Sunteți pe pagina 1din 2

CANALUL INGHINAL

DELIMITARE, PERETI
Canalul inghinal este situat in grosimea peretelui abdominal al regiunii inghinale, fiind un traiect prin care trec
funiculul spermatic (la barbat) sau ligamentul rotund al uterului (la femeie).
Are o lungime de 4-5cm si este orientat oblic medial si inferior.
Canalul prezinta patru pereti si doua orificii.
Orificiul inghinal superficial /inelul inghinal superficial este situat imediat supero-lateral de tuberculul pubic.
Are forma de oval alungit cu marele ax paralel cu fibrele aponevrozei muschiului oblic extern.
Posterior se afla ligamentul reflex.
Orificiul inghinal superficial este mai mic la femeie. La ambele sexe este mult largit cand devine orificiu herniar.
Partea slaba a orificiului inghinal superificial este cea laterala, limitata de fribrele intercrurale. Aceste fibre
cedeaza primele la presiunile exercitate de tumorile herniare. Consecinta va fi sau ruperea fibrelor intercrurale cu
indepartarea stalpilor, ceea ce face ca hernia sa devina superficiala, ajungand in tesutul adipos subcutanat, sau largirea
orificiului prin dilacerarea (= a sfasia in bucati, a faramita) fibrelor intercrurale si a fasciei spermatice externe. In al
doilea caz, hernia luneca spre scrot si devine inghinoscrotala.
Stalpii care marginesc canalul inghinal sunt : medial, lateral si fibrele intercrurale.
Stalpul medial este format din fibre ale aponevrozei muschiului oblic extern, care ajunge sa isi incruciseze fibrele
cu stalpul medial contralateral.
Stalpul lateral este format de partea ligamentului inghinal si este mai puternic.
La extremitatea laterala a orificiului, stalpii medial si lateral sunt solidarizati prin fibrele intercrurale.
Fibrele intercrurale care ancoreaza stalpul lateral provin din aponevroza muschiul oblic extern opus.
Orificiul inghinal superficial se poate palpa lateral si superior de tuberculul pubic.
La om, testiculul format in regiunea lombara va descinde inferior si medial, traiectul sau formand canalul inghinal.
Coboara impreuna cu pediculul sau si impinge spre scrot straturile peretelui abdominal, pe care le transforma in tunici
ale scrotului si in invelisuri ale cordonului spermatic.
Din peritoneul parietal anterior ajuns in scrot, rezulta initial canalul peritoneovaginal, prin care cavitatea vaginala a
testiculului comunica larg cu cavitatea peritoneala.
Ulterior, din peritoneul acestuia se va forma tunica vaginala a testiculului cu cele doua foite ale sale, foita
parietala si foita viscerala.
Portiunea de la scrot pana la orificiul profund al canalului inghinal se oblitereaza devenind ligament
peritoneovaginal Cloquet, care se regaseste printre elementele funiculului spermatic.
Portiunea proximala a canalului peritoneovaginal formeaza conul peritoneal, o mica depresiune a fosei inghinale
laterale, situata lateral de plica inghinala laterala.
Persistenta canalului peritoneovaginal este o anomalie de dezvoltare si predispune la formarea herniilor inghinale
oblice externe congenitale.
In aceasta varietate de hernii, sacul herniar (= prelungire peritoneal care nvelete organele exteriorizate) este
insusi canalul peritoneovaginal, in care herniaza franjuri ale epiploonului mare sau anse intestinale.
Segmentele incomplete involuate din canalul peritoneovaginal se umplu cu lichid sau cu o substanta gelatinoasa,
formandu-se chiste ale cordonului spermatic.
Partea din fascia transversala, impinsa de testicul, formeaza fascia spermatica interna, iar locul unde a fost
impinsa devine inel inghinal profund.
Anterior de fascia transversala sunt impinse fascicule ale mm transvers si oblic intern, acestea devenind m
cremaster, iar fascia lor, fascia cremasterica.
Portiunea din aponevroza m oblic extern este si ea impinsa spre scrot, devenind fascia spermatica externa, iar
locul de unde a fost impinsa devine orificiul inghinal superficial.
Orificiul inghinal profund/inelul inghinal profund este locul de unde s-a produs evaginarea unei parti din
fascia transversala in timpul coborarii testiculului. Poate fi definit ca locul unde fascia transversala se continua
cu facia spermatica interna.
La femeie, prin acest orificiu trece ligamentul rotund al uterului, iar la barbat, in aria lui se aduna din directii
diferite elementele funiculului spermatic.
Superior este delimitat de m transvers, iar medial si inferior de ligamentul interfoveolar, la acest nivel trecand
vasele epigastrice inferioare.
Posterior de orificiul inghinal profund se afla fosa inghinala laterala, prin care se pot angaja hernii inghinale
oblice externe.
Sacul herniar format, dupa ce a trecut prin orificiul largit, disociaza (se descompune, se separa) sau adera la
elementele funiculului spermatic, fiind si el invelit la exterior de fascia spermatica interna.

Vasele epigastrice inferioare pot fi lezate cu ocazia prepararii sacului hernial in vederea ligaturarii si rezectiei lui;
in cazul in care inelul de strangulare s-a format la nivelul inelului inghinal profund, nu se va sectiona acest inel pe
marginea sa mediala sau inferioara pentru a proteja vasele amintite.
PERETELE POSTERIOR al canalului inghinal este format de fascia transversalis si de peritoneul parietal.
Fascia transversala este intarita medial de ligamentul reflex, ligamentul conjuncitv si de ligamentul Henle.
Posterior de acest perete, se gaseste tesut preperitoneal care contine lig ombilical medial si vasele epigastrice
inferioare.
Profund de tesutul preperitoneal se afla peritoneul parietal anterior, care formeaza aici fosele inghinale
mediala si laterala.
Peretele posterior este cel mai slab perete al canalului inghinal.
PERETELE SUPERIOR este format de m transvers si oblic intern. Tonusul m oblic intern si transvers abdominal
are rol in rezistenta peretelui regiunii.
Herniile inghinale se intalnesc mai frecvent la copii, batrani si obezi, la care fie acesti muschi sunt slab dezvoltati
(copii), fie ca tonusul lor a scazut mult (batrani si obezi).
PERETELE INFERIOR al canalului inghinal este format din ligamentul inghinal si ligamentul lacunar; este
rezistent, pentru ca cele doua ligamente sunt formate din fascicule aponevrotice dense.
Pe ligamentul inghinal se insera peretele posterior al canalului inghinal. Buza anterioara a ligamentului inghinal se
continua cu peretele anterior al canalului inghinal.
Ligamentul inghinal are forma de jgheab si pe el se sprijina funiculul spermatic, la barbati sau ligamentul rotund al
uterului, la femei.
Trigonul inghinal (Hesselbach) este spatiul triunghiular delimitat superior de m oblic intern si transvers,
inferior de lig inghinal, iar medial de m drept abdominal. Hesselbach arata ca, cu cat latura reprezentata de
marginea laterala a m drept este mai lunga, cu atat distanta dintre peretii superior si inferior ai canalului este
mai mare, iar frecventa herniilor este mai mare.
PERETELE ANTERIOR al canalului inghinal este format de portiunea inferioara a aponevrozei m oblic extern.
Aponevroza m oblic extern este acoperita de o fascie superificiala, de care adera puternic.
Tesutul adipos subcutanat este de grasime variabila, iar pielea subtire. Intre derm si lig inghinal exista tracturi
fibroase, datorita carora apare plica inghinala sau stinghia care limiteaza abdomenul de coapsa.
Herniile situate superior de lig inghinal sunt hernii inghinale, iar cele situate inferior de acesta sunt considerate
hernii femurale.
CANALUL INGHINAL continut, fosete inghinale
La barbat, canalul contine elementele funiculului spermatic :
canalul deferent, situat posterior si medial, insotit de a deferentiala
a testiculara, inconjurata de plexul testicular
canalul deferent, situat posterior de a testiculara
vena testiculara si epididimara formeaza grupul anterior de vene
venele diferentiale si venele cremasterice formeaza grupul situat posterior de ductul deferent
Intre toate aceste vene exista anastomoze, ceea ce ingreuneaza izolarea si legarea lor separata in caz de anomalii.
Lig peritoneovaginal este un cordon fibros subtire, situat intre elementele precedente, anterior de canalul
deferent si posterior de a testiculara
vasele limfatice =4-6 trunchiuri colectoare, care se incruciseaza de cateva ori in jurul celorlalte elemente fara
a se anastomoza intre ele.
Tunicile funiculului spermatic :
fascia spermatica interna = tunica vaginala comuna,
m cremaster si fascia cremasterica, care inconjoara si fascia spermatica interna.
La nivelul tunicii se afla si a cremasterica, ramura a epigastricei inferioare si ramura genitala a nervului
genitofemural.
fascia spermatica externa inconjoara numai portiunea scrotala a funiculului.
Canalul inghinal la femei contine :
ligamentul rotund al uterului
o ramura din a epigastrica inferioara
ramura genitala a genitofemuralului
vase limfatice.
Herniile inghinale la femeie sunt mult mai rare, deoarece canalul inghinal si orificiile sale sunt mult mai inguste.