Definitie: povestirea in rama este tipul de povestire care cuprinde un cadru, cu aceleasi repere

spatio-temporale si o serie de povestiri care evoca timpurile de altadata, ele decurgand una
din alta ca un flux continuu.
Povestirea in rama se regaseste si sub numele de povestire in povestire.
Povestirea in rama trebuie sa respecte urmatoarele coordonate:

ceremonialul: in fiecare povestire se creeaza un ritual pe care oaspetii sau povestitorii

il accepta; ceremonialul ii indeamna la un anumit stil al povestirii bine-cunoscut de
cel putin unul din ceilalti
oralitatea reprezinta aspectul de zicere dat de verbe dinamice care asigura si ritmul
povestirii; datorita oralitatii, naratorul se implica, perspectiva narativa devenind
subiectiva.

Povestirea in rama prin structura ei impune un timp mitic in care este plasat spatial din rama
si personajele care asista la povestire, un timp istoric, evocat de povestitori, in care fiacre se
implica subiectiv, un spatiu fix, neschimbat apparent, cel din cadru sau rama si spatial
intamplarilor pr-zise evocat de povestitor.