Sunteți pe pagina 1din 4

GASTROENTEROLOGIE

Hemoragii digestive
Hemoragiile digestive grupeaza mai multe boli care tin de partea superioara a tubului digestiv boli care au
in comun faptul ca se manifesta prin eliminarea de sange proaspat pe gura (hematemeza) sau de sange digerat
prin scaun (melena) sau de partea inferioara a tubului digestiv, atunci cand sangele eliminat prin scaun are
aspect de sange proaspat.
Dincolo de gravitatea lor, bolile din acest grup produc o panica deosebita bolnavului (care are scaun cu sange!),
iar pentru ca sursa de sangerare nu este vizibila, situatia necunoscuta accentueaza panica.
Cauzele hemoragiilor digestive
Desi cauzele lor sunt multiple,exista un grup de boli specifice hemoragiilor digestive superioare sau inferioare.
In cazul hemoragiilor digestive superioare, peste 95% dintre aceste hemoragii sunt cauzate de 4 boli mai
frecvente: boala ulceroasa, cancerul gastric, gastrita produsa prin actiunea iritanta a unor medicamente sau alte
substante chimice inghitite si ciroza hepatica avansata.
In cazul hemoragiilor digestive inferioare, cu sange proaspat, cauza cea mai frecventa, din fericire, este o
afectiune relativ banala: hemoroizii, dar intotdeauna trebuie exclus un cancer colo-rectal. Cancerul care incepe
in colon se numeste cancer de colon, iar cancerul care incepe in rect se numeste cancer de rect.
Prin urmare, hemoragia digestiva nu reprezinta o boala in sine, ci este o complicatie a unei boli care exista de
mai mult timp si care, prin evolutia ei, a erodat peretele tubului digestiv, cuprinzand in aceasta eroziune un vas
de sange, mai mare sau mai mic, fapt ce a produs hemoragia. Exista insa si hemoragii difuze, a caror sursa nu
poate fi clar evidentiata.
Semnele hemoragiei digestive
Dincolo de manifestarea vizibila a hemoragiei exteriorizate sub o forma sau alta scaun cu sange proaspat sau
digerat, asa cum am descris mai sus, exista o serie de semne indirecte care ne atrag atentia asupra faptului ca
bolnavul sangereaza, semne a caror amploare depinde de gravitatea hemoragiei, de cauza hemoragiei si de
durata sangerarii. Se subintelege ca o hemoragie mai mare va da semne mai evidente.
Bolnavul cu hemoragie mica apare in cabinetul medical mai mult din cauza spaimei pe care i-a produs-o
hemoragia decat din cauza accidentului hemoragic. In rest, starea generala este buna, tensiunea arteriala are
valori obisnuite, bolnavul putand compensa pierderea prin resursele proprii.
Bolnavul cu hemoragie mare nu poate veni singur la medic. Deasemenea, nu poate sta singur in picioare
pentru ca ameteste, mai ales la trecerea din pozitia orizontala in cea verticala. El este palid, pielea poate fi
acoperita de transpiratii reci, ii este sete, are vajaituri in urechi, tulburari de vedere, pulsul este slab, tahicardic,
iar tensiunea arteriala este scazuta. Un bolnav care avea o tensiune arteriala normala inainte (120-140 / 7090mmHg) sau chiar era hipertensiv, daca in urma unei asemenea hemoragii ajunge la o tensiune maxima de
100mm Hg, aceasta scadere tensionala este un semn de hemoragie grava. Asemenea semne apar cand bolnavul
pierde intr-un timp relativ scurt cel putin un litru de sange, fapt care se evidentiaza usor prin cateva determinari
elementare de laborator efectuate din sange (hematocrit, hemoglobina).

Simptomele descrise sunt mult mai diminuate in situatiile in care pierderea de sange s-a produs treptat,
intr-un interval lung de timp (saptamani sau chiar luni), perioada in care organismul a avut timpul necesar unei
adaptari macar partiale la starea de anemie instalata. Exceptie fac bolnavii cu boli cardiovasculare grave, care
suporta mult mai greu anemia.
S-a constatat ca cele mai multe hemoragii digestive apar in lunile de primavara si toamna (in evidenta legatura
cu sezoanele de exacerbare a bolii ulceroase), precum si la persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 70 de ani.
O atentie deosebita trebuie acordata hemoragiilor digestive aparute dupa ingestia unor medicamente.
Acestea, spre deosebire de cele produse de alte cauze descrise mai sus, nu sunt consecinta unei boli digestive
anterioare netratate, agravate, ci doar rezultatul unei rezistente mai diminuate a mucoasei gastrice sau al unui
tratament medicamentos incorect administrat ori prea agresiv.
Se considera ca fiind hemoragie gastrica medicamentoasa orice hemoragie precedata timp de o saptamana de
consumul unuia sau a mai multor medicamente care au reputatia de iritante gastrice. Din aceasta categorief ac
parte multe medicamente pe care le luam frecvent, cu destula usurinta: aspirina, antireumaticele (diclofenacul,
indometacinul, ibuprofenul, piroxicamul etc.), anticoagulantele (trombostopul) si antiagregantele plachetare
(dipiridamolul, ticlidul etc.) pe care le iau cei mai multi dintre bolnavii cu boli cardiovasculare, medicamentele
care contin corticosteroizi (prednison, dexametazon, solumedrol), medicamentele antituberculoase. Un bolnav
ulceros care este in acelasi timp si reumatic si ia medicamente din categoria celor descrise mai sus are un risc
major de hemoragie digestiva superioara.
In ce priveste cancerul gastric, acesta se poate dezvolta in stomac o perioada destul de indelungata si poate
creste foarte mult inainte sa cauzeze simptome.
In fazele timpurii ale cancerului de stomac, pacientul poate avea: indigestie, disconfort gastric, senzatii de
balonare dupa masa, usoara greata, lipsa apetitului sau arsuri retrosternale. In fazele mai avansate de cancer,
pacientul poate avea: sange in scaun, stari de voma, pierdere in greutate si dureri de stomac.
Pentru a pune un diagnostic cert, fie ca este cazul unui ulcer, al unei gastrite sau al unui cancer gastric,
metoda de electie este endoscopia digestiva, respectiv gastroscopia. Daca se observa tesuturi care nu sunt
normale, se va extirpa o bucatica pentru a o putea examina la microscop si pentru a depista eventualele celule
canceroase. Biopsia este de obicei facuta in timpul gastroscopiei.
In cazul hemoroizilor, diagnosticul este relativ usor de pus printr-o examinare locala, de regula asociata unui
examen digital (tuseu rectal) al regiunii anorectale.
Din nefericire insa, cancerul de colon poate exista o buna perioada fara sa aiba simptome. De aceea, este foarte
important sa faceti controale regulate, pentru a detecta problemele de timpuriu. Totusi nu toate tipurile de cancer
colorectal sunt fara simptome. Un simptom timpuriu ar putea fi sangerarea. Adesea, tumorile sangereaza usor,
doar in cantitati mici si invizibile cu ochiul liber, sange care se poate detecta doar in cazul unei analize speciale
a scaunului.
Cand tumora este mai mare, pot aparea si alte simptome, cum ar fi:
- Constipatia, diareea sau alternanta acestora, care pot fi un semn de cancer colorectal.
- Sange pe suprafata sau in interiorul fecalelor. Este un semn important, dar nu decisiv pentru diagnostic
pentru ca numeroase alte probleme medicale de la acest nivel (de exemplu: hemoroizii, ulceratiile, colita
ulceroasa, boala Crohn etc.) pot cauza sangerare in tractul digestiv. Fierul si unele alimente, cum ar fi sfecla, pot

da scaunului un aspect rosu sau negru, indicand gresit sange in scaun. De aceea, medicul trebuie sa faca niste
analize si sa diferentieze exact cauza.
- Anemia inexplicabila anemia este o lipsa de globule rosii din sange, celule care transporta oxigen in tot
corpul. Daca esti anemic, te vei simti obosit tot timpul, iar odihna nu te va face sa te simti mai bine.
- Dureri stomacale neobisnuite.
- Pierdere in greutate inexplicabila intr-un interval de timp destul de scurt.
- Stare de oboseala permanenta (cauzata nu numai de anemie, ci si de boala canceroasa).
- Stari de voma.
Daca observati oricare dintre aceste simptome este important sa facetiun control la medic pentru a stabili care
este cauza.
Conform recomandarilor dupa varsta de 50 de ani, atat femeile, cat si barbatii ar trebui sa faca anual un test de
identificare a sangerarilor oculte (care nu se vad cu ochiul liber) din scaun, iar rectosigmoidoscopia sa se faca o
data la 3-5 ani dupa 50 de ani. Dintre toate aceste metode, colonoscopia este cea mai sigura, pentru ca da o
imagine globala a intregului intestin gros si ofera posibilitatea tratarii pe aceasta cale a unor eventuali polipi
gasiti la aces tnivel
TRATAMENT
Primul lucru care trebuie facut intr-o hemoragie digestiva este identificarea cauzei acesteia. Prin urmare este
necesara prezentarea de urgenta la medic. La locuinta, in timpul transportului si la spital, bolnavul va sta fara
perna. Hemoragia nu se trateaza la domiciliu! Orice hemoragie digestiva superioara trebuie spitalizata!
Ulcerul se va trata medicamentos si cu regim, urmarind astfel reducerea aciditatii gastrice (aciditatea crescuta
favorizeaza procesul de eroziune a peretelui gastric) si un eventual tratament cu antibiotice daca se
demonstreaza existenta si a unei componente bacteriene (Helicobacter pilory) in producerea acestuia. Existenta
unei tumori gastrice impunei nterventia chirurgicala de urgenta, care sa indeparteze tumora impreuna cu zona de
sangerare. De regula, daca sangerarea nu se opreste cu tratament medicamentos, ea trebuie oprita prin tratament
chirurgical.
Sangerarea din varice esofagiene rupte, aparute ca o consecinta a evolutiei unei ciroze, are prognosticul cel
mai nefast si este un semn de gravitate a acesteia pentru ca, desi hemoragia se poate opri temporar, ea va
reaparea in scurt timp, cand va fi si mai grava pentru ca boala in sine ciroza hepatica nu este vindecabila.
Hemoragia aparuta dupa administrarea de medicamente are prognosticul cel mai bun. Intr-o asemenea
situatie, dupa oprirea administrarii medicamentului respectiv, post, ingestie de lichide reci, tratament de
reducere a secretiei gastrice, hemoragia se opreste de cele mai multe ori spontan.
Hemoragiile grave, brusc aparute, care pun in pericol viata prin cantitatea mare de sange pierduta in scurt
timp, necesita si administrarea de sange si alte solutii perfuzabile. Dupa oprirea hemoragiei, se incepe
realimentarea progresiv, intai cu lichide reci si apoi, treptat, cu paste fainoase. Anemia cronica se poate corecta
administrand preparate pe baza de fier.

Atentie la persoanele cu risc!


Exista persoane care au un risc crescut de cancer colo-rectal. Acestea sunt indeosebi persoanele care au unul sau
mai multi polipi in colon sau in rect. La acestia, examinarile periodice trebuie facute dupa o alta schema:
- Colonoscopia (examinarea totala a colonului) la 3 ani dupa indepartarea polipului; daca este totul normal,
repetati la fiecare 5ani.
- Monitorizarea celor care au avut in familie (rude de gradul 1:parinti, copii) cazuri de cancer colo-rectal sau
polipi trebuie facuta de timpuriu. Monitorizarea trebuie sa inceapa la 40 de ani sau cu 10 ani mai devreme decat
cea mai tanara persoana diagnosticata cu cancer sau cu polipi din familie. De exemplu, daca ai un frate care a
fost diagnosticat la varsta de 42 de ani, ar trebui sa incepi monitorizarea la 32 de ani. in vederea monitorizarii,
este recomandata colonoscopia la fiecare 5 ani.
- Cei care au in familie rude care au avut sau au polipi adenomatosi: incepeti controlul endoscopic din
timpul pubertatii si faceti endoscopia o data la 1-2 ani.
- Cei care au in familie cazuri de cancer de colon, dar fara polipi:trebuie facuta prima colonoscopie la 21 de
ani, ulterior la fiecare 2 ani pana la varsta de 40 de ani si apoi in fiecare an.
- Cei cu boli inflamatorii cronice intestinale colonoscopie cu biopsie la 8 ani dupa diagnosticul bolii
inflamatorii, repetata la 1-2 ani