CURSUL 5

STILURI DE VIATA FAMILIALA TIPOLOGII FAMILIALE

Modul specific in care interactioneaza structura familiala cu realizarea functiilor ei
(sexuala si de reproducere, social-psihologica, educationala, economica, recreationala)
conduce implicit la conturarea anumitor stiluri de viata familiala sau tipuri de casnicii, in
functie de anumite criterii general-definitorii ale vietii de familie: coeziune, stabilitate,
tensiune, conflictualitate, capacitate de adaptare, integrare si dezvoltare, acestea determinand
climatul socioafectiv al interactiunii maritale (I. Mitrofan, 1989, pp. 49-50).
In acest sens este cunoscuta tipologia maritala a lui F. Kunkel (1947):

tipul casniciei furtunoase oscilatii afective cu mare consum tensional, crize care
se pot prelungi in timp; frustrarile par a fi resimtite in mai mare masura decat
cedarile; aceste cupluri nu au forta sa schimbe cursul casniciei fie in sens
pozitiv, fie negativ;

tipul casniciei molatice pseudocasnicie, bazata pe supraaprecieri si cedari

menite sa evite crizele dar, practic, pastrand distanta afectiv-cognitiva intre
parteneri; unitatea cuplului este iluzorie; fiecare partener trece greutatile vietii pe
umerii celuilalt, fara a le purta raspunderea;

tipul casniciei dure partenerii sunt partial angajati in casnicie, printr-un

comportament relational reciproc rigid; comunicarea este redusa; partenerii se
percep si se valorizeaza ca potentiali agresori la integritatea celuilalt, ceea ce
ascunde fragilitate interioara si frica de angajare in parteneriat, cu riscul unei
modificari a propriei personalitati; conduita relationala rezervata - sunt impotriva
duiosiei si intimitatii, mangaierile le par copilaresti; se cunosc foarte putin,
casnicia devenind arena in care cercul razbunarilor reciproce se repeta la infinit.

O tipologie mai completa a stilurilor vietii conjugale o realizeaza I. F. Cuber (1965,

1971):

tipul casniciei celor obisnuiti cu conflictele frecventa conflictelor, rareori

ascunse copiilor, dar putin exteriorizate fata de prieteni, rude, vecini; conflictul
este oricand potential si atmosfera de tensiune prezenta; cuplul ajunge rar la
disolutie, dupa trecerea crizei totul reintrand in normal;

tipul casniciei devitalizate relatiile de armonie, comunicare si iubire se

devitalizeaza treptat, ajungand sa contrasteze sensibil cu imaginea primilor ani;

partenerii petrec mai putin timp impreuna, relatiile sexuale sunt mai putin
satisfacatoare, interesele si activitatile sunt mai putin impartite; ii mai leaga inca
interesul comun pentru cresterea si educarea copiilor, pentru evolutia profesionala
a celuilalt (lipseste, insa, participarea afectiva); perechea devine apatica, fara viata,
un vid dureros, cu o stare de tensiune latenta; rareori se ajunge la disolutie,
ambii parteneri complacandu-se intr-o atmosfera de indiferenta;

tipul casniciei pasiv-cordiale (binevoitoare) are multe puncte comune cu tipul

casniciei devitalizate, cu deosebirea ca pasivitatea caracterizeaza de la inceput
relatia; lipseste tensiunea si conflictualitatea, desi unii admit un reziduum de
resentimente si frustrari subtile; angajarea intr-o astfel de relatie se face, de cele
mai multe ori, deliberat: persoane ale caror interese vizeaza altceva decat
parteneritatea (barbati dedicati carierei, femei dedicate copiilor lor), care fie ca nu
vor, fie ca nu pot sa investeasca emotional in relatia barbat-femeie; independenta
personala;

tipul casniciei vitale relatie empatica, autentica intre parteneri, esentiala pentru
viata lor; prezenta partenerului este indispensabila pentru sentimentele de
satisfactie pe care le asigura acesta; satisfactia partenerilor unui astfel de cuplu este
de a trai unul prin celalalt, nesimtind ca-si pierd in felul acesta identitatea proprie;
in anumite situatii ei pot aparea in pozitii de rivalitate/competivitate,
conflictualitate chiar, dar numai cand apar dezacorduri pe probleme importante
pentru ei si relatia lor (se deosebesc de cei obisnuiti cu conflictele, unde pare sa
functioneze regula dupa care nici un conflict nu trebuie rezolvat cu adevarat);

tipul casniciei bazate pe relatie totala asemanator relatiei vitale, cu deosebirea

ca toate problemele importante ale vietii sunt impartite (exemplul casatoriilor in
care sotul, personalitate stiintifica recunoscuta, convietuieste cu sotia sa, care ii
este prietena, sotie si partener); exista putine zone de tensiune, iar diferentele de
opinie s-au rezolvat uneori prin compromis, alteori prin cedarea unuia sau altuia
dintre soti, problema principala nefiind cine are dreptate, ci cum poate fi
rezolvata mai bine problema fara a strica relatia.

Sluzki si Beavin elaboreaza o alta tipologie, cuprinzand sapte configuratii de

intercomunicare maritala, din care deduc patru grade posibile ale satisfactiei/insatisfactiei in
cuplu (cf. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 195-196):

diade bazate pe simetrie stabila, in cadrul carora ambii parteneri realizeaza un

echilibru intre dorinta de a domina si de a se supune; acest tip de diade induce
satisfactie maritala stabila;

diade bazate pe complementaritate stabila, in care comunicarile dintre parteneri

concura la definirea unuia dintre ei ca dominant si a celuilalt ca supus; acest tip de
relatie induce satisfactie maritala stabila;

diade bazate pe competitie simetrica orientata spre dominare, in care ambii

parteneri doresc, in aceeasi masura, sa domine in viata de cuplu; acest tip de diada
induce satisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie simetrica orientata spre supunere, in care ambii

parteneri doresc, in aceeasi masura, sa lase pe seama pe celuilalt deciziile ce
privesc viata de cuplu; si acest tip de relatie induce satisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre dominare, in care ambii

parteneri doresc, in masuri diferite, sa domine in relatia conjugala; acest tip de
diade induce insatisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre supunere, in care ambii

parteneri doresc, in masuri diferite, sa fie dominati in viata de cuplu; si acest tip de
diade instaisfactie maritala instabila;

diade fluctuante, in cadrul carora comunicarile dintre parteneri doresc, in masuri

diferite, sa fie dominati in viata de cuplu; acest tip de diada induce insatisfactie
maritala stabila.

NOTA:
Aceste stiluri de viata familiala, desi au tendinta de stabilitate in timp, pot suferi
modificari, un cuplu putand sa-si modifice stilul marital de mai multe ori in cadrul casatoriei.
Tipologia maritala defineste in primul rand relatia si nu personalitatile sotilor, o aceeasi
persoana putand sa se manifeste intr-o anumita relatie ca fiind vitala, iar in alta ca pasivcordiala; este posibil ca o persoana sa treaca intr-o relatie devitalizata sau pasiv-cordiala cu
propriul partener, angajandu-se intr-o relatie vitala extraconjugala sau sa-si exprime
vitalitatea in profesie.
Infidelitatea conjugala poate aparea in toate tipurile de relatie maritala, cu exceptia
relatiei totale, dar cauzele care o produc sunt diferite: la cei obisnuiti cu conflictele,
infidelitatea este o cale de manifestare a atitudinii oscilante fata de partener, ca simbol al

resentimentului fata de acesta; la pasivii-cordiali, infidelitatea este tipica, in special la barbatul

de varsta mijlocie; mai rara la devitalizati si vitali.
Divortul si separarea apar la toate cele cinci tipuri, dar motivele sunt variabile (I.
Mitrofan, 1989, pp. 53-54).
Tipologii familiale
In stabilirea tipologiilor familiale se au in vedere toate tipurile de relatii intrafamiliale
(parinti-copii, frati-surori, bunici-nepoti etc.) si nu doar relatiile intraconjugale. Aceasta
caracteristica diferentiaza tipologia familiala de cea maritala (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998,
p. 196):

familii reprimatoare/familii liberale primele inabusa spiritul de independenta al

copilului, celelalte dezvolta instictele acestuia;

familii active/familii pasive primele incurajeaza la tineri dinamismul, increderea

in sine, celelalte sunt indiferente, generand sentimente de descurajare, neincredere
etc.;

familii stabile/familii instabile primele se bazeaza pe o anumita constanta a

vietii de familie, pe respectarea ferma a unor principii si valori familiale; celelalte
sunt caracterizate prin schimbari permanente ale modului de viata.

L. Roussel (1989) a identificat trei tipuri de familii (Idem, pp. 197-198):

familia fuzionala sotii considera ca uniunea lor este autentica doar atata timp cat
au capacitatea reciproca de a se sustine unul pe celalalt prin empatie si anticipare
relationala; are risc crescut de ruptura, insa recasatorirea (intr-o alta formula) este
putin probabila;

familia club - in care sotii sunt mai realisti deoarece isi respecta independenta
si isi fondeaza uniunea pe ratiune, care capata forma unei compatibilitati bazate pe
teoria cost/beneficiu; isi recunosc autonomia si puterea, inclusiv cea de a rupe
relatia daca li se pare deficitara;

familia istorie caracterizata prin solidaritate fondata pe amintirea vie a unui

trecut fericit si pe speranta unui viitor mai bun; fidelitatea si increderea reciproca
dau sens acestui tip de familie; copiii fac parte din proiectele de viitor.

CURSUL 6
Problematica alegerii partenerului conjugal

1. Motivaia alegerii
Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru
evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala, arata specialistii in domeniu.
Din perspectiv istoric, alegerea partenerului conjugal a parcurs o traiectorie supus
unor permanente schimbari, de la cele de tip tradiional-instituional dominate de criterii
economice, sociale, normativ-integrative, cultural-etnice, la cele de tip socio-afectiv, afectivsexual, de comunicare, competen psihosocial, de autorealizare prin intimitate.
n cadrul societatilor traditionale, normele instituionale sunt cele care reglementeaz
functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu:

cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel,
1989);

pentru cine poate s opteze cel care este candidat la cstorie;

sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din
punct de vedere socio-economic (sa corespunda posibilitatii de a spori averea si de
a asigura supravietuirea liniei familiale);

necesitatea i rolul unor intermediari pentru sprijinirea prinilor i tinerilor n

adoptarea unei decizii maritale;

centrarea pe sexualitate de tip procreativ sau i pe.

Patternurile alegerii difer de la cultur la alta. i n prezent sunt multe culturi n care
apartenena la o cast, statutul economic, descendena etnic, rasial primeaz.
Astzi, n societatea modern, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia
moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale ale
persoanelor, cu drepturi legale la satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor si
participarea economica la viata familiala (V. Liciu, 1975).
Asteptarile cuplurilor, in stransa legatura cu motivatiile alegerii partenerilor s-au
schimbat si ele. Astfel, multumirea sexuala poate fi obtinuta si in afara casatoriei, copiii nu
mai reprezinta scopul fundamental in viata multor oameni, iar numarul in crestere al femeilor
angajate profesional desfiinteaza argumentul economic. Prin egalizarea statutului social si

chiar a sex-rolului, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie
(asteapta iubire, satisfactie sexuala, prietenie, respect, posibilitatea implinirii profesionale
etc.). Barbatii isi transfera parte din raspunderea rolului traditional economic in casatorie,
preluand totodata o serie de sarcini domestice si egalizandu-si investitia decizionala majora in
familie cu femeile (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002).
Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe
alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente positive este formula
maritala cea mai dezirabila.
La intrebarea de ce se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica:
a) compatibilitate sexual,
b) teama de singurtate,
c) nevoia de prieten (companion),
d) sigurana financiar,
e) fuga de restriciile parentale,
f) dorina de a fi important pentru cineva.
El menioneaz, de asemenea, i cteva raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc
(in cazul in care o fac, pot aparea tot atatea surse de distres care duc la disfunctii si la criza
maritala):
a) precauie fa de modelul tradiional al familiei,
b) nencredere n sexul opus,
c) frica i chiar refuzul de intimitate.
Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri
de motivaii maritale:
1) dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%);
2) conformism social i familial (36,3%);
3) depirea situaiei prezente (6,0%);
4) satisfacia actual (3,0%);
5) sigurana unui viitor (3,0%).
Este interesant diferena dintre sexe: astfel, brbaii n procent de 52,9% apreciaz ca
determinant pentru decizia marital conformismul social, femeile doar 18,7% menioneaz
acest motiv. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala
nesatisfacatoare.

In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena

copiilor, realizrile comune, obligaia (51,5%) din subieci, dorina comun de a-i continua
evoluia n sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana unor
viitoare schimbri cu implicaii pozitive. i n acest caz sunt diferene semnificative pe sexe.
La brbati, motivul realizrilor comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l
susin. n unele cazuri, motivele de alegere s-au transformat n motive de meninere.
2. Criterii de alegere a partenerului
Deviza lui J. C. Coleman (1998): ca s poi alege trebuie s tii ce doreti. Pentru a
decide alegerea partenerului, cel n cauz trebuie s-i clarifice mai intai dorinele, s tie ce
dorete de la cel cu care dorete s se cstoreasc.
n acest sens, Z. Wanderer i E. Fabian (1979) propun folosirea unei liste-evantai cu
trasaturile dezirabile:
1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.)
2. trsturi de personalitate (inteligen, ncredere, umor)
3. potenial economic sau bogatie (carier potenial sau realizat, viitor
posibil, moteniri etc.).
4. credine i valori (atitudini fa de sex-rol, credin religioas, valori care
orienteaz comportamentul individual),
5. interese speciale i abilitati (muzic, literatur, sport).
Lista se compartimenteaz n 2 grupe de rspunsuri:
a)

trebuie - cuprinde itemi la care nu putem tolera nici o abatere,

b)

este bine i - cuprinde itemi cu o serie de particulariti la care putem i s

renunm.

P. Ilut (2005, pp. 102-109) a identificat mai multe criterii de alegere a partenerului
conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie.
Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional
mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatorii intre
personae cu statute sociodemografice diferite, este statistic mai redusa.
a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri
de aceeasi varsta sau de varsta apropiata.
La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6
la femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei

Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur
de 25 de ani la femei si 28 de ani la barbati).
b) statutul socioprofesional
Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se
grupeze marital intre ei in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria socioprofesionala din
care fac parte si cu gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimental
ca alegerea partenerului pe baza criteriului professional prezinta cel mai indicat indice de
endogrupare.
Exista si o homogamie de profesii specifice, dar ea este mult mai slaba (medici cu
medici, de ex.). Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socioprofesional al
partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor.
c) rasa, etnia si religia
Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala
atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre personae de
culoare diferita este destul de rara).
Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si
catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura
simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului.
Cercetrile susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de filtrare, adic
pe o selecie la nivelul mai multor paliere, in care cmpul alegerilor este succesiv ingustat
pn cnd are loc alegerea final.
Au fost propuse 5 paliere:
- filtrul proximitii,
- filtrul similaritate-complementaritate,
- filtrul atraciei personale,
- filtrul compatibilitii.

Filtrul proximitatii este prezent mai ales la familia extins/traditionala.

i astzi, n medii rurale, n localiti izolate, partenerii se aleg, se cstoresc pe

temeiul vecintii, apropierii; alii isi gasesc partenerul la coal, printre colegi, la locul de
munc (40% dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981 de J.
Erikson se afl n aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreun
i s-au cstorit dup ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divor

dintre toate categoriile. n sprijinul acestor date sunt i opiniile lui Steve Duck care precizeaz
c un trecut construit mpreun este un moderator important pentru aciuni prezente n relaii).
In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala
are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii
homogamice (etnie, statut socioprofesional, religie, varsta). Ea este intim asociata cu
proximitatea si similaritatea culturala.

Filtrul similaritate-complementaritate

Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun (factori de varsta, rasa,

religie, clasa sociala, interese comune, valori), iar complementaritatea, contrariile se atrag.
nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca un factor de alegere
maritala: persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare
dect aleator; la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei
pielii.
Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, care
au predispoziii similare pentru a interaciona patologic. Persoanele cu acelai tip de
deficiene, surdo-muii, orbii tind s se cstoreasc ntre ele.
Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus, n care alegerea partenerului se
bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul. R. Winch,
autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciaz c operm preferenial n baza
unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.: respectuoii,
timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice).
Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influeneaz stabilitatea cstoriei.
Cstoriile bazate pe similaritate psihologic, marcate de tendina identificrii sunt supuse
devitalizrii,

uniformizrii

vieii

staionare (I. Mitrofan, 1989). Cele bazate

pe

complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas.
Aici raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a misterului, a
imprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate.
A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in
descrierea si explicarea alegerii partenerului, in sensul ca, intr-o prima etapa, similaritatea de
valori si atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de prietenie( daca se
constata o disimilaritate cu privire, de ex., la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari
sanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa), iar mai tarziu complementaritatea nevoilor
devine mai importanta.

Filtrul atraciei personale i al compatibilitii (sau al afinitilor elective) pot fi

generate de mecanisme biochimice, armonie bioenergetic.

C. G. Jung, influenat de cultura oriental, explic atracia sexelor prin satisfacerea mutual a
proieciilor complementare de rol-sex n cadrul similaritii (animusul femeii se regsete n brbat, iar anima
brbatului se recunoate i se identific n femeie). Iubirea reunific cele 2 arhetipuri Anima i Animus,
transcend dualitatea, ntorcndu-se la marele Sine care este unic, acesta i conine pe amndoi (anima i animus)
inseparabili.

Atracia pentru cellalt poate fi provocat i de modaliti erotice de expresie

comportamentala si de comunicare nonverbala:
-

expresivitate senzitiv (coloratul ochilor, privire, conturul buzelor),

comunicare nonverbal (privire, gestic),

capaciti empatice - intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt sunt cteva din

mecanismele psihologice i sexuale care justific afinitile elective.

Asadar, atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si

casatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Dar sunt si alti factori ce pot pune
in plan secundar frumusetea fizica, cum ar fi: inteligenta, caracterul, comportamentul
(frumusetea sufleteasca).
De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului
conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei
romantice este W. Goode (1959).
Ce presupune dragostea romantica? Idealizarea celui iubit (uneori pana la orbire);
conceptia de unul (una) si numai unul (una), iubirea mare insemnand credinta pana la
moarte; dragostea le invinge pe toate celelalte; lasarea in voia emotiilor personale. In
general, dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere; fara dragoste
(romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100).
Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume
figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si
pasionale (Ember, Ember, 2002). Dar, in multe culturi, casatoriile sunt inca aranjate si in rare
cazuri negocierile familiei sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in
Europa, multa vreme (pana in perioada moderna), casatoria din dragoste era o exceptie (A.
Giddens, 2000).
Concluzii:
Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la:

ntrirea i chiar permanentizarea valoririzrii celuilalt,

apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare (crete nevoia de
cellalt),

sau, dimpotriv, la diminuarea tensiunii emoionale cognitive pn la stingere

datorit scderii nevoii de cellalt.

Numai astfel, viaa de cuplu se situeaz pe un plan valoric superior ca act de

intercunoatere i intercreaie. Atracia dac se desfoar unilateral se destabilizeaz prin
lips de rezonan, prin epuizare, prin deficit de ofert gratificant.
Parteneritatea presupune o motivaie de interacomodare i interdezvoltare care s aib
un caracter dinamic, s ajung s fie o motivaie de coevoluie (C. Mamali) bazat pe un
complicat proces de autodezvoltare i interdezvoltare mutual.

CURSUL 7
ROLURILE CONJUGAL-PARENTALE
1. Conceptele de rol, structura de rol familial, rol conjugal-parental
Rolul reprezint ansamblul de conduite pe care societatea le ateapt de la un individ
care ocup o anumit poziie sau funcie ntr-un sistem (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002, p.
235).
Primul care a prezentat sistematic notiunea de rol a fost G. H. Mead (1934), care
considera ca rolurile sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea
colectivitatilor umane.
In psihosociologie, notiunea de rol social este, adesea, pusa in legatura cu conceptul
de status social, acesta din urma reprezentand pozitia ocupata de o persoana in societate,
precum si drepturile si obligatiile ce deriva din aceea pozitie (G. Allport, 1961).
Structura de rol a microgrupului familial exprima o anumita configuratie a pozitiilor
si functiilor formale si informale ale membrilor acestuia, ea constituind baza desfasurarii
relatiilor matrimoniale, cadrul psihosocial al asigurarii vietii de familie. In cadrul structurii
de rol a microgrupului familial se dezvaluie, arata I. Mitrofan, esenta functionala a acestuia,
nivelurile si mecanismele sale intrinsece: nivel intermotivational diadic; nivel de
interacomodare

bioafectiva;

nivel

de

intercomunicare;

nivel

de

intercunoastere-

intervalorizare; nivel de interactiune-interdezvoltare familiala (1989, p. 84).

Rolul familial este reprezentat de rolul conjugal i rolul parental sau rolul
conjugal-parental.
Rolul conjugal-parental reprezint un ansamblu de reacii, comportamente, atitudini,
comunicri verbale, nonverbale ateptate reciproc de ctre cei 2 parteneri, orientate spre
asigurarea, consolidarea si dezvoltarea relatiilor familiale.
Ex. ntr-o familie din ara noastr este de ateptat ca tatl s plece dimineata la locul unde presteaz o
anumit profesiune, s asigure securitatea familiei, s disciplineze copiii i s le orienteze pregtirea colar, s
se ocupe de timpul liber al familiei, s susin n diferite moduri preocuprile mamei. Rolul mamei cuprinde de
asemenea obligaii, ndatoriri, sentimente chiar i unele privilegii. M. Newcomb, studiind rolurile mamei,
distinge: conduite impuse sau prescrise, eseniale (hrnirea copiilor), conduite permise sau indiferente (a spune
poveti), conduite interzise (incestul). Modelul structurat al copilului este unul de dependen, de ascultare a
prinilor. Acest model este completat de privilegii: libertatea de a se juca, de a primi educaie.

Initial, rolul se adopt pe baza imitrii modelelor de rol din familia de provenien i
se perfecteaza prin exersare n propria familie construit. De obicei, soia preia si imita, mai

mult sau mai putin constient, conduite de rol practicate de mama sa, le interiorizeaz si le
selecteaz n funcie de specificul personalitii sale. Similar, soul va reproduce mai ales
conduite, atitudini, modaliti relaionale preluate din modelul de rol conjugal al tatlui su (I.
Mitrofan,1989, pp. 85-86).
Practicarea rolului conjugal i, ulterior, a rolului parental nu este uoar, ridic destule
tensiuni, mai ales n societatea contemporana, marcata de o bulversare a rolurilor, o perceptie
ambigua a acestora si o negociere continua a drepturilor si obligatiilor masculine si feminine
(I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002, p. 236). Se consider c n perioada 0-5 ani de la cstorie
intr n joc nu att personalitile celor doi parteneri, ct adeziunea lor fa de modelele
preluate din familiile de provenien. De aceea sunt frecvente comparaiile, transferurile,
frustraiile exprimate n formule de tipul n familia mea mama niciodat nu a trebuit s
fac..., sau la noi tata era cel care s-a ocupat tot timpul de..... Dac se persevereaz excesiv
n apel la modelul de rol conjugal din familia de apartenen, transferul de expectaii poate
duce la disonan cognitiv-afectiv, la autofrustrare, la conflict de rol si, in ultima instanta, la
disolutie.
Adoptarea, asumarea si exercitarea de catre parteneri a unor roluri conjugal-parentale
simetric compatibile este hotaratoare pentru echilibrul familial, ca si pentru mentinerea unor
raporturi sanogene intra si interfamiliale.
T. Mircea (1994, pp. 26-37) precizeaz c, n funcie de felul cum oamenii realizeaz
asimilarea (ndeplinirea) rolurilor conjugal-parentale, se departejeaz 8 tipuri de structuri
psihologice (tipuri de indivizi):
1.

Disforicul - asimileaz un numr mic de roluri, le ndeplinete cu mult

seriozitate, pentru ca treptat s se diminueze implicarea, chiar s dispar. Rolurile
conjugal-parentale se ndeplinesc sub semnul inconsecvenei, nesiguranei, cu
sincope existeniale, cu plecri, abandon temporar din viaa familial, fr
justificri de fapte exterioare.

2.

Anxiosul - structura de rol se dobndete cu efort i se dezvolt ntr-un cadru

inflexibil, ameninat mereu de dorina de a fi perfect, cu insistene greu de suportat
de ctre partener i cu ncercri de transfer a temerilor patologice, care de fapt i
submineaz rezistena.

3.

Anancastul - este o personalitate hiperexact care se identific cu rolul pn la

limit. Rolul pentru el este o msur a realizrii personalitii prin: ordine
excesiv, conformism ritualic, dar afectivitate foarte redus.

4.

Psihastenul - adopt mai multe roluri pe care le abadoneaz rnd pe rnd, ntruct
este mcinat de nencredere, de lips de coeren, de unitate, apar manifestri
duplicitare.

5.

Apaticul - lipsit de energie, nu se implic n rol pentru partener, ci mai ales pentru
imaginea pe care i-a construit-o el despre acesta. Practic, rolul rmne o
perspectiv, o fata morgana, fa de care nu ajunge totui s se apropie, dei n
sinea sa dorete acest lucru.

6.

Explozivul - rolul conjugal-parental se deruleaz ntr-un climat de nelinite,

dominare, agresivitate, for, reacii neprevzute de ctre ceilali. Este refuzat,
ocolit, evitat de familie, ceea ce de fapt i accenteuaz reactivitatea i dorina de a
se impune prin for.

7.

Histrionicul - i alege rolul, dar nu i-l asum, vrea s par mai mult dect este, se
iubete pe sine, nu are deschidere fa de ceilali. Rolul i-l creeaz i exerseaz
dup unele repere pe care le consider a fi apreciate ca bune de ctre ceilali,
ntruct este animat de dorina evidenierii.

8.

Paranoicul - refuz dialogul, sugestiile, impune categoric rolul. Este convins c

este infailibil. Are o structur rigid, egoist i rolul se asimileaz n aceti
parametri.

Adler, examinand relatia dintre rol si personalitate, vorbeste despre rolul prescris
(rolul dat social existand in afara individului concret), rolul perceput (cum isi imagineaza
fiecare individ rolul cerut de societate), rolul asumat (rolul perceput la care se adauga
componenta evaluativ-afectiva) si rolul performat (rolul efectiv jucat, unde importante sunt
capacitatile individului de a transcrie comportamentul, cerintele de rol).
Asadar, din perspectiva indeplinirii rolurilor, se disting:
1. familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator cerintelor si
exigentelor normalitatii functionale a cuplului;
2. familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator pe fondul
unor stari de tensiune si indiferenta. In aceste familii, relationarea interpersonala este
deficitara si disfunctionala, antrenand conflicte si/sau manifestari violente ale caror efecte se
simt in viata sociala si profesionala a partenerilor (M. Voinea, 1993, p. 40).
2. Conceptele de sex-rol; teorii asupra formarii identitatii de sex-rol
Desi termenii de sex-rol si gen-rol sunt adesea folositi ca echivalenti, exista o
diferenta importanta intre ei (I. Mitrofan, 1989, I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002).

Sex-rolul asambleaz comportamentele determinate de sexul biologic (ciclu

menstrual, ejacularea, erectia etc.). Gen-rolul

semnifica expectaiile societii privind

comportamentele masculine sau feminine (ex.: a fi insarcinata este un sex-rol feminin, dar a
creste copiii este un gen-rol) (Richmond-Abbrott, 1992).
Un jalon important al identitatii psihologice este apropierea de celalalt prin iubire si
sexualitate, sustinute de identitatea sexuala individuala. Desi la om sexul este determinat
genetic, ca si la animal, identitatea sexuala nu este fixata la fel de rigid, ceea ce permite o
exprimare si o creativitate mult mai ampla in relatii. Identitatea sexuala este o constructie
flexibila in care se amesteca elemente pulsionale, psihologice, sociale.
Identitatea de gen (masc./fem.) este conferita de sexul biologic, determinat genetic si
hormonal. Astfel, foetusul se sexualizeaza in functie de cromozomii XY (masculin) si XX
(feminin). Uneori natura comite si erori:

Barbati cu formula cromozomiala incluzand un X suplimentar (XXY) ceea ce le

confera o infatisare feminina, testicole de volum redus, incapabile de a produce
sperma;

Femei cu formula cromozomiala lipsita de un cromozon X, ceea ce determina

absenta ovarelor si o redusa dezvoltare a organelor sexuale externe. Ele sunt din
punct de vedere genetic doar partial femei;

Hermafroditii, in cazul carora apare imposibilitatea determinarii cu precizie a

sexului; sexul se distinge abia dupa primele 3 luni ale evolutiei prenatale.

Identitatea sexuala nu este o optiune personala a individului. Dupa max. 14 zile de la

nastere, in conformitate cu aparenta si conformatia organelor genitale se declara sexul legal
(baiat/fata) inscris in certificatul de nastere. Societatea, prin microgrupul familial il recunoaste
pe individ ca apartinand unuia din cele doua sexe. Sexul legal si sexul social (recunoasterea
de catre societate) sunt impuse de societate, pe baza aspectului exterior, aparent normal al
organelor genitale.
Identitatea sexuala si constiinta ei se formeaza printr-un proces de socializare
sexuala, particularizat de la individ la individ. Ea se construieste treptat ca o imagine de sine
cu trairi si comportamente corelative, sub influenta mediului, ca si prin experientele pe care
fiecare le integreaza in contextul cultural si educational specific. Identitatea sexuala este o
componenta structurala, atat a Eului corporal, cat si a Eului psihologic, facand parte din
constiinta de sine si avand o determinare sociala importanta (I. Mitrofan, 1998, p. 201).

Familia si societatea au roluri esentiale in formarea si manifestarea identitatii sexuale.

Teoriile din psihologia sociala vin cu argumente in ceea ce priveste formarea identitatii
sexuale sub influenta contextului cultural si educational specific:

Teoria invatarii sociale (Social learning theory) spre deosebire de punctul de

vedere psihanalitic al lui Freud, aceasta teorie evidentiaza importanta influentelor
exercitate de societate si cultura asupra formarii identitatii sexuale a individului.

Parintii au un impact vital asupra dezvoltarii unui copil se afirma ca micutii invata,
urmarind actiunile parintilor, adultilor in general, ce inseamna sa fi barbat sau femeie si ce tip
de comportament este adecvat fiecaruia dintre sexe. Prin identificare cu modelele (parinti,
educatori, actori etc.), copiii ajung sa creada ca au aceleasi caracteristici ca modelul respectiv.
Daca modelul este neadecvat, copilul se poate simti nesigur si poate fi nefericit. Conform
acestei teorii, copiii se identifica cu parintele de acelasi sex. Atunci cand imita parintele,
copilul este incurajat. Este rasplatit pentru faptul ca se comporta ca un baiat/fata.
Critici aduse teoriei:
Copiii imita adultii, dar nu intotdeauna pe cei de acelasi sex. Exista cazuri in care
fetitele probeaza palariile tatilor sau baietii incalta pantofii mamei. De asemenea, anumite
studii pun sub semnul indoielii modul in care unii parinti incurajeaza comportamentul copiilor
lor. Cu toate ca parintii isi trateaza copiii intrucatva diferit (baietii fata de fetite), diferenta nu
este semnificativa. Multi parinti cred ca nu este rau ca baietii sa se joace cu papusi sau fetitele
sa se joace cu masinute.
Invatarea sociala se poate afla la baza deprinderii identitatii de sex si standardelor
comportamentale. Insa simpla imitatie a unor gesturi pare sa nu explice in mod adecvat cum
se produce acest lucru.

Teoria dezvoltarii cognitive (Cognitive developmental theory) (Lawrence

Kohlberg, 1966) conform teoriei lui Kohlberg, deosebirile de comportament intre
indivizii de sexe opuse, survin dupa constientizarea permanentei sexului lor (4-5
ani). Odata ce copiii constientizeaza permanenta sexului lor, incearca sa adopte un
comportament adecvat respectivului sex.

Critici aduse teoriei:

Deseori copiii se comporta intr-o maniera adecvata sexului propriu, prin invatare
sociala, inainte de a putea constientiza permanenta sexului.

Gender Schema Theory aceasta teorie este o maniera de abordare cognitivsociala, continand elemente din teoria dezvoltarii cognitive cat si din teoria

invatarii sociale; se bazeaza pe conceptul de gender = schema (schema de

gen).O schema este un model de comportament organizat mental ce ajuta copilul
sa stocheze si sa ordoneze informatii.
S. Bem (1983) sustine ca micutilor le place sa-si asume rolul de femei/barbati; initial
ei dezvolta un concept a ceea ce inseamna sa fi barbat/femeie, organizand informatii in jurul
schemei genului (sexului). Copiii isi intocmesc aceasta schema intrucat vad ca societatea
clasifica in primul rand oamenii dupa sex. Barbatii si femeile poarta haine diferite, folosesc
toalete diferite etc. Pe masura ce copiii intuiesc ceea ce se cere din partea baietilor si fetelor, ei
adopta propriile atitudini si comportamente. Din larga gama de atribute umane ei le aleg pe
acelea care li se potrivesc. Se formeaza, astfel, identitatea de gen - percepiile oamenilor
despre ei nii ca masculin sau feminin.
S. Bem susine c ambele caracteristici, masculine i feminine, se pot dezvolta la
acelai individ (ex.: o persoan poate manifesta impulsivitate, specifica masculinitii, dar i
sensibilitate fa de ceilali, specifica feminitii). Cei care posed caracteristici pentru ambele
sexe au fost denumii androgini. Cercetarile intreprinse au urmrit sa identifice dac acetia,
din punct de vedere psihologic, sunt mai sntoi i dac au o mai bun adaptare. S-a
constatat c androginii au obinut un scor mai mare dect cei care prezint o strict
masculinitate sau feminitate. De asemenea, caracteristicile masculine ale unei personaliti
androgine prezint o importan mai mare n societile vestice, fiind raportate pozitiv la
flexibilitatea i adaptarea psihologic, n comparaie cu cele feminine.
Critici aduse teoriei:
Ideea cercetatoarei S. Bem in ceea ce priveste necesitatea schimbarii schemei culturale
a sex-rolurilor pentru inlaturarea stereotipiilor de sex-rol, trebuie sa tina seama de faptul ca
dezvoltarea umana se face incet si in timp. Cu toate ca femeile tind sa devina egale barbatilor
si au, uneori, cate 2 servicii, in continuare ele sunt cele care isi petrec cel mai mai mult timp
cu copiii si se ocupa de cresterea lor, iar barbatii sunt in continuare orientati aproape exclusiv
asupra carierei profesionale.
3. Conceptul de gen-rol; stereotipii sociale privind diferentele de gen-rol
Gen-rolurile contin anumite caracteristici generale chiar daca, in fiecare cultura,
continutul specific al acestora este definit diferit. Caracteristicile generale includ ateptarea
anumitor trsturi ale personalitii (sensibilitate la femei, for, rezisten la brbai), a unor
roluri sociale (brbaii sunt tai, femeile sunt mame), a unor pozitii sociale specifice.

Expectatiile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma stereotipurilor de

gen-rol - in funcie de ras, naionalitate, grup etnic - au o mare for asupra oamenilor.
Acestea sunt credine puternic nrdcinate n tiparele culturale privind caracteristicile
psihologice i/sau comportamentale ale brbailor i femeilor.
Diferentele de gen-rol deriva, pe de o parte, din cele biologice, dar sunt modelate de
evolutia psihosociala a fiecarei persoane, de diferentele culturale in privinta conceptiei despre
masculinitate/feminitate (ex.: in Noua Guinee, la membrii unui trib, abilitatile artistice,
sensibilitatea si dependenta emotionala sunt caracteristice ale rolului masculin, iar eficienta si
competenta apartin rolului feminin). Prescriptiile sociale sustin si orienteaza diferentele
privind modelele de rol masc./fem. cu comportamentele lor specifice (cum trebuie sa arate si
sa actioneze o femeie sau un barbat).
Reprezentrile stereotipizate despre gender pun n eviden deosebiri semnificative
att n privina capacitilor intelectuale ct i a trsturilor psihocomportamentale:
-bieii au reprezentri superioare privind calculul matematic, operarea n
tridimensional, sunt mai raionali, mai creativi,
-fetele sunt mai grijulii fa de consecinele agresivitii, au o intuiie mai rapid,
decodeaz mai bine comunicarea nonverbal, strile sufleteti din expresivitate, tonul vocii.
Stereotipizrile sunt utile dar aduc i inconveniente, mai ales n defavoarea femeilor:
distribuirea sarcinilor n domenii domestice (familie), unde lucreaz mult mai mult n
comparaie cu brbaii, n viaa public, mai puine funcii de decizie, dar i n economia de
ansamblu a vieii: pe piaa unor profesii (film, modelling), dup vrsta de 40 de ani, valoarea
femeilor scade considerabil, n timp ce a brbailor sporete, ceea ce confirm i cstoria
acestora cu persoane foarte tinere.
Asadar, ceea ce indivizii dintr-o anumita cultura asteapta din partea unui barbat sau
femeie, de la un tata sau de la o mama, se confunda, in mare masura, cu stereotipurile care
circula in legatura cu aceste asteptari. Respectivele stereotipuri si clisee sunt de multe ori
afirmatii false, dar care la nivelul constiintei comune circula cu valoare de adevar si cu
consecinte actionale. In aproape fiecare cultura, rolurile si pozitiile sociale detinute de barbati
sunt considerate mai valoroase decat cele detinute de femei.
P. Ilut (1995) se intreaba cat adevar exista in stereotipurile de sex?. Iata cateva
concluzii formulate de acesta pe baza unor cercetari de specialitate:
a) Multe din diferentele rezumate prin stereotipuri nu au acoperire. Astfel, nu s-au
inregistrat diferente semnificative intre sexe in I.Q si creativitate. Datele de laborator nu arata

multe diferente nici intre trasaturile de personalitate cum sunt: dependenta, ascultarea,
inclinatia de a-i ajuta pe ceilalti;
b) Cele mai multe caracteristici de personalitate si actionale atribuite prin stereotipuri
nu sunt naturale, biopsihologice, ci induse prin diferite mecanisme psihosociale. Cercetarile
lui Money si Enhard (1972) au aratat ca, in cazul hermafroditilor, unde unii dintre indicatorii
de sex (de ex., organele genitale externe) sunt biologic neconcludenti, ei devin baieti sau fete
in functie de sexul care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. Odata ce i-a fost
atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost educat in acord cu cerintele legate de
el, individul a si devenit ceea ce a fost programat sa fie.
c) Stereotipurile de sex-rol au serioase consecinte directe si indirecte asupra vietii de
cuplu.
Fiind caracterizata ca mai afectiva, grijulie, mama, indiferent daca lucreaza sau nu in
campul muncii, va trebui sa se ocupe in principal de copii; barbatul avand natural o
inclinatie mult mai pronuntata fata de stiinta, cunoastere, va aloca un timp mai mare cititului,
televizorului, iar femeia, treburilor casnice. Consecinte:

Ignorarea de catre partener a nevoilor personale de dezvoltare a partenerei si

impunerea unui stil de viata traditional. In consecinta, frustrarile partenerei vor
afecta satisfactia conjugala a acesteia si consecutiv a cuplului.

Perpetuarea dificultatilor de afirmare a femeii in plan profesional, dar si in plan

relational, dezvoltarea unui complex de inferioritate al acesteia.

Afectarea comunicarii autentice intrafamiliale etc.

CURSUL 8
DISFUNCTIILE DE ROL CONJUGAL-PARENTAL
Privind ndeplinirea rolurilor conjugal-parentale se delimiteaz dou tipuri de familii:
1. Familii n care rolurile conjugale sunt asumate n conformitate cu normele,
cerinele care reglementez funcionalitatea normal a vieii. Aceste familii au un
stil propriu ce se nscrie ntr-o traiectorie normal, datorit unei structuri de rol
conjugal armonioas, complet, care va asigura ndeplinirea funciilor familiei.
2. Familii n care rolurile conjugale sunt doar n parte realizate la un nivel
corespunztor, ntr-un cadru, fie tensional, fie de semiprezen, fie de indiferen.
Familia triete relaii conflictuale, tensionale, ceea ce afecteaz i relaiile sociale
i viaa profesional. Traiectoria este disfuncional, marcat de tensiuni, prezena
iminent a riscului de disturbare relaional, evolueaz spre conflict i culmineaz
cu divor.
Traiectoria disfunctionala a vietii de cuplu are adesea, ca punct de plecare o
defectuoasa structurare si exercitare a rolurilor conjugale.
I. Mitrofan realizeaza o cercetare asupra distorsiunilor de rol conjugal pe un set de
123 de cupluri, in urma careia a rezultat urmatoarea tipologie a distorsiunilor de rol conjugal,
grupate in: disfunctii globale si disfunctii specifice (1989, pp. 91-117).
1. Disfunctii globale ale structurii de rol familial

Adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului

a) Exagerarea / diminuarea trsturilor specifice sexului in exercitarea rolului

conjugal
Dilatarea, exagerarea rolului feminin / masculin este generat de tendina unuia dintre
parteneri de a considera c rolul sexului su este cel mai important pentru viaa ntregii familii
soul tiran, dominator adopt un rol hipertrofiat. Uneori, acesta este suportat de tipul feminin,

hipotrofiat din punct de vedere al rolului de sex (femei marcate de ambiguiti, nehotrri, cu
dependen decizional, cu unele tendine masochiste).
Incomod este i hipertrofierea rolului matern care recurge la conduite duplicitare, de
acoperire a greelilor, hiperprotecie privind ndeplinirea unor ndatoriri igienico-sanitare,
colare ale copilului (mama ntocmete referatele colare).
Un asemenea fenomen poate menine structura familial, dar crete riscul de
disturbare a relaiilor familiale prin acutizarea conflictelor cnd copiii ajung la pubertate,
adolescen, instalarea unei perioade de criz a cstoriei n intervalul 15-20 de ani de
existen a acesteia.
n acest caz, exersarea inadecvat a rolului de sex induce o disfuncie i la nivelul
rolului parental.
b) Inversarea rolurilor specifice sexelor sau travestiul psihosocial marital este o
distorsiune n care cei 2 parteneri intr ntr-un forat joc de rol n travesti, rolul femeii
fiind preluat de brbat i invers. Este o substituie mutual ntre cei doi, care are efecte
distructive att n privina vieii de cuplu, ct mai ales asupra evoluiei personalitii copiilor.
Femeia i asum ct mai multe conduite masculine: fumeaz exagerat, ofeaz, decide,
organizeaz, consider lipsit de importan prezena soului n viaa de familie. Femeia
afirm: el nu face nimic bine, este nepriceput etc. Brbatul i acord prioritate n orice
direcie, ncearca s o ajute, dar mai mult strica dect face, treptat i se diminueaza iniiativa,
se simte nlturat, ironizat i se gndete dac nu i s-ar potrivi o femeie mai nelegtoare, mai
atent, mai tandr.
c) Desincronizarea rolului de sex in diada conjugala
Acest tip de disfunctie se refera la manifestarea nesincronizata a conduitelor de rol
conjugal masculin si feminin. Partenerii, desi isi asuma corespunzator rolul de sex, nu si-l
exercita oportun conform proiectiilor de necesitate si asteptarilor mutuale, ceea ce creeaza
permanente disonante si inevitabile frustratii. Formula acestor cupluri ar fi: desi esti, poti si
stii sa fii si sa faci ceea ce vreau, nu esti si nu te manifesti atunci cand imi este necesar, atunci
cand trebuie. Sunt persoane care amana, care actioneaza de obicei prea tarziu sau prea
repede, care tensioneaza partenerul prin lentoare/precipitare. Decid impreuna abia cand unul
dintre ei ajunge la epuizare psihica prin asteptarea opiniei celuilalt. Nu sunt implicate aici
neaparat comportamente temperamentale relativ diferite sau opuse, cat mai ales inabilitatea si
imaturitatea in asumarea si jucarea rolului conjugal in conformitate cu asteptarile
reciproce. Reprosul este maniera comunicationala cel mai frecvent intalnita in astfel de
cupluri.

Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal

a) Semicsnicia (partialitate si evaziune psihosociala) unul dintre soi se implic

doar parial in viata de familie, pentru c n paralel dezvolt relaii extraconjugale sau refuz
s exercite o parte din ndatoririle de rol revenite. Poate lua forma exercitrii n comun a
menajului, a administrrii bugetului, dar cu exercitarea autonom a funciei sexual-afective de
ctre unul sau de ctre ambii parteneri ntr-un cadru de infidelitate conjugal unilateral sau
bilateral; o alt variant se consum pe desfurarea n comun a vieii sexual-afective dar pe
exercitarea redus a funciilor administrativ-organizatorice de ctre so (de obicei) si pe
realizarea autonom a funciei de loisir tot de ctre so, femeia neavnd acces la grupul de
prieteni, la programul personal al sotului (!!! Vezi Cursul 3).
b) Cuplurile imatur-dependente sau cupluri-copil tutelate de prini, de socri.
Locuind mpreun cu acetia, apar fenomene de reticen, inhibiie, nemulumire, dei ajutorul
celor vrstnici poate fi substanial. Cuplul-copil este impiedicat, practic, in autodezvoltarea
sa ca entitate independenta, ca unitate de decizie si actiune separata.

Adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal

Pseudocasnicia sau vietile paralele forma de manifestare cea mai grava a

psihosociopatologiei maritale, consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a
rolului conjugal-parental. Daca in celelalte tipuri de disfunctii ale structurii de rol marital
sentimentul iubirii persista in forme dramatice, ambivalente, imature, in pseudocasnicie nu
este vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce, de obicei
economice si sociale (vezi Cursul 3!!!).
2. Disfunctii specifice ale rolului conjugal

Disfuncii ale comportamentului sexual: frigiditate (69 femei din 123), ejaculare
precoce (47 barbati din 123), impotenta psihogena (7 cazuri din 123); ejaculare
tardiva si anejaculare (9 cazuri din 123), fie datorit unor factori organici,
morfologici, fie unor defecte interacionale n cuplu. Comunicarea verbal i
nonverbal sincer, cu ncrctur emoional reprezint cheia psihologic a unei
sexualiti tonice, sntoase, echilibrate.

Disfunctii ale comportamentului erotic: absenta comunicarii erotice si senzitive in

general si in special in preludiu, pe parcursul actului si in postludiu (63 de cazuri
din 123), dar si in afara actului sexual; lipsa de imaginatie si spontaneitate in

exprimarea tandretei, a sentimentelor si emotiilor, pudoarea, inhibitia, absenta

initiativei sexuale etc.

Nivelul de experienta si cultura sexuala si afectiva este semnificativ redus in

cuplurile disfunctionale: informatii distorsionate, vagi, puerile; de aici inhibitia si
fixatia anxioasa pe erectie si ejaculare (la barbati), lipsa initiativei si a creativitatii
etc.

Atitudinile, conceptiile si modelele de referinta privind comportamentul sexualafectiv si procreativ in cuplul conjugal sunt rolul unor influente educationale
deformate, in special in familiile de orientare; de aici, o conduita sexuala si erotica
anxioasa, rigida, inhibata.

Nivelul de satisfactie/insatisfactie sexual-afectiva in culu

3. Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea

conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp.
Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri, pana la agresivitate sau refuzul
asumarii unor obligatii de rol.
Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul
personalitatii partenerilor, dezorganizand reactiile, impiedicand realizarea functiilor firesti ale
familiei.
Analizand conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal-dinamogen si
patogen-dezorganizator, Iolanda Mitrofan (1998, pp. 286-289) realizeaza o tipologie a
conflictualitatii conjugale in functie de 3 parametri, mai precis, in functie de combinatiile
existente intre acest parametri:
a) gradul de tensiune generat de conflictul marital (ridicat, moderat, scazut);
b) forma de manifestare predominanta a conflictului in cuplu (manifesta, latenta);
c) durata conflictualitatii (continua, intermitenta).
Tipuri de conflict conjugal:
1. cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune
crescuta prezinta mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri;
95% din subiectii divortati (mai ales femei) si 31,2% din subiectii casatoriti cu reactii si
dezvoltari nevrotice reactive psihotraumelor conjugale, provin din cupluri caracterizate prin
acest tip de conflictualitate;

2. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta prezinta

potential dizolvant semnificativ, care nu intotdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar
faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiilor conjugale, cu efecte psihopatologice
individuale si de grup conjugal; abandonul, alcoolismul, sustragerea de la indatoririle
materiale, infidelitatea, conflictele cu socrii sunt frecvent cauze si efecte ale acestui tip de
conflictualitate;
3. cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata aceste
cupluri au o evolutie instabila, cu tendinta la deteriorarea esentei conjugale, dar cu mentinerea
structurii de cuplu, intr-o formula de pseudoconjugalitate, in care conduitele de evadare si
substitutie (adulterul, alcoolismul compensator, supravietuirea profesionala) coexista cu
mentinerea partiala a exercitarii rolului conjugal;
4. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata nu au
fost relevate in cazul subiectilor cu tulburari psihice; acest tip de conflict este destul de
frecvent la cupluri in perioada de preacomodare si acomodare interpersonala; poate facilita
cunoasterea interpersonala;
5. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune moderata sunt
frecvente intre normali cu disponibilitati de adaptare mai scazute; in aceste cupluri,
conflictualitatea preseaza asupra relatiei ca o continua virtualitate;
6. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta acest tip de
conflictualitate favorizeaza efortul de acomodare reciproca, producand corectii permanente
ale conduitelor interactionale;
7. cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata au o
evolutie armonioasa, in cadrul careia acest tip de conflictualitate faciliteaza acomodarea
interpersonala (ironia, persiflarea, comportamentul pseudoludic verbal, ca supapa de
descarcare a unor tendinte agresive);
8. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta cupluri
care evolueaza rapid si stabil catre asimilare interpersonala; dezacordurile nu au un caracter
frustrant, ci de facilitare, partenerii preluand reciproc puncte de vedere diferite.