Sunteți pe pagina 1din 4

Modelul atomic Bohr

Este primul model de natur cuantic al atomului si a fost introdus n anul 1913 de ctre
fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford i i
aplic teoria cuantelor. Desi ipotezele introduse de ctre Bohr sunt de natur cuantic, calculele
efective ale mrimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic.
Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adic ionii care au un
singur electron n cmpul de sarcin efectiv a nucleului).
I.Nivelele de energie in modelul atomic al lui Bohr
In figura 3.9 sunt reprezentate intr-o schema energetica nivelele de energie ale
electronului legat pentru modelul atomic Bohr.O diagrama care contine numai o singura axa,
ordonata pe care se figureaza liniile orizontale reprezentand valorile energiei totale a sistemului,
se numeste schema a nivelelor energetice.

Originea este aleasa in punctul E=0.Energia totala pentru nivelele legate este negativa si
reprezentata sub nivelul E=0, astfel incat nivelul cu energia de legatura cea mai mare E, sa fie cel
mai de jos.Nivelele cuantificate cu energia E2, E3E- se strang spre valoarea E- =0.
Starile cu energie pozitiva(E>0) sunt reprezentate deasupra valorii E=0.In aceasta regiune este
posibila orice valoare a energiei, energia totala nu este cuantificata, ea variaza continuu si
electronul se misca liber pe o traiectorie deschisa.
Am aratat a energia de legatura a electronului in atom este egala cu valoarea absoluta a
energiei totale intr-o stare legata.
Starea cu cea mai mare energie de legatura a electronului este starea cu n=1, care are energia
E1.In cazul atomului de hidrogen in stare fundamentala, electronul se gaseste in aceasta
stare.Celalate stari cu energiile E2,,En sunt stari excitate.

II.Absorbtia si emisia de radiatie electromagnetica de catre atom


Pentru ca electronul sa treaca din starea fundamentala E1, intr-o stare excitata Ek, trebuie sa i
se transfere (dintr-un alt sistem fizic) energia egala cu:
E = Ek E1
Aceasta energie o poate primi prin absorbtia unui foton de energie: h=E.
Dezexcitarea atomului, adica revenirea pe stare fundamentala, se face prin emisia unui foton
cu energia egala cu diferenta Ek-E1. Dezexcitarea se poate face fie direct pe starea fundamentala,
fie in trepte, prin starile intermediare, dupa cum se vede in figura 3.10.

III.Ionizarea atomului.
Electronul poate fi scos de pe starea fundamentala in afara atomului, intr-o stare libera, daca
energia transmisa lui este cel putin egala cu energia de legatura in starea in care se gaseste.Pentru
atomul de hidrogen in starea fundamentala:

Fenomenul se numeste ionizare si este ilustrat in figura 3.11.Daca ionizarea se face prin
absorbtia unui foton de energie mai mare decat energia de legatura, energia cinetica a
electronului eliberat din atom este egala cu diferenta dintre energia fotonului absorbit si energia
de legatura a electronului in starea legata.
Ecin = Efoton - Wleg
Acesta este un efect fotoelectric intern pentru atomi izolati.
IV.Verficarea modelului atomic al lui Bohr cu ajutorul datelor experimentale
Modelul lui Bohr a fost verificat prin compararea frecventelor calculate cu frecventele
liniilor spectrale emise de catre atomul de hidrogen.
Atomul de hidrogen,prin excitare,trece din starea fundamental(n=1) intr-o stare
excitata,cu numarul cuantic principal k=2,3. La dezexcitare emite o noua radiatie a carei
frecventa este data de relatia:
Hvk1=Ek-E1=(m0e4)/(8h2 02)(1/12-1/k2)
Din comparatia cu liniile spectrale obtinute experimental ,s-a vazut ca valorile
frecventelor calculate pentru n=1 corespund seriei lui Lyman.Marimea notata cu R,este constanta
lui Rydberg:
R=(m0e4)/(8ch3 02)=1,097373x107m-1
Cu ajutorul ei frecventele radiatiilor emise la tranzitia de la nivelul k pe nivelul n se scriu
sub forma:
Vkn/c=R(1/12-1/k2)
Constanta lui Rydberg a fost determinata experimental si utilizata in spectroscopie cu mult
inaintea modelului atomic al lui Bohr.Valoarea experimental concorda satisfacator cu cea
calculate prin relatia.
Spectrele de emisie ale atomului de hidrogen mai contin si alte serii spectral,de exemplu:
1)Seria Balmer care corespunde in modelul Bohr tranzitiilor pe nivelul n=2 de pe nivelele
k=3,4,5... , valorile frecventelor putand fi calculate dupa formula:
v =R(1/22-1/k2)
2)Seria Paschen care corespunde tranzitiilor pe nivelul n=3 de pe nivelele k=4,5,6...
v = R(1/32-1/k2)
Frecventele tuturor radiatiilor emise sun reproduce de calculele effectuate pe baza
modelului lui Bohr in cazul atomului de hidrogen,succesul mare al modelului fiind tocmai
gasirea prin calcul a valorilor numerice pentru aceste frecvente.

O alta verificare a modelului a fost obtinuta prin compararea energiei de ionizare a atomului de
hidrogen obtinuta prin calculul cu valoarea energiei de ionizare determinate
experimental.Valoarea calculata este:
Wleg=(-E1)=hcR=13,6eV
V.Deficiente ale modelului
Acest model nu poate explica spectrele de emisie si energia de ionizare dect pentru atomul
de hidrogen si ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta stiintific spectrele unor atomi grei. Nu a
putut explica formarea legaturilor duble. Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale intrun camp perturbator.Aceste deficiente au fost rezolvate prin aparitia modelului atomic BohrSommerfeld - modelul precuantic.