Masina merge singura. Nu o conduc eu, poate ma conduce ea pe mine.

Pe drumuri intunecate si cu
multe gropi. M-as feri de gropi dar nu ma lasa. Masina are mintea ei si ma duce unde vrea ea. Ce reguli
de circulatie?!? Ce treceri de pietoni?!? Ce balti?!? Masina vroia inainte si tot inainte mergea. Singura.
Nici n-as fi capabila s-o imblanzesc. Nu pot sa ma imblanzesc pe mine, dar pe un morman de fiare care a
prins viata in momentul cand am bagat cheia in contact. Nu pot sa opresc lacrimile care imi curg pe obraji
si parbriz. Iar stergatoarele nu merg. Si tot merge inainte ca nebuna.
As opri dar nu gasesc niciun loc de parcare. Si chiar daca as gasi, ea ar vrea sa opreasca? Ar sti cum?
Dar vreau sa opresc, sa iau aer ca geamul asta nu vrea nici de-al naibii sa se deschida. Ma tine
sechestrata in fuga ei nebuna. Fara tinta, fara un drum gandit. Doar fuge.