G

glllll'rl'z, grai ret. (gr. ret. central, subgr. lad.

dol.). N Italiei
(Val Gadera). 2 varietati:
badiot ~i msrebban.
Lat. 0, in silaba deschisa, Hf'O
a evoluat la ( (ca in fr. ~i eng. s.): nouus>no,
iar inainte de k devine y (locus>liik);
palatalizarea lat. a accentuat,
la fel ca in eng. s. ~i fr.,
dar numai in cuvinte oxitone (ca in liv.); palatalizarea
lat. u>y, ca in amp.
(crudus>kru)
,.
lat. -1-. -11->-1'(gallina>iarina,
illa>era);
hi,
gl>tl, dl ca in gard.; pastrarea
gr. lat. bl-, fl-,
pl- ca in gard., liv., nonez; influenta germ. mai
puternica,
la fel ca
in gard. Text din sec. 16.

M.S.
gal, argou it. profesional
al pastorilor
din
provo Bergamo (Halia, reg. Lombardia),
numarind cca 1 100 cuvinte. Atestari de la jumatatea
sec. 19. Adoptat
~i de pastorii din zonele Valcamonica
(vezi gaul, Trento
~i Verona. Multe
afinitati
cu argoul caldararilor
(tarom). Astazi
pe cale de disparitie.
O.S.C.
lIal "amnno, vezi gait.
golician (galego, gallego), idiom considerat de
unii l. aparte, d. "cultural"
de altii, codialect
pg. (J. Leite de Vasconcelos) sau varietate
a
ansamblulul
dial. galic. - pg., opus celorlalte ansambluri dial. iberorom.:
sp. ~i catalan(o-valendan)
(E. Coseriu). NV Spaniei
(Galicia ~i Asturias, zona occidentala).
Granita lingvistica dintre g. ~i d. ast. - leon. este aproximativ delimitata de riurile Navia (pentru Asturias), Cua ~i
Sil, iar spre S, insa~i granita administrativa
dintre Leon ~i Orense (pentru Leon); in Zamora,
limita ar fj Padornelo. 9i mai greu este de fixat
granita
intre g. ~i pg.: fenomene din g. se intilnesc ~i in d. pg. sept. (interamnense ~i transmontan),
iar graiurile lJ. din
Orense ~i Pontevedra prezinta trasiituri ale pg. Peste 3 mil. vorb.,
marea majoritate
bilingvi. Cea mai conservatoare
varietate
iberorom. Afinitati intre g. ~i pg. datorita faptului ca cele 2 idiomuri constitulau in
perioada
arhaica
0 singura
unitate
lingvistica,
galic.-pg.
Istoria separarii
lJ. de pg. incepe in
1093, cind Alfonso VI, regele Castiliei ~i al Leonului,
creeaza in cadrul Galiciei 0 condado portucalense
(terit. cuprins intre l\finho ~i l\fondego), pe care
in 1095 il daru;e~te gincrElui sau Henri de Bomgogne; celuilalt ginere, H a}mond de Bourgogne,
ii re\'iJ,e reg. ~jtl.:<1t6 10 ?, de ~fiDho. 0 cC-lldaGo

portucalense
devine independent
in 1128 ~i re;.:at
in 1130. 0 data eu Reconquista, regatul pg. ];,cepe sa se extindii spre S, iar Curtea i~i mEte,
re~edinta de la Guimaraes la Braga, apoi la Coimbra, Santarem ~i, in sec. 13, la Lisabona. Minho
devine ins a mult mai tirziu frontier a lingvistidi,
dar niciodata autentica, avind in vedere graiurile
de tranzitie intre domeniul pg. ~i cel g., VOlbite
in N Portugaliei ~i S Galiciei. Unitatea lingvisticCl
galic.-pg. incepe sa se destrame in a doua jumatate a sec. IS. Timp de un sec. (1350-1450),
galic.-pg. a fost 1. cu cea mai bogata literaturil
lirica medievala
din Pen. Iberica. La sfir'iitlll
sec. 15, g. decade, iar in sec. 16-18
capMa un
caracter
predominant
familiar;
folosit sporad;c
la redactarea
unor documente
de insernniltate
locala. In a doua jurnatate
a sec. 18 se inregistreaza
un reviriment
care, in sec. 19, culmineaza cu aparitia
unei pleiade de scriitori (eel
mai de seama. Rosalia de Castro). Alti au tori
naseuti pe meleagurile
Galiciei s-au afirmat ea
scriitori de 1. sp. (Emilia Pardo Bazan, Ranooll
del Valle-Inel{m,
Camilo Jose
CeIa, Gonzalo
Torrente
Ballester). unii dintre ei seriind ~i in
g. Din 1969 este 1. liturgica. Academia de I. I,'
(infiintatii in 1906 in ora~ul La Coruna) , Instltuto da Lingua
Galega (1971) ~i Universitatea
din Santiago de Compostela incurajeaza
studiul
g. populare ~i liter are ~i se intereseaza de unitatea
Iingvistica
a aeesteia;
au fost elaborntC'
lucrari cu caracter norrnativ,
dietionare;
astal.l
exista in g. ziare ~i reviste, emisiuni radio ~i programe TV. G. se distinge
de pg. literara
prill
particularitatile
sale arhaice ~i prin inovatii specifice, dar nu exista deosebiri esentiale intre g.
~i pg. populara sau dial. 1n silabe accentuate,
sistemul vocalic are 7 unitati, mentillindu-se
distinctia etimologica dintre voealele medii inchise
(~, 9: rede, podre) ~i cele desehise (f' p: tempo,
hospede);
nu are diftongi
nazali,
nici vocale
nazale decit in citeva graiuri (lat. pal1is>g. pan,
pg. pao;
manus >man, mao)
(~i in pg. existi'i
graiuri fara vocale ~i diftongi nazali);
confuzie
intre lat. u ~i b (realizate bilabial). ea in pg. dial.;
ca in pg. de N, se conserva
afrieata tS>pg S:
consoanele labiovelare Jat. kW ~i gW se conservi'i
rareori in 11. (lat. quattuonll'
catro, pg. qualro);
Jat. -11- >/ alveolar in !i' (ratlf /0, cabalo),
vela'

pg. (castelo, cavala);

foarte raspindita
este
dezvoltarea
unui e paragogic la finala cuvinte10r terminate
in -r, -1, vocala tonica,
diftong
accentuat sau, sporadic, in -s ~i -z: mullere, Manae/e, accie, vaue, mese, pace; yeisma, mai puternic
in g. orientala, din Asturias, dar tinde sa se raspindeasca in intregul domeniu g. (fiya pentru
f illa) ; inovatie specificii: asurzirea siflantelor sonore intervocalice:
z>s, e (riqueza),
J, 3 alveolopalatale
(casa),
3>J (xenra).
Desinenta de pI.
-s pentru subst. ~i adj. terminate in vocal1i sau
diftong (homes, bueis) sau -es pentru subst. terminate in consoana (dares, naces) ; forma de pers.
3 sg. il (preferatii in S domeniului g.), el (mai
frecventii in N) se intrebuinteaza
~i ca pron.
reverential, ca termen al politetii atenuate (medii)
intre ti ~i vastede " ca ~i pg. regionala, nu prezinta
tmeza la viit. ~i cond.: pron. compl. este plasat
d upa verb (dareille),
nu intercalat
intre info ~i
aux., ca in pg. literara (dar-lhe-ei) ; ca aux. este
mai folosit ter decit haber; pf. S. (mai des fo10sit decit in pg.) are la pers. 2 sg. desinenta
-che, -ches (pg. -ste, -stes), iar la pI. -ckedes (pg.
'stedes): sg. tivecke, safreckes, pI. tiveckedes, sajreckedes;
pers. 3 sg. pf. in -a, ca in sp. (lat. kabwit>g. kouba, pg. kauve);
la pers. 3 pI. pf. desinenta -no alterneaza
cu -ran: falana
sau fataron;
g. ii sint specifice forme compuse din
ad v. inter. cu pron. pers.: ula? ula? dulo? dula?
in lexic, diferente importante
fata de pg.; numeroase imprumuturi
din sp. Diverse incercihi
de grupari dial. (Damaso Alonso, A. Zamora
Vicente ~.a.). Cea mai recentii (F. Fernandez
Rei) se bazeaza pe materialul necartografiat
al
Atlasului lingvistic galic. ~i distinge 3 arii, cu 0
extindere geograficii diferita, de la N la S: gr.
occidental, cu 2 varietiiti, cuprinde graiuri inovatoare:
deschiderea ~i inchiderea neetimologica
a lat. e, a in pozitie tonica; geada (fenomen care
consta in aspirarea lui g
a, 0, u): gata> (g)hata ;
sesea la finalii: luz >lus, dez >des; pI. nominal in
-ns: cans, ladr6ns; pIOn. ti folosit ca sub. in 10cui lui tu. Gr. central
are 2 arii (occidentalii
~i oriental a) : geada
(in partea
occidentala);
lipse~te sesea; pI. in -s (cas) pentru subst. de
tipul can; pran. ti folosit ~i la nom. ca sub. (aria
occidentalii), in restul zonei se folose~te t~t. 1n
gr. oriental, cu 3 arii lingvistice,
pI. nominal
in -is: sg. can, pI. cais; la pers. 2 sg., pron. sub.
tu. Graiuri g. se vorbesc de asemenea la Valverde del Fresno ~i in imprejurimi.
Ortografia
oscileaza intre tendinta de apropiere a g. de pg.
~i cea de adoptare
a normelor ortografice
sp.
i11

C.L.
gallclanii, Illlluentii ~.
S-a exercitat
indeosebi asupra sp. dial.; foarte putine elemente depii~esc granita ast.-leon.: aindamdis,
botafumeiro,
bretema., bU"ga, chaira, pruida, pontiga. Uneori e
dificil de a deosebi l.g. de influent a pg. C.L.
gallclano-portughezii, denumire creata de lingvi~tii germ ani pentru a desemna idiomul romanic
format la N de riul Mondego. In perioada arhaica
(pin a in sec. 15), pg. ~i galic. form au 0 singura
unitate lingvistica ~i istoricii. numitii g.-p., care
se ana la baza actualei pg. literare. 1n timp ce
pg. - care s-a extins spre S ~i a evoluat in

conditii istorice diferite de cele ale galic. - preia

~i continua. traditiile liter are ale liricii medievale
g.-p., galic. este folosita. 0 lunga. perioada. (sec.
16-18) doar ca 1. de comunicare. Dat fiind faptul cii intre galic. ~i pg. populara ~i dial. nu exista
diferente esentiale, dennmirea g.-p. este folosita
de unii speciali~ti (C. Tagliavini, E. Coseriu) pentru a desemna galic. ~i pg. ca 2' idiomuri apartinind
aceluia~i
ansamblu,
aceluia~i continuum
lingvistic. C.L.
gallclsm"
constructie
sau forma specific a 1.
fr., intraductibila
literal intr-o altii 1. (il Y a.
c'est ... qui).
Vezi celtic, substrat~.
S.R.R.
gallclsm2, termen folosit pentru a denumi un
imprumut dintr-o 1. galorom. (datorat influentei
franceze* sau occitane*). S.R.R.
gallego, vezi gallclall.
gallo(t), d. fr. de NV. Franta
(prov. HauteBretagne-dep.
Ille-et-Vilaine,
Loire Atlantique,
E dep. Cotes-du-Nord ~i Morbihan).
Se invecineaza la' V cu breton a (granita lingvistica:
actualmente
Vannes-Plouha,
mereu in regres in
favoarea fr.). Impreuna cu d. angevin* ~i mancean
formeaza gr. d. fr. de NV. Termeni imprumutati
din bretona: gdpas, loye, gavelot, wipes. Cuvinte
g. in fr.: egailler, raspindit prill opera lui Balzac,
"Les Chouans". S.R.R.
galJurez (galluric), d. sd. considerat
de unii
d. it. NE ins. Sardinia
(reg. Gallura). D. cel
mai apropiat de d. it. Se afirma ca un superstrat it. a modificat conditiile primitive log. Lat.
au>a (paucus>p,ku)
.. lat. i ~i e, if, ~i v se confunda:
Piscis>peJu,
nuce>nodzi;
e>a inainte de
r, la fel ca in d. cors. (lat. terra>tdra) ; lat. k+e,
i>tJ, g
e, i, a>d3 (centum>tJentu,
gente>d3ente ..
gatta>d3atta);
consoanele surde intervocalice ramin modificate in cele mai multe cazuri, iar sonorele b, g dispar, dar d se pastreaza (lat. rota>
>rota, ligare >lid);
lat. j-' d
iot>d3 (ianua >
>d3enna,
kadie >ad3d3i),
t
iot>dz
(mdtia>madzimini) ; lat. r
iot>d3 (fabularius >faubad3d3~') ;
lat.
1
iot>dd
(filius >fiddu)..
lat. n
iot >1>
(agnione >annoni)..
kl precedat
de s >J (masclus>maJu);
lat. bl>d3 (blastemare>d3astima)
..
pl->py
(plangit>pjand3i);
lat. kl->tJ (clavis>
>tJaM)..
lat. r
consoana > I.. -s cade (canes>
>kani);
27 fonerne (8 in plus fata. de nuorezbittez), cu 2 africate opuse lui k ~i g ,. sistem vocalic accentuat cu 5 foneme ~i unul neaccentuat
cu 3 foneme; art. hot. din lat. ille .. pron. Iii adj.
pos. proclitic (kandu me fiddalu) .. pron. neaccentuate in combinatie cu inf. sint postpuse (Ii dissi
di punillu) .. pron. rei-inter. ka<1at. quia; verbele
de conj. 2 ~i 3 trec la conj. 4; desinentele -ku,
-gu de origine tosc. la in4. prez. (do: daku) ;
desinenta pers. 3 pI. (dit JtJani) .. viit. ~i condo
sintetic (deria) ; info cu forma apocopata (kantd)
ca in sass. Cuvinte it. au inlocuit cuvinte sd.
comune log. ~i camp. (casa pentru doma "casa").

M.S.
galo-Italic, subgr. de d. it. (gr. it. sept.). N
Italiei ~i ins. Sardinia, San Marino. Elvetia (cantonul Ticino), Franta (zona frontierei cu Italia).
Monaco. Ansamblul dial. amplu, cuprinzind
d.
vorbite
la N de linia Carrara- Senigallia (reg.
. Liguria, Lombardia,
Emilia,
Marche sept., ju-

macaense, maeaista, maeanese, macauenhD, vezi

maklslll.
macedonean (roman ~ ), vezi aroman., Termen
l)erecomandabil:
fara adaosul roman (esc) el poate
duce,la confuzii cu alte acceptii (pe de 0 parte,
la confuzia cu idiomul slav meridional numit astfel; pe de alta, la confuzia cu orice idiom din Macedonia); cu specificarea roman (esc) , termenul m.
are acelea~i defecte ca sinonimul macedoroman *.

M.A.
macedoneaua, lullueutli ~. S-a exercitat asupra
meg1. Vorbitorii de m. au fost in contact permanent
cu meg1. Dupa primul razboi mondial acest contact
a fost mai intens numai la meg1. din localitatile
ramase in Iugoslavia ~i mai putin intens la cei din
.Grecia. Meg1. din Iugoslavia sint toti bilingvi;
adesea prefera Sa foloseasca m. ca 1. de conversatie in familie datorita
copiilor care 0 invata
la ~coala. Num. card. ~i ord. m. prefer ate in vorbirea tinerilor megl; opozitie de aspect la verbe;
in unele graiuri megl. desinenta -m (tSitum),
pers.
1 indo prez. ; cuvintele m. sint: unele general meg1.
(arif, cular, iscra, lisita, htd, tragani),
altele numai
in meg1. din Iugoslavia,
mai recente
(Mlni/a,
. dinuc,
marea, pegla, voz). M.S.
macedoroman, vezi aromiiu. Termen, larg raspindit mai ales in sec. trecut, considerat mai putin
recomandabil
dedt sinonimul lui, intrucit, pe de
o parte, sugereaza circumscrierea
idiomului
la
:lIacedonia, iar, pe de alta parte, poate fi inteles
ca insernnind ,,(orice) idiom romanesc din Macedonia", deci inc1uzind referirea la d. meg1. Unii
cercetatori (G. Ivanescu) 11 prefer a totu9i pentru
format,ia de acela~i tip cu a denumirilor celorlalte
d. rom. M.A.
maceratez,
subd. it. (gr. it. centro-merid.,
subgr. central, d. march.). Italia centralil (centrul
reg. Marche, provo Macerata, aproximativ
intre
riurile Potenza 9i Tenna). Din punctul de vedere al
ponderii elementelor centro-merid., subd. mai reprezentativ
pentru d. march. decit subd. auconitan. 'In S influente ale d. abr. in foneticil 9i lexic.

O.S.C.
macueuho,
madelrcz,
situat in Oc.
Canare. Arh.
ceputul sec.

vezi maklsta.
d. pg. insular vorbit in }Iadeira, arh.
Atlantic, la SE de Azore 9i la ~ de
descoperit 9i ColOllizat de pg. la in15. Alcatuit din citeva ins., dintre

care numai Madeira 9i Porto Santo sint populate.

Peste 280 000 vorb. A accentuat pronuntat de!lchis
9i labializat
(casa >coasa) sau diftongat
la al1;
tendinta de inchidere a lui -e la i; in hiat cu a,
o inchis accentuat devine w 9i, prin metatezil, se
creeazil diftongul al1: boa>bau; diftongul 01;1, redus
la 0 inchis in pg., se pronuntil [wa] (caminhou);
vocalele deschise a, e 9i 0 se diftongheza in pozitie
tonica, mai ales dupa f 9i v: e >we (governo).
o>jo (troco);
in graiurile din N ins. :Madeira, i
tonic diftongat la ai. iar in S la ei; dupa -r 9i
-l, i paragogic (mari = pg. nWf); inainte de consoana, -s>i. care formeaza diftongi descendenti:
as [ai]; lat. -l- precedat de i se palatalizeaza
la
A (grilho = pg. grilo):
I, din pg. continentala
se
depalatalizeazil (filo = pg. filho). M. 9i d. azorian
au in com un: pronuntarea
lui tt accentuat ca y
din fr.; 0 accentuat inchis la u (flur = pg. flor) ;
diftongii
nazali
se monoftongheaza
(ma = pg.
mao). C.L.
maghlarli, InfIuenfli ~. S-a manifestat mai ales
asupra d.rom.; in celelalte 1. romanice
(fr., it.)
numai citeva cuvinte. 1\[., trib de origine fino-.
ugrica, au patruns in 896 in Cimpia Panonica prill
valea Tisei 9i, incepind din sec. 11 9i pina in sec .
13. pe terit. Transilvaniei unde au intilnit 0 populatie compacta, organizata in formatii statale rom.
Convietuirea timp de secole dintre rom. 9i m. a
dus la '0 influent a reciproca intre rom. 9i m. (vezi
romanli, lunuenti\~.
I.m. asupra d.rom. se limiteaza la lexic 9i la formarea cuvintelor. D. suddunarene (arom., meg1., istrom.) nu au elemente
m., ceea ce este inca 0 proba ca I.m. s-a exercitat
dupa
perioada
protoromanei,
deci
dupa
sec.
11-12 (cuvintele de origine m. au patruns prin
filiera scr. in arom.). !ntre cuvintele de origine
m. 2 categorii in functie de epoca in care au intrat
in rom.: unele mai vechi (sec. 11-14) 9i altele
mai noi, care se deosebesc prin criterii fonetice (Ill.
vdros>ora~, dar m. vdlyog>vaiuga).
Datorita caracterului agilltinant al m. unele cuvinte au patruns
in rom. cu anumite desinente (de caz sau numar)
fiind folosite asHel in anumite sintagme (haidttc<
<hajdu
desinentil de p1., caput
"poarta" <
<kapu
-t desinentil
de ac.). Cuvintele
vechi
sint de obicei ril3pindite pe tot terit. drom. (fel,
gazda,
lace!!, marfa,
mereu,
me~ter, ora?, seama,
,'oim), cele mai noi numai in graillrile ardelene9ti

+ -,~
+

iar pentru
fern., la sub3t. animate,
se adauga
jemea (cac!wyro jemea "catea");
pron. pos. minha,
s (n) a - fem. la origine - folosite
~i pentru
masc.;
art. nehot. pentru
ambele genuri:
'i:ia;
llU exist', art. hot.; pI. format prin reduplicare
(festa-jest a , porco-porco)
sau marcat
prin determinanti
(mnito
homi);
prez. format
cu ta, pf.
cu (dha, iar viit. cu 16(go). Prep. em ~i de omise
cu regularitate;
conj. rar folosite. Conserv{, termeni deveniti
arhaici in pg. (ade, botica, bugio,
cafre, cnspidor).
Elemente din malaeza 'Ii kannada
(1. dravidiana),
aduse de pg., 'Ii din engl., data
fiind apropierea
de Hong-Kong
(posesiune britao
nid).
Contacte
cu malaio-pg.
Alaturi
de creola
pg." aflata aici in declin, se vorbe~te ~i 0 varietate de pg. populara;
persoanele cultivate folosesc
pg. literara, insa din cei 400 000 de locuitori ai
zonei, doar 10 000 mai cnnosc azi pg., inlocuitii
cte chineza. C.J..
malalo-Ilorlunilcza,
creola pg. vorbita in Malaysia (Kuala Lumpur, Taiping), Singapore ~i ill Indol1ez.ia (Java,
Sumatra,
Borneo,
Flores);
Cape
Tv\Vn; cca 30 000 vorb., marea majoritate bilingvi.
2 varietati:
papia kristang 'Ii m.-ll. din Indonezia.
;U'-II. din Indonezia,
astazi disparuta,
avea un
mare numar de vorb. in epoca dominatiei
pg.;
c0111unitatile creole - celemaiimportante.la
Djakarta
'Ii 1?ekan Tugu - au fost dispersate
la
inceputul sec. 20. Trasaturi
comune cu alte creole
pg. din Asia (indo-pg., makista) : pI. se forma prin
reduplicare
(senhoY-senhoY ), pf. - ca in papia
kristang .,-- cu ja (ja da), viit. cu lodogo
(to
wande).
Illlportante
documente
datind
din sec.
17 'Ii numeroase alte texte. C.J..
malaquclro,
malalluenlw,
malal!UenSe,
vezi
lla Ilia krlstanll'
mallonluin,
subd. cat. (d. balearic).
Spania
(ins. Mallorca). :;>i: nUllle illlpropriu al d. balearic.
In unele localiti'iti, lat. h, g
a sint palatalizate:
kyaf3ra "capra", vakya "vac{,", gyat "pisica". 1\II.S.
manceau,
d. fro de NV. Franta
(prov. Le
::\laine - aproximativ
dep. Sarthe 'Ii Mayenne).
:i:mpreuna cu d. angevin* 'Ii gallo formeaza gr. d.
fro de NV. S.R.R.
manto van, snbcl. it. (gr. it. sept., subgr. galoitalic, d. emil.) N Italiei (N reg. Emilia, provo
::\Ial1tova). Subd. aflat la intreti'iierea
influentelor
emil., ven. 'Ii 10mb. Unul dintre putinele
subd.
emiI. in care a avut loc trecerea lat. it >y 'Ii in care
nu a avut loc palatalizarea
lat. a in silaba
deschis{,. Printre cele mai vechi atestari ale m.: scrierile 'Ii traducerile din lat. ale lui Vivaldo Belcalzer
(1245-1307).
D.S.C.
ma pucile, vezi araucana.
mare b ban, vezi lladerez.
marumllre~ean,
subd. rom. (d. rom.). a carul
iudividualitate
- sustinuta
de R. Todoran, :;>t.
Giosu. M. Vulpe - nu este unanim recunoscutii
(P. Neiescu);
consider at de unii cerceti'itori
(1.
Coteanu) grai de tranzitie
intre subd. cri~ean ,?i
cel moldovean.
N R. S. Romania
(prov. ,?i judo
::-,laramure,?) 'Ii U.R.S.S.
(V R. S. S. Ucrainene).
Pronuntarea
dura a africatelor
[tSJ, [d3J. dupa
care vocalele anterioare devin centrale:
lar, gay;
palatalizarea
labiodentalelor
f, v in stadiile specifiee s, z (fara paralelism perfect intre ele, relevant

Hind j>s): sieY, zi,~; rotacismul

lui -n- din elemente lat., atestat direct in texte vechi ,?i indirect
in unele fonetisme
actuale hipercorecte:
lulafan,
linguna;
apocopa cu caracter sistematic la formele
verbale: oeard', 3-0r fa : particularitati
de intonatie
in prop. negative;
art. hot. pro~litic la gen.-dat.
sg. al suhst. proprii fern. : ii Ana "Anei";
voc. cu
apocopa ultimei silabe : I 'fa, matn, jinu : construct!i
infinitivale
arhaice: S-o dus a ara; pron. reI. cine
in prop. atributive;
particnlaritati
de topici'i a
adv. nici, tare; frecventa
sntixului
diminutival
-ue(d)
~i forma specifica de pI. fern. 'Ii neutru
in -(ne)d:
picioYuec, "picioru'7e";
cuvinte 'Ii sensuri specifice:
edtilin (a~) "incet",
coeon "copil",
ja/oaie
"rata de masa";
arhaisme mO'7tenite diu
lat.: blem "hai sa mergem", pdioara
"voal", sdrune "sare cu tiirite";
influent a ucr.:
a eu~di
"a gusta",
hue "complet".
In general, caracter
conservator,
cu pupne
inovatii.
Multe elemente
comune cn toate subel. din gr. nordic, unele numai
cu cele vestice (in special cu subd. cri'7ean) sau
numai cu cel moldovean. Cele mai vechi texte cu
localizare
~i datare
certa sint 2 documente din
sec. 16. Se presupune ci'i din Maramure~
(N 'i'ransilvauiei ,?i al Moldovei?) provin '7i cele 4 texte
rotacizante*
din acela~i sec.: Codicele Vorone/ean,
Psaltirea HuYm~/zaki,
Psaltirea Seheiana. ~i Psaltirea Vorone/eand,
pe care 'unil cercetatsri
(G. ivanescu) Ie pun la baza I. rom. liter are. M.A.
murchllJian, d. it. (gr. it. centro-merid.,
subgr.
central).
Italia
centrala
(central
reg. Marche).
Subd:
anconitan,
maceratez.
D. eterogen, situat
la confluent a a 2 tipuri opuse de influent a : sept.
(romagnola) ,?i merid. (abr.). Putine particularitati
prin care se distinge de restul d. centrale;
frecventa
ci'iderea lul -v- (aytyoato,
pora, na = it.
ritYovato, povera, uva);
trasaturi
comune cu d.
umbr. (i fina!>e: paiSe nwostre = it. paesi nostril ;
proteza lui a in fata prefixului
verbal re-, ca 'Ii
in d. abr. (aYehkomanno,
arespunnia,
artYoato =
= it. raeeomando,
rispondeva,
ritrovato).
Cea mai
veche atestare it. din reg. ivIarche este Carta picena
(1193). Tot din sec. 12 dateaza compozitia poetica
mai ampla in m.: Ritmo di San!' Alessio (Ritmo
marchigiano).
D.S.C.
marchillian

septentrional,

vezi

llalo-Illcen.

marchols, grai oc. (complexul arv.-medit.,

gr.
oc. sept., ansamblul
arv.-lim.,
d. lim., subd. de
sus). S Frantei
(reg. Marche - extremul
N al
d. lim.). Impreuna
cu aria de N a d. auv. face
trecerea intre oc. ,?i fro (vezi croissant).
Spre deosebire de cea mai mare parte a complexului
arv.medit., conserva (ca ~i d. auv.) faza it din evolutia
lat.-ht-: jactum>jait,
ca in gr. galorom. sept. (fr.
~i frpr.). I.V.R.
marolllen, varietate
a fro belgiene. care a luat
na'7tere ca urmare a contactului
dintre flam. din
Bruxelles, cartierul Marolles, ~i valonii originari din
prov.
belgiana
Hainaut,
muncitori
constructori,
instalati tot aici in sec. 13; elementul valon a fost
intarit'de
numeroase
imigratii ulterioare,
ultima
la mijlocul sec. 19. ConsideraU
fro corupUi sub
influenta
flam., dar 'Ii flam. francizata.
A fost
folosita
in literatura
in sec. 19 de Coco Lulu
(= Victor Lefevre).
Se vorbe;;te despre dispari-

e; dar s-a conservat dialectal:

arom. feate).
In
cuvinte1e din ondu1 vechi: neagrd,
neagra, neagro, neag;,tnegre,
dar negru . frUlnoasa, frumoasa,
frumccu;e, j ...A. 'loaso, dar frumos, frumo~i, jl'Umosul .
s-a extins .lucon :;;i la neologisme: piloresc/pitoreasea, -lhl 'fi" 'osc/buriosca . omolog/omoloaga,
dar
analog{analogii.
0 dittcngare metafonica asemanatoare s-a produs 111 ,11 d. it. merid. -?i ret. (surs.,
eng. s.). In alte 1. ~i d. romanice, m. actioneaza
roai ales in ceea ce prive~te apertura vocalei accentuate (in sd., in pg., e !Ii 0 accentuati se realizeaza
semideschis atuuci dnd urmeaza 0 vocala finala
deschisa sau medie ~i se realizeaza
semiincws
ciud urmeaza 0 vocala finala inchisa);
m. poate
antrena in fr., in vorbirea mai putin ingrijita,
alternante
intre gradul semideschis ~i semilnchis
al vocalei neaccelltuate
in formele paradigmatice
sau in derivate: laissa, laissait, unde e lleaccelltuat
se pronunta semideschis, laisser, laissez, cu e semilnchis. Un comportament
metafonic al vocalelor
accentnate
se constata in multe varietati
regionale romanice:
d. sp. ast.-leon., d. it. sept., dar
mai ales centro-merid.
(Ill. de tip
ciociaresc ~i
n: p.). Fenomenele metafol1ice intaresc sau suplinesc in varietatile
romanice rolul desinentelor de
gen, numar, pers. S.R.R.
~netareza. Accident fonetic, m. a cunoscut in lat.
vulg. (palude>padule>rom.
padure,
tosc. padule,
sC. paule, v. sp., v. pg. paul) ~i in trecerea de la
lat. la 1. romanice dteva realizari frecvente. M.
Jui iot in raport cu 0, consoana care nu se palatalizeaza:
fata de I- in Romania occidentala
(lat.
VI'ea >fr. aire, oc. aim, cat., sp. em, pg. eira), fat"
pe 0 consoana labiala in rom., sp., pg. ~i in d.
it. de N (habeat>rom.
aiM;
capiat>sp.
quepa,
pg. caiba); m. consoanelor lichide fata de 0 alta
consoana e frecventa
(lat. integrum Hom. tnt;-eg,
sd. intl-eu, populus Hom. plop, it. pioppo,
formatiCl<S>fr. fromage,
pel'iculzwl>sp.
peligro),
ducind
uneori la realizarea.unei finale vocalice a cuvintelor
(semper>it.
sempre, v. fro sempre(s),
sp. siempre,
pg. sempl'e);
rara in cazul celorlalte
consoane
(aucupale>rom.
apuca).
Frecventa
in varietatile
region ale ~i in argouri. S.R.R.
merauro-plsaurln,
vezi llalo-pleen.
milanez. grai it. (gr. it. sept., subgr.
galoitalic, d. 10mb. occidental.). N Italiei (V reg. Lombardia, provo :Milano). Puterniea influenp
asupra
celorlalte graiuri 10mb., datorata prestigiului cultural ~i politic al ora~ului Milano, in prezent unul
dintl'e cele Inai import ante centre de iradiere a
"normei" de it. regionala de tip sept. Frecventa,
adaugarea
lui -a pentru u~urarea pronuntiei
gr.
consonantice
(pe,-la,
forna,
karna,
donna = it.
perle, fomi,
carni, donne),
pronuntia
fricativa
a
Jat. k
e, i, g
e, i (Ser, Sigola, 3jo, 3un3 =
= it. cerro, cipolla, gil~, giungere).
Cele mai vechi
atestari literare in "ill. ilustra" apartil1 lui Pietro
da Barsegape !Ii lui BOl1vesin della Riva (sfir~itul
sec. 13). P6ezia dial. a'lui
Carlo Porta (17751821), cea mai reprezentativa
opera literara
in
m. a.s.c.
mlna, d. creol. pg., astazi disp'arut; s-a vorbit
in rf'g. Bahia (Brazilia). C.L.
min~lm, subd. pg. brazilian (:>1inas V, centru,
E partial) al d. merid. C.L. ~

mlnhoto
de jos
(baixo-minhoto),
subd. pg.
(d. interan;mense), NY Portugaliei (Baixo Minho).
Se conserva tS (>pg. S); e ~i 0 inchise (orale sau
nazaleje
~i wo (pera, tempo;
poro, fonle).
Trasaturi comune eu minhoto de sus: vocalele nazale
sint in general mai deschise dedt in alte varietati
pg. (a inchis>a deschis: campo).
Subst. fem. in
-eira in lac de -om (rnasc. lavmdor,
fern. lavradeira pentru lavradora).
Preferinta pentru sufixnl<
diminutival
-ico (saiica).
C.L.
minboro de sus, (alto-minh-olo),
subd. pg. (d.
interamnense)
(Alto Minho). Conserva distinctia
S-5, ca in d. transmontan. Yezi mlnboro de jos,
cu care prezinta trasaturi
eomune. C.L.
rnlralldn
(jalla chana),
codialect pg. vorbit
in NE Portugaliei, districtele Miranda da Domo
~i Vimosio. Unii cercetatori (J. C. Herculal1G de
Carvalho) considera ca m. apartine d. ast. -leon.
occidental al sp. ]. Leite de Vasconcelos a prezentat m. mai intii ca 0 varietate leoneza, apoi ca
pe U11codialect pg., cu origine directa in lat. vorbita in zona. D. pg. al reg. este transmontan.
care s-a c..'Ctins ~i peste 0 parte din tinutul m.
(separat de fostul regat al Leonului in 1143).
Importanta
migratie
leoneza in sec. ] 2 ~i 13.
incmaiata
de biserica prin manastirile S. MacHtl
de Castanheda ~i Sta. ),1aria de Moureruela. Cai
de acces mai (u~or practicabile spre Spania dedt
spre restul teritoriului pg. Idiom de tranzitie intte
pg. ~i sp., cu 0 istorie proprie, ale carui ineeputur1
preceda, ea ~i in cazul altor d. formate la N de
Douro, na~terea Portugaliei. Evolutie intr-o zona
cu relativa autonomie ~i cu relatii de ambele parti
ale actualei frontiere pg.-sp. Are ca varietate suhd.
sendillez. Structura illteresantii, cu trasaturi
proprii sau imprumutate
de la idiomurile
vecine .
Lat. if ~i 0 accentuate
diftongheaza la je ~i, ~espectiv, wo (jiJsta>/iesta,
bonus >buonu);
difton-,
garea se produce chiar ~i dnd urmeaza 0 palatalii.
ca in d. riodonorez (oculus>uolho,
01l10) . diitongii
se reduc insa Ja e ~i 0, mentinil1du-se numai in
prol1untia emfatica (dol-me, emfatic duol-me);
se
conserva diftongii oy; ~i ei (010'0, madeim);
lat.
-1- ~i -11.- se pastreaza, ca in sp. (tela = pg. teia .
o.1ena = pg. areia), iar lat. -ll- ~i -nn-, -n'nse
palatalizeaza.
(cabalJw,
anllo, sonho) " lat. t-.}.
(lu.na>lhuna)
; (palatalizarea
nu se produce
in
cuvintele- atone - art., pr011. pers. eonjuncte);'
lat. pl-, kl-, f1->IS: chino, chena, chumbo;
v b:labial; lat. f- se pastreaza
(folia> fuolla).
Art. hot.
m. (el, la, los, las) , ca in sp.; pI. subst. deterrninat de desinenta
de sg. (f1'01, pI. f,-01es, Ii. pl.
fines) ; pran. pers: eu forme ca in d. riodonorez ~i
guaclramilez jpers. 1 sg. you = pg. eu). Verbele
de mi~care folosite cu prep. em, ca in pg. brazihma
(chubir neI cabalho). Tendinta de inlocuire a sufixului diminutival -ico prin pg. -inho. C.t.
mlsrralism,
directie cultural-literara
oe. contemporana in special din Provence, care se re\iendiea din traditia imlUgurata de F. Mistral in s, c.
19 (vezi Feltbl'ilje), ,sustinind
0 1. literara bazata
pe d. prov. ~i ortografia felibreana ~i opunind'.l-se
inovatiilor propuse de directia occitanistii *. I. V.R.
Jufuzaehear, vezi Inuzucbcllr.
mod. Catei!orie verbala ai carei termeni,
in
numar diferit in lat., respectiv in r. ro:nanice

lexical "a poseda" s-a atel1uat treptat - iu constmcWle respective - pin a la dispari1ia completa. Insotit de part. trecut (pasiv) a constituit
o forma temporala compusa care, dupa schimbarea
repetata a continutului sau semantic, a ajuns Sa
functioneze ca expresie a valorii de trecut (vezi
perfect
compns),
substituindu-i-se pf. sintetic
activ din lat. In combinatie cu inf., a redat a serie
de valori modale, apoi ideea de viit., valoare cu
care constructia perifrastica a fost utilizata in
perioada preromanica in locul viit. (activ) sintetic
lat.; in cadrul acestei forme analitice, procesul
de gramaticalizare a lui habere a continuat in
unele idiomuri romanice pina la transformarea
sa intr-o simpla desinenta personala. Lat. esse
i~i men!ine ~i chiar i~i consolideaza statutul de
instrument gramatical prin extinderea prezentei
sale la to ate timpurile diatezei pasive.
L. romanice m~tenesc aceste 2 v.a., fie sub
forma urma~ilor lor directi (lat. esse, lat. vulg.
*essere) >it. essere, cat. esser, fro etre (<tat. esse +
stare), cat .. sp., pg. ser; lat. habere >rom. (a) avea,
it. avere, fro avoir, sp. haber, cat., pg. haver), fie
sub forma unor echivalenti care continua alte
verbe lat. cu sens analog (rom. (a) fi< lat. *fire<
Jieri). Alaturi de ele apar ~i alte v.a., acestea diferind de la 0 1. romanica la alta. In general, in
fiecare 1. romanicii exista un numar redus de verbe
eu statut de v.a. A fi ~i corespondentiisai romanici
sint intrebuintati peste tot ca indice al diatezei
pasive, alcatuita exclusiv din timpuri analitice.
Spre deosebire de alte 1. romanice, rom. recurge
la a fi ~i in cadrul conj. active, pentru formarea
unor timpuri de relatie exprimind, cu 0 singura
ec'Cceptie,anterioritatea combinata cu valoarea
aspectuala perfectiva: viit. anterior (voi fi citit),
conj. pf. (sa fi citit), condopE. (a~ fi citit), prezumtiv prez. (voi fi/sa fi/a~ fi citind) ~i pi. (voi
Ji citit), infopf. (a fi citit). AcellStaparticularitate
a fost pusa de unii cercetatori in legiitura cu faptul ca timpurile de relatie mentionate - proprii
1.literare - s-au constituit mai tirziu, intr-o perioada in care se simtea puternic influenta climatului
cultural s1.; acela~i v.a. este insa folosit dialectal
:;;i pentru construirea unci forme populare de indo
pI.: am fost citit. In it. ~i fr., essere, respectiv
etre, intra in componenta timpurilor compuse ale
acelor verbe care, intocmai ca odinioara in lat.,
implica participarea intensa a sub. la actiune:
foste verbe deponente devenite active (intranzitive) sau refl., foste verbe active (intranzitive)
devenite refl., ori chiar verbe care au fost ~i au
riimas active intranzitive (it. mio padre e uscito;
il malato si era addormentato;
fro mon pere est
sorti;
18 malade s' etait endormi);
in celelalte 1.
romanice, in aceste cazuri se folose~te v.a. "a
avea". In ceca ce prive~te ordinea de succesiune
a v.a. ~i a part. trecut, este de presupus ca trecerea
de la amatus sttm, intratus Sttm la sum ama,tus,
sum intratus
s-a Ltcut prin anabgie cu construetia paralelii. realizata cu habere: habeo comparatum
(rom. am cumparat un dic{ionar, it. ho comprato
un dizionario,
fro j'ai achetli un dictionnaire).
In
sp. ~i pg., timputile compuse ale diatezelor activa Iii refl. se constnliesc numai cu v.a. "a avea".
Aici exista insi cite 2 verbe insemnind "a ayea" ;

continuatorii lat. habe-Y8 11ieel ai lat. t~MYe>sp.

tene'r, pg. ter. 'In sp. functioneaza ca ..
a. temporal
numai haber (helnos vendido un sOmVYltro), prezenta lui teney intr-o structura asemanatoare
justificindu-se doar prin intentia locutorului de
a ernfatiza enuntul. tn pg., atit haver clt 11iteY pot
Ii intrebuintate pentru formarea timpurilor compuse (haver/ter
cantado,
bebido, unido);
haver
apare insa mai rar, de obicei in textele literare.
prezenta sa conferind exprimarii 0 anumita solemnitate, iar in caz de utilizare abuziva, 0 nota
de pedantism. 'In rom., .
a. a avea are une1eforme
personale diferite de cele pe care Ie prezintii conj.
acelui3l/i verb cu sens lexical plin: (el) a (citit)/
are; (noi) am (citit)/avem;
(voi) a!i (citit)/ave{i
formele a~, ... , ar, ... care apar la cond., sint
atribuite de unii speciali~ti tot lui a avea, in timp
ce alti cercetatori Ie pun in legatura cu a vrea.
Alaturi de v.a. "a fi" ~i "a avea" - comune tuturor 1. romanice -, mai exista citeva verbe care
functioneaza cu acela~i statut doar in unele idiomuri sau chiar numai intr-unul singur. In rom.,
ca ~i in anumite d.it. merid. ~i in V. ret., "a vrea"
este v.a. cu care se construie~te indo viit. (voi
citi). Tot pentru formarea viit., sd. folo~te a.
abere, andare, debere, iar in d. ret. se recurge la
"a veni" (+ prep. ad). In it., venire functioneaza
ca v.a. al diatezei pasive, ca ~i andare care, la timpurile compuse, este un sinonim perfect al lui
essere (la lettera e andata
perduta = la lettera e
stat a perdlta).
In cat., anal' "a merge" serve~te
la construirea unor timpuri perifrastice (pf. vaig
cantar,
pf. anterior vaig haver cantat).
Vezi ~i
semlallxlliare. A.C.
!l varii, inUuentii-.
Presupusa numai pentru
drom. Avarii au fost 0 populatie turcica, 3liCzata
in Cimpia Panonica, unde au creat un stat (5687~6) distrus de franci ~i de bg. Se ~tie prea putin
despre 1. avara. 'Incercari de explicare prin l.a.
tl unor cuvinte drom. (cdpcin),J
toate primind
insa ~i alte explicatii. M.S.
azorlall, d. pg. insular vorbit in Azore, arhipelag situat in Oc. Atlantic, format din 3 gr. de
ins. (oriental: ins. Santa Maria, Sao ~figuel ~i
Formigas; central: Terceira, Sao Jorge, Graciosa,
Pico, Faial; occidental: Flores ~i Corvo); descoperit ~i colonizat de pg. in prima jumatate a sec.
15;cca 340 000 vorb. Dintre graiurile a. se distinge
cel vorbit in ins. Sao Miguel: ca in d. madeirez,
a accentuat pronuntat mai deschis ~i labializat;
u accentuat pronunt:it anterior, ca fro y; 0 inchis.
accentuat>u (povo, avo) ; diftongi pg. Ok ~i 01;. >[ce];
tendinta de reducere a diftougilor descendenti
(pai>pa, riu>ri) ; yeismo, foarte raspindit (palha>
paya);
1- se palatalizeaza, ca in d. madeirez.
Graiul din ins. Santa Maria, mai pur decit cel
din Sao Miguel: dupa diftongul -Olfo apare un v
paragogic (casouv);
i epentetic intre vocalele
unui hiat format la jonctiunea cuvintelor: hci
anos [a-j-anu\]. Iu gr. central este caracteristica
dezvoltarea unor diftongi j6, wd, wi, we, in cuvinte
ca escola, bocado, vinho, mes; a pronuntat ca in
d. madeirez ~i graiul din Sao Miguel. Gr. occidental: trasaturi comune cu d. madeirez, mai ales in
pronuntarea. vocalelor accentuate a ~i u. C.L.
azteca, iailnsa!a -. vezi mihuatl, iniluenia_.

ENCICLOPED'IA LIlVIBILOR
ROMANICE'
Mjoara Avram
Jana Balacciu-MateV
Alexandra Cunitii
I. Fischer
Christian Ionescu
Coman Lupu
Sebastiana Popescu-Fischer

Sanda Reinheimer Ripeanu

Marius Sala
Oana Siili~teanu-Cristea
Ion Toma
M~lriana Tutescu
Laura Vasiliu
Ioana Vintilii-Riidulescu

t,; If.

VE ''TI' ~iF -"

1P'C;4F<

~URA-4i1IfTIF1CA $1 ENC1CLOPED1CA

r"lVC s..

UCURE~TI.

1989

B :'Lt '--=- ...dj~~'~~. \~~

0, -.
...01iJ ...J
-tOO
~-_._-~
."..~_
.-.-...r
L