Temperamentul

Pentru contemplare e
nevoie de un temperament
pe potriv, o stare
sufleteasc potrivit i un
concurs de mprejurri
exterioare potrivite.
-Italo Calvino

1.Temperamentul ca latur expresiva i

dinamico-energetic a personalitii
Temperamentul este latura expesiva a
personalitii.Acesta desemneaza latura
dinamico-energetic a personalitii.
Temperamentul este innscut.
Temperamentul evolueaza in raport cu intregul
organism i sistemul nervos.
Trsturile de temperament nu au un coninut
psihologic n sine, ele in de aspectul expresiv,
dinamico-energetic al conduitei.Temperamentele
nu sunt bune sau rele, de dorit sau irealizabile.

Cu aceste trsturi ne natem si ele constituie

n fundamentul personalitii. Pe ele se
greveaz celelalte trsturi, crora le imprima o
anumita nuanare, expresivitate, dinamism,
vivacitate, sau dimpotriv, inhibiie,retragere.
Nu exista temperamente pure. Chiar etimologia
latin a cuvntului sugereaza c temperare
nseamn a amesteca.
Temperamentul real al omului este o combinaie
original, aparte, care il individualizeaz. Totui,
temperamentul este o particularitate foarte
general a personalitii.

2.Tipologii si portrete temperamentale

Trsturile temperamentale au atras atenia
savanilor preocupai s neleag manifestarile
psihice ale oamenilor.
Psihiatrul german E. Kretschmer, pe baza
observaiilor clinice, ajunge la concluzia c o
anumit constituie corporal se asociaz cu
anumite manifestri n plan psihologic, afectiv si
psihoptologic:
picnicul(scund, bondoc, ndesat, extravert, vioi,
dinamic)-e un ciclotim(oscileaz ntre tristee i
veselie);
astenicul(filiform, longilin, inetriorizat,-e un
schizotim(oscilnd ntre instabilitate i calm);

 atleticul(are o alura sportiv, armonios

dezvoltat, e direct, deschis in manifestri, cu
o mare nevoie de micare);
displasticul(prezint malformaii corporale cu
efecte variabile in plan temperamental)

Fiziologul I.P. Pavlov a ntreprins cercetri

asupra dinamicii activitaii nervoase
superioare(ANS), urmrind 3 indicatori:
1. Fora e criteriul principal de caracterizare a
tipului ANS. n raport cu fora se stabilesc 2
tipuri: puternic si slab.
2. Mobilitatea proceselor nervoase fundamentale,
excitaia si inhibiia este alt criteriul. n raport cu
mobilitatea se stabilesc 2 tipuri: mobil si inert.
3. Echilibrul exprim raporturile de fora ntre
excitaie i inhibiie. Pornind de la acest criteriu,
s-au stabilit 2 tipuri: echilibrat si neechilibrat,
care se subdivide n neechilibrat excitabil si
neechilibrat inhibat.

 Prin combinarea tipurilor care rezult din

manifestrile de for, echilibru si mobilitate, I.P.
Pavlov stabilete 4 tipuri de ANS crora le-a ataat
denumirile din tipologia clasic, ntruct a
considerat c exista o coresponden acceptabil.

 Savantul elveian C.G. Jung propune abordarea

temperamentului n funcie de orientarea subiectului spre
lume i spre propria persoan. Cele dou tipuri majore
sunt extravertul si introvertul.
Extravertul este orientat spre exterior, este sociabil, caut
emoiile, puternice, ii asum riscuri, este impulsiv, i place
schimbarea, e optimist si superficial n sentimentele sale.
Introvertul este linitit, introspectiv, izolat, rezervat, distant,
prudent si prefer o via organizat.

Cele dou tipuri generale se asociaz cu alte patru tipuri

funcionale prin raportare la gndire, sentiment, senzaie
i intuiie. Prin combinarea tipurilor majore cu cele
funcionale rezult opt tipuri temperamentale.

 Psihologul englez H.J. Eysenck i-a dedicat ntreaga

via elaborrii unei teorii coerente i a unor
instrumente de nvestigare a temperamentului. Pornind
de la teoria lui Jung, el a adugat la dimensiunea
extraversiune-introversiune dimensiunea stabilitiiinstabilitii neuropsihice, numit nevrozism.
Pornind de la cele doua axe, el a elaborat o clasificare
categorial a temperamentelor cu ajutorul creia
descrie cele patru tipuri fundamentale de
temperament.

3.Caracterizarea temperamentelor
Pentru a caracteriza temperamentul unui om i a elabora
portretul lui temperamental, putem apela la tipologiile
descrise in lecie, dar trebuie s avem in vedere i o serie de
criterii de diagnosticare. Pail-Popescu Neveanu, n urma
studierii aprofundate a temperamentului a identificat o serie
de criterii, dintre care amintim:
Rezistena la oboseal i uurina recuperrii dupa efort
Rezistena la incercri majore ale vietii
Viteza de reacie i capacitatea de a reaciona simultan
la mai muli stimuli
Rbdarea, rezistena la monotonie
Autocontrolul
Echilibrul emoional
Viteza de adaptare la mprejurri noi
Viteza de comutare de la o activitate la alta

4.Temperamentul si raporturile lui cu

celelalte laturi ale personalitaii
Fiind nnascut, temperamentul precede celelalte
manifestri ale personalitii care se vor dezvolta
de acest fundament.
Cunoaterea temperamentului este important
pentru c, prin intermediul trsturilor moralvolitive de caracter, putem ncerca s influenm
modul de manifestare a unor nsuiri
temperamentale. Temperamentul nu poate fi
modificat, dar contientiznd anumite trsturi i
implicarea lor in activitate, omul poate ncerca n
anumit autocontrol. n anumite limite,
temperamentul poate i trebuie luat in stpnire.
Nimeni nu ne va ierta dac ne manifestm agresiv,
violent i apoi ne vom scuza, spunnd c avem un
temperament vulcanic.

Pelea Teodora-Mihaela
Lungu Vlad