tC2 )2 C1 )
0
2
unde y = 2 ln |x| + C1 , deci x = x 2 ln x + C1 , cu solutia x = e 2
.
2

a se integreze ecuatiile: 1) txx00 + t (x0 ) xx0 = 0. 2) t2 xx00 = (x tx0 ) .


12.45 S

x0
= u, obtinem
x

x0 = xu, x00 = x(u2 +u0 ) si deci ecuatia devine tu0 u+2tu2 = 0. Rezulta x = C2 t2 + C1 .
C1

2) x = C2 te t .
R: Ecuatiile sunt omogene n x, x0 , x00 . 1) Cu schimbarea de functie

a se integreze ecuatia t2 xx00 + t2 (x0 )2 5txx0 + 4x2 = 0.


12.46 S

R: Ecuatia este omogena de ordinul patru n t, x, dt, dx, d2 x. Impartind prin t2 se


x 2
x
x
= 0. Punem t = e , x = tu
poate pune sub forma tx00 + (x0 )2 5 x0 + 4
t
t
t
si ecuatia devine uu00 + (u0 )2 2uu0 = 0. Luand acum u0 = p obtinem ecuatia liniara

dp
1
1 2
1 2
u + C1 . Deci u0 =
u + C1 . De unde
+ p 2 = 0, cu solutia p (u) =
du
u
u
u

u2 ( ) = C2 e2 C1 . Rezulta x2 = t2 C2 t2 C1 .

Capitolul 13

Ecuatii si sisteme diferentiale


liniare
13.1

Sisteme diferentiale liniare de ordinul nt


ai

a sistemul:
13.1 Se d
3
1
1
1
x0 = x y, y 0 = x y, t > 0.
t
t
t
t
S
a se verifice c
a:
x1 =

1
1
1
1
, y 1 = 2 , x2 = 2 ln t, y 2 = 2 (1 + ln t),
t2
t
t
t

formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.
R: Solutia generala este:
x(t) =

1
(C1 + C2 ln t) ,
t2

y(t) =

1
(C1 ln t + C2 (1 + ln t)) .
t2

13.2 Se d
a sistemul:
1
1
4
3
x0 = x + y, y 0 = x + y + 2, t > 0.
t
t
t
t
S
a se verifice c
a:
x1 = t, y 1 = 2t, x2 = t ln t, y 2 = t(1 + 2 ln t),
formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.
R: O solutie particulara a sistemului este: x (t) = t ln2 t, y (t) = 2t(ln2 t + ln t).
183

184

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3 Se d
a sistemul:
tx0 = x + y, ty 0 = y +

t
ln(t + 1), t > 0.
(t + 1)2

S
a se verifice c
a:
2
1 2
, y = ,
t
t
formeaz
a un sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.
x1 = t, y 1 = 0, x2 =

R: O solutie particulara a sistemului este: x = ln(t + 1), y =

t
ln(t + 1).
t+1

13.4 Se d
a sistemul:
x0 =

4
1
4
1
x 2 y + , y 0 = 2 x y + t, t (0, ).
t
t
t
t

S
a se verifice c
a: x1 (t) = 1, y1 (t) = t si x2 (t) = 2t2 , y2 (t) = t3 , t (0, ), formeaz
a un
sistem fundamental de solutii si s
a se scrie solutia general
a a sistemului.
R: Deoarece W (t) = t3 6= 0, cele doua solutii formeaza un sistem fundametal de
solutii pentru sistemul dat si deci solutia generala a sistemului omogen corespunzator
este
x(t) = C1 + 2C2 t2 , y(t) = C1 t + C2 t3 .
Cautam pentru sistemul neomogen o solutie particulara de forma
x (t) = u(t) + 2t2 v(t), y(t) = t u(t) + t3 v(t).
Derivand si nlocuind n sistem, obtinem
u0 + 2t2 v 0 =

1 0
, u + t3 v 0 = t,
t

sau, rezolvand n privinta lui u0 si v 0 :


1
1
1
u0 = 2 , v 0 = 2 + 3 ,
t
t
t
1
1
de unde, prin integrare u(t) = 2t ln t, v(t) = 2 . Inlocuind n x (t) si y (t),
t
2t
obtinem solutia particulara a sistemului neomogen
1
x (t) = 4t 1 ln t, y (t) = 3t2 t t ln t
2
si deci solutia generala a sistemului neomogen este
x(t) = C1 + 2C2 t2 + 4t 1 ln t,

1
y(t) = C1 t + C2 t3 + 3t2 t t ln t, t > 0.
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

13.2

185

Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti

a se determine solutia general


a a sistemului diferential liniar omogen cu coefici13.5 S
enti constanti:
x0 = 3y 4z, y 0 = z, z 0 = 2x + y.
R: Matricea transformarii liniare asociate este

0 3 4
A = 0 0 1 .
0
2 1

Ecuatia caracteristica a transformarii liniare T este 3 76 = 0, cu rad


acinile 1 = 1,
2 = 2, 3 = 3, simple. Deci transformarea T poate fi adusa la expresia canonica.
Vectorii proprii corespunzatori sunt
u1 = (1, 1, 1),

u2 = (5, 2, 4),

u3 = (5, 1, 3).

Deci functiile
x1 (t) = et (1, 1, 1),

x2 (t) = e2t (5, 2, 4),

x3 (t) = e3t (5, 1, 3)

formeaza un sistem fundamental de solutii. Solutia generala a sistemului se scrie atunci

x(t) = C1 et + 5C2 e2t + 5C3 e3t ,


y(t) = C1 et + 2C2 e2t + C3 e3t , t R.

z(t) = C1 et + 4C2 e2t 3C3 e3t ,


a se determine solutia general
a a sistemului
13.6 S
x0 = y,

y 0 = x.

R: Ecuatia caracteristica este 2 + 1 = 0 si deci 1 = i, 2 = i, iar vectorii proprii


corespunzatori u1 = (1, i), u2 = (1, i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va
fi
x1 (t) = (eit , ieit ), x2 (t) = (eit , ieit ).
Prin schimbarea precedenta, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale)
y1 (t) = (cos t, sin t),

y2 (t) = (sin t, cos t),

nc
at, solutia generala a sistemului diferential dat se va scrie
x(t) = C1 cos t + C2 sin t,

y(t) = C1 sin t + C2 cos t.

a se determine solutiile generale ale sistemelor:


13.7 S
0
0
x = x + y,
x = 3x + 8y,
1)
2)
y 0 = x y.
y 0 = x 3y.

186

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:

1) x (t) = C1 et 2 + C2 et 2 , y (t) = C1
2 1 e t 2 C2
2 + 1 et 2 .
2) x (t) = 4C1 et 2C2 et , y (t) = C1 et + C2 et .
a se determine solutia sistemului: x0 = 2x + y, y 0 = x + 2y, care satisface
13.8 S
conditiile initiale: x (0) = 1, y (0) = 3.
R: x (t) =1 e3t et , y (t) = 2e3t + et .
13.9 S
a se determine solutia general
a a sistemului x0 = y, y 0 = x + 2y.
R: Ecuatia caracteristica este ( 1)2 = 0 si deci 1 = 1, cu m1 = 2, iar vectorul
propriu corespunzator u1 = (1, 1). Transformarea liniara T nu poate fi adusa la expresia
canonica. Cautam atunci solutia generala sub forma x(t) = (a + bt)et , y(t) = (c + dt)et .
Derivand si nlocuind n sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a c + d = 0, b 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luand a = C1 ,
b = C2 , gasim c = C1 + C2 , d = C2 a.. solutia generala va fi
x(t) = (C1 + C2 t)et ,

y(t) = (C1 + C2 + C2 t)et .

a se rezolve sistemul liniar: x0 = Ax, n


13.10 S

2 1
A = 1 0
0 1

care:

0
2 .
2

R: Valorile proprii ale matricei A sunt: 1 = 2, m1 = 1, u1 = (2, 0, 1), 2 = 1, m2 = 2,


u = (1, 1, 1). O solutie a sistemului este x1 (t) = (2, 0, 1)e2t . Corespunzator valorii
proprii 2 = 1, m2 = 2, cautam o solutie de forma: x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t, a3 + b3 t)et .
Se obtine prin identificare: x(t) = (C2 + C3 t, C2 C3 + C3 t, C2 + C3 t)et . Solutia generala
este:

x(t) = 2C1 e2t + (C2 + C3 t)et ,


y(t) = (C2 C3 + C3 t)et ,

z(t) = C1 et + (C2 + C3 t)et .


2

13.11 S
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
0
0
0
x = 5x y,
x = x 5y,
x = 2x + y,
1)
2)
3)
y 0 = 2x y.
y 0 = x + 3y.
y 0 = x + 4y.
R: 1) 2 6 + 9 = 0, 1 = 3, m1 = 2. Caut
am solutia sub forma:
x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t)e3t . Se obtine:
x(t) = (C1 + C2 t)e3t , y(t) = (C1 + C2 + C2 t)e3t .
2) 2 + 9 = 0, 1 = 3i, 2 = 3i. Se obtin solutiile complexe:

1 3
1 3
3it
2
1
+ i, 1 e , x (t) =
i, 1 e3it .
x (t) =
2 2
2 2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

187

1 1
1
3

cos 3t sin 3t, cos 3t ,


(x (t) + x (t)) =
2
2
2

sunt solutii liniar indepenDar:


1
3
1

1
2

(x (t) x (t)) =
cos 3t + sin 3t, sin 3t ,

2i
2
2
dente
reale.

1
3
3
1

x(t) = C1
cos 3t sin 3t + C2
cos 3t + sin 3t ,
Deci:
2
2
2
2

y(t) = C1 cos 3t + C2 sin 3t.


3) x (t) = (C1 + C2 + C2 t) e4t , y (t) = (C1 + C2 t) e4t .
a se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene:
13.12 S
0
0
0
x = x 5y,
x = 4x 3y,
x = 12x 5y,
1)
3
2)
y 0 = 3x + 4y.
y 0 = 5x + 12y.
y 0 = 2x y.
R: Avem:
y (t) = (C1 sin 3t + C2 cos 3t) e4t .
1) x (t) = (C1 cos 3t C2 sin 3t) e4t ,
12t
2) x (t) = (C1 cos 5t C2 sin 5t) e ,
y (t) = (C1 sin 5t + C2 cos 5t) e12t .
3) x (t) = C1 cos 3t + (5C2 3C1 ) sin 3t, y (t) = C2 sin 3t + (2C1 3C2 ) cos 3t.
13.13 S
a se rezolve sistemele de
0
x = 3x y + z,
y 0 = x + 5y z, 2)
1)
0
z = x y + 3z.

ecuatii diferentiale omogene:


0
0
x = 2x + y,
x = x + y + z,
y 0 = x + 3y z,
y 0 = x y + z,
3)
0
0
z = x + y + z.
z = x + 2y + 3z.

R: 1) 3 112 + 36 36 = 0, 1 = 2, 2 = 3, 3 = 6. Se obtine:

x(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t ,


y(t) = C2 e3t 2C3 e6t ,

z(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t .


2) 3 82 + 22 20 = 0, valorile proprii: 2, 3 + i, 3 i si deci:

x1 (t) = (1, 0, 1) = (1, 0, 1) e2t ,


x2 (t) = (1, 1 + i, 2 i)e(3+i)t ,
3
x (t) = (1, 1 i, 2 + i)e(3i)t .

Solutia reala este:

x(t) = C1 e2t + (C2 cos t + C3 sin t)e3t ,


y(t) = (C2 (cos t sin t) + C3 (cos t + sin t)) e3t ,

z(t) = C1 e2t + (C2 (2 cos t + sin t) C3 (cos t 2 sin t)) e3t .

x (t) = C1 e2t C2 e2t + C3 et ,


y (t) = C1 e2t + C2 e2t + C3 et ,
3)

z (t) = 2C1 e2t C3 et .

188

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.14 S
a se rezolve sistemele de
0

x = 2y,

y 0 = 2z, 2)
1)
0

z = 2x.

ecuatii diferentiale

x0 = y + z,

y 0 = z + x, 3)

x0 = x + y.

omogene:
x0 = 6x 12y z,
y 0 = x 3y z,
z 0 = 4x + 12y + 3z.

R: Avem:

x (t) = C1 et sin t 3 + C2 et cos t 3 + C3 e2t ,

1
1
y (t) = C1 + C2 3 et sin t 3 +
C1 3 C2 et cos t 3 + C3 e2t ,
1)
2
2

z (t) = 1 C C 3 et sin t3 1 C 3 + C et cos t3 + C e2t .


1
1
2
3
2
2
2

2) x (t) = C1 et + C2 e2t , y (t) = (C1 + C3 ) et + C2 e2t , z (t) = C2 e2t + C3 et .

x (t) = 2C1 et + C2 e2t + 3C3 e3t ,

3
y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t ,
3)

z (t) = 2C et 8 C e2t 3C e3t .


2
3
1
3

13.15 S
a se rezolve sistemul omogen, cu conditiile initiale precizate:

0
x (0) = 4,
x = 8y,
y 0 = 2z,
y (0) = 0,

0
z = 2x + 8y 2z,
z (0) = 1.

R: x (t) = 4e2t 2 sin 4t, y (t) = e2t cos 4t, z (t) = e2t 2 sin 4t.

13.16 S
a se determine solutia general
a a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare neomogene:
0
0
x = 2x + 4y + cos t,
x = 2x + y + 2et ,
2)
1)
y 0 = x 2y + sin t.
y 0 = x + 2y + 3e4t .
R: Avem:
1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet e4t , y(t) = C1 et + C2 e3t (t + 1)et 2e4t .
2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t,
y(t) = 2C1 t C1 2C2 3 sin t 2 cos t.
a se determine solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul:
13.17 S
x0 = x + y, y 0 = 2x + 4y,
cu conditiile initiale: x(0) = 0, y(0) = 1.
R: x(t) = (1 t) cos t sin t, y(t) = (t 2) cos t + t sin t.
13.18 S
a se determine solutia general
a a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
( 0
(
0
1
3
1
x = 2x 4y + 1 + 4t,
x = y + 1,
x0 = 3x y 3t2 t + ,
3
1)
2)
3)
2
2
2
0
y = x + 1.
y 0 = x + y + t2 .
y 0 = 2y 2t 1.
2

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
R: Avem:
1) x(t) = C1 et + C2 et 1,

189

y(t) = C1 et C2 et 1.

1
2) x(t) = C1 e2t + 4C2 e3t + t + t2 , y(t) = C1 e2t + C2 e3t t2 .
2
3) x(t) = C1 e2t + C2 e3t + t + t2 ,
y(t) = 2C1 e2t + 1 + t.

13.19 S
a se determine solutia general
a a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti:
0
0
x = y + e3t ,
x = 4x + 6y,
2)
1)
0
y 0 = x + 2e3t .
y = 2x + 3y + t.
R: Avem:
3
3
3
6
6
2
3
1) x (t) = C1 + 2C2 e7t t2 t
, y (t) = C1 + C2 e7t t + t2
.
2
7
49
343
49
7
343
1
5
2) x (t) = C1 et + C2 et + e3t , y (t) = C1 et + C2 et + e3t .
8
8
a se rezolve urm
atoarele sisteme, cu conditiile initiale precizate:
13.20 S
0

x = 2x + y,
x (0) = 1,
x = 3x + 8y,
x (0) = 6,
1)
2)
y 0 = x + 2y,
y (0) = 3.
y 0 = x 3y,
y (0) = 2.
R: Avem:
1) x (t) = 2e3t et ,
y (t) = 2e3t + et .
t
t
2) x (t) = 4e + 2e , y (t) = et et .
13.21 S
a se rezolve urm
atoarele sisteme, cu conditiile initiale precizate:

0
x (0) = 1,
x (0) = 1,
x = 3x y + sin t,
x = y + t,
2)
1)
y 0 = x + et ,
y (0) = 0.
y 0 = 4x + 3y + cos t,
y (0) = 1.
R: Avem:
3
5
1
5
5
1
1) x (t) = et + et 1 + et t, y (t) = et et + et t t.
4
4
2
4
4
2
21
9
3
75 5t 5 t
1
75
5
2) x (t) = cos t sin t+
e + e , y (t) = cos t sin t e5t + et .
26
13
104
8
26
26
52
4
13.22 S
a se determine solutia general
a
constanti:

x0 = 2x + y 2z t + 2,
y 0 = x + 1,
1)
2)
0
z = x + y z + 1 t.
R: Avem:

a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti


0
x = 4x + 2y + 5z + 4t 2et 4,
y 0 = 6x y 6z 6t 6,
0
z = 8x + 3y + 9z 3et + 8t 9.

x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t,


y(t) = C1 et + C2 cos t C3 sin t + t,
1)

z(t) = C2 sin t + C3 cos t + 1.

x(t) = C1 e2t + (C2 t + C2 + C3 )et + t,


y(t) = 2C1 e2t + 3C2 et + et ,
2)

z(t) = 2C1 e2t + (C2 t + C3 ) et + 1.

190

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

a ecuatia diferential
a liniar
a omogen
a de ordinul al doilea:
13.23 Se d
x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0, t I.

S
a se arate c
a dac
a x1 (t), x2 (t) formeaz
a un sistem fundamental de solutii al c
arui
wronskian este W (t), atunci W este solutie a ecuatiei diferentiale: W 0 + a1 (t)W = 0 si
s
a se deduc
a formula lui Abel - Ostrogradski - Liouville:

Z t
a1 (t)dt ,
W (t) = W (t0 ) exp
t0

t0 I.

Generalizare.
0
00
R: Avem: xi + a1 (t) xi + a2 (t)xi = 0, pentru i = 1, 2. Dar,

d x1
0
W (t) =
dt x1
0


x2
x1

0
2 0 =
x
a1 x1

x2
2 0 = a1 (t)W (t).
a1 x

13.24 Se d
a se arate c
a ecuatia
a sistemul de functii liniar independente x1 (t), x2 (t) . S
diferential
a liniar
a omogen
a a c
arei solutie general
a este:
x(t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t),
cu C1 si C2 constante arbitrare, este:

Generalizare.

x1 (t)

x1 (t) 0

x1 (t) 00

x2 (t)
2 0
x (t)
2 00
x (t)

x
x0
x00

= 0.

R: Derivand x(t) de doua ori, prin eliminarea lui C1 si C2 ntre cele trei relatii se
obtine ecuatia din enunt.
13.25 S
a se formeze ecuatia diferential
a omogen
a al c
arui sistem fundamental de solutii
este:
1) x1 = sin t, x2 = cos t.
2) x1 = et ,
x2 = tet .
1
x2 = t 2 .
3) x = t,
1
t
x2 = et sin t, x3 = et cos t.
4) x = e ,
R: 1) x00 +x0 = 0. 2) x00 2x0 +x = 0. 4) x000 2tx0 +2x = 0. 4) x000 3x00 4x0 2x = 0.
13.26 S
a se arate c
a ecuatia diferential
a x00 + a2 x = 0, a R \ {0} admite solutiile
1
2
x (t) = cos at, x (t) = sin at si s
a se scrie solutia general
a.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

R: Wronskianul sistemului x1 (t), x2 (t) este

cos at
sin at
W (t) =
a sin at a cos at

191

= a 6= 0.

Deci x1 (t), x2 (t) formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia data, iar
solutia ei generala este
x(t) = C1 cos at + C2 sin at,

t R.

cu C1 , C2 constante arbitrare.
13.27 S
a se integreze ecuatia x00 + a2 x = cos
at, a R\ {0}.
S
a se g
aseasc
a solutia

0
= 0, x
= .
problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x
a
a
2a
R: Solutia generala a ecuatiei omogene asociate este
x(t) = C1 cos at + C2 sin at,

t R.

C
autam o solutie particulara pentru ecuatia neomogena sub forma
x (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at,

t R.

n care u01 (t) si u02 (t) verifica sistemul


u01 cos at + u02 sin at = 0,
Rezulta
u01 =

au01 sin at + au20 cos at = cos at.

1
sin 2at,
2a

u02 =

1
(1 + cos 2at).
2a

De unde, pana la constante aditive arbitrare, obtinem


u1 (t) =

1
cos 2at,
4a2

u2 (t) =

1
1
t + 2 sin 2at.
2a
4a

Avem deci solutia particulara


x (t) =

1
1
cos at + t sin at,
4a2
2a

t R.

Solutia generala a ecuatiei date se scrie atunci


x(t) = C1 cos at + C2 sin at +

1
1
cos at + t sin at,
4a2
2a

t R.


cu C1 , C2 constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x
=
a

t
1
0, x0
= , cum C1 = 2 , C2 = 0, este x(t) =
sin at.
a
2a
4a
2a

192

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.28 S
a se integreze urm
atoarele ecuatii stiind c
a ecuatiile omogene corespunz
atoare
admit solutiile indicate:
x1 = t, x2 = e2t .
1) (2t + 1)x00 + 4tx0 4x = (2t + 1)2 ,
2
0
t
00
2
2) (t + 1)x 2tx + 2x = 2(t + 1)e , x1 = t, x2 = t2 1.
3) tx000 = x00 tx0 + x = t2 ,
x1 = t, x2 = et ,
x3 = et .
R: Avem:
1
1
1) x(t) = C1 t + C2 e2t + t2 t + .
2
4
2

2) x(t) = C1 t + C2 t 1 + (t 1)2 et .
3) x(t) = C1 t + C2 et + C3 et + t2 + 2.
sin t
2
a x1 (t) =
este o solutie
13.29 S
a se integreze ecuatia x00 + x0 + x = 0, dac
t
t
particular
a.
R: Se face schimbarea de variabil
a dependent
a x = x1 y. Se obtine:
1
x(t) = (C1 sin t + C2 cos t).
t
13.30 S
a se integreze ecuatia t2 (ln t 1)x00 tx0 + x = 0, dac
a x1 (t) = t este o solutie
particular
a.
R: x(t) = C1 t C2 ln t.

13.4

Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti

13.31 S
a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare de ordinul al
doilea cu coeficienti constanti:
1) x00 5x0 + 6x = 0. 2) x00 9x = 0.
3) x00 x0 = 0.
00
0
00
5) x 2x + 2x = 0. 6) x00 + 4x0 + 13x = 0.
4) x + x = 0.
R: 1) Ecuatia caracteristica r2 5r + 6 = 0, are rad
acinile r1 = 2, r2 = 3. Solutia
generala este x(t) = C1 e2t + C2 e3t . 2) x(t) = C1 e3t + C2 e2t . 3) x(t) = C1 + C2 et .
4) x(t) = C1 cos t+C2 sin t. 5) x(t) = et (C1 cos t + C2 sin t). 6) x(t) = e2t (C1 cos 3t+
C2 sin 3t).
13.32 S
a se integreze ecuatia x00 + x =

, t R \ {k + }.
cos t
2

acinile
R: Ecuatia omogena x00 + x = 0 are ecuatia caracteristica r2 + 1 = 0, cu rad
r1 = i, r2 = i. Solutia generala a ecuatiei omogene este deci
x(t) = C1 cos t + C2 sin t.
C
autam o solutie particulara pentru ecuatia neomogena sub forma
x (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t,

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA
cu u01 cos t + u02 sin t = 0, u01 sin t + u02 cos t =

193

1
, de unde u01 = tg t, u02 = 1 si deci
cos t

u1 (t) = ln | cos t|, u2 (t) = t,


ncat, solutia generala a ecuatiei neomogene va fi
x(t) = C1 cos t + C2 sin t + cos t ln | cos t| + t sin t.
13.33 S
a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordinul al doilea, neomogene:
1) 2x00 x0 x = 4te2t .
4) x00 + x = t2 + t.
7) x00 7x0 + 6x = sin t.

2) x00 2x0 + x = tet . 3) x00 + x = t sin t.


5) x00 + x0 = t 2.
6) x00 x = te2t .
8) x00 + 4x = t sin 2t. 9) x00 + 3x0 + 2x = t sin t.

R: 1) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = e2t (At + B). Se obtine


t

4
28
t
2t
x(t) = C1 e + C2 e 2 + e
t
.
5
25
2) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = t2 et (At + B). Se obtine
1
x(t) = (C1 + C2 t) et + t3 et .
6
3) Se cauta o solutie particulara de forma: x (t) = t[(At + B) cos t + (Ct + D) sin t].
Se obtine
t2
t
x(t) = C1 cos t + C2 sin t cos t + sin t.
4
4
4) x (t) = 2 + t + t2 + C1 cos t + C2 sin t.
1
5) x (t) = C1 + C2 et 3t + t2 .
2

4 2t
1
t
t
6) x (t) = C1 e + C2 e +
t
e .
3
3
7
5
7) x (t) = C1 et + C2 e6t +
cos t +
sin t.
74
74
1 2
1
1
cos 2t.
8) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t t cos 2t + t sin 2t +
64
16
8
1
17
3
3
9) x (t) = C1 e2t + C2 et + t +
cos t +
t+
sin t.
10
50
10
25
13.34 S
a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordinul al doilea, neomogene:
1) x00 + x0 = 4t2 et .
3) x00 6x0 + 9x = 25et sin t.

2) x00 + 10x0 + 25x = 4e5t .


4) x00 + 2x0 + 5x = et cos 2t.

R: Avem:

1) x (t) = C1 + C2 et + 2t2 6t + 7 et .
2) x (t) = (C1 + C2 t) e5t + 2t2 e5t .
3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et .
1
4) x (t) = C1 et cos 2t + C2 et sin 2t + tet sin 2t.
4

194

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.35 S
a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
constanti de ordin mai mare dec
at doi:
1) x000 13x00 + 12x0 = 0
4) x000 3x00 + 3x0 x = 0.
7) x000 2x00 3x0 = 0.

2) x000 + x = 0.
5) x(4) + 8x00 + 16x = 0.
8) x000 + 2x00 + x0 = 0.

3) x(4) 2x00 = 0.
6) x(4) 2x00 + x = 0.
9) x000 + 4x00 + 13x0 = 0.

R: Avem:
1) x(t) = C1 + C2 et + C3 e12t .

!
t
3
3
2) x(t) = C1 et + e 2 C2 cos
t + C3 sin
t .
2
2
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)

t 2
x(t) = C1+ C2 t + C3 et 2 +
.
C4 e
2
t
x(t) = e C1 + C2 t + C3 t .
x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t.
x(t) = (C1 + C2 t) et + (C3 + C4 t) et .
x (t) = C1 + C2 et + C3 e3t .
x (t) = C1 + (C2 + C3 t) et .
x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e2t .

a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
13.36 S
constanti:
1) x00 + 4x0 + 5x = 0.
2) x(5) 2x(4) + 2x000 4x00 + x0 2x = 0.
(4)
000
00
0
3) x + 4x + 8x + 8x + 4x = 0. 4) x(4) 4x000 + 5x00 4x0 + 4x = 0.
R: Avem:
1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e2t .
2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t .
3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] et .
4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t .
13.37 S
a se g
aseasc
a solutia general
a a ecuatiei
x(4) + 2x000 + 5x00 + 8x0 + 4x = 40et + cos t.
R: Ecuatia caracteristica r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are rad
acinile r1 = r2 = 1 si
r3 = 2i, r4 = 2i. Solutia generala a ecuatiei omogene se scrie
x(t) = (C1 + C2 t)et + C3 cos 2t + C4 sin 2t,

t R.

Deoarece r = 1 este radacina dubla pentru ecuatia caracteristica, vom cauta o solutie
particulara de forma
x (t) = At2 et + B cos t + C sin t.
1
Introducand n ecuatie si identific
and coeficientii, se gaseste A = 4, B = 0, C = si deci
6
solutia generala a ecuatiei neomogene va fi
x(t) = (C1 + C2 t)et + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 et +

1
sin t,
6

t R.

MATEMATICA

PROBLEME DE ANALIZA

195

a se g
aseasc
a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti
13.38 S
constanti de ordin mai mare dec
at doi, neomogene:
1) x(4) 2x000 + x00 = et .
3) x000 x00 + x0 x = t2 + t.

2) x(4) 2x000 + x00 = t3 .


4) x000 x00 = 12t2 + 6t.

t2
R: 1) Se cauta x (t) = At2 et . Rezulta x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t +
et .
2

2) Se cauta x (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . Rezulta


1
1
x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + t4 + t5 .
2
20
3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 et 1 3t t2 .
4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et 15t2 5t3 t4 .
13.39 S
a se g
aseasc
a solutia particular
a a ecuatiei:
x000 + 2x00 + 2x0 + x = t,
care verific
a conditiile initiale: x(0) = 0, x0 (0) = 0, x00 (0) = 0.
R: x(t) = e

13.5

t
3
3
1
t + sin
t + t 2.
+ e 2 cos
2
2
3

Ecuatia lui Euler

13.40 S
a se integreze ecuatiile Euler:
1) t2 x00 + tx0 + x = 1.
3) t2 x00 4tx0 + 6x = t.
5) t2 x00 2tx0 + 2x = t2 2t + 2.

2) t2 x00 + 3tx0 + x = 0.
4) t2 x00 + 2tx0 6x = 0.
6) t2 x00 tx0 3x = t.

R: Avem:
1) x(t) = C1 cos (ln t) + C2 sin (ln t) + 1.
1
2) x(t) = (C1 + C2 ln t) .
t
1
3) x(t) = C1 t3 + C2 t2 + t.
2
1
2
4) x (t) = C1 t + C2 3 .
t
5) x (t) = C1 t + C2 t2 t2 + 2t ln t + 1 + t2 ln t + 2t.
1
1
6) x (t) = C1 + C2 t3 t.
t
4
13.41 S
a se integreze ecuatiile Euler:
2

1) (t 2) x00 3 (t 2) x0 + 4x = t 2.
2) t3 x000 t2 x00 + 2tx0 2x = t3 + 2t.
2
3) (4t 1) x00 2 (4t 1) x0 + 8x = 0.
3 00
2
4) (t + 1) x + 3 (t + 1) x0 + (t + 1) x = 6 ln (t + 1) .

196

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem:
2
1) x (t) = t 2 + [C1 + C2 ln (t 2)] (t 2) .

1
2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + t3 t ln2 t + 2 ln t + 2 .
4
p
3) x (t) = C1 (4t 1) + C2 (4t 1).
C1
1
C2
+
ln (t + 1) +
ln3 (t + 1).
4) x (t) =
t+1 t+1
t+1
13.42 S
a se g
aseasc
a solutia particular
a a ecuatiei:
t2 x00 = tx0 + x = 2t,
care verific
a conditiile initiale: x(1) = 0, x0 (1) = 1.

R: x(t) = t ln t + ln2 t .

Bibliografie
, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
[1] Lia Arama
Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
mpu, S. Ga
, Culegere de probleme de calcul diferential si
ina
[4] Gh. Bucur, E. Ca
integral, Vol. II si III, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1967.
[5] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiz
a matematic
a, Rotaprint IPI, 1988.

[6] G. Chilov, Analyse mathematique, Editions


Mir, Moscou, 1984.
, Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si pedagogica,
a
[7] S. Chirit
Bucuresti, 1989.
a, Editura FA[8] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnic
CLA, Timisoara, 1981.
[9] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale, Editura
MATRIX ROM, Bucuresti, 1999.
[10] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[11] N. Donciu, D. Flondor, Analiz
a matematic
a. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.
[12] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
[13] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[14] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
[15] Gh. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
197

198

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

[16] C. P. Nicolescu, Teste de analiz


a matematic
a, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.
[17] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz
a matematic
a, Vol. I, Editura
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966.
[18] Gh. Procopiuc, Matematic
a, Tipografia Univ. Tehnice Gh. Asachi Iasi, 1999.
[19] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic
a, teorie si aplicatii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
a liniar
a si geometrie, Editura Tehnica-Info,
[20] Gh. Procopiuc, N. Ionescu, Algebr
Chisinau, 2002.
[21] Gh. Procopiuc N. Ionescu, Probleme de algebr
a liniar
a si geometrie, Editura
Tehnica-Info, Chisinau, 2002.
a matematic
a, http://ontario.tcm.tuiasi.ro/tcm1, 2002.
[22] Gh. Procopiuc, Analiz
[23] M. Rosculet
, Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,
1984.
[24] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de
ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982.
[25] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,
1990.
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 1, Notiuni fundamentale, Ed. st.
[26] Gh. Siret
si Encicl., Bucuresti, 1985.
chi, Calcul diferential si integral, Vol. 2, Exercitii, Ed. St. si Encicl.,
[27] Gh. Siret
Bucuresti, 1985.
[28] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz
a matematic
a, Vol. I, Calculul
diferential, Univ. Th. Gh. Asachi Iasi, 2000.
a matematic
a, Vol. II, Calculul
[29] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz
integral, Univ. Th. Gh. Asachi Iasi, 2001.

S-ar putea să vă placă și