Sunteți pe pagina 1din 4

PROCESUL TERAPIEI OCUPATIONALE

Curs 1
Cadre de referinta utilizate in terapia ocupationala
Disciplinele stiintifice isi organizeaz cunoaterea pentru utilizarea ei practic n teorii, modele
i cadre de referint (Scaffa, 2001, apud Kantartzis, 2011).
Teoria descrie, explic i anticipeaza comportamentul i/sau relatia dintre concepte sau
evenimente (Cole, 2008, apud Kantartzis, 2011).
Teoria reprezint o decriere a modului n care se desfoar un anumit fenomen i a cauzelor
sale. Este un ansamblu coerent, organizat, integrat de cunotine care descriu i explic un obiect, un
fenomem sau o clas de obiecte i fenomene i care permit realizarea unor predicii privind acel
obiect/fenomen. O teorie este un set logic organizat de propuneri care definesc, explic i organizeaz
cunotinele noastre despre o realitate. O teorie uzeaz de concepte abstracte astfel nct s se poat
aplica la un numr mare de manifestri. Teoria se definete ca un set de declaraii care explic o
varietate de situaii.
Teoria ndeplinete dou funcii majore:

Organizarea - ofer un cadru pentru etalarea sistematic i ordonat a datelor;

Predicia - permite omului de tiin s emit predicii, s anticipeze.

Nivelurile teoriei (Cole, 2008, apud Kantartzis, 2011):

paradigma (filosofie, etica si valori, cunoastere) reprezinta, dupa Thomas Kuhn, credintele,
valorile si teoriile impartasite de membrii unei comunitati stiintifice. Paradigma este abordarea
teoretica aflata la nivelul cel mai inalt de generalitate, ce ghideaza intrebarile, solutiile si
scopurile practice ale unei discipline stiintifice;

modelele bazate pe ocupatii: PEO, PEOP, Kawa, CMOP, MOHO;

cadrele de referinta (ghiduri practice de aplicat in domenii specifice).


Cadrul de referinta reprezinta un sistem de concepte compatibile derivate din teorie care

ghideaz un plan de actiune n cadrul unui domeniu specific de interes al terapiei ocupationale
(Mosey, 1986).
Cadrele de referinta includ (Kantartzis, 2011):
- un domeniu clar definit pentru aplicarea terapiei ocupationale;
- o baza teoretica ce explica posibilele cauze si/sau factori care contribuie la functionalitate sau
disfunctii;
1

- o definitie asupra modului in care oamenii exprima trasaturi, comportamente, atitudini si emotii care
reflecta functionalitatea sau disfunctiile;
- asumptii/presupuneri cu privire la modalitatea n care terapeutii ocupationali i-ar putea asista pe
clienti n promovarea schimbrii terapeutice, precum i pentru cresterea motivatiei de angajare n
ocupatii semnificative;
- un plan de actiune menit sa ghideze terapeutii ocupationali in procesul de evaluare si interventie;
dovezi oferite de studii de cercetare cu privire la validitatea conceptelor teoretice prezentate si eficienta
tehnicilor utilizate de terapeutii ocupationali
Cadre de referinta utilizate in TO:
Abordarea biomecanica. Fundamentele teoretice ale acestei abordari sunt reprezentate de cinetica
(ramur

a mecanicii care studiaz legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei), anatomie si

fiziologie. Se centreaza in principal pe miscarea necesara desfasurarii ocupatiei, pe elasticitatea si


insanatosirea/vindecarea tesuturilor, pe cresterea fortei musculare si pe costul energetic al activitatii.
Asumptiile de baza sunt (van Bruggen, Carnduff, Renton, & Whiteford, 2011):

Realizarea unui comportament cu scop in ocupatiile cotidiene se bazeaza pe abilitatea de a ne


misca.

Activitatea motorie eficienta se bazeaza pe mobilitate si putere fizica.

Activitatile cu scop pot fi utilizate pentru a trata deficitele de miscare.

Miscarea repetata, specifica si graduala mentine si imbunatateste performanta.

Clientii trebuie sa aiba sistemul nervos central functional.


Este utilizata la persoanele care se confrunta cu dificultati/limitari la nivelul miscarilor, forta

musculara neadecvata sau cu pierderea rezistentei. Abordarea biomecanica afirma ca functionalitatea


ocupationala este rezultatul abilitatii clientului de a se misca si ea este afectata atunci cand exista
probleme/dificultati la nivelul miscarii, puterii si rezistentei.
Obiectivele abordarii biomecanice vizeaza:

Prevenirea deteriorarii si mentinerea activitatii motorii existente necesare pentru performanta


ocupationala;

Restabilirea functie motorii necesare pentru performanta ocupationala, daca este posibil acest
lucru;

Compensarea/adaptarea in cazul pierderii abilitatii motorii in performanta ocupationala.

Avantajele acestei abordari constau in:

se fundamenteaza pe stiinte acceptate si cu o istorie indelungata;


2

ofera solutii simple;

are multe aplicatii;

este recunoscuta pe scara larga.

Dezavantajele constau in:

Se centreaza foarte ingust, doar pe aspectele de ordin fizic;

Ne este aplicabila la persoanele cu sistem nervos afectat;

Nu este centrata pe client.


Abordarea poate fi integrata in procesul de TO, dar trebuie evitat riscul ca miscarea sau

exercitiul motor sa devina scopul principal al interventiei.


Abordarea din perspectiva integrarii senzoriale. Integrarea senzoriala este procesul de organizare a
informatiei senzoriale in creier pentru a genera un raspuns adaptativ (Ayres, 1972, apud van Bruggen,
Carnduff, Renton, & Whiteford, 2011). Este aplicata atunci cand deficitele de procesare ale sistemului
senzorial ridica dificultati pentru copil in producerea unui raspuns adaptativ adecvat. Este importanta
legatura dintre inputul senzorial, organizarea corticala si evaluarea persoanei. Prin activitati ludice care
utilizeaza atingerea, vibratiile, sunetele, culoarea se stimuleaza nivelul subcortical, acordandu-se atentie
speciala inputurilor vestibulare (echilibru) si proprioceptive.
Sintagma "integrare senzoriala" se refera la:

modul in care creierul organizeaza senzatiile pentru angajarea in ocupatie;

o teorie bazata pe neurostiinte care ofera perspectiva de a evalua dimensiunile senzoriale ale
comportamentului uman;

un model de a intelege modul in care senzatiile afecteaza dezvoltarea;

metode de evaluare ce includ teste standardizate, observatia sistematica, interviul cu parintii sau
profesorii prin care se identifica pattern-uri ale disfunctiilor de integrare senzoriala;

strategii de interventie care optimizeaza procesarea informatiilor, practica si angajamentul


indivizilor, populatiilor si organizatiilor in viata de zi cu zi.
Aceasta abordare a fost dezvoltata de A. Jean Ayres, terapeut ocupational si psiholog

educational, in perioada anilor 1960-1980. Este utilizata la copiii care prezinta diverse dificultati de
dezvoltare si invatare, incluzand autismul, tulburari de comportament si de atentie. Interventia clasica
se desfasoara de obicei intr-un mediu terapeutic creat special, ce permite terapeutului sa-i prezinte
copilului o serie de provocari/sarcini specifice senzoriale si de miscare, ce cresc gradat in complexitate
de-a lungul timpului. Atmosfera este una ludica si copilul este incurajat sa genereze idei de activitati, sa
3

raspunda in maniera flexibila la noile provocari si sa dezvolte incredere si competenta. Interventia


include consultarea si educarea parintilor, a profesorilor si a altor persoane care il ingrijesc pe copil,
modificarea mediului si includerea unor activitati senzoriale adecvate de-a lungul intregii zile.
Aplicarea principiilor integrarii senzoriale in organizatii ia in considerare cerintele senzoriale de la
locul de munca. Aplicarea la populatii ia in calcul diferentele si cerintele senzoriale pentru diferite
populatii, cum ar fi adultii cu autism.
Bibliografie
van Bruggen, H., Carnduff, A., Renton, L., & Whiteford, G. (2011). Frames of References (course
notes). In van Bruggen, H. & Renton, L. (lecturers). TEORO Module 2. The Occupational Therapy
Process and Professional Reasoning. Client-centred Practice; models of practice, frames of
reference and scope of occupational therapy practice. Pitesti.
Kantartzis, S. (2011). Knowledge in occupational therapy (course notes). In van Bruggen, H. &
Kantartzis, S. (lecturers). TEORO Module 1. Occupational Therapy Principles, Theories and
Models. Bacau.
Mosey, A. C. (1986). Psychosocial components of occupational therapy. New Psychosocial
components of occupational therapy. New York: Raven Press.
Parham, D., & Mailloux, Z. (2001). Sensory Integration. In J. Case-Smith (ed.). Occupational therapy
for children (pp. 329-381). Philadelphia: Mosby. University of Southern California. Division of
occupational science and occcupational therapy. http://ot.usc.edu/academics/sensory-integration.