Sunteți pe pagina 1din 10

Metoda constelatiilor familiale: constientizarea si acceptarea

a ceea ce este - partea 1

Detalii
Scris de Dezvoltare Personala - Mihaela
955

(0 votes, average 0 out of 5)


Metoda constelatiilor familiale: constientizarea si acceptarea a ceea ce este - partea 10 out of 5
based on 0 voters.

Astazi o sa impartasim cu voi cateva din principiile de suflet care stau la baza lucrului cu metoda
constelatiilor familiale. Pentru aceia dintre voi care nu stiti despre aceasta metoda, va pot spune
ca, pentru mine, a fost pasul inspre mine insami de care aveam nevoie pentru a iesi din povestile
mele personale. Cele care ne conduc viata, pentru ca ne spun permanent ca parintii nostri nu neau iubit destul, ca fratele nostru mai mare a fost preferatul familiei, ca nu putem fi fericiti pentru
ca se va intampla ceva rau in minutul urmator
Ce sunt povestile personale si cum putem iesi din ele?

Multi terapeuti pot confirma acest lucru: daca ar fi sa vorbim cu mai mult decat un singur
membru al aceleiasi familii pentru a-si descrie parintii, copilaria si familia, am putea cu usurinta
sa concluzionam ca fiecare dintre frati s-a nascut intr-o familie diferita. Iar asta se intampla nu
numai datorita circumstantelor de viata diferite de-a lungul timpului, ceea ce face ca fiecare copil
sa aiba o imagine diferita si un set de amintiri corespunzator cu ordinea nasterii, ci si datorita
perceptiei personale.
Fiecare dintre noi isi creeaza propria viziune asupra realitatii pe masura ce creste. O parte din
aceasta viziune ne este transferata de la parintii nostri prin povestile pe care ni le spun si
impartasirea credintelor despre viata; insa o mare parte din aceasta viziune este creata prin vointa
proprie de a alege lucrurile pe care vrem sa ne focalizam si pe care sa le facem adevarate pentru
noi.
Spre exemplu, cineva isi poate descrie tatal ca fiind strict si dur, pe cand fratele lui il poate
descrie ca fiind un om cu rol educativ, care a vrut sa-si incurajeze copiii sa obtina cat mai mult
din experientele lor de viata. Care poveste este adevarata? Raspunsul este: ambele si niciuna.
Nicio poveste nu poate fi dovedita, nici macar de cei care cred ca povestile lor sunt adevarate.
Intrebarea care trebuie pusa este: daca povestile si perceptiile nu pot fi dovedite, ce valoare ne
pot oferi ele in viata noastra? In timp ce povestile care ne fac sa ne simtim bine, de genul Tatal
meu m-a iubit mult ne ajuta sa beneficiem la capitolul stima de sine, ele nu mai sunt folositoare
cand sunt cuplate in polaritatea Tata era bun-Mama era rea, pentru ca sfarsesc intr-o
loialitate impartita care se transforma intr-o povara greu de purtat pentru orice copil devenit
adult.
Fiecare dintre noi este prins in povesti care nu se pot dovedi. De exemplu, la inceputul unui
workshop de constelatii familiale se precizeaza ce informatii sunt importante pentru a se putea
lucra cu clientul: cine apartine familiei, evenimente speciale, morti, pierderi de sarcina, divorturi
etc. In ciuda acestui lucru, majoritatea clientilor, cand sunt intrebati despre familia lor spun
lucruri de genul: Mama era geloasa., Sora mea era copilul favorit., Tata isi iubea munca mai
mult decat pe noi, copiii lui.
Modul in care experimentam realitatea si perceptia noastra asupra ei sunt create de povestile pe
care noi le-am facut sa fie adevarate despre noi insine. Atunci cand cream povestea Tata si-a
iubit munca mai mult decat pe noi, copiii lui, acest lucru se poate traduce in viata adulta in
credinta ca barbatii din viata ta isi iubesc munca mai mult decat pe tine, ceea ce este o perceptie
care iti poate crea o experienta in care sa-ti alegi un partener care intr-adevar isi petrece mai mult
timp la lucru decat cu tine.
Oricum, asta nu inseamna ca el isi iubeste munca mai mult decat pe tine, pentru ca el poate
functiona conform unui sistem de credinte propriu, diferit de al tau. Tatal sau sotul care isi
petrece mult timp la serviciu poate sa functioneze conform credintei ca a lucra din greu, multe
ore pe zi pentru a asigura prosperitate financiara este o dovada de iubire fata de familia sa.
Astfel, afirmatiile de genul Tata si-a iubit munca mai mult decat pe noi, copiii lui nu pot fi

dovedite ca adevarate si totusi, alegem sa le transformam in povestea noastra personala, filtrul


prin care privim lumea.
Prin munca de constelatii familiale, patrundem in miezul acestei povesti personale si ne
uitam, pur si simplu, la sistemul familial al unei persoane. In aceasta arena, lipsita de
povesti personale si perceptii individuale, poate fi descoperit in sfarsit, adevarul iubirii
firesti care curge intre membrii unei familii. Pentru ca o constelatie sa functioneze, trebuie sa
fim dispusi sa ne lepadam propriile povesti si sa facem fata intrebarii : vrem pace sau vrem sa
avem dreptate?

Metoda constelatiilor familiale: constientizarea si acceptarea


a ceea ce este - partea a II-a

Detalii
Scris de Dezvoltare Personala - Mihaela
985

(0 votes, average 0 out of 5)


Metoda constelatiilor familiale: constientizarea si acceptarea a ceea ce este - partea a II-a 0 out of
5 based on 0 voters.

Cand ne gandim la familiile noastre, de cele mai multe ori accesam sentimente nascute din
povestile pe care le-am creat. Putem sa gandim lucruri precum: Mama mea nu m-a vrut cu
adevarat, pentru ca nu mi-a aratat niciodata prea multa iubire. Pe masura ce devenim mai
intelepti, putem sa schimbam aceste lucruri in: Mamei i-a fost foarte greu sa-mi arate iubire.
De cele mai multe ori, evolutia povestii noastre nu ilustreaza adevarul sau neaga adevarul care nu
se potriveste cu viziunea noastra asupra realitatii, cu ceea ce este iubirea si cum este exprimata.
De exemplu, o femeie se simte ranita de faptul ca mama nu i-a aratat niciodata dragoste. Ne
plangem ca mama ne-a sacait tot timpul, facand lucruri pe care noi, ca fiice, suntem perfect
capabile sa le facem: curatenie, spalatul rufelor, calcatul. Insa nu ne gandim ca poate, pentru
mama, a face lucruri pentru copilul ei era o modalitate de a-si arata iubirea.Tensiunea care
exista intre mama si provine, de obicei, din rezistenta fiicei la dragostea mamei.
Multi dintre noi cerem de la parintii nostri sa fie niste supereroi, capabili sa-si exprime si sa ne
arate maximul de dragoste fata de noi tot timpul. Parintii nostri, exact ca si noi, sunt departe de
perfectiune, pentru ca apartin unor sisteme familiale in care curgerea iubirii a fost intrerupta. Si
ceea ce facem multi dintre noi este sa refuzam cu incapatanare sa acceptam dragostea care
este prezenta deja, preferand sa punem conditii asupra dragostei neconditionate spunand:
Vreau sa ma iubesti in acest fel si sa-mi arati asta astfel
Munca de constelatii ne arata faptul ca atunci cand ne abandonam in totalitate catre ceea
ce exista, curgerea dragostei dintre parinti si copii, parteneri, soti si prieteni pur si simplu
va creste. Poate ca atunci cand erai copil iti amintesti vizitele la bunica care facea cele mai
delicioase prajituri, budinci si biscuiti pentru tine. O iubeai mult si ti-o aduci aminte ca pe o
persoana dulce, iubitoare, pentru ca isi exprima iubirea gatind pentru nepotelul ei drag. Acest fel
de experienta lasa o impresie profunda asupra copilului si atunci cand cresti vei asocia gatitul cu
exprimarea dragostei. Ceea ce urmeaza este ca vei incepe tu sa gatesti pentru prieteni de ziua lor,
cand sunt bolnavi sau in ocaziile cu care vrei sa spui Te iubesc.Acum imagineaza-ti un prieten
pe care il vizitezi si care iti spune cand ii oferi prajituri facute de tine: Multumesc, sunt la
dieta. Probabil, te vei simti respins si ranit. Si nu e vorba de prajitura. Sistemul tau de valori iti
va spune ca dragostea ta a fost respinsa. Daca prietenii mananca ce-ai gatit si te apreciaza, tot nu
este vorba despre prajitura. Pentru tine, este echivalent cu:dragostea ta este suficient de buna.
Fiecare din noi are un concept unic de dragoste-ce este, cum o aratam si o impartasim. Cand
intoarcem spatele dragostei pentru ca nu vine in forma pe care o dorim, o cerem sau o
asteptam, oprim curgerea fireasca a dragostei dintre noi si ceilalti. Daca asteptam dragostea
cuiva si acest cineva este disponibil sa ne dea doar 15% din dragostea totala disponibila, treaba
noastra este sa acceptam in totalitate acesti 15 %. In acest fel, ne servim pe noi insine si pe
celalalt in egala masura. Si pe masura ce realizam cu adevarat ce este acolo, incurajam fluxul
dragostei sa creasca.
Dupa ce fiica accepta "sacaiala" mamei care vrea sa o ajute, isi poate schimba perceptia pana la a
crede Mama chiar ma iubeste si, facand asta, o mare parte din afectiunea pe care o cauta
incepe sa vina spre ea in doze mici care incep sa creasca gradual cu fiecare vizita la mama.

Mama incepe sa se simta usurata pentru ca dragostea ei este in sfarsit primita si fiica se poate
simti ca un copil din nou cand ii permite mamei sa o iubeasca.
Atunci cand vrem cu adevarat ca ceva sa se schimbe, trebuie sa ne schimbam mai intai perceptia,
gandirea, asteptarile si atitudinea. Cand fiica schimba aceste lucruri, se schimba si mama. Insa
mama se schimba cu adevarat? Nu. Fiica se deschide pur si simplu catre ceea ce era deja acolo.
Doar propria rezistenta si perceptie considerau aceasta iubire ca fiind insuficienta.

Teoria neuronilor oglinda si constelatiile familiale

Detalii
Scris de Dezvoltare Personala - Mihaela
999

(0 votes, average 0 out of 5)


Teoria neuronilor oglinda si constelatiile familiale0 out of 5 based on 0 voters.

Existenta neuronilor oglinda a fost dovedita de un grup de cercetatori de la Universitatea din


Parma (Rizzolatti, Fadiga, Fogassi si Gallese). Ei au descoperit faptul ca anumiti nervi din
creierul maimutelor, nervi care controleaza miscarile specifice ale animalului, transmit impulsuri
atunci cand o maimuta umareste o alta maimuta care face una din aceste miscari. Cu alte cuvinte,
exista activitate neuronala in exact aceeasi regiune a creierului responsabila pentru producerea
miscarii, chiar daca maimuta nu face miscarea in sine. Miscarea este simulata la nivel mental
atunci cand maimuta vede o alta maimuta facand aceeasi miscare.
Acest lucru nu este valabil numai pentru observarea vizuala. A asculta si a vorbi despre un
anumit lucru sau o actiune poate sa declanseze un fenomen de rezonanta: celulele nervoase
speciale ale creierului incep sa fie stimulate. Prin neuronii oglinda suntem astfel in contact
continuu cu ceea ce se intampla in jurul nostru. Oglindirea in noi insine a ceea ce se
intampla cu ceilalti se intampla simultan, involuntar si fara apel la gandire.
Neuronii oglinda par sa intre in joc si atunci cand empatizam cu sentimentele altor oameni. Cu
totii stim cum e sa fim invadati de frica altcuiva, stim ca facem grimase cand vedem pe cineva ca
mananca o lamaie, ca ne simtim rusinati cand altcineva se simte rusinat si ca radem atunci cand
altcineva rade langa noi sau chiar simtim durere atunci cand cineva sufera.
Neuronii oglinda nu doar stimuleaza miscarile altor oameni in noi, permitandu-ne sa fim in
contact cu ei; ei activeaza in noi insine senzatiile corporale si sentimentele altor oameni. Acest
lucru duce la o intelegere directa a perceptiilor si sentimentelor celor din jurul nostru. Ne simtim
bolnavi cand vedem pe cineva care este bolnav.
Descoperirea neuronilor oglinda ofera un fundament stiintific fenomenului de simpatie si
empatie. Acest sistem al neuronilor oglinda ne ofera fundamentul neurobiologic pentru
intelegerea emotionala reciproca. Cand experimentam sentimentele altei persoane, reteaua
celulelor nervoase incepe sa rezoneze, sa vibreze si asta permite sentimentelor altor persoane sa
dea o replica in propria noastra experienta emotionala.
Este posibil ca acest sistem al neuronilor oglinda sa fie fundamentul pentru latura simbiotica a
existentei noastre omenesti, pentru dependenta noastra de atentie si recunoastere, pentru dorul
nostru de a apartine, pentru capacitatea de a empatiza si pentru dorinta de a face tot ce ne sta in
putere pentru a-i ajuta pe altii.
Faptul ca persoanele apropiate emotional sunt capabile sa se oglindeascauna pe cealalta intr-un
mod intens are o importanta mare in contextul teoriei atasamentului. Studiile stiintifice initiate de
John Bowlby in privinta atasamantului mama-copil arata ce relatie profund interconectata exista
intre acestia doi. In timpul primilor doi ani de dezvoltare, copilul se afla intr-o stare de simbioza
emotionala cu mama lui. Putem spune ca mama si copilul se oglindesc reciproc in termeni de
neuroni oglinda. Acest lucru ii furnizeaza copilului constructia emotionala de baza de care
are nevoie pentru dezvoltarea lui psihologica. Oglindindu-si mama, copilul are acces si la
ceilalti oameni care se oglindesc in sufletul mamei, de exemplu la tatal copilului, chiar daca nu
mai este in viata, la frati si la surori sau la parintii mamei. Copilul are acces la toti stramosii

oglinditi in sufletul mamei, la lucrurile bune si rele care s-au intamplat in sistemul familial in
care s-a nascut.
Daca mama este incapabila sa-si oglindeasca copilul intr-un mod adecvat, pentru ca sistemul ei
de oglindire nu functioneaza corespunzator din cauza propriilor experiente traumatizante, atunci
copilul va oglindi o imagine haotica a structurii emotionale a mamei. Acest lucru sta la baza
problemelor de legatura in relatia mama-copil si a problemelor emotionale ale copilului care
decurg din asta. Frica, tensiunea si stresul reduc capacitatea de ardere a neuronilor oglinda, iar
abilitatea de empatizare si de a-i intelege pe altii scade simtitor. Astfel, o mama traumatizata nu
este capabila sa oglindeasca corespunzator nevoile copilului.
Neuronii oglinda stabilesc conexiuni atat de stranse intre membrii unui grup activ social, incat ne
intrebam cum mai poate fi loc pentru individualitate. Creierul nostru se pare insa ca stie deja
rapunsul. Existenta celor doua jumatati ale creierului aduc o contributie majora la dezvoltarea
individualitatii: partea stanga a creierului intra in actiune cand este vorba despre planuri, intentii,
actiuni proprii. Reprezentari ale celorlalti oameni sunt stocate in partea dreapta a creierului.
Constelatiile familiale
O constelatie familiala se creeaza atunci cand membrii unui grup sunt rugati sa-i reprezinte pe
membrii unei familii. Clientul prezinta in grup o anumita problema si apoi isi alege reprezentanti
din sala in conexiune directa cu problema respectiva. Fiecare reprezentant este plasat intuitiv
intr-o anumita pozitie. Reprezentantii simt adesea emotiile, fricile si dorintele persoanelor
implicate. Prin aceasta metoda, dizarmonia iese la lumina. Intr-un mod remarcabil si
surrprinzator, povestea adevarata a familiei este exprimata si vazuta clar pentru prima data. Cu
participarea celor care reprezinta, constelatiile familiale devin o experienta foarte intensa. Multi
oameni raporteaza cat de surprinsi sunt de intensitatea experientei. Indiferent de varsta noastra,
fiecare din noi este copil, si ceea ce isi doreste cel mai mult un copil este armonie in familie.
Munca legata de neuronii oglinda si functiile diferite ale celor doua parti ale creierului constituie
un loc foarte bun de pornit atunci cand incercam sa intelegem cum reprezentantii dintr-o
constelatie sunt capabili sa exprime starile emotionale inconstiente ale clientului, fara sa-si
piarda simtul propriei persoane, ramanand capabili sa diferentieze intre sentimentele din
reprezentare si cele din rol si apoi iesind din reprezentare fara nicio problema. Inca din copilarie
suntem capabili sa oglindim alti oameni din jurul nostru si in acelasi timp sa ne construim
propria identitate. Asta explica de ce oamenii care sunt reprezentanti intr-o constelatie pentru
prima oara se descurca la fel de bine precum cei care au fost reprezentanti de multe ori.
Perceptia oglindita a starilor emotionale ale altor oameni este de importanta capitala cand alegem
reprezentantii unei constelatii. Ajutati de neuronii oglinda, participantii simt intuitiv si
inconstient similaritatile intre ei insisi si ceilalti participanti la seminar.
Din fericire, in copilarie nu ne dezvoltam doar abilitatea de a-i oglindi pe altii; dezvoltam si
contra-strategii care ne permit sa ne protejam de neuronii oglinda prea agresivi ai altora. Suntem
capabili sa controlam cat din noi insine revelam, catre cine ne deschidem si catre cine ne punem
barierele de protectie.Putem vedea acest lucru in constelatii. Reprezentantii sunt capabili sa simta

doar ceea ce este pregatit clientul sa impartaseasca. Daca se inchide in interior sau intra intr-o
stare de disociere, sursa de informatii a reprezentantilor va seca.
Metoda constelatiilor familiale porneste de la ideea ca nu exista cale mai buna de a intelege
si a distinge intre starile emotionale ale unui om decat prin oglindirea unei fiinte umane de
catre o alta fiinta umana. Reprezentantii sunt cel mai bun sistem de masurare pentru a intelege
constitutia emotionala a cuiva. Niciun terapeut sau consilier nu poate obtine informatii atat de
precise si de complexe legate de motivele pentru care cineva sufera de atacuri de panica, depresie
sau stari de confuzie, asa cum se poate face prin metoda constelatiilor familiale. Datorita
neuronilor oglinda, aproape toti oamenii par sa posede abilitatea de a-i intelege pe ceilalti dintr-o
perspectiva interioara.

"Radacini si aripi": workshop de constelatii familiale

Detalii
Scris de Dezvoltare Personala - Mihaela
982

(0 votes, average 0 out of 5)


"Radacini si aripi": workshop de constelatii familiale 0 out of 5 based on 0 voters.

Bucuresti, 26 mai 2012

Aimee.ro si Damaideparte.ro va invita cu drag la o experienta de suflet: workshop-ul de


constelatii familiale Radacini si aripi, sambata, 26 mai 2012.
Uneori, viata devine mult mai complicata decat ne dorim. Si oricat de mult ne-am dori, ne
simtim neputinciosi in dorinta noastra de a schimba ceva. Ne simtim fara radacini si nu
indraznim sa credem ca putem avea aripi. Este insa important sa stim, chiar daca suntem
acaparati adesea de suferinta, ca sufletul nostru stie si alta cale.
Metoda constelatiilor familiale ne imputerniceste sa iesim din povestile si perceptiile pe
care le cream despre vietile noastre si sa avem acces la adevarul sufletului.

Cu ajutorul fortei grupului, al limbajului sufletului, al campului energetic care se formeaza si al


miscarilor interioare putem pasi intr-o viziune vindecata asupra vietii, asupra sufletului nostru
si asupra sufletului familiei din care facem parte, intelegand ca totul este asa cum trebuie sa fie si
ca vindecarea provine dintr-un loc mai mare decat noi, la care putem avea acces neintrerupt.
Astfel, putem avea acces la radacinile noastre si putem incepe sa simtim cum ne cresc aripile cu
care sa exploram viata.

Fie ca este vorba despre probleme legate de relatia cu ceilalti sau cu tine insuti, de relatiile de
cuplu, probleme organizationale, diferite teme care se repeta in viata noastra, afectiuni sau boli
sau alte lucruri care ne framanta, aceste probleme sunt potentate de incurcaturile din sistemul
nostru familial, care opresc raul iubirii din curgerea sa libera, de-a lungul generatiilor.
Iubirea care curge printr-un sistem familial este in echilibru atat timp cat toti membrii care
apartin acestui sistem au drept egal de a apartine, dincolo de bine, rau, corect sau gresit.
Insa cand are loc unul din evenimentele urmatoare (moartea timpurie a parintilor sau bunicilor,
pierderi de sarcina, avorturi, copii morti, crime, morti tragice si accidente, pierderea spontana a
unui partener, adoptii, logodna rupta sau divort, experiente de razboi, victime si agresori, secrete
de familie, indivizi care au fost exclusi din familie) de foarte multe ori, membri ai familiei sunt

trecuti sub tacere, sunt dati uitarii sau sunt practic exclusi din sistemul familial, din cauza unei
dureri prea mari sau a unei iubiri transformate in ura si resentimente. Sistemul familial nu va uita
insa niciodata pe nimeni si de cele mai multe ori, membrii mai tineri ai sistemului vor manifesta
in viata lor dezechilibrele aparute in cadrul generatiilor anterioare.

Cele mai multe din problemele noastre provin din implicarea noastra in treburile altora si
in destinul altora. Cand privim la un sistem familial, putem vedea adesea oameni care sunt
legati de destinul altor persoane din sistem, ale caror poveri le poarta prin viata, cu mare
loialitate si dragoste, ca pe niste poveri personale.

Cu ajutorul constelatiilor familiale, atingem un loc profund al sufletului nostru, din care
putem vedea ca totul este o manifestare a iubirii si ca onorand, acceptand si incluzand,
devenim liberi. Prin munca de vindecare ancestrala care se intampla in constelatiile familiale,
trecem dincolo de individualitate si intram intr-un proces vindecator care poate atinge multe
generatii din trecut, prezent si viitor.

S-ar putea să vă placă și