Particulariti ale romanului realist obiectiv

ION (Liviu Rebreanu)

Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune n
contiina literar prin specificul artei sale, ce dezvluie resorturile interioare
ale creaiei. Dintre romanele sale (Ion, Rscoala, Pdurea spnzurailor,
Adam i Eva), primul se individualizeaz prin prezentarea unei ntregi
umaniti rurale.
Geneza romanului
Publicat n 1920, romanul prezint spaiul ardelenesc de la nceputul
secolului al XX-lea, n mod realist i are ca punct de plecare cteva dintre
nuvelele cu care debutase scriitorul. Astfel, una dintre acestea, Volbura
dragostei, sintetizeaz tema din ce-a de-a doua parte a operei, iar nuvela
Ofilire reia tema fetei seduse i abandonate, care se va regsi n Ion, n
ipostaza cuplului Ion-Ana. De asemenea, conflictul romanesc dintre Ion i
George, pentru Florica are ca model confruntarea dintre Tnase Ursu i Toma
Lotru din nuvela Rfuiala.
Concepia despre roman
Liviu Rebreanu consider c n literatura realist, prezentarea veridic i
obirctiv a oamenilor i evenimentelor este singuar viabil. El nsui
menioneaz, n eseul Cred: pentru mine arta nseamn creaie de oameni
i de via.
Aceast perspectiv realist presupune o nelegere a literaturii ca mimesis,
n care autorul i propune s reflecte lumea ca ntr-o oglind, n toat
complexitatea ei, crend n acelai timp iluzia unei lumi adevrate, care
respect principiul cauzalitii i al coerenei. Criticul Nicolae Manolescu
ncadreaz opera n categoria romanului doric, considernd c iluzia vieii
este aici mult mai important dect iluzia artei. Obiectivitatea este o condiie
a acestui tip de roman, prin naraiunea la persoana a treia, realizat de ctre
un narator omniscient i impersonal.
Trsturile romanului realist
Textul reprezint un roman, deoarece este o specie a genului epic n proz,
cu o aciune care se desfoar pe mai multe planuri, cu conflicte multiple i
un numr mare de personaje.
Romanul este realist n primul rnd prin tema pmntului care este, de fapt,
miza conflictului, pentru c el determin n lumea satului poziia social i
autoritatea moral a indivizilor. Acestei teme i se adaug cea a iubirii, pentru
c destinul personajului principal este definit de aceste dou mari
coordonate. De fapt, nu pmntul se afl n centrul romanului, ci dorina lui
Ion de a-l avea. De aceea, putem considera c i tema destinului este
definitorie pentru roman.
Titlul este sugestiv din aceast perspectiv, reprezentnd numele
personajului principal, care devine astfel, personaj eponim.
n ceea ce privete structura, romanul este alctuit din dou mari pri
complementare, avand n centru pmntul, respectiv iubirea: Glasul
pmntului i Glasul iubirii, crora li se subordoneaz cele treisprezece
capitole cu titluri sugestive: nceputul, Blestemul, Sfritul.

O alt trstur realist este prezentarea veridic a oamenilor i

evenimentelor, care se face nc din incipit. n descrierea drumului care intr
n satul Pripas, naratorul estompeaz distincia dintre realitate i ficiune i
surprinde cadrul unei lumi n care naraiunea pare a continua viaa nsi.
Detaliile toponimice dau veridicitate prezentrii i l familiarizeaz pe lector
cu aspectele etnografice i sociale ale lumii prezentate. n acelai timp,
descrierea ilustreaz condiia social a unor personaje i anticipeaz rolul
acestora n desfurarea narativ.
Finalul reprezint descrierea aceluiai drum, dup ncheierea evenimentelor,
drum care se pierde, de aceast dat, n oseaua mare, nscriind destinul
individual al personajelor n marele destin universal. Simetria incipitului cu
finalul corespunde concepiei lui Rebreanu despre roman, neles ca un corp
sferiod.
n planul coninutului, romanul respect principiul realist care
solicit prezentarea vieii n multitudinea ipostazelor sale. n ceea ce privete
planurile narative, Rebreanu folosete tehnica planurilor paralele, prin care
prezint simultan viaa rnimii (Ion, Ana, Vasile Baciu, George, Florica) i
viaa intelectualitii (preotul Belciug i familia Herdelea). Se poate vorbi
aadar chiar despre un roman n roman, pentru c se urmrete n paralel
destinul a dou familii aparinnd unor grupuri sociale diferite.
Conflictul este generat, ca n orice roman realist de dorina de parvenire a
unui personaj, de lupta pentru o poziie social sau de confuziile generate de
iubire. Conflictul central al romanului este lupta pentru pmnt care
determin n lumea satului poziia social a indivizilor i autoritatea lor
moral. Ion este implicat ntr-un dublu conflict exterior: cu Vasile Baciu,
pentru obinerea pmntului i cu George Bulbuc, pentru Ana i apoi pentru
Florica. n confruntarea cu Vasile Baciu, el folosete antajul moral,
ameninnd c dac nu i se vor satisface condiiile, Ana va fi expus lumii ca
una care a pctuit nainte de nunt, rmnnd nsrcinat. Cu George,
conflictul are ca miz iubirea. Momentul n care se intensific conflictele este
nunat lui Ion cu Ana, cnd fata realizeaz c ea nu reprezint pentru soul ei
dect sursa averii.
Pe planul intelectualitii se manifest conflictul naional, ntre mica
intelectualitate, care dorete autonomia romneasc i stpnirea austroungar.
Totui, definitoriu pentru personajul principal este conflictul interior, ntre
glasul pmntului i glasul iubirii, care l conduce pe acesta ntr-o situaie
limit. De fapt, destinul lui Ion nu este marcat de confruntrile cu semenii
si, pe care i i domin, de altfel, ci de relaia cu pmntul care devine
pentru el, o obsesie.
Un alt element specific romanului realist este prezentarea aspectelor
monografice ale satului romnesc tradiional: obiceiuri legate de marile
evenimente ale existenei umane ( botezul, nunta, nmormntarea),
srbtorile cretine (Crciunul), hora, jocul popular. Rebreanu acord horei
un rol esenial pentru c ea coaguleaz viaa satului, fiind nu numai loc de
ntlnire i de petrecere, dar i de confruntri. Se fixeaz n acelai timp i

timpul i spaiul (duminica, n curtea Todosiei, vduva lui Maxim Oprea)

Personajele sunt construite, de asemenea, n spirit realist, susinnd firul epic
al romanului. Personajul principal este tipic realist, exponenial pentru o
anumit categorie social, iar structura sa psihologic este pus sub semnul
unor trsturi dominante: tipul ranului, caracterizat printr-o inteligen
dur, egoism i cruzime, dar mai ales printr-o voin imens. Conform
delimitrii teoreticianului E. Forster, el este un personaj rotund, avnd
capacitatea de a surprinde citittorul n mod convingtor prin reaciile i
gesturile lui. El se opune personajelor plate, construite n jurul unei singure
idei sau caliti, precum Ana, Florica.
Ion este un personaj eponim (numele su d numele romanului), realizat prin
tehnica basoreliefului. El domin ntreaga lume care graviteaz n jurul su
(Ana, Vasile Baciu, Florica, George), i care contribuie la evidenierea
trsturilor lui, a caracterului complex, cu nsuiri contradictorii: viclenie i
ingenuitate, brutalitate i delicatee.
Iniial el este caracterizat n mod direct de ctre narator, beneficiind de un
portret marcat de caliti: iute i harnic ca m-sa; munca i era drag
orict ar fi fost de aspr. Elementul fundamental al conflictului, pmntul, i
subordoneaz toate trsturile: Pmntul i era drag ca ochii din cap, iar
lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce justific dorina ptima de a
avea: Toat isteimea lui nu pltete o ceap degerat, dac n-are i el
pmnt mult, mult...
Celelalte personaje ale romanului i evideniaz caracterul, cu lumini i
umbre, n funcie de conflictele n care sunt implicai cu toii. Astfel,
nvaatorul Herdelea l aprecia ca unul dintre cei mai iubii elevi, iar
doamna Herdelea l consider un biat cumsecade, muncitor, harnic,
sritor, iste. Optica lor se va schimba ns pe parcursul aciunii, cnd Ion va
trece n conflictul dintre invator i preotul satului, de partea celui din urm.
Autocaracterizarea evideniaz frmntrile sufleteti, prin monologul
interior: M moleesc ca o bab nroad!. Definitoriu pentru personajul
principal este conflictul interior ntre glasul pmntului i glasul iubirii: dei o
iubete pe Florica, fata frumoas dar srac, dorina de posesie a pmntului
l determin s o aleag pe Ana, cea uric, dar bogat.
Cele mai multe trsturi reies ns din caracterizarea indirect, din faptele i
atitudinea personajului, din relaiile cu celelalte personaje. Astfel, Ion este
impulsiv, chiar violent, ceea ce atrage respectul, teama celorlali flci ai
satului i a lutarilor care cnt la comanda lui i l nsoesc la crcium dup
hor, dei George este cel care i pltete.
Viclenia sa este evident n relaia cu Ana, pe care o seduce, i speculeaz
sentimentele, cucerind-o i lsnd-o s cread c, de fapt, ea l-a cucerit.
Inteligena dur, egoismul, cruzimea i subordoneaz toate aciunile: btaia
cu George, comportamentul agresiv fa de Ana. El reprezint, aa cum
spunea criticul Eugen Lovinescu, expresia instinctului de stpnire a
pmntului, avnd ca trsturi definitorii inteligena ascuit, viclenia
procedural i voina imens
Este naiv, in relaia cu Vasile Baciu, creznd c nunta i va aduce i

pmntul, fr a ncheia o nelegere legal. De fapt, destinul personajului

principal nu este marcat de conflictele exterioare, ct mai ales de conflictul
interior, generat de relaia sa cu pmntul. Personajul are o dorin obsesiv
de a stpni acest pamnt, iar elocvent n acest sens este scena srutrii
lutului: l cuprinse o poft slbatec s mbraieze huma, s-o crmpoeasc
n srutri! Acest gest depete limitele unei reacii obinuite, sugernd
patima exagerat pentru pmnt, precum i legtura indestructibil cu
acesta. Personajul triete o tripl voluptate: a simurilor, a puterii, a
trupului, iar acest moment alegoric exprim reducerea lui la esen. Din
aceast perspectiv, deznodmntul este previzibil: Ion va muri ucis cu
ajutorul unei unelte a pmntului, sapa, iar George care-l lovete nu este
dect un instrument al destinului.
Romanul realist mai presupune un tip anume de personaj, purttor de cuvnt
al naratorului, ceea ce-i confer acestuia un grad mai mare de obiectivitate:
personajul alter-ego. Acesta este Titu Herdelea, care va aprea i n alte
romane (Rscoala, Gorila). n Ion, el face legtura dntre cele dou
planuri i i detemin pe membri celor dou familii s comunice. Este un
personaj tipologic, reprezentnd intelectualul dilematic, care caut
rspunsuri la marile probleme ale existenei personale i sociale.
Tehnica narativ este tipic realist. n primul rnd, opera respect principiul
cauzalitii i al coerenei, romanul avnd o desfurare logic i cronologic.
Totui, naratorul adaug procedeul anticiprii, prin care se prefigureaz
evoluia unui personaj prin replici, gesturi, situaii care anun evenimentele
ulterioare. n Ion, cel ami important element cu valoare de anticipare este
apariia Zavistei, n momentele cheie ale romanului.
Perspectica narativ este auctorial, fcut din punctul de vedere al unui
narator detaat, obiectiv, care nu intervine n desfurarea aciunii prin
comentarii sau explicaii, un narator omniscient i omniprezent, care
relateaz la persoana a treia, prin focalizare 0, dnd cititorului impresia c
stpnete naraiunea.
Acest narator nfieaz realitatea ca pe un proces logic,
prin nlnuire(respectarea etapelor aciunii) i prin alternan (trecerea de la
un plan narativ la altul)
Prin urmare, Liviu Rebreanu construiete un roman realist, obiectiv, care
rmne un model pentru proza de acest tip din literatura noastr.

Hortensia PAPADAT BENGESCU Concert Din Muzica de Bach

Concert din muzica de Bach este un roman realist fiindca are ca tema
societatea burgheza romaneasca de la inceputul veacului al XX-lea.

Ideea este ca o lume parazitara, de arivisti fara principii morale este sortita
prabusirii si descompunerii.

Compozitia romanului are doua lire narative: Elena Draganescu si Lica

Trubadurul, care prin dezvoltari succesive dau secventele "felii de viata"
semnificative. Romanul fiice parte din ciclul Halippa alcatuit din cinci romane:
Fecioarele, despici ile, ( onceri din muzica de Bach. Drumul ascuns. Radacini,
Straina si urmareste destinul familiei Halippa. Este o incercare de a realiza un
"bilduns roman", adica un roman fresca sociala, asa cum este Forsytc Saga al
lui Galsworthy.
Elena Draganescu este fiica mosierului Halippa cu frumoasa Lenora. Ea face
o mezalianta casatorindu-se cu un industrias Draganescu, ceea Ce ii
afecteaza pretentiile de puritate aristocratica. Pentru a-si reface acest
prestigiu social. organizeaza in saloanele ei un concert din muzica de Bach
cu ajutorul lui Marcian,, pianist celebru si cu o orchestra de intelectuali, din
care face parte si doctorul Rim. Muzica iui Bach este elevata, spirituala, plina
de subtilitati, de evlavie, cultiva sentimentul religios, credinta, este rafinata
si presupune o inaltare spirituala, adica o traire pe conceptul de catharsis.
Distanta intre aceasta afisata tendinta spre puritate si conceptul de mimesis,
pe care traiesc in realitate, marcheaza distanta dintre adevar si simulare
disimulare, intre ceea ce sunt si ceea ce vor sa pai a eroii din roman.

Elena Draganescu vrea sa fie un modei, un prototip al unei lumi elevate,

elegante dar este de fapt o snoaba, autoritara, rigida, orgolioasa, nu are
elevatia, evlavia, care o afiseaza prin organizarea acestui concert, nu are
principii morale si devine foai te usor amanta lui Marcian. Pentru a-si
ascunde aceasta relatie extraconjugala foloseste ca pretext ingrijirea
baiatului firav, intr-un sanatoriu din Elvetia. in tara, Draganescu, sotul ei,
duce o viata agitata, cu investitii industriale si moare de un alac de cord in
clinica doctorului Valter. Venita la inmormantare, Elena Draganescu are
acelasi comportament rigid considerat de doctorul Valter c a fiind de bun
gust.

Romanul Drumul ascuns, care este un fel de volum al doilea al romanului

Concert din muzica de Bach, trateaza acest drum ascuns al arivismului
social. Lumea, pe care ne-o prezinta Hortensia Papadat Bengescu, este o
Iunie de arivisti. Doctorul Valter este casatoriT) cu Lenora, mama Elenei
Draganescu dar si a ambitioasei Coca Aimee. l.a moartea Lenotei arivista
Coca Aimeetse gaseste in fata alternativei de a pleca din palatul-ciinica al
doctorului Valter sau de a se casatori cu el. Optiunea ei este fara echivoc a
unei ariviste, fiindca se casatoreste cu tatal vitreg incalcand toate normele

morale, religioase, civile, de bun simt, Orice urma de comportament uman.

Este expresia conceptului de carpe diem, pe care-l adopta, ca fiind conceptul
fundamental de viata a! lumii de arivisti descrisa de Hortensia Papadat
Bengescu.

Romanul Concert din muzica de Bach este realist, fiindca are un accentuai
spirit critic. Daca ochiul cu care o priveste pe Elena Draganescu, este mai
conciliant, privirea autoarei este necrutatoare cu Coca Aimee dar mai ales cu
l.ica Trubadurul.

Lica Trubadurul este un var sarac al Elenei Draganescu si are la incepui un

post modest de plutonier-furier de companie de cavalerie, functie clin care
mai ciupeste cate ceva ca Ghita Pristanda al lui Caragiale.

Drumul ascuns al parvenirii lui Lica va incepe mai tarziu. El are un episod
erotic cu Lina, o vara a sa studenta la medicina, cu ca re face un copil, pe
Saia. Lina se va casatori cu doctorul Rim iar de fata se va ocupa Lica. Saia
este introdusa ca infirmiera in casa doctorului Rim, ca sa-l ingrijeasa fiindca
este bolnav. Saia afla din niste scrisori, pe care le gaseste in casa doctorului
Rim, ca este fiica Linei.

Lica Trubadurul, scapat de grija cresterii si ingrijirii fetei, se va octipa de

Ada ,Razu, sotia printului Maxentiu. pe care o invata sa calareasca, pana
cand este angajat ca maestru de echitatie. cu toata opozitia printului bolnav
de tuberculoza. Pentru a scapa de printul Maxentiu, Ada il expediaza la un
sanatoriu in Elvetia, unde moare. Saia traieste un impas, cedeaza la
insistentele doctorului Rim si apoi se sinucide. La inrnormantarea Saiei vin
toate rudele, inclusiv Elena Draganescu, ca semn ca toti stiau aceste jalnice
caderi.

Ramas fara obligatii. Lica se casatoreste eu Ada Razu si avand avere, pozitie
sociala, impertinenta, devine deputat, scopul oricarui arivist.
Drumul ascuns al Adei Razu este al unei ariviste, care cauta prin casatoria cu
printul Maxentiu sa patrunda in inalta societate. Paradoxul este ca societatea
n-o accepta ca printesa dar ironia este ca Lica Trubadurul obtine de la Elena

Draganescu o invitatie la concertul din muzica de Bach, ceea ce constituia, in

atmosfera de snobism a clasei dominante, o recunoastere a apartenentei ei
la lumea aristrocratiei. Drumul ascuns al arivistei Coca Aimee esle de a-i lua
locul mamei, sale Lenora in palatul-ciinica al doctorului Valter.

Drumul ascuns al doctorului Valter este al unui arivist, care obtine de la

vaduva Efraim un palat ca rasplata pentru serviciile sale medicale, dar mai
ales erotice. In acest palat el va deschide o clinica de lux pentru clasa
dominanta, a aristrocratiei. De aceea pentru a face o reclama subtila, el ii da
voie fiicei vitrege Coca Aimee, intoarsa de la pension, sa dea o scrie de
serate.

Critica institutiilor si moravurilor societatii aristocrate dar si burgheze,

realizata de Hortensia Papadat Bengescu vadeste influenta realista a "Vietii
Romanesti" si a lui G. lbraileanu iar prin analiza psihologica se simte
influenta modernista a grupului de la "Sburatorul", condus de Eugen
Lovinescu.

Concert din muzica de Bach este construit pe doua motive intr-o tehnica de
contrapunct ca intr-un concert. Cele doua teme sunt viata - iubirea -armonia morala lumina si motivul tragic- moartea - caderea, intunecat, in
care sufletele se chinuiesc intr-un infern social sub locul patimilor, ispitelor,
instinctelor. Eroii par a juca parabola orbilor, asa cum o va face explicit
Augustin Buzura in Refugii. Aceasta orbire este data de avaritie, patima
rascolitoare, pe care o traiesc in adanc toti arivistii. Avaritia se refera nu
numai la bani ci si la un loc in societatea inalta, in Parlament.

Motivatia comportamentului eroilor Hortensiei Papadat Bengescu este

"enleresul" ca si la eroii lui Ion Luca Caragiale. Toti eroii,sunt marcati de acest
factor fie ca este Elena Draganescu, cand face mezalianta casatoriei, fie ca
este vorba de Lenora, cand se recasatoreste cu doctorul Valter, fie ca este
doctorul Valter in raporturile cu vaduva Efraim, fie ca este vorba de Ada Razu
in raportul cu printul Maxentiu, fie ca este vorba de Lica Trubadurul in
raportul cu Ada Razu, fie ca este vorba de Coca Aimee in raporturile ei cu
doctorul Valter. Toti au o singura , corclonala, care poarta fie numele "bani",
fie "enteresul", fie conceptul de carpe diem. intr-o societate dominata de

bani, omul si sufletul devin o marfa, cars are,un pret. De aici motivul satanic,
intunecat al mortii spirituale determinata de bani. de avaritie, cauza tuturor
relelor.

Tema luminoasa a evlaviei, pe care o cuprinde muzica lui Bach, este o

aspiratie spre armonie, evlavie, viata spirituala, spre virtutile morale, spre
mantuire. Tema este duioasa, nostalgica, lipsita de acuratete si profunzime,
ca o chemare, ca o certare, ca o constatare, incercand sa determine pe eroi
sa paraseasca drumul gresit, "drumul ascuns" al desfranarii, zgarceniei,
lacomiei , maniei, invidiei, mandriei, urii, care ard si usuca sufletele, le
distrug iar purtatorii lor raman niste manechine, ca eroii lui Caragiale.

Eroii mimeaza un comportament moral, vin la un concert din muzica de Bach

dar nu sunt capabili sa-si schimbe viata, fiindca nu au credinta, nu au
Dumnezeu si de aceea nu au principii morale Morala nu e un scop in sine, o
suita de concepte si principii abstracte, ci o realitate vie traita zi, cu zi de cel
ce are Dumnezeu, adica constiinta crestina.

Spiritul malefic ii domina, ii zdrobeste, ii poarta ca pe niste marionete intr-un

joc de-a viata si de-a moartea, eare este tragic dar si grotesc, ca in piesele
lui IonLuca Caragiale, Eugen lonescu, Friederich Diirrenmatt si-i cer cititorului
sa mediteze la sensul vietii.