1

1.1

7. SPATII VECTORIALE EUCLIDIENE

A. Teorie

Spatiile vectoriale euclidiene se constituie in cel mai resc si cel mai uzitat suport matematic necesar descrierii si analizei fenomenelor cotidiene. Structura
unui asemenea spatiu este, esential, mai bogata, acest fapt permitand diferite
calcule care, intr-un spatiu vectorial fara structura suplimentara, nu sunt posibile: putem calcula lungimea unui vector, putem masura unghiul dintre doi
vectori, putem, de asemenea sa aam distanta dintre doi vectori. Regasirea
informatiilor (information retrieval) este una din miile de aplicatii ale acestor
spatii.
Pe tot parcursul capitolului spatiile vectoriale considerate sunt reale, adica
aici K = R:
1.1.1

7.1. Produse scalare

Intr-un spatiu vectorial putem aduna vectori (operatia interna) si putem inmulti
scalari cu vectori (operatia externa). In plus putem compara doi vectori din
urmatorul punct de vedere.
Denitia 7.1.1. Directii si sensuri comune pentru doi vectori. Fie
V =R un spatiu vectorial. Spunem ca vectorii u; v 2 V sunt coliniari (sau au
aceeasi directie) daca exista un scalar nenul 2 R astfel ca v = u: Daca, in
plus, > 0 spunem ca cei doi vectori au acelasi sens, iar daca < 0 spunem
ca u si v au sens opus.
Exemplul 7.1.1. In spatiul R3 =R vectorii u = (1; 2; 0) si v = (13; 26; 0) au
aceeasi directie si acelasi sens deoarece v = 13u si = 13 > 0: In astfel de cazuri
convenim sa scriem rapoartele de proportionalitate ale coordonatelor in forma
26
0
13
= 13 chiar daca raportul al treilea nu are sens; identicam acest
1 = 2 = 0 =
sir de egalitati cu urmatoarele egalitati care au sens: 13 = 1 13; 26 = 2 13;
0 = 0 13. Vectorii u si v au aceeasi directie dar au sens opus.
In spatiile vectoriale euclidiene avem, in plus fata de spatiile vectoriale, posibilitatea sa "inmultim" vectori. Produsul a doi vectori pe care il denim in
continuare va un numar real, de aceea acestei inmultiri a vectorilor ii vom
spune produs scalar.
Denitia 7.1.2. Denitia produsului scalar. Fie V =R un spatiu vectorial n-dimensional si ' : V V ! R o forma biliniara simetrica a carei forma
patratica asociata este pozitiv denita. Atunci spunem ca (V; ') este un spatiu
(vectorial, liniar) euclidian iar ' este un produs scalar pe V . Daca u,v 2 V
scalarul ' (u; v) va notat cu uv (sau u v sau hu; vi); vom spune ca uv este
produsul scalar al vectorilor u si v. Uneori vom spune ca (V; ) este spatiu
euclidian intelegand prin aceasta ca aplicatia ' (u; v) := uv deneste un produs
scalar pe V .

Din denitia precedenta, din denitia formei biliniare simetrice si din denitia formei patratice pozitiv denite rezulta urmatoarea caracterizare a produsului scalar.
Observatia 7.1.1. Fie V un spatiu vectorial real si V V 3 (u; v) 7! uv 2 R
o functie. Atunci (V; ) este un spatiu vectorial euclidian daca si numai daca:
1. uv = vu pentru orice u; v 2 V (simetria formei biliniare);
2. ( u + v) w = uw + vw pentru orice u; v; w 2 V si pentru orice
R: (liniaritatea in prima componenta a functiei );

3. v v
0 pentru orice v 2 V si v v = 0 , v = V (forma patratica
asociata formei biliniare simetrice este pozitiv denita).
Exemplul 7.1.2. Denim pe R2 R2 aplicatia ' ((x; y) (x0 ; y 0 )) := xx0
xy
x0 y + 4yy 0 . Sa aratam ca R2 ; ' este un spatiu euclidian. Deoarece '
1
1
este o forma biliniara simetrica avand matricea 'Bc =
in baza
1 4
canonica, inseamna ca forma patratica care are drept polara forma ' are expresia
2
analitica f (x; y) = x2 2xy + 4y 2 : Dar f (x; y) = (x y) + 3y 2
0 pentru
2
orice (x; y) 2 R ; iar f (x; y) = 0 daca si numai daca x = y = 0; rezulta ca f
este pozitiv denita. In consecinta ' este un produs scalar pe R2 ; deci R2 ; '
este un spatiu euclidian.
0

Denitia 7.1.3. Denitia normei. Versor (vector unitar). Fie (V; )

un spatiu euclidian. Numarul nenegativ
p
kvk := v v
se numeste norma sau lungimea vectorului v 2 V: Functia
k k : V ! R; v 7! kvk
se numeste norma (pe V ), iar cuplul (V; k k) se numeste spatiu vectorial
normat. Mai spunem uneori ca spatiul euclidian V este un spatiu normat cu
norma indusa de produsul scalar " ". Un vector de lungime 1 se numeste
vector unitar sau versor.
Exemplul 7.1.3. In spatiul euclidian R2 ; ' denit la exemplul precedent norma indusa de produsul scalar ' are expresia analitica k(x; y)k' =
p
p
' ((x; y) ; (x; y)) = x2 2xy + 4y 2 : Deci, daca e1 = (1; 0) si e2 = (0; 1)
sunt vectorii din baza canonica, norma lui e1 este 1, iar norma (lungimea) lui
e2 este 2: Sa observam ca, denind (x; y) (x0 ; y 0 ) := xx0 + yy 0 ; cuplul R2 ; este
de asemenea spatiu euclidian; in acest spatiu lungimile celor doi vectori sunt
egale cu 1:

Exemplul 7.1.4. Versorul unui vector. Daca (V; ) este un spatiu vectorial euclidian si v este un vector nenul din acest spatiu atunci
1
v
kvk

v0 :=

este
aceeasi directie si acelasi sens cu vectorul v: In plus kv0 k =
q un vector care are
1
1
1 p
kvk v kvk v = kvk v v = 1. Vectorul v0 se numeste versorul vectorului v:
Exemplul 7.1.5. Produsul scalar standard si spatiul euclidian canonic
Rn : In spatiul Rn =R denim produsul vectorilor x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) si y =
(y1 ; y2 ; :::; yn ) prin
xy := x1 y1 + x2 y2 + ::: + xn yn :
Sa aratam ca aplicatia deneste un produs scalar pe Rn : Fie x = (x1 ; x2 ; :::; xn ),
y = (y1 ; y2 ; :::; yn ) si z = (z1 ; z2 ; :::; zn ) vectori arbitrari din Rn si ; 2 R:
Atunci
xy = yx;
( x + y) z = ( x1 + y1 ; :::; xn + yn ) (z1 ; z2 ; :::; zn ) = ( x1 + y1 ) z1 +
+ ( xn + yn ) zn = (x1 z1 +
+ xn zn ) + (y1 z1 +
+ y n zn ) =
xz + yz;
x x = x21 + x22 +
+ x2n 0 si x x = 0 daca si numai daca x1 = x2 =
= xn = 0, adica x = Rn :
Prin urmare, cu acest produs scalar -numit produsul scalar standard - Rn
devine un spatiu vectorial euclidian. Il vom numi spatiul euclidian canonic
(n-dimensional).
p
Norma vectorului x este kxk = x21 + x22 +
+ x2n si versorul vectorului nenul x este
x0 = x21 + x22 +

+ x2n

1
2

x:

Conform inegalitatii Cauchy- Buniakowski -Schwarz,

n
P

xi yi

n
P

i=1

i=1

de unde rezulta ca

jxyj

x2i

n
P

i=1

yi2 ;

kxk kyk :

Inegalitatea dovedita mai sus este valabila in general: intr-un spatiu euclidian produsul scalar a doi vectori este mai mic sau egal cu produsul normelor
celor doi vectori, dupa cum rezulta din urmatoarea teorema.
3

Teorema 7.1.1. Inegalitatea lui Schwarz. Fie V este un spatiu vectorial

euclidian si u; v 2 V . Atunci
ju vj

kuk kvk :

Egalitatea are loc daca si numai daca cei doi vectori sunt coliniari.
Din denitia normei induse de un produs scalar rezulta imediat urmatoarele
proprietati ale normei.
Observatia 7.1.2. Proprietati ale normei. Fie V este un spatiu vectorial
euclidian si k k norma indusa de produsul scalar. Atunci
1. kvk

0 pentru orice v 2 V , iar kvk = 0 daca si numai daca v =

2. k vk = j j kvk pentru orice v 2 V si pentru orice

3. ku + vk

2 R;

kuk + kvk pentru orice u; v 2 V - inegalitatea triunghiului.

Primele doua armatii sunt imediate. Deoarece ku + vk

kuk + kvk ,
2
2
2
2
ku + vk
(kuk + kvk) , (u + v) (u + v) kuk + kvk + 2 kuk kvk , uv
kuk kvk ; iar ultima inegalitate este chiar inegalitatea lui Schwarz, rezulta ca
inegalitatea triunghiului este vericata.
Din inegalitatea lui Schwarz rezulta ca daca u si v sunt vectori nenuli, atunci
1: Acest fapt permite denirea cosinusului unghiului dintre acesti
vectori. Reamintim ca functia arccos : [ 1; 1] ! [0; ] este inversa restrictiei
functiei cos la intervalul [0; ] :
Denitia 7.1.4. Masura unghiului dintre doi vectori. Fie u si v
uv
doi vectori nenuli din spatiul vectorial euclidian V . Numarul arccos kukkvk
se
uv
numeste masura unghiului dintre vectorii u si v: Scriem cos u
d
; v = kukkvk
uv
si, prin abuz de limbaj spunem uneori ca arccos kukkvk
este "unghiul vectorilor
uv
u si v". Daca arccos kukkvk = 2 , sau, echivalent, u v = 0, spunem ca vectorii
u si v sunt ortogonali, sau ca u este perpendicular (ortogonal) pe v si
scriem u ? v.
uv
kukkvk

Exemplul 7.1.6. Fie u = (1; 2; 3) si v = (3; 2; 1)pdoi vectori din spatiul

euclidean canonic tridimensional. Atunci kuk = kvk = 14 si uv = 10: prin urmare masura unghiului dintre cei doi vectori este arccos 57 , iar masura unghiului
arccos 75 : Vectorul w = (x; y; z) este
dintre vectorii u si v este arccos 75 =
perpendicular pe u daca si numai daca x + 2y + 3z = 0 si este perpendicular pe
v daca si numai daca 3x + 2y + z = 0; prin urmare multimea vectorilor ortogonali pe u si v este f(x; 2x; x) jx 2 R g = span f(1; 2; 1)g, adica un subspatiu
unidimensional al spatiului R3 ; iar fu; v; (1; 2; 1)g este o baza in R3 :
Exemplul 7.1.7. Regasirea informatiei (I R). Regasirea informatiei
(information retrieval, pe scurt I R) este un proces de selectie. Sa presupunem
4

ca avem documentele D1 ; D2 ; :::; Dn : Se pune problema gasirii documentelor

relevante pentru o cerere c a unui solicitant. Grosso modo, tehnica de gasire
este urmatoarea.
Se face o selectie a termenilor din documente si se stabilesc m termeni
t1 ; t2 ; :::; tm .
Fiecarui document Dj i se asociaza un vector dj = (dij ) 2 Rm
dij 0 este ponderea termenului ti in documentul Dj .

unde

Se construieste matricea termenilor (document-term matrix) D =

(d1 j d2 j
j dn ) ; matrice care este utilizata la orice solicitare a unui utilizator.
In cazul in care un utilizator face cererea c; acestei cereri i se asociaza de
asemenea un vector c = (ci ) 2 Rm 1 unde ci 0 este ponderea termenului
ti in cererea c.
cd
d
d
[
Se calculeaza cosinusurile unghiurilor c;
d1 c;
d2 ; :::; c;
dn ; adica kckkdjj k ; j =
1; n si se ordoneaza descrescator. Se obtine un sir de numere nenegative
ordonat k1
k2
k3

Se ofera utilizatorului documentele Dk1 ; Dk2 ; Dk3 ; ::: in aceasta ordine.

cd
(De exemplu daca kckkdjj k = 1 atunci documentul Dj are cea mai mare
relevanta in raport cu cererea c; deoarece vectorii c; dj sunt coliniari si au
ocelasi sens; in acest caz k1 = j:)
Lungimea vectorului u v este , prin denitie distanta dintre vectorii u si v
Denitia 7.1.5. Distanta dintre doi vectori. Fie V un spatiu euclidian
si k k norma indusa de produsul scalar. Daca u; v 2 V atunci numarul nenegativ
d (u; v) := ku vk se numeste distanta dintre vectorii u si v: Functia d : V
V ! R+ denita prin d (u; v) := ku vk se numeste metrica (sau distanta)
indusa de norma pe V , iar V; iar cuplul (V; d) se numeste spatiu metric.
Din proprietatile normei obtinem imediat urmatoarele proprietati ale metricii
induse de norma.
Observatia 7.1.3. Proprietati ale metricii. Fie V este un spatiu vectorial euclidian si d metrica indusa de norma sa. Atunci
1. d (u; v) = 0 daca si numai daca u = v;
2. d (u; v) = d (v; u) pentru orice u; v 2 V ;
3. d (u; v) d (u; w) + d (w; v) pentru orice u; v; w 2 V - inegalitatea triunghiului.

Ultima inegalitate rezulta imediat din inegalitatea triunghiului proprie normei:

d (u; v) = ku vk = ku w + w vk
ku wk + kw vk = d (u; w) +
d (w; v) :
Exemplul 7.1.7. Fie spatiul euclidian canonic Rn si x = (x1 ; x2 ; :::; xn ),
y = (y1 ; y2 ; :::; yn ) doi vectori din acest spatiu. Distanta
dintre ei este
q
2
2
2
+ (xn yn )
d (x; y) = (x1 y1 ) + (x2 y2 ) +

p Observam ca daca B = fe1 ; e2 ; :::; en g este baza canonica, atunci d (ei ; ej ) =

2 daca i 6= j, ca lungimea ecarui vector din baza este 1 (adica baza B este
formata din versori) si ca ei ej = ij pentru orice i; j 2 f1; 2; :::; ng ; in particular
ei ? ej daca i 6= j:
1.1.2

7.2. Baze ortonormate

Bazele ortonormate sunt generalizari ale bazei canonice din spatiul euclidian
canonic. Ele permit reprezentari numerice simple, si, de aceea sunt larg utilizate
in inginerie, in special in graca pe calculator.
Fie V un spatiu euclidian n-dimensional, n > 1:
Denitia 7.2.1. Sisteme ortogonale. O multime de vectori M = fv1 ; v2 ; :::; vm g
V; unde m > 1; se numeste sistem ortogonal daca orice doi vectori diferiti din multime sunt ortogonali, i.e. vi vj = 0 (sau vi ? vj ) daca i 6= j,
i; j 2 f1; 2; :::; mg : Daca, in plus, vectorii din M sunt si unitari spunem ca
M este un sistem ortonormat.
Observatia 7.2.1. Daca M = fv1 ; v2 ; :::; vm g V este un sistem ortogonal
atunci M este un sistem de vectori liniar independent. Intr-adevar, daca luam
o combinatie liniara nula a acestor vectori
x1 v1 + x2 v2 + ::: + xm vm = ; x1 ; x2 ; :::; xm 2 R
si inmultim scalar cu vi 2 M ambii membri ai acestei egalitati, obtinem xi vi vi =
xi kvi k = 0, deci xi = 0 pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg : In particular,un sistem
ortogonal de n vectori din spatiul n-dimensional V este baza in acest spatiu.

Denitia 7.2.2. Baze ortonormate. Un sistem ortogonal de n vectori

din spatiul n-dimensional V se numeste baza ortogonala. O baza ortogonala
formata cu vectori unitari se numeste baza ortonormata.
Exemplul 7.2.1. Baza canonica din sptiul euclidian canonic Rn -vezi exemplul 7.1.5 - este formata din vectori unitari, ortogonali doi cate doi, deci este
o baza ortonormata. In schimb, daca consideram produsul scalar din R2 denit

la exemplul 7.1.3, avem ' ((1; 0) (0; 1)) :=

ortogonala in spatiul euclidian R2 ; ' :

2, deci baza canonica din R2 nu este

Observatia 7.2.1. Daca B = fe1 ; e2 ; :::; en g este o baza oarecare a spatiului

euclidian (V; ), iar u = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en , v = y1 e1 + y2 e2 + ::: + yn en 2 V;
atunci, in acord cu expresia analitica cunoscuta de la formele biliniare avem
uv =

n
P

xi yj (ei ej )

i;j=1

sau, matriceal

(uv) =

x1

x2

e1 e1
B e1 e2
B
B
@
e1 en

xn

e1 e2
e2 e2
..
.
e2 en

10
e1 en
B
e2 en C
CB
CB
A@
en en

y1
y2
..
.
yn

C
C
C:
A

In schimb, bazele ortonormate permit o reprezentare facila (asa numita

reprezentarea (exprimarea) Fourier) a unui vector si formule simple, similare
celor din spatiul euclidian canonic, de calcul al produsului scalar a doi vectori,
respectiv al normei unui vector.
Observatia 7.2.2. Coecientii Fourier. Reprezentarea Fourier. Daca
B = fe1 ; e2 ; :::; en g este o baza ortonormata in spatiul euclidian (V; ) atunci
coordonatele unui vector v 2 V in aceasta baza sunt
e1 v; e2 v; :::; en v:
Intr-adevar, daca v = x1 e1 +x2 e2 +:::+xn en si inmultim scalar cu ei 2 B, atunci
avem ei v = xi ; pentru orice i 2 f1; 2; :::; ng. Prin urmare am obtinut urmatoarea
reprezentare -reprezentarea (exprimarea) Fourier - a vectorului v in baza
B:
v = (e1 v) e1 + (e2 v) e2 + ::: + (en v) en :
Scalarii e1 v; e2 v; :::; en v 2 R se numesc coecientii Fourier ai vectorului v
(in baza ortonormata B). In plus, daca u = y1 e1 + y2 e2 + ::: + yn en este un alt
vector din V; produsul scalar al celor doi vectori este
uv = x1 y1 + x2 y2 + ::: + xn yn
iar norma vectorului v este
kvk =

q
x21 + x22 + ::: + x2n :

Exemplul 7.2.2. Fie v1 =

p1 ;
6

p1 ; p2
6
6

p1 ; p1 ; p1
3
3
3
3

; v2 =

p1 ; p1 ; 0
2
2

in spatiul euclidian canonic R : Deoarece v1 v2 =

7

si v3 =
p1 p1
3 2

p1 p1
3 2
p2 p1
6 3

= 0; v2 v3 =

p1 p1
2 6

p1 p1
2 6

= 0 si v3 v1 =

p1
6

p1
3

p1
6
3

p1
3

= 0 rezulta ca B := fv1 ; v2 ; v3 g este o baza ortogonala in R . Cum

q
q
q
1
1
1
1
1
1
1
4
kv1 k =
+
+
=
1;
kv
k
=
+
=
1
si
kv
k
=
2
3
3
3
3
2
2
6 + 6 + 6 = 1

urmeaza ca B este o baza ortonormata in R3 . Exprimarea (unica) a vectorului

v = (1; 2; 3) in aceasta baza se face cu ajutorul
Fourier: x1 =
p coecientilor
1 p2+6
p
p4 ; x2 = v2 v = 1+2
p = p3 =
3;
x
=
v
v
=
=
= p56 : prin
v1 v = 1+2+3
3
3
3
3p
2
3
6
urmare v = p43 v1 + 3v2 + p56 v3 :
Observatia 7.2.3. Reprezentarea unui versor intr-o baza ortonormata. Sa presupunem ca B = fe1 ; e2 ; :::; en g este o baza ortonormata in spatiul
euclidian (V; ) si v 2 V este un versor. Coecientii Fourier, i.e. coordonatele,
vectorului v sunt x1 = ve1 ; x2 = ve2 ; :::; xn = ven : Cum v este unitar, avem
x21 +
x2n = 1: Pe de alta parte cosinusul unghiului dintre vectorii v si ei este
vei
cos v;
d
ei = kvkke
= xi . Prin urmare coecientii versorului v in baza ortoik
normata B sunt chiar cosinusurile unhiurilor dintre vectorul v si vectorii bazei
B:
v = (cos v;
d
e1 ) e1 + (cos v;
d
e2 ) e2 +
+ (cos v;
d
en ) en :
Denitia 7.2.3. Matrice ortogonala. O matrice T 2 Rn
T T = In se numeste matrice ortogonala.

pentru care

Exemplul 7.2.3. Matricea T :=

TTT =

cos
sin

sin
cos

cos
sin

sin
cos

este ortogonala, deoarece

cos
sin

sin
cos

1
0

0
1

Observatia 7.2.1 O matrice ortogonala T este inversabila, iar inversa ei

coincide cu transpusa. Intr-adevar, daca T T T = In atunci detT T T = 1; deci
detT 2 f 1; 1g si T este inversabila, iar din T T T = In rezulta ca T 1 = T:
Daca B si B 0 sunt matrice ortonormate si cunoastem exprimarea vectorului v in
baza B; atunci putem determina usor coordonatele acestui vector in baza B 0 :
T
vB 0 = TB 0 B vB = TBB1 0 vB = TBB
0 vB :

Reamintim ca matricea de trecere TBB 0 de la baza B la baza B 0 , are pe

coloane coordonatele vectorilor din baza B 0 exprimati in baza B. O asemenea
matrice este inversabila iar legatura dintre coordonatele unui vector v in cele
doua baze se exprima matriceal prin formula vB = TBB 0 vB 0 si vB 0 = TBB1 0 vB .
In cazul matricelor de trecere intre doua baza ortonormate formulele de se simplica semnicativ din cauza urmatoarei proprietati.

Propozitia 7.2.1. Matricea de trecere intre baze ortonormate. Matricea de trecere dintre doua baze ortonormate ale unui spatiu euclidian dimensional este ortogonala.
Exemplul 7.2.3. Fie baza B = fv1 ; v2 ; v3 g de la exemplul 7.2.2. Sa determinam matricea de trecere TBBc de la baza B la baza canonica Bc din R3 : Cum
cele doua baze sunt ortonormate matricea TBBc este ortogonala si, prin urmare
1
0
1
1
1
TBBc =

1.1.3

TBc1B

TBTc B

B
=@

p
3
1
p
2
p1
6

3
p1
2
p1
6

3
0 C
A:

p2
6

7.3. Subspatii ortogonale

Fie V un spatiu euclidian si B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baza a sa.

Denitia 7.3.1. Complementul ortogonal al unui vector. Fie v 2 V
un vector nenul. Multimea
v ? := fu 2 V j uv = 0g
se numeste complementul ortogonal al vectorului v.
Prin urmare v ? contine totalitatea vectorilor ortogonali pe vectorul v si
vectorul nul. Daca u; w 2 v ? si ; 2 R atunci
( u + w) v =
deci
v=

(uv) +

(wv) = 0;

u + w 2 v ? . Deci v ? este un subspatiu liniar al spatiului V: Daca

?
1 e1 + 2 e2 + ::: + n en atunci ecuatia subspatiului v este
1 x1

2 x2

+ ::: +

n xn

= 0;

deci daca A =
atunci subspatiul v ? este izomorf cu
1
2
n
N ull (A). In particular, dimensiunea complementului ortogonal al vectorului
nenul v este n 1.
Propozitia 7.3.1. Complementul ortogonal al unui vector nenul al spatiului
euclidian n-dimensional V este un subspatiu vectorial de dimensiune n 1.
Exemplul 7.3.1. Fie v = (1; 2; 1) 2 R3 . Sa determinam o baza a complementului ortogonal al acestui vector. Avem v ? = (x; y; z) 2 R3 j (1; 2; 1) (x; y; z) = x
f(x; y; x + 2y) j x; y 2 Rg = span f(1; 1; 0) ; (0; 1; 2)g : Deci f(1; 1; 0) ; (0; 1; 2)g
este o baza a complementului ortogonal v ? :
Extindem denitia complementului ortogonal la un sistem de vectori.

2y + z = 0 =

Denitia 7.3.2. Complementul ortogonal al unui sistem de vectori.

Fie S V . Multimea
S ? := fv 2 V j uv = 08u 2 Sg
se numeste complementul ortogonal al sistemului S.
Denumirea de complement este justicata de faptul ca reuniunea dintre un
subspatiu si complementul sau ortogonal este intregul spatiu euclidian.
Propozitia 7.3.2. Fie S
V . Atunci S ?
V: Daca S
V atunci
?
?
S \ S = f V g ; S [ S = V si dim S + dim S ? = n; daca, in plus, BS =
fs1 ; s2 ::::; sm g este o baza in S si m < n atunci
S ? := v 2 V j si v = 0i = 1; m
Exemplul 7.3.2. Sa determinam complementul ortogonal al subspatiului
S = (x; y; z; t) 2 R4 j x + y

z = 0; y + z

t=0 :

Deoarece S = f(x; y; x + y; x + 2y) j x; y 2 Rg = fx (1; 0; 1; 1) + y (0; 1; 1; 2) j x; y 2 Rg =

span f(1; 0; 1; 1) ; (0; 1; 1; 2)g rezulta ca o baza in S este B := fs1 = (1; 0; 1; 1) ; s2 = (0; 1; 1; 2)g :
Prin urmare S ? = v = (x; y; z; t) 2 R4 j vs1 = 0; vs2 = 0 , adica
S ? = v = (x; y; z; t) 2 R4 j x + z + t = 0; y + z + 2t = 0 :

1.1.4

7.4. Proiectii ortogonale

Generalizarea proiectiei unui vector pe alt vector din plan este data in urmatoarea denitie.
Denitia 7.4.1. Proiectia unui vector. Sa consideram ca S este un
subspatiu al spatiului euclidian V si v 2 V un vector nenul. Numim proiectia
ortogonala a vectorului v pe subspatiul S un vector notat prS v 2 S cu
proprietatea ca vectorul v prS v este perpendicular pe toti vectorii subspatiului
S, deci, pentru care
(v prS v) s = 08s 2 S:
Daca w 2 V un alt vector nenul vom spune ca vectorul notat prw v este proiectia vectorului v pe vectorul w daca vectorii w si prw v sunt coliniari iar
v prw v ? w, adica
(v prw v) w = 0:
Observatia 7.4.1. Proiectia ortogonala a vectorului v pe vectorul w coincide cu proiectia ortogonala a vectorului v pe subspatiul generat de vectorul w,
adica
prw v = prspanfwg v:
10

Intr-adevar, din denitia proiectiei prw v, daca w0 = w 2 span fwg atunci

w0 (v prw v) = (w (v prw v)) = 0, deci v prw v ? w0 pentru orice
w0 2 span fwg, adica prw v = prspanfwg v:
De altfel, putem obtine expresia proiectiei prw v astfel:
deoarece prw v 2 span fwg, exista
deoarece (v

2 R astfel ca prw v = w;
2

prw v) w = 0 rezulta ca vw
prw v =

kwk = 0, deci

vw
kwk2

si

v w

2 w:

kwk

Reamintim ca un vector din plan se poate scrie ca suma proiectiilor sale

pe doua directii ortogonale. Proprietatea este valabila pe un spatiu euclidian
arbitrar.
Observatia 7.4.2. Daca B = fe1 ; e2 ; :::; en g este o baza ortonormata in V
si v 2 V atunci prei v = (v ei ) ei , i = 1; n: Atunci, folosind exprimarea Fourier
avem
v = pre1 v + pre2 v +
+ pren v:
Analog se arata urmatoarea proprietate.
Observatia 7.4.3. Descompunerea proiectiei ortogonale dupa vectorii unei baze ortonormate. Fie BS = fs1 ; s2 ; :::; sm g o baza ortonormata
in subspatiul S
V;unde m < n = dim V si v 2 V: Atunci proiectia ortogonala a vectorului v pe subspatiul S este suma proiectiilor ortogonale ale lui v
pe vectorii bazei BS , adica
prS v = prs1 v + prs2 v +

+ prsm v:

Exemplul 7.4.1. Fie v = (1; 2; 3) ; w = (1; 1; 1) 2 R3 si S = f(x

Sa se determine prw v si prS v: Pentru prima proiectie avem
prw v =

v w
kwk

2w

y; y

z; z

6
w = (2; 2; 2)
3

Pentru cea de a doua remarcam intai ca

S = span fv1 = (1; 0; 1) ; v2 = ( 1; 1; 0) ; v3 = (0; 1; 1)g
si ca v1 + v2 + v3 = (0; 0; 0) : Deci B := fv1 ; v2 g este o baza a subspatiului
S: Cautam sa obtinem, plecand de la B; o baza ortonormata a subspatiului S:
Luam, de exemplu, ca prim vector a bazei pe care dorim sa o costruim versorul
vectorului v1 ; deci luam s1 := p12 ; 0; p12 ; acesta ind un vector unitar din
subspatiul S: Pentru cel de al doilea cautam o combinatie liniara a vectorilor v2
si s1 (in felul acesta obtinem un vector din S) care sa e ortogonala pe s1 si sa
11

x) j x; y; z 2 Rg.

aiba norma egala cu 1. Fie asadar v = v2

conditia de perpendicularitate
v s1 = 0 , v2 s1

s1 si determinam scalarul

ks1 k = 0 ,

= v2 s1 =

din

1
p :
2

1
1
Atunci v = v2 + p12 s1 = ( 1; 1; 0)+ 21 ; 0; 12 =
2 ; 1;
2 : Cum norma acesq
q
q
q
2
1
1
p1 ;
p1 .
tui vector este 12 + 1 = 32 luam s2 := 23
2 ; 1;
2 =
3;
6
6
Am obtinut baza ortonomata BS := fs1 ; s2 g a

1.1.5

7.5. Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt

Dupa cum am vazut in paragrafele precedente, determinarea unei baze ortonormate este extrem de protabila pentru solutionarea unor probleme mai complicate. La exemplul 7.4.1, plecand de la o baza a unui spatiu am determinat o
baza ortonormata pentru acel spatiu. Tehnica, numita procedeul de ortonormare Gram-Schmidt se poate aplica in orice spatiu euclidian.
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt.
Fie (V; ) un spatiu euclidian si B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baza a sa, unde n este
mai mare ca 1.
1. Recursiv, construim o baza ortogonala B 0 = fv1 ; v2 ; :::; vn g, folosind vectorii bazei B :
- intai alegem un vector din B; e v1 := e1 ;
- construim vectorul v2 = e2
v1 , determinand scalarul
astfel ca
2
v2 ? v1 , adica rezolvand ecuatia de gradul intai v1 e2
kv1 k =
v 1 e2
0 , = kv k2 ; am obtinut astfel doi vectori ortogonali (deci liniar
1
independent) v1 si v2 :
- repetam procedeul: construim vectorul v3 = e3
1 v1
2 v2 , determinand scalarii 1 ; 2 astfel ca v3 ? v1 ; v2 , adica rezolvand sistemul
liniar compatibil determinat v3 v1 = 0; v3 v2 = 0 am obtinut vectorii
ortogonali v1 ; v2 si v3 : Continuam procedeul. In cele din urma, avand
determinati vectorii ortogonali v1 ; v2 ; :::; vn 1
- construim vectorul vn = e3
1 v1
2 v2
n 1 vn 1 , determinand
scalarii 1 ; 2 ; :::; n 1 astfel ca vn ? v1 ; v2 ; :::; vn 1 , adica rezolvand
sistemul liniar compatibil determinat de n 1 ecuatii si n 1 necunoscute vn vi = 0; i = 1; n 1; am obtinut astfel baza ortogonala
B 0 = fv1 ; v2 ; :::; vn g.
2. Luand versorii vectorilor v1 ; v2 ; :::; vn ; adica wi =
baza ortonormata Bo = fw1 ; w2 ; :::; wn g :

12

1
kvi k vi ; i

= 1; n obtinem

Exemplul 7.5.1. Sa se ortonormeze baza B = fe1 = (1; 1; 0) ; e2 = (0; 1; 1) ; e3 = (1; 0; 1)g.

Construim intai baza ortogonala B 0 = fv1 ; v2 ; v3 g. Fie
v1 = e1 = (1; 1; 0)
. Determinam 2 R astfel ca v2 = e2 v1 = (0; 1; 1)
v1 . Avem v1 v2 = 0 ,
+1
= 0 , = 21 , iar
1
;1
2

v2 =

1
;1
2

1
2

(1; 1; 0) = (

;1

;1

1 1 1
; ;
2 2 2

este acum un vector perpendicular pe v1 : Determinam acum 1 ; 2 2 R astfel

ca pentru v3 = e3 1 v1 2 v2 sa avem v1 v3 = v2 v3 = 0. Cum v3 = e3 1 v1
1 1 1
1
1
1
2 v2 = (1; 0; 1)
1 (1; 1; 0)
2
1 + 2 2;
1
2; 2; 2 = 1
2 2; 1
2 2 ,
din conditiile de ortogonalitate obtinem
v1 v3 = 0 , 1
v2 v3 = 0 ,
Prin urmare v3 =

1+
1
2;

1
2
1

1
2; 1

1
2

1
2
1

=0,1

1
2

1
2

+1

: Deoarece kv1 k =

1
si
2

=0,

=0,

= 0:

2; kv2 k =

3
2 si

kv3 k =

3
2;

p1 ; p1 ; p1
si w3 =
luand w1 = kv11 k v1 = p12 ; p12 ; 0 , w2 = kv12 k v2 =
3
3
6
q
q
1
2 1
2
1
p1 ;
p1 ;
kv3 k v3 =
3 2;
2; 1 =
3 ; am determinat baza ortonormata
6
6
Bo = fw1 ; w2 ; w3 g :

Observatia 7.5.1.

1.2

B. Probleme rezolvate

1. S
a se stabileasc
a dac
a urm
atoarele forme biliniare pe R2 reprezint
a pro2
2
duse scalare: a) q1 : R
R ! R, q1 (u; v) = 3x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + 3x2 y2 ,
8u = (x1 ; x2 ); v = (y1 ; y2 );
a) q2 : R2 R2 ! R, q1 (u; v) = x1 y1 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + x2 y2 , 8u =
(x1 ; x2 ); v = (y1 ; y2 ).
REZOLVARE:
Forma biliniar
a q1 are matricea
2
3
3 1
A1 = 4 1 3 5
care e o matrice simetric
a, deci q1 e o form
a biliniar
a simetric
a. n plus,
are valorile proprii 1 = 4; 2 = 2 pozitive, deci forma p
atratic
a asociat
a
e pozitiv denit
a. Asadar q1 este un produs scalar pe R2 .
13

)?

Pentru forma biliniar

a q2 de la b), observ
am c
a ea are matricea
2
3
1 1
A2 = 4 2 1 5
care e o matrice simetric
a, deci q2 e si ea o form
a biliniar
a simetric
a. n
plus, are valorile proprii 1 = 3; 2 = 1 iar 2 nu e pozitiv
a, deci forma
p
atratic
a asociat
a nu e pozitiv denit
a. Deci q2 nu este un produs scalar
pe R2 .
2. Calculati cosinusul unghiului \(u; v) si determinati versorul v0 al vectorului v pentru vectorii u = (1; 2; 3); v = ( 1; 1; 2) 2 (R3 ; ). Unghiul dintre
cei doi vectori este unul ascutit sau obtuz?
REZOLVARE:
Calcul
am produsul
scalar u pv = 1( 1) +p2 + 6 = 7 si normele jjujj =
p
p
1 + 4 + 9 = 14 si jjvjj = 1 + 1 + 4 = 6. Deci cos(d
u; v) = p147p6 =
p7 . Cosinusul ind pozitiv, unghiul este ascu
tit.
2 21
Versorul v0 al vectorului v l calcul
am prin v0 =

1
jjvjj v

p1 v
6

=(

p1 ; p1 ; p2 ).
6
6
6

3. Ar
atati c
a
3
2
3
3
2
2=3
2=3
1=3
B = fq1 = 4 2=3 5 ; q2 = 4 2=3 5 ; q3 = 4 1=3 5g
1=3
2=3
2=3
2

este o baz
a ortonormat
a n (R3
REZOLVARE:

; ).

3
2=3
Calcul
am produsele scalare q1 q2 = q1T q2 = [1=3; 2=3; 2=3] 4 2=3 5 = 0,
1=3
2
3
2=3
q1 q3 = q1T q3 = [1=3; 2=3; 2=3] 4 1=3 5 = 0 si q2 q3 = q2T q3 =
2=3
2
3
2=3
[2=3; 2=3; 1=3] 4 1=3 5 = 0 si vedem c
a vectorii din B sunt doi cte
2=3
doi ortogonali. Dar orice sistem de vectori doi cte doi ortogonali este si
un sistem liniar independent. Cum card(B) = 3 = dim(R3 1 ), avem c
a
vectorii din B formeaz
a un sistem liniar independent maximal de vectori
doi cte doi ortogonali, adic
a o baz
a ortogonal
a n (R3 1 ; ).
p
n plus, jjq1 jj = 1=9 + 4=9 + 4=9 = 1. Analog, jjq2 jj = jjq3 jj = 1, deci B
este o baz
a ortonormat
a n (R3 1 ; ).
2

4. Calculati coordonatele vectorului u = [1; 2; 3]T n raport cu baza ortonormat

a B de la problema 3.
14

REZOLVARE:
Vectorul u admite n raport cu baza ortonormat
a B reprezentarea Fourier
u = (q1 u)q1 + (q2 u)q3 + (q3 u)q3
Calculnd produsele scalare din cele trei paranteze vom obtine c
a u =
q1 + 6q2 + 2q3 , deci uB = [1; 6; 2]T .
5. Scrieti matricile de trecere TBc B si TBBc , unde B este baza de la problema
3 iar Bc este baza canonic
a din R3 1 si folositi una din aceste matrici pentru a calcula coordonatele n baza B ale vectorului v = [2; 1; 1]T .
REZOLVARE:
3
2
1=3 2=3
2=3
6 2=3 2=3
1=3 7
7. Apoi, TBBc =
nti TBc B = [q1B jq2B jq3B ] = 6
4 2=3 1=3
2=3 5
a din propriet
atile matricilor de
TBc1B = TBTc B unde prima egalitate rezult
trecere iar a doua din faptul c
a matricea de trecere
ntre
dou
a baze orto3
2
1=3
2=3 2=3
6 2=3
2=3 1=3 7
7.
normate e o matrice ortogonl
a. Asadar TBBc = 6
4 2=3
1=3 2=3 5
Pentru coordonate, avem vB = TBBc vBc

3
2=3
= 4 5=3 5.
5=3
2

6. Construiti dou
a baze ortonormate n (R2 ; ), B1 = fq1 ; q20 g si B2 = fq1 ; q200 g
pentru care primul vector q1 face un unghi de m
asur
a 6 cu vectorul e1 .
REZOLVARE:
q1 , ind versor, coordonatele sale sunt cosinusii directori, deci cosinusurile
unghiurilor pe care acesta le face cu vectorii bazei canonice:
\
q1 = (cos (q\
)) = (cos ; sin ). Pen1 ; e1 ); cos (q1 ; e2 )) = (cos ; cos( =2
tru al doilea vector, avem dou
a variante de a alege vectori ortogonali pe q1
si de aceeasi norm
a, mai precis q20 = ( psin ; cos ) si q200 = (sin p; cos ).
Asadar pentru
( 3=2; 1=2); q20 = ( 1=2; 3=2)g si
p = =6, B001 = fq1 = p
B2 = fq1 = ( 3=2; 1=2); q2 = (1=2;
3=2)g.
7. Dac
a A este o matrice p
atratic
a nesingular
a, s
a se determine care din
liniile li ale lui A si coloanele cj ale lui A 1 reprezint
a vectori ortogonali.
REZOLVARE:
Cnd calcul
am produsul A B a dou
a matrici, elementul cij din matricea
produs este de fapt produsul scalar ntre linia i a matricii A si coloana j
a matricii B.
La matricea din enunt, AA 1 = In deci li cj = ij , unde ij , simbolul lui
Kronecker este elementul de pe pozitia (i; j) din matricea unitate. Deci
linia li a lui A si coloana cj a lui A 1 reprezint
a vectori ortogonali dac
a
si numai dac
a i 6= j.
15

8. Fie A 2 Rn m . S
a se arate c
a subspatiile N ull(A) si L(A) = C(AT ) ale
m
lui R sunt ortogonale.
REZOLVARE:
Fie u 2 N ull(A) si v 2 L(A), oarecare. Din denitiile celor dou
a subspatii, avem c
a Au = , respectiv c
a exist
a x 2 Rm astfel nct AT x = v
(scrierea matricial
a a faptului c
a v se poate scrie combinatie liniar
a de
coloanele lui AT ).
Calcul
am produsul scalar v u = v T u = (AT x)T u = xT Au = xT = x =
0, deci cei doi vectori sunt ortogonali. Cum vectorii sunt arbitrar alesi,
rezult
a c
a cele dou
a subspa
tii sunt ortogonale.
9. S
a se dea exemplu de o matrice A pentru care u = (1; 2; 1) 2 L(A) si
v = (1; 2; 1) 2 N ull(A), sau n cazul n care nu exist
a o astfel de matrice,
s
a se argumenteze inexistenta ei.
REZOLVARE:
Din problema de mai sus, N ull(A)?L(A). Dar u v = 4 6= 0, deci nu
exist
a matrici cu proprietatea cerut
a.
S
a se arate c
a dac
a Au 2 N ull(AT ), atunci Au = , pentru orice matrice
A.
REZOLVARE:
Dac
a N ull(A)?L(A), atunci prin transpunere, avem c
a N ull(AT )?C(A).
T
Au este un vector din C(A) si N ull(A ), dar intersectia a dou
a subspatii
ortogonale este format
a doar din vectorul nul, deci Au = .
10. S
a se construiasc
a prin procedeul Gram-Schmidt o baz
a ortonormat
a n
(R3 ; ), pornind de la baza B = fu1 = (1; 2; 2); u2 = ( 1; 1; 0); u3 =
(2; 1; 3)g.
REZOLVARE:
Construim intai baza ortogonala B 0 = fv1 ; v2 ; v3 g. Fie
v1 = u1 = (1; 2; 2)
. Determinam 2 R astfel nct v2 = u2
v1 = ( 1; 1; 0)
(1; 2; 2) =
( 1
; 1 + 2 ; 2 ) ? v1 . Avem v1 v2 = 0 , 3 9 = 0 , = 31 ,
deci
1
2 2
2 1 2
v2 =
1 + ;1
;
=
; ;
3
3 3
3 3 3
este un vector ortogonal pe v1 : Determinam n continuare 1 ; 2 2 R
astfel ca pentru v3 = u3
1 v1
2 v2 sa avem v1 v3 = v2 v3 = 0.
2 1 2
Cum v3 = u3
v
v
=
(2;
1;
3)
1 1
2 2
1 (1; 2; 2)
2
3; 3; 3 =
1
1
2
2 1 23 2 , din conditiile de ortogonal1 + 2 2; 1 + 2 1
3 2; 3
itate obtinem
v1 v3 = 0 ,

16

+6=0,

2
si
3

v2 v3 = 0 , 3

=0,

= 1:

Deci v3 = (2; 2; 1) : mp
artim ecare vector la norma lui si obtinem baza
ortonormat
a B2 = fq1 = ( 31 ; 23 ; 23 ); q2 = ( 32 ; 13 ; 23 ); q3 = ( 23 ; 23 ; 13 )g
11. S
a se determine o baz
a n complementul ortogonal u? al vectorului u =
3
(1; 1; 2) 2 (R ; ).
REZOLVARE:
Fie = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 , oarecare. v 2 u? dac
a si numai dac
a v u = 0,
adic
a x1 x2 + 2x3 = 0. Rezovnd acest sistem de o ecuatie cu trei
necunoscute de rang 1, x1 e necunoscut
a principal
a iar x2 = , x3 =
sunt necunoscute secundare. Astfel x1 = + 2 si deci v 2 u? ()
v = ( + 2 ; ; ) = (1; 1; 0) + (2; 0; 1). Dac
a not
am v1 = (1; 1; 0) si
v2 = (2; 0; 1), am ar
atat c
a u? = Span(v1 ; v2 ), iar cum acesti vectori sunt
liniar independenti, B1 = fv1 ; v2 g formeaz
a o baz
a n u? .
12. S
a se determine proiectia ortogonal
a a vectorului w = (1; 1; 1) pe subspatiul u? din problema 12.
REZOLVARE:
Proiectia ortogonal
a a lui w pe S o calcul
am ca sum
a a proiectiilor pe
vectorii unei baze ortonormate din S.
Pentru aceasta, aplic
am procedeul Gram-Schmidt bazei B1 din S, g
asit
a
n rezolvarea problemei precedente. Construim vectorii ortogonali o1 =
v1 = (1; 1; 0), iar o2 = v2
v1 = (2; 0; 1)
(1; 1; 0) = (2
;
; 1).
Dar o1 o2 = 0 dac
a si numai dac
a 2 2 = 0 ()
= 1 de unde
o2 = (1; p1; 1). pNormnd acesp
ti vectori,
asim
a B2 =
p g
p baza ortonormat
fq1 = (1= 2; 1= 2; 0); q2 = (1= 3; 1= 3; 1= 3)g.

Astfel, proiectia cerut

a este s = prS w = prq1 w + prq2 w = (q1 w)q1 + (q2
w)q2 = p22 q1 + p13 q2 = ( 32 ; 43 ; 13 )

13. S
a se descompun
a vectorul w = (1; 1; 1) n suma dintre un vector coliniar
cu u din problema 12 si un vector ortogonal pe u.
REZOLVARE:
Descompunerea este w = pru w + pru? w. Proiectia lui w pe u? e chiar
proiectia s calculat
a n problema precedent
a. Mai r
amne s
a calcul
am
s0 = pru w =.
p
1
Norma lui u este jjujj = 6 si deci acesta are versorul u0 = jjujj
u =
1
1
1
2
p u = (p ;
p ; p ).
6
6
6
6
Atunci pru w = pru0 w = (u0 w)u0 =

p2 u0
6

= ( 13 ;

1 2
3 ; 3 ).

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

17

1.3

C. Exercitii

2
2.1
1. Fie u = (1; 1; 2; 3) si v = ( 2; 0; 3; 1) doi vectori din spatiul euclidian
canonic R4 :
(a) Sa se determine versorii u si v ai vectorilor u si v:
(b) Sa se calculeze masura unghiului dintre vectorii u si v:
(c) Sa se determine un vector u1 care are aceasi directie si acelasi sens
ca u; de norma 13.
(d) Sa se determine un vector unitar w ortogonal pe vectorii e1 = (1; 0; 0; 0) ; u
si v:
Raspuns. a. u =
7
: c. u1 =
arccos p210

p1 ; p 1 ; p2 ; p3
15
15
15
15
p13 ; p13 ; p26 ; p39
15
15
15
15

;v =
: d. w

p 2 ; p0 ; p3 ; p1
: b.
14
n 14 14 14
+ p7
+ p1
2
0;
;
; p3 ;
59
59 + 59

2. Forma ' 2 B R3 este denita prin ' ((x1 ; x2 ; x3 ) ; (y1 ; y2 ; y3 )) = x1 y1 +

ax2 y2 + 4x3 y3 + bx3 y1 cx2 y3 + bx1 y3 : Sa se determine a; b; c 2 R astfel ca
R3 ; ' sa e spatiu euclidian si multimea vectorilor care se aa la distanta
1 de origine.

Raspuns. a 2 (0; 1) ; b 2 ( 2; 2) ; c = 0; (x; y; z) 2 R3 j x2 + ay 2 + 4z 2 + 2bxz = 1 :

3. Determinati doi vectori ortogonali din spatiul euclidian canonic, ortogonali
la randul lor pe vectorul (1; 1; 1) :
?

Raspuns. De exemplu u = (1; 0; 1) ? (1; 1; 1) si f(1; 0; 1) ; (1; 1; 1)g =

f(x; y; z) j x z = 0 = x + y + zg = f(x; 2x; x) j x 2 Rg ; iar u = (1; 0; 1)
si v = (1; 2; 1) sunt doi asemenea vectori.
4. Fie A; B 2 Mn (R) doua matrice ortogonale (i.e AT A = In si B T B = In ):
(a) Sa se arate ca AAT = In :
(b) Sa se arate ca determinantul matricei ortogonale A este egal cu 1 sau
1.
(c) Sa se arate ca A

= AT :

(d) Sa se arate ca matricea AB este ortogonala.

(e) Este adevarat ca matricea A + B este ortogonala?
(f) Sa se arate ca multimea matricelor ortogonale din Mn (R) formeaza
un subgrup al grupului multiplicativ al matricelor nesingulare.
(g) Formeaza multimea matricelor ortogonale din Mn (R) un subspatiu
vectorial?
18

5. Sa se arate ca daca matricea A 2 M2 (R) are coloanele unitare si ortogonale (in spatiul euclidian canonic R2 1 ) atunci ea este ortogonala, i.e.
AT A = I2 : Generalizare.
Sa se proiecteze ortogonal primul vector pe cel de al doilea (in spatiul
euclidian canonic adecvat):
(a) (2; 1) ; (3; 2) ;
(b) (2; 1) ; (3; 0) ;
(c) (1; 1; 4) ; (1; 2; 1) ;
(d) (1; 1; 4) ; (3; 3; 12) :
Raspuns. a.

12
13 ;

8
13

1 1
1
6 ; 3 ; 6

; d. (1; 1; 4) :
0
1
a
a
b
b a A sa e
6. Sa se determine a; b 2 (0; 1) astfel incat matricea @ a
b a
a
ortogonala.
Raspuns. a = 32 ; b =

; b. (1; 0) ; c.

1
3

7. Intr-un spatiu euclidian subspatiul U este inclus in subspatiul V: Aratati

ca V ? U ? :
8. Completati multimea fu; vg pana la o baza ortogonala in spatiul euclidian
canonic R4 ; : ; unde
(a) u = (1; 2; 2; 3) ; v = (2; 3; 2; 4) ;
(b) u = (1; 1; 1; 2) ; v = (1; 2; 3; 3) :
Raspuns. De exemplu cu vectorii: a.
(1; 2; 1; 0) ; (25; 4; 17; 6) :

(2; 2; 1; 0) ; (5; 2; 6; 1) ; b.

9. In ce se transforma o baza ortonormata daca aplicam procedeul de ortonormare Gram-Schmidt?

0
1
4
23 17
43 30A matricea unui operator al spatiului euclidian canonic
10. Fie @11
15
54 37
R3 : Sa se determine o baza ortonormata a unui subspatiu invariant de
dimensiune 2 al acestui operator.
n
o
p1 ; 0;
p1
p1 ; p2 ; p1
Raspuns. e.g.
;
:
2
2
6
6
6

11. Completati multimea fu; vg pana la o baza ortonormata in spatiul euclidian canonic adecvat; unde
(a) u =
(b) u =

2
3;
1
2;

1
3;
1
2;

2
3 ;v =
1 1
2; 2 ; v

1 2
2
3; 3;
3 ;
= 12 ; 12 ; 21 ;

19

1
2

Raspuns. a. cu unul dintre vectorii

1
1 1
1
1 1
1
1
2;
2;
2 ; 2 si 2 ;
2; 2;
2 :

2
3;

2
3;

1
3

; b: de exemplu cu

12. Fie (V; ) un spatiu euclidian si doi vectori nenuli u; v 2 V: Aratati ca

u v = kuk kvk daca si numai daca vectorii u si v au aceeasi directie si
acelasi sens.
13. Construiti o baza ortogonala a subspatiului generat de vectorii din spatiul
canonic R4 ; : :
(a) (1; 2; 2; 1) ; (1; 1; 5; 3) ; (3; 2; 8; 7) ;
(b) (1; 1; 1; 2) ; (5; 8; 2; 3) ; (3; 9; 3; 8) :
Raspuns. a. E.g. (1; 2; 2; 1) ; (2; 3; 3; 2) ; (2; 1; 1; 2) ; b: (1; 1; 1; 2) ; (2; 5; 1; 3) :
14. Aratati ca ortogonalizand un sistem de vectori liniar independent S al
spatiului euclidian canonic (Rn ; :) obtinem un sistem S 0 pentru care span (S) =
span (S 0 ) :
15. In spatiul euclidian canonic R3 ; : consideram vectorul u = (1; 1; 1) : Sa
se determine o baza ortonormata a subspatiului ortogonal u? :
n
o
p1 ; 0;
p1
p1 ; p2 ;
p1
Raspuns. E.g.
;
:
2
2
6
6
6

16. In spatiul euclidian canonic R3 ; : consideram S multimea vectorilor care

fac un unghi de masura 4 cu vectorul u = (1; 1; 1). Formeaza S un
subspatiu vectorial al spatiului R3 =R?
Raspuns. Nu; de exemplu (0; 0; 0) 2
= S.

17. In spatiul euclidian (R2 [x]; h; i) distanta de la vectorul p = 1 + x + x2 la

vectorul nul este0este 2, iar matricea
produsului scalar h; i in baza canonica
1
1 ab ab
1; x; x2 este @a 1 abA : Sa se determine subspatiul p? si o baza
a a 1
ortonormata a acestuia:
n
Raspuns.

x2 +

x2 j ;

2 R ; de exemplu:

3
2

x2 ;

18. Daca ' este o forma biliniara a spatiului n-dimensional V =K; in ce conditii
cuplul (V; ') este spatiu euclidian?
19. Determinati un sistem maximal de vectori ortonormati
0 astfel1incat primii
1
1
1A :
doi vectori sa genereze spatiul coloanelor matricei @ 2
2 4
80
8 0
1 0 1 9
19
2=3
2=3 =
< 1=3
=
<
Raspuns. @ 2=3 A ; @1=3A ; v , v 2 + @ 2=3A :
:
;
:
;
2=3
2=3
1=3
20

p1
5

(1

x)

20. Folositi procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt pentru a determina

doua baze ortonormate B si B pornind de la baza f(1; 1; 0) ; (0; 1; 1) ; (1; 0; 1)g
din spatiul euclidian canonic R3 ; : ; care este matricea de trecere de la
baza B la baza B ?
Raspuns. De exemplu, pornind
o
n de la vectorul (1; 1; 0) ; respectiv de la vecp1 ; p1 ; 0 ; p1 ; p1 ; p2
p1 ; p1 ; p1
;
;
torul (0; 1; 1) obtinem B =
2
2
6
6o 6
3
3
3
n
B =
0; p12 ; p12 ; p26 ; p16 ; p16 ; p13 ; p13 ; p13
; iar TB B = TBTc B TBc B
0p
p
p 1
3
B p63
@ 2

3
6
1
p6
2
3

6
3p
2C :
3 A
1
3

21. Fie (V; ) un spatiu euclidian n dimensional si B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baza

a sa. Sa se arate ca u v = x1 y1 + x2 y2 + ::: + xn yn ; 8u = x1 e1 + x2 e2 +
::: + xn en ; v = y1 e1 + y2 e2 + ::: + yn en 2 V daca si numai daca baza B
este ortonormata.
22. Fie (V; ) un spatiu euclidian, B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baza ortonormata a
sa si v 2 V un vector nenul. Sa se arate ca v este versor daca si numai
daca coordonatele sale in baza B sunt cosinusurile unghiurilor dintre v si
vectorii bazei B:
23. Sa se arate ca matricea de trecere dintre doua baze ortonormate ale unui
spatiu euclidian n dimensional este o matrice ortogonala.
24. Fie spatiul euclidian canonic R4 ; : : Sa se determine o baza ortonormata a
subspatiului generat de vectorii (2; 1; 3; 1) ; (7; 4; 3; 3) ; (1; 1; 6; 0) ; (5; 7; 7; 8) :
Raspuns. e.g. {

p2 ; p1 ; p3 ; p 1
15
15
15
15

25. Consideram aplicatia (; ) : R2 [x]

R1
f (x)g(x)dx:

p3 ; p2 ; p 3 ; p 1
17
17
17
17

p 1 ; p 5 ; p 1 ; p10
127
127
127
127

R2 [x] ! R denita prin (f; g) =

(a) Sa se arate ca (R2 [x]; (; )) este un spatiu euclidian.

(b) Sa se calculeze masura unghiurilor dintre vectorii f = 1; g = x si
h = 1 + x:
(c) Sa se deneasca un izomorsm de spatii vectoriale
: R2 [x] !
R3 si un produs scalar pe R3 astfel incat unghiurile triunghiului
(f ) ; (g) ; (h) sa aiba masurile 2 ; 6 ; respectiv 0:
Raspuns. b. 2 ; 6 ; 0: c. e.g.
a + bx + cx2 = (a; b; c) ; h(x1 ; x2 ; x3 ) ; (y1 ; y2 ; y3 )i =
1
1
(x1 ; x2 ; x3 ) ;
(y1 ; y2 ; y3 ) :
26. Sa se verice daca polara formei patratice f : R3 ! R este produs scalar
pe R3 si, in caz armativ, sa se calculeze masura unghiului dintre primii
doi vectori ai bazei canonice (desigur, relativ la acest produs scalar).
21

g:

(a) f (x1 ; x2 ; x3 ) = x21 + 2x22 + x23 + 2x1 x2 + 2x1 x3 + 2x2 x3 ;

(b) f (x1 ; x2 ; x3 ) = x21 + x22 + x23 + 2x1 x2 + 2x1 x3 + 2x2 x3 ;
(c) f (x1 ; x2 ; x3 ) = x21 + x22 + x23 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3
Raspuns. a. forma f nu este pozitiv denita; b. forma f nu este pozitiv
denita; c. 3 :
27. Aratati ca, intr-un spatiu euclidian, un sistem de vectori ortogonali este
un sistem liniar independent.
28. Pe spatiul vectorial al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi denim
forma (; ) : R2 [x] R2 [x] ! R prin (f; g) = a0 b0 + 2a1 b1 + a2 b2 ; unde
f = a0 + a1 x + a2 x2 si g = b0 + b1 x + b2 x2 :
(a) Sa se arate ca (R2 [x]; (; )) este un spatiu euclidian.
(b) Sa se gaseasca un vector f0 aat la distanta d fata de vectorii f1 =
2 + x + 5x2 ; f2 = 2 + x = x2 ; f3 = 4 + x + 5x2 ; f4 = 3 + 3x + 5x2 si
sa se calculeze aceasta distanta.
Raspuns. b. f0 = 3 +

15
8 x

+ 2x2 ; d =

p
3 82
8 :

29. Fie (V; ) un spatiu euclidian n-dimensional si T 2 Rn n o matrice ortogonala. Sa se arate ca exista doua baze ortonormate B; B 0 V asfel incat
T sa e matricea de trecere de la baza B la baza B 0 :
30. Fie (V; ) un spatiu euclidian, V1
V si V2
V doua subspatii astfel
incat dim (V1 ) < dim (V2 ) : Aratati ca exista v 2 V2 ortogonal pe toti
vectorii din V1 :
31. Sa se descompuna vectorul v = (5; 2; 2; 2) 2 R4 in suma a doi vectori,
unul din subspatiul S generat de vectorii (2; 1; 1; 1) si (1; 1; 3; 0) ; iar
celalalt din complementul ortogonal S ? :
Raspuns. v = (3; 1; 1; 2) + (2; 1; 1; 4) :
32. Sa se determine complementul ortogonal al subspatiului generat de vectorii
(1; 1; 1; 1; 1; 1) ; (1; 2; 3; 4; 5; 6) ; (2; 3; 4; 5; 6; 7) ; (3; 4; 5; 6; 7; 8) in spatiul euclidian canonic R6 =R:
33. Sa se arate ca in spatiul euclidian canonic Rn =R pentru orice subspatii
U; V
Rn :
(a) U ?

= U;
?

(b) (U + V ) = U ? \ V ? ;
?

(c) (U \ V ) = U ? + V ? ;
?

(d) (Rn ) = 0;
(e) 0? = Rn ;

22

unde cu 0 am notat subspatiul nul, iar cu U ? am notat complementul

ortogonal al subspatiului U .
34. Sa se demonstreze ca U \ U ? = f g ; unde U este un subspatiu al unui
spatiu euclidian V:
35. Fie V un spatiu euclidian si U V: Sa se arate ca orice vector v 2 V se
exprima in mod unic ca suma unui vector u 2 U cu un vector u0 2 U ? ;
adica U U ? = V:
36. Sa se arate ca daca V este un spatiu euclidian n dimensional si U este
un subspatiu al sau atunci dim(U ? ) = n dim(U ):
37. Fie (V; ) un spatiu euclidian n dimensional si fv1 ; v2 ; :::; vm g o baza a
subspatiului sau U . Sa se arate ca U ? = v 2 V j v ? vi ; i = 1; m [ f g :
38. Subspatiul V al spatiului euclidian canonic R4 este denit de ecuatiile:
2x1 + x2 + 3x3

x4 = 0; 3x1 + 2x2

2x4 = 0; 3x1 + x2 + 9x3

x4 = 0:

(a) Determinati un numar minimal de ecuatii care sa deneasca complementul ortogonal V ? :

(b) Descompuneti vectorul u = (1; 1; 1; 1) in suma v + v 0 ; cu v 2 V si
v0 2 V ? :
Raspuns. a. E.g. 6y1 9y2
9
19 9 33
; 31 ; 31 ; 31
:
v 0 = 31

y3 = 0; y2 + y4 = 0: b. v =

12 22
2 40
31 ; 31 ; 31 ; 31

39. Aratati ca daca v este un vector nenul dintr-un spatiu euclidian n-dimensional
atunci exista o matrice A 2 R1 n astfel incat subspatiul v ? este izomorf
cu N ull (A).
40. Demonstrati propozitia 7.2.2.
41. Fie V un spatiu euclidian si S

V . Aratati ca

(a) orice vector v 2 V se exprima unic ca o suma de forma v = s + s0 ;

unde s 2 S si s0 2 S ? ;

(b) daca B este o baza in S iar B 0 este o baza S ? atunci B [ B 0 este o

baza in V: .
42. Fie V un spatiu euclidian si S V astfel ca m := dim S < dim V := n si
B = fe1 ; e2 ; :::; em g o baza in S: Aratati ca
S ? = v 2 V j vei = 0i = 1; m :

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

23