Adevrul explicat aici, c fericirea fiecrui om izvorte mai ales dinuntrul lui, se ntrete

i prin observarea foarte dreapt a lui Aristotel n Etica Nicomachee, c orice fel de plcere
presupune o activitate fr de care nu poate exista. Aceast doctrin a lui Aristotel, c
fericirea unui om consist n ntrebuinarea liber a facultii sale predomnitoare, se afl
reprodus i n rezumatul ce ni-l d Stobaeus despre Etica peripatetic, cnd zice d. e. c
fericirea este funcionarea facultilor dup virtutea ce o au de a produce lucrri
pline de rezultat, adugnd explicarea c acea sau virtute nsemneaz orice putere
eminent. ns destinaia primitiv a puterilor, cu care a nzestrat natura pe om, este lupta n
contra nevoilor ce-l amenin din toate prile. Cnd aceast lupt nceteaz pentru ctva
timp, puterile neocupate l apas ca sarcin; el trebuie s se joace cu ele, adic s le
ntrebuineze fr scop; altminteri cade n cellalt izvor al suferinei omeneti, n urt. De
aceea urtul chinuiete mai ales pe oamenii bogai din societatea mai nalt, despre a cror
mizerie ne-a dat Lucretius o descriere ce se potrivete i astzi cu cele ce le vedem
petrecndu-se zilnic n oraele mari:
Numai l vezi ieind din palatul su, fiindc i se urse acas, i n curnd ntorcndu-se napoi, cci
nu petrece mai afar de acas. Apoi pune s-i nhame telegarii i i mn n goan la moia din
apropiere parc i s-ar fi aprins casele i ar da zor s sting focul; dar abia ajuns pe pragul uii, ncepe
s cate i sau se culc i doarme dus ca s-i uite urtul, sau se ntoarce iari n goan ca s revad
oraul.