Sunteți pe pagina 1din 16

Domeniu de activitate. Infiintare.

Fondatori
Compania ENRON a fost fondata in anul 1931, in Omaha, Nebraska sub numele de
Northern Gas Company. A fost reorganizata in anul 1979, devenind principala companie
holding, InterNorth.
In 1985, aceasta companie a cumparat Houston Natural Gas - o alta companie mai mica, si i-a
schimbat numele in Enron. Compania unita, initial a fost numita HNG/InterNorth Inc, fiind
creditata ulterior cu crearea unei piete de comert cu energie, care permitea tranzactiile cu
acest bun la fel ca si cu alte marfuri, cum ar fi petrolul. Aceasta a fost, de fapt, marea inovatie
care a adus succesul celor de la Enron: ideea tranzactionarii energiei, o afacere care s-a dovedit
extrem de rentabila, dar care a avut si merite importante in liberalizarea rapida a pietei in domeniu,
facilitand accesul consumatorilor la energie mai ieftina.
S-a construit un mare sediu central in Omaha. Apoi are loc o schimbare la conducerea
companiei: directorul general Samuel Segnar este inlocuit cu Kenneth Lay.
Kenneth Lay devine directorul general al noii companii dar si principalul fondator. Mai tarziu
Kenneth Lay muta sediul central al companiei in Houston, Texas si incepe temeinic afacerea.
Enron a fost implicata, la inceput, in transmiterea si distribuirea de electricitate si gaz in SUA ,
operand cu power plants - transformarea energiei mecanice in energie electrica, pipelines conducte de gaz.
Enron detine o larga retea de conducte cu gaz natural care se intinde de la o frontiera la alta,
cuprinzand: Northern Natural Gas; Florida Gas Transmission; Transwestern Pipeline;
Enron detinea si un parteneriat cu Northern Border Pipeline din Canada. Acestea au fost
singurele companii din intreaga companie care au adus profituri semnificative.
In 1998, Enron isi muta sectorul de activitate in sectorul apei, dand nastere companiei Azurix
Corporation. Mai tarziu, Azurix a esuat pe piata water utility si una dintre marile consecinte a fost
o pierdere de bani mare, in Buenos Aires. In aprilie 2001, Enron a anuntat intentia de a desfiinta
compania Azurix si de a-i vinde fondul (capitalul).
Investitorii traditionali priveau cu ochi buni Enron, pentru ca grupul texan avea importante
active "reale" (centrale electrice, retele de distributie a gazelor etc), in timp ce adeptii noii economii
erau si ei multumiti pentru ca directorii Enron vorbeau mereu despre transformarea intr-o companie
bazata de informatii si Internet.

Enron a fost numita de catre revista Fortune, sase ani consecutivi, din 1996 pana in 2001,
Cea mai Inovativa Companie Americana (Americas Most Innovative Company), iar in anul
2000, era desemnata de publicatia Financial Times drept "compania anului in domeniul
energetic", fiind creditata cu "deciziile de investitii cele mai indraznete".
Managerii executivi, Keeneth Lay si Jeffrey Skilling afirmau ca Enron este cea mai buna
companie de electricitate din lume.
La sfarsitul anului 2000, Enron avea peste 21.000 de angajati in intreaga lume si venituri ce
depaseau 100 miliarde dolari, plasandu-se pe locul al saptelea n cadrul ntreprinderilor americane si
devenind un actor de neocolit al sectorului. Ea s-a dezvoltat pe mai multe piete ale energiei si a
trecut de la o dimensiune regionala la una nationala, apoi internationala. Dincolo de cresterea sa
exponentiala, modelul sau economic, bazat pe stapanirea pietelor a caror executie corespunde unui
termen fix si pe produsele derivate, dadea un exemplu de succes story intreprinderilor din vechea
economie.

FALIMENTUL ENRON
Afacerea in date
2001
- 16 octombrie: Enron anunta o pierdere trimestriala de 618 milioane de dolari.
- 22 octombrie: "Jandarmul" bursei americane, Comisia pentru Operatiuni Bursiere (SEC),
deschide o ancheta asupra parteneriatelor si societatilor de investitii conduse de directorul financiar
al Enron, Andrew Fastow.
- 9 noiembrie: Compania Dynegy, rivala lui Enron, de cinci ori mai mica, accepta sa o
rascumpere pentru suma de 9,5 miliarde de dolari, ceea ce inseamna a zecea parte din valoarea pe
care grupul o avea atunci cand se afla la apogeu.
- 28 noiembrie: Rating-ul de credit este redus pentru Enron pana la limita minima, compania
fiind desemnata de "risc maxim". Dynegy anuleaza proiectul de rascumparare. Actiunile Enron scad
cu 98%, pana la 65 de centi.
- 2 decembrie: Enron este plasata sub protectia legii falimentului, inregistrandu-se cel mai mare
faliment din istoria de pana atunci a Statelor Unite.

2002
- 10 ianuarie: Ministerul Justitiei deschide o ancheta asupra grupului Enron. Societatea de audit
contabil Arthur Andersen recunoaste ca a distrus documente apartinand Enron.
- 22 ianuarie: FBI perchezitioneaza sediul din Houston al corporatiei.
- 14 martie: Societatea Arthur Andersen este inculpata pentru distrugerea de documente si
fisiere electronice apartinand Enron.
- 15 iunie: Condamnarea pentru obstructionarea justitiei precipita caderea societatii Arthur
Andersen, desi era considerata a cincea societate de audit din lume.
- 30 iulie: Presedintele SUA, George W. Bush, promulga Legea "Sarbanes-Oxley", care
reformeaza regulile contabile ale intreprinderilor.
- 28 august: Judecatorul care se ocupa de caz aproba plata sumei de 13.500 dolari fiecaruia din
cei peste 4.000 de oameni care-si pierdusera locul de munca la Enron.
- 2 octombrie: Fastow este arestat, fiind banuit de frauda si spalare de bani.
- 31 octombrie: Fastow(directorul financiar) este inculpat pentru cele doua capete principale
de acuzare.
2003
- 1 mai: Sotia lui Fastow, Lea, ex-trezorier adjunct la Enron, este inculpata pentru asociere in
vederea comiterii unuei fraude financiare si pentru spalare de bani.
- 11 iulie: Enron prezinta un plan de redresare din situatia de faliment, promitandu-le
creditorilor lichiditati si "bucati" din afacere.
- 10 septembrie: Are loc prima condamnare a unei persoane care detinuse o functie executiva la
Enron - ex-trezorierul Ben Glisan primeste 5 ani de inchisoare dupa ce s-a recunoscut vinovat de
frauda.
2004
- 14 ianuarie: Andrew Fastow pledeaza in instanta "vinovat" de complot si frauda. Primeste 10
ani de inchisoare. Sotia sa procedeaza intr-o maniera asemanatoare si este condamnata la un an
inchisoare.

- 7 iulie: Dupa doi ani si jumatate de desfasurare a anchetei, este inculpat si fostul presedinte
director general Kenneth Lay.
2005
- 31 mai: Curtea Suprema americana invalideaza condamnarea societatii Arthur Anderson,
invocand un viciu de procedura.
- 28 decembrie: Richard Causey, fostul contabil sef al Enron, se declara "vinovat" si acccepta
sa coopereze cu procurorii impotriva celor doi presedinti directori generali.

Primele zguduiri intervin in octombrie 2001, cu o avertizare privind rezultatele (profit


warning), in scadere puternica in raport cu previziunile si cu aparitia primelor dificultati de
trezorerie. Apoi, evenimentele s-au agravat prin: scaderea cursurilor, neincrederea investitorilor,
degradarea actiunilor, primele banuieli privind manipularile conturilor, primele demisii, spirala
conform careia fiecare componenta antrena o alta componenta si care a condus, la inceputul anului
2002, la demisia presedintelui si fondatorului Kenneth Lay si declararea falimentului grupului.
Kenneth Lay cedeaza functia de conducere lui Jeffrey Skilling.
Diferitele anchete au pus in lumina principalele aspecte ale acestui esec financiar major, de
ordinul a 100 miliarde de dolari datorii, dintre care o parte nu mai putea sa fie acoperita.
Cifrele de afaceri fusesera artificial majorate, luandu-se ca baza contractele incheiate sau in curs de
negociere, si nu cum este uzanta pentru intermediar, numai comisioanele incasate sau angajate.
Calculata pe aceasta baza (valoarea contractata sau negociata), cifra de afaceri efectiva ajunsese la 6
miliarde de dolari.
Enron a dat faliment in luna decembrie 2001, cand s-a descoperit ca avea datorii nedeclarate
in valoare de cateva milioane de dolari.
Falimentul a fost declansat datorita faptului ca la Enron ii scadea valoarea pe piata, si
conducatorii companiei au deturnat miliarde de dolari prin intemediul umflarii bilanturilor
financiare, investitorii fiind inselati de situatia fiscala vopsita in roz a Enron, care avea deja
probleme financiare serioase.
Unele surse estimeaz c problemele Enron au iceput in 1992 cand autoritile au fost
convinse s-i permit companiei s inregistreze preul unor obligaiuni aa cum era el stabilit

de preul curent de tranzacionare pe Burs, printr-o metod numit mark to market ce fusese
folosit pana atunci doar de traderi i brokeri. Aceast metod a facilitat considerarea
veniturilor viitoare i probabile drept venituri curente. Este posibil chiar ca acele venituri s nu
se fi materializat niciodat, producand totui efecte contabile. Atata vreme cat bilanul prezenta
aceste sume drept venituri certe, preul aciunilor se meninea ridicat laolalt cu capacitatea de
indatorare a companiei, pe fondul unei imagini pozitive in ochii creditorilor i ai acionarilor.
Creditele obinute relativ uor au fost folosite la achiziionarea unor companii profitabile in
sperana c ele se vor constitui in noi centre de profit. De asemenea, Enron a creat mai multe
corporaii deinute 100%, crora le-a transferat portofoliile de datorii, meninand curat bilanul
central.
Acestea nu au fost singurele metode utilizate astfel c, in 2001, experii s-au gsit in
imposibilitatea de a determina care parte din operaiunile Enron erau legale i care nu.
Inceputul sfaitului a fost determinat de publicarea unei analize care recomanda debarasarea
rapid de aciunile Enron, preul lor sczand, ceea ce a fcut ca toate instrumentele de limitare
a riscului, expunerii, toate garaniile s-i piard coninutul. Cum practic nici un activ al
companiei nu mai era profitabil, nruirea a fost complet.
O victim colateral a falimentului Enron, spre exemplu, a fost i compania de
contabilitate i audit Arthur Andersen care ar fi trebuit s detecteze i s raporteze falsurile de
tipul celor menionate mai sus, puse la cale de conducerea vinovat. Dat in judecat pentru
incompeten i mai cu seam complicitate, Arthur Andersen i-a inchis porile, pri din
companie fiind preluate de celelalte firme din grupul celor patru mari concureni din sectorul
firmelor de audit i contabilitate, la scar multinaional.
ASCUNDEREA PIERDERILOR SI IMPLICATIILE FIRMEI DE AUDIT ARTHUR
ANDERSEN
Pentru a mentine un pret mare al actiunilor sale, Enron a inventat profiturile trimestriale
foarte mari. Astfel, daca Enron se asocia cu o alta firma si mpreuna puteau face 50 de milioane de
dolari n 10 ani, Enron pretindea ca acei 50 de milioane sunt venituri curente.

Enron crea off-shore-uri false (capitalul de baza al acestora nu trebuie consemnat, bilantul
nu trebuie depus la nici o autoritate, profitul firmei este incarcat anual numai cu un impozit fix) si
transfera pierderile pe acestea, in afara evidentelor contabile.
Corporatia Enron a creat, de fapt, o piata de energie in care a pariat si pe care a manipulat-o.
Brokerii sai au pierdut intreaga companie in urma unor tranzactii proaste, iar apoi si-au acoperit
pierderile nedeclarandu-le si intocmind false rapoarte de profit, ceea ce a crescut si mai mult pretul
actiunilor. Privind retrospectiv, putem spune ca Enron a fost o corporatie care a avut ca unic scop
mentinerea unui cost ridicat al actiunilor, cu orice pret.
Printre ingineriile

contabile practicate in interiorul grupului Enron pot fi evocate:

circulatia elementelor de activ intre componentele (intreprinderile) lui, pentru a crea plusuri de
valoare fictive; deconsolidarea datoriilor transferandu-le in miile de societati controlate fie de filiale,
fie in nume personal de cadrele conducatoare; delocalizarea profiturilor pentru a scapa de impozite
(majoritatea societatilor cotate fusesera in paradisuri fiscale).
In consecinta, rezulta faptul ca situatia patrimoniala reprezentata de bilantul Enron era falsa:
activele erau mult supraevaluate, deci fictive, iar datoriile erau subevaluate, deci disimulate.
Conturile fusesera, totusi, auditate si certificate de Andersen, cabinet de renume mondial, la vremea
aceea posibil cel mai renumit din ceea ce intelegem prin big five. Ancheta a pus in evidenta ca
expertii de la Andersen nu numai ca acoperisera diferite manipulari contabile, dar unii dintre ei
contribuisera la cresterea lor numerica si valorica, sub forma de consiliere.
Firma de audit Arthur Andersen a devenit complice la frauda companiei Enron, deoarece au
declarat profituri intr-un moment cand ei intregistrau pierderi.
Unii dintre experti devenisera cadre in grup. Aceasta complicitate duce si la tentativa pentru a
impiedica justitia sa procedeze la dezvaluiri importante, prin distrugerea documentelor contabile.
Afacerea devenise afacerea Enron-Andersen, ajungandu-se la izbucnirea acelui caz major de audit,
in perimetrul fraudei, in primul semestru al anului 2002.
Auditorii - complici sau inselati?
Dincolo de proportiile imense ale esecului, falimentul companiei americane Enron a lovit
puternic in credibilitatea corporatiilor americane si in cea a firmelor de audit si contabilitate.
Enron a incheiat mai multe parteneriate ale caror detalii financiare nu au fost trecute in
registrele contabile ale companiei, permitand raportarea de profituri mai mari decat in realitate.

Directorul executiv al celor de la Andersen, Joseph Berardino, spune ca firma sa a facut


"o judecata profesionala ce s-a dovedit in final gresita". El afirma ca Enron nu le-a spus nimic
auditorilor despre numeroase parteneriate ce s-au dovedit in cele din urma fatale.
"Doua entitati speciale - Chewco si JEDI - au fost implicate in recentele anunturi
financiare ale Enron. In cazul uneia dintre ele, cea mai mica, am judecat aplicarea unui
tratament contabil ce s-a dovedit eronat. In ceea ce priveste cealalta entitate, cu un impact mult
mai mare, se pare ca echipa noastra de audit nu a primit informatii esentiale si acum incercam
sa aflam ce s-a inamplat si de ce", a declarat Berardino in fata comisiei de ancheta a
Congresului.
Insa Andersen recunoaste ca partenerul David Duncan, care se ocupa de Enron, le
ceruse angajatilor din Houston, unde se afla sediul central al operatorului energetic, sa distruga
unele documente contabile ale companiei, in cursul unei reuniuni "de urgenta", pe 23
octombrie.
"Andersen a anuntat autoritatile bursiere americane, comisiile parlamentare,
Departamentul Justitiei si organismele care investigau falimentul Enron ca angati ce lucrau la
dosarul Enron au distrus un numar de documente electronice si hartii, precum si corespondenta
referitoare la acest dosar", se arata intr-un comunicat al firmei de audit.
Distrugerea documentelor electronice si pe hartie "pare sa fi incetat" abia la 9
noiembrie, dupa cum a precizat Andersen, adica la o zi dupa ce Comisia de Securitate Bursiera
(SEC) solicitase oficial cabinetului de audit sa furnizeze informatii in legatura cu Enron.
Intr-un document trimis de Enron Comisiei existau mai multe paragrafe ce descriau
afaceri de sute de milioane de dolari intre companie si firme partenere conduse si detinute
partial de unii directori ai companiei.
Firmele partenere erau LJM Cayman LP si LJM2 CO - Investment LP, conduse chiar de
directorul financiar al Enron, Andrew Fastow. Grupul din Texas afirma ca tranzactiile dintre
Enron si firmele lui Fastow erau perfect curate si ca au fost realizate pentru a ajuta Enron sa-si
protejeze activele de fluctuatia preturilor de pe piata.
Enron a estimat ulterior ca Fastow a castigat peste 30 milioane dolari din parteneriatele
incheiate. Fastow a fost dat afara pe 23 octombrie, la o zi dupa ce Kenneth Lay declara ca el
este acuzat pe nedrept. Enron a anuntat, la 18 ianuarie, ca a reziliat contractul cu Arthur

Andersen, ca urmare a faptului ca firma de contabilitate a recunoscut implicarea unora dintre


angajatii sai in distrugerea de documente privind compania.

IMPLICATIILE PE CARE LE ARE FALIMENTUL COMPANIEI ENERGETICE


ENRON ASUPRA INVESTITORILOR, ANGAJATILOR si asupra ECONOMIEI

Cel mai socant aspect se leaga de faptul ca Enron a creat cu buna stiinta o falsa criza a energiei
in California, care nu a existat niciodata. Exista inregistrari telefonice ale tradarilor Enron care ii
sfatuiesc pe managerii uzinelor electrice din California sa fie putin mai creativi si sa inchida
uzinele pentru reparatii. Enron este responsabila de nchiderea pentru mult timp a pana la 50% din
industria energetica a Californiei, ba chiar a 76%, atunci cand a crescut pretul curentului electric de
noua ori.
Cand compania a intrat in colaps, 20.000 de angajati au fost concediati. Fondurile de pensii a
lor nu mai existau si actiunile nu mai valorau nimic, investitorii si-au pierdut banii. Un telefonist
care a lucrat pentru o companie electrica din Portland toata viata povesteste ca, inainte ca Enron sa
preia compania la care lucra si sa o devasteze, fondul sau de pensii valora 248.000 dolari, pe care i-a
investit in actiuni Enron. Acum, spune el, fondul sau de pensie valoreaza 1.200 de dolari. Paradoxal,
scandalul Enron nu a fost chiar atat de mare fata de costurile umane si financiare implicate.
Toti managerii si-au vandut actiunile cand inca ele mai valorau ceva plecand dupa falimentul
ENRON cu averi de la 30 de milioane de dolari pana la 250 de milioane de dolari, ei contribuind la
saracirea oamenilor ce si-au investit fondurile de pensii in actiuni ale grupului.
Suita manipularilor de informatii financiare a agravat criza bursiera care a urmat pe parcursul
anului 2002. La sfarsitul anului 2002, observatorii constatau ca principalii indici bursieri scazusera
cu mai mult de jumatate, din martie2000, antrenand o scadere a capitalizarii bursiere, evaluata la
7.000 miliarde de dolari pentru NYSE.

PEDEPSIREA VINOVATILOR CARE AU DUS LA FALIMENTUL ENRON

In iulie 2006 a murit fondatorul si fostul presedinte al grupului energetic Enron, companie care
a intrat in faliment in anul 2001. Kenneth Lay, in varsta de 64 de ani, a decedat in urma unui infarct
la casa sa de vacanta din Aspen, Colorado. Acesta astepta verdictul in procesul de frauda de la
Enron, fiind deja gasit vinovat pentru sase capete de acuzare de frauda si alte patru pentru declaratii
contabile false.
Cei doi isi asteptau verdictele, ambii riscand zeci de ani de inchisoare. Verdictul in cazul lui
Kenneth Lay trebuia sa fie anuntat pe 23 octombrie, Lay avand toate sansele sa isi fi petrecut tot
restul vietii in spatele gratiilor. Fondatorul companiei si-a sustinut nevinovatia pe tot parcursul
procesului care a debutat in 2001. Procesul a durat 15 saptamani si au fost citati, de ambele parti, 54
de martori. Avocatul care l-a aparat pe fostul director executiv al Enron, Jeffrey Skilling, a insistat ca
clientul sau e nevinovat si a spus ca va face recurs. Kenneth Lay a catalogat falimentul ca fiind o
mare tragedie, invinuindu-l pentru falimentul Enron pe directorul financiar Andrew Fastow, care a
fost condamnat deja in 2004 la 10 ani de inchisoare si plata unei amenzi de 23,8 milioane de dolari.
Apropiatii lui Lay spun ca fostul presedinte al Enron nu suferea de probleme cardiace, vina in
opinia lor purtand-o sentinta judecatorilor. Verdictul a pecetluit decaderea sa din randul celor mai
admirati oameni de afaceri din SUA, Lay fiind obligat sa plateasca o cautiune de cinci milioane de
dolari pentru a astepta sentinta in libertate, asta dupa ce castigase de curand un salariu anual 252 de
milioane de dolari.
Kenneth Lay nu a mai trait indeajuns pentru a isi primi sentinta in cadrul celui mai mare proces
de frauda din istoria SUA.

Contabilitatea n fata provocrilor ingineriilor financiare

Cel mai utilizat model pentru reflectarea performantelor companiilor este contul de profit si
pierdere. Valoarea informational a acestei componente a situatiilor financiare rezida in acea ca reda
performanta intreprinderii, adica, indica gradul in care aceasta si-a realizat obiectivele pe linia obtinerii
profitului. In contul de profit si pierdere apar fluxurile care determin rezultatul, inteles, in principiu, ca
variatie a capitalurilor proprii in cursul unui exercitiu financiar. Definirea performantelor unei
intreprinderi se face, ins, in mod diferit, in functie de interesul utilizatorilor, de principiile,
conventiile si normele contabile retinute pentru determinarea rezultatului. Este ceea ce specialistii n
domeniu numesc politici contabile.
Intrebarea care se ridic este, insa, cat de exact poate fi determinat rezultatul cu ajutorul unui astfel
de cont de profit si pierdere. Raspunsul nu poate fi dect unul relativ. Daca intocmirea contului de profit
si pierdere se face de specialisti de buna-credinta, rezultatul poate fi unul cat mai realist posibil. Daca
acestia recurg la procedee, tehnici, instrumente, avand ca scop prezentarea favorabil a pozitiei
financiare si performantelor companiei, rezultatul poate fi unul distorsionat
Cine si de ce recurge la inginerii contabile?
In decursul timpului, contabilitatea a fost tratat si ca o art: arta de a falsifica sau truca un bilant
(Bertolus, 1994, pp. 79-108); arta de a se calcula beneficiile (Lignon, 1989, pp. 17-20); arta de a
prezenta un bilant (Gounin, 1991, p. 11); arta de a crea provizioane (Pourqueri, 1991, pp. 72-75).
Recurgerea la notiunea de inginerie contabila o argumentm prin faptul ca aceasta poate fi
asimilata cu activitatea de creatie, de proiectare, de cercetare, de conducere a procesului tehnologic
de ctre profesionistii contabili, din care rezulta imaginea favorabila, dorita a companiei. Folosita
in mod serios, notiunea inginerie contabila creeaza iluzia unei situatii mai favorabile a pozitiei
financiare si a performanelor companiei. La acest nivel, ingineria contabila a condus la un numr de
scandaluri contabile si la propuneri de reforme contabile focalizate de obicei pe ultima analiza a
capitalului si a factorilor de productie, care reflecta in mod real modul n care se adauga valoarea.
Indiferent de titulatura pe care o poarta, ingineria contabil sau contabilitatea creativa, se refera la
practicile de contabilitate care deriva din practicile de contabilitate standard. Ele se caracterizeaza prin
complicatii excesive si o creativitate similara scrierii unui roman, avand ca scop prezentarea favorabila

a pozitiei financiare si performantelor companiei. Situatiile financiare obtinute in acest mod nu sunt deloc
plictisitoare, ci, dimpotriva, au toat complexitatea unui roman, de unde si denumirea de creativ sau
inovator.
Frauda si ingineria contabil nu sunt dou notiuni sinonime. Frauda este actiunea de rea-credint
prin care se incalca legea, are caracter negativ, in timp ce ingineria contabila respecta legea, dar nu si
spiritul ei. Desi diverse, abordarile prezentate au un numitor comun, acela ca, ingineria contabil este
legala si are ca obiectiv crearea unei imagini distorsionate a companiei, prezentand-o mai prospera,
mai atractiva, inducand in eroare investitorii.
Concluzionand, putem afirma ca ingineria contabila reprezint un ansamblu de procedee ce au
ca obiectiv modificarea nivelului rezultatului in vederea optimizarii sau minimizarii situatiilor financiare,
fara ca acele doua obiective sa se excluda reciproc; procedeele utilizate au la baza alegerile permise de
reglementrile contabile, posibilitatile deschise de slabiciunile si carentele normelor contabile, dar si de
mecanismele prin care contabilitatea poate interveni: determinarea interpretrii contabile a unei
tranzactii juridico-financiare sau elaborarea unui mecanism juridico-financiar cu scopul modificrii
rezultatului sau situatiilor financiare.
Existenta pe termen lung a unei intreprinderi depinde de capacitatea acesteia de a genera un
profit cel putin satisfctor. Investitorii devin si raman actionari intr-o companie daca estimeaza ca
dividendele si alte venituri de capital de care vor beneficia vor fi mai mari dect veniturile din alte
plasamente cu un nivel de risc similar. In acest context, profitul, ca indicator absolut al rentabilitatii,
constituie atat premisa, dar si consecinta unei afaceri.
Tocmai de aceea, evaluarea calitatii profitului obtinut trebuie sa constituie o preocupare
permanenta atat pentru managementul companiei, cat si pentru analistul care o efectueaza. Libertatea
de alegere a politicilor contabile de catre managementul companiilor, care conduce la o majorare sau la o
micsorare a rezultatului, reprezinta in opinia noastra una dintre principalele limite informationale ale
contului de profit si pierdere. Mai mult, in practica se intalnesc cazuri in care contabilii, prevalandu-se
de posibilitatea conferit de normele n vigoare de a efectua estimari si previziuni ori de a apela la
tratamente contabile alternativ permise, recurg la unele tehnici de contabilitate creativa aflate adesea la
limita legilor si reglementrilor n vigoare.

Rasunatoarele scandaluri contabile, Xerox, Enron, Parmalat, Tyco au accelerat procesul de


reglementare contabil pentru prevenirea distorsionarii performantei companiilor. Astfel, Organismul
de normalizare contabil IASB a emis recent standardul international de raportare financiar IFRS 2
Platile bazate pe actiuni. Noua cheltuiala introdusa, plata bazata pe actiuni reprezint o modalitate a
companiilor de a pstra angajatii cheie, generand, in final, tot o plat. Aceast modalitate de participare a
salariatilor la capitalurile proprii ale companiei, pe lng faptul ca este transparenta, nu denatureaza
fluxurile de numerar.
Efectul fraudelor contabile n cazul companiilor ENRON, Arthur Andersen
Determinarea caracterului semnificativ al nivelului erorilor i neregularitilor

Materialitatea ofer baza de comparaie fa de care auditorul determin nivelul global al


erorilor sau neregularitilor din situaiile financiare, fiind att de semnificativ nct:
Situaiile financiare nu ofer o imagine real i fidel sau nu sunt prezentate

corespunztor;
Operaiunile nregistrate n situaiile financiare ale entitilor nu sunt conforme cu

inteniile Parlamentului sau cu cele ale autoritilor care le guverneaz.


n luna martie a anului 2002, puin dup cunoaterea dimensiunilor dezastrului de la ENRON,
preedintele Statelor Unite ale Americii, dl. George W. Bush a enunat zece propuneri privind
protecia acionarilor i prevenirea colapsului altor societi, ideile menionate fiind concentrate spre
trei direcii fundamentale i anume:

raportri financiare corecte, n care performana, situaia financiar i riscurile s nu

fie omise;

sporirea rspunderii managerilor, veracitatea, promptitudinea i sinceritatea

declaraiilor fianciare;

investitorii, acionarii s dobndeasc deplin ncredere n independena, integritatea

i etica auditorilor financiari;

dezvoltarea unui sistem puternic de audit competent i independent.

Oamenii de afaceri declara el n continuare trebuie s raspund nu numai cerinelor pieei


sau interesului propriu, ci i exigenelor contiinei, iar auditorii s compare contabilitatea
clienilor lor cu bunele practici i nu numai cu prevederile standardelor de contabilitate.
ENRON i ceea ce a urmat cu firma de consultan i audit Arthur Andersen, precum i cu
colosul WORLDCom, au devenit n timp o problem politic. A fost investigat de un important
numr de comitete ale Congresului SUA, ale Securities Exchange Comission, echivalent n
Romania cu Comisia Naional a Valorilor Mobiliare, i chiar la Casa Alb, care au elaborat o list
impresionant de recomandri de reform.
Evenimentele de la ENRON i Andersen au inut tot anul 2002 capul de afi n mass-media.
Revistele i marile publicatii de specialitate au relatat pentru o lung perioad de timp tiri,
informaii i articole prezentand fapte, consecine i nvminte referitoare la cele dou colapsuri.
Interesul public era pe deplin motivat. Ambele companii erau extrem de importante, fiecare n
domeniul sau de activitate; ENRON era cel mai important furnizor de energie, a aptea companie c
mrime din SUA i evaluat la 70 miliarde USD, iar Arthur Andersen component a
binecunoscutului Big-Five, a primelor cinci societi de contabilitate, audit i consultan
financiar din lume, cu zeci de mii de profesioniti de nalt calificare i cifr de afaceri de multe
miliarde de dolari.
ntr-o perioad de timp foarte scurt, s-au prabuit amndoua prin ceea ce apare acum ca fiind
o montruoas fraud contabil. Faptul c frauda potrivit profesionitilor locali pare s fi fost n
cea mai mare parte n conformitate cu preveerile US GAAP, nu ajut nici profesia contabil i nici
pe auditori. Dimpotriva! Exodul clienilor lui Andersen nu s-a mai oprit.
Andersen este acuzat de a fi prelucrat registrele contabile de la ENRON, pentru a beneficia de
taxe de audit i consultan financiar imense. Andersen a beneficiat de o sum de 25 de milioane de
dolari din servicii de audit pentru Enron (ntr-un singur an), o sum att de mare nct muli se
ntreab cum a putut fi meninut independena n revizuirea situaiilor financiare ale Enron.
Mai mult, Andersen nu s-a limitat numai la a acorda servicii de audit, aceasta fiind rsplatit
cu nc 27 de milioane de dolari, pentru alte tipuri de servicii pentru Enron, fiind evident conflictul
de interese flagrant care a pus sub semnul ntrebrii nu numai numele Andersen, dar i independena
multor profesioniti auditori.
n cazul Enron, publicaia Times a relevat c Andersen a impus angajailor, printr-un memo,
s distrug toate probele de audit, cu excepia majoritii dosarelor de lucru privind compania

auditat. Patru zile mai tarziu, Enron dezvaluie o pierdere trimestrial de 618 milioane de dolari,
primul indiciu c era n dificulti financiare importante. Aciunile Enron au sczut n acel moment
de la 90 de dolari la 1 dolar pe aciune i a fost eliminat din cotaiile bursei din New York, ruinnd o
mulime de investitori, inclusiv 4000 de angajai.
Din momentul n care a devenit unanim cunoscut faptul c, pentru a fi ascunse probele de
vinovie au fost distruse documentele ENRON, i pn la mijlocul lunii martie 2002, Andersen a
pierdut mai mult de 30 de clieni i onorarii n suma de peste 100 milioane USD. Gigantul
farmaceutic Merck, liniile aeriene Delta, furnizorul de credite ipotecare Freddie Mac, grupul de
expediii prin curierat FedEx, cea mai mare banc din Washington, Riggs National Corporation,
compania de bunuri de consum Sara Lee, Brunswick Corporation, s-au numarat printre cei mai
proemineni clieni care au renunat la compania aflat n dificultate.
Dupa cum evalua analistul financiar Brian Singleton-Green, n articolul intitulat The
consequences of ENRON, prbuirea unui esemenea gigant nu putea s nu afecteze atitudinea
autoritatilor de reglementare. [Accountancy, March, 2002]
Evenimentele de la Enron - scria el au provocat n ntreaga lume un salt napoi, pentru a
reexamina reglementrile referitoare la independena auditorilor. Dispariia lui Andersen a inrautit
lucrurile. Autoritile de reglementare au devenit ngrijorate c dac The Big Five poate deveni
peste noapte The Big Four, fr c instituiile abilitate s aib un cuvnt de spus n aceast
chestiune, acestea ar putea deveni la fel e bine i The Big Three, exact n acelai fel. Autoritile
erau preocupate c acest lucru s fie evitat; n cazul n care se ajunge la concluzia c dispariia lui
Andersen poate fi atribuit lipsei de independen, dup cum s-a confirmat ulterior, acestea ar fi
dispuse s ia o pozitie dur n legatur cu dependenele i independenele auditorilor financiari, astfel
nct s poat deveni foarte sigure c nu se ntmpl vreodat ceva asemantor.
Dificultile cu care s-au confruntat societaile au consolidat aceast tendin. Dup ENRON,
un numr semnificativ de companii din SUA i cteva din Europa au decis s nu mai contracteze
activiti de consultan cu auditorii lor. Paul Volker, pn nu demult preedinte al U.S. Federal
Reserve, Banca Central a SUA, a recomandat o separare definitiv ntre activitaile de audit i cele
de consultan precum i asigurri mai ferme n legtur cu integritatea procesului de audit, ca parte
a analizei referitoare la bunele practici existente n cadrul firmei.
Aceeai personalitate, n enumerarea unor propuneri de schimbare, a cerut c serviciile de
consultan, cum sunt cele provenite din tehnologia informaiilor i comunicrii, practica juridic,

recrutarea cadrelor de conducere, planificarea i consultana fiscal s fie separate de serviciile de


audit financiar.
Au fost adoptate schimbri semnificative i n reglementarile contabile. Aa-numitele entitai
cu scop special (ESP), de exemplu, au ntocmit situaiile financiare n baza unor standarde contabile
conceptual diferite de companiile din SUA, de cele cu sediul n Marea Britanie. Potrivit
reglementarilor contabile din Statele Unite ale Americii raportrile economice i financiare ale
companiilor cu calitatea ESP prezentau activitatea acestor entitai n conturile din afara bilantului; n
Marea Britanie, ns, tranzaciile entitailor cu scop special se regsesc n elementele bilaniere, n
situaii financiare consolidate.
FASB Financial Accounting Standard Board, cel mai nalt for cu atribuii de elaborare a
standardelor de contabilitate n Marea Britanie, a votat n favoarea unor reguli stricte n elaborarea
conturilor consolidate. Dup cum se preciza n publicaia Accountancy, n cursul dezbaterilor
privind proiectul standardului de interpretare FASB Statement 94 intitulat Consolidarea
entitilor subordonate cu participare majoritar, precum i ARB 51, Raportri financiare
consolidate, FASB a adoptat hotrrea potrivit creia entitaile cu scop special trebuie consolidate
de ctre beneficiarul principal, n cazul n care entitatea respectiv nu are suficienta substan
economic. Totodat a fost stabilit conceptul dup care o entitate cu scop special este considerat
c deine suficient substan economic, n cazul n care este capabil s-i finaneze n mod
permanent operaiunile i tranzaciile pe care le contracteaz, fr a primi asisten sau sprijin
financiar de la beneficiarul principal.
n concordan cu acest concept, directorul departamentului de cercetri al FASB, domnul Tim
Lucas i-a exprimat opinia c investitorii independeni ar trebui s fie interesai de o finanare la
capitalul ESP de cel puin 10%, n comparaie cu nivelul practicat, de numai 3%. Iar compania
ENRON avea structurate 3600 de ESP-uri, care mascau pasive estimate la 40 miliarde de dolari.
Catastrofa de la ENRON a generat un climat de dezamgire fa de analitii din domeniul
investiiilor financiare. Investitorii individuali de pe teritoriul SUA, precum i cei din Marea Britanie
au dobndit imaginea unui sistem infiorator de corupt.
Potrivit aprecierilor i caracterizrilor specialitilor locali, analitii financiari sunt angajai de
marile banci de investiii financiare pentru a stimula interesul fa de aciunile companiilor care
platesc sume imense bancherilor din domeniul investiiilorENRON a platit acestor banci sute de

milioane de dolari anual, (peste 250 milioane de dolari n anul 2000), ntre altele, pentru operaiunile
din afara bilanului, care au jucat un rol att de important n prabuirea sa.
Dezastrul de la ENRON a generat unda de oc de la ANDERSEN, a crui prbuire dup
cum se cunoate i-a urmat. Lumea profesionitilor i, mpreun cu aceasta, cea a utilizatorilor
situaiilor financiare contabile sunt preocupate att de ceea ce se petrece n prezent, ct mai ales de
ceea ce va urma. n toate arile, instituiile sau asociaiile profesionale i pun ntrebri, caut
rspunsuri, dar, mai ales, doresc s trag maximum de nvminte pentru a preveni asemenea ocuri.
S-a pus sub semnul ntrebarii, n urma colapsului ENRON, puternica convingere a americanilor
c standardele SUA sunt infailibile i cele mai bune din lume. Aceasta i-ar putea face mai dornici s
accepte Standardele Internaionale de Contabilitate. Dar, dup cum s-a verificat n practica
mangerial i n cea de audit financiar, calitatea conduitei de conducere a companiei este dependent
mai mult de persoanele care execut actul managerial, dect de sistemul conform cruia acioneaz
aceste persoane.