Sunteți pe pagina 1din 14

Personalitatea

1.Definitie:
Personalitatea este organizarea mai mult sau mai putin durabila a
caracterului, temperamentului, inteligentei si fizicului unei persoane.
Aceasta organizare determina adaptarea sa unica la mediu. (Hans
Eysenck, 1916-1997)

2.Caracteristici
are in ansamblu o directie calitativ ascendenta;
ntotdeauna concreta si personala, avnd deci particularitati proprii
fiecarui individ;
se desfasoara pe intregul parcurs existential
este sistemica;
nu are intotdeauna un caracter unitar
este stadiala;

3.Teoria lui Jean Piaget (9 aug 1896 16 sept1980)


A.Stadiile dezvoltarii si caracteristicile
Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligentei preverbale
(0-2 ani);
Permanenta obiectelor=capacitatea unui copil de a-si
reprezenta obiectelor si atunci cand acestea nu mai
actioneaza asupra propriilor organe de simt.
Stadiul preoperational ( 2-7 ani);
Egocentrismul;
Centrarea;
Ireversibilitatea.
Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani);

Reversibilitate,
Decentrare,
Clasificare,
Seriere
Stadiul operatiilor formale (peste varsta de 11 ani).
Abilitate de a rationa abstract fara raportare la obiecte
sau evenimente concrete;
Abilitate de a realiza clase, raporturi de/ intre obiecte
observabile si imaginare;
Recunoasterea partilor care se conserva atunci cand
obiectele se transforma;
Recunoasterea simbolurilor si semnelor orale si scrise.
B. Structura intelectului
Scheme=reprezentari interne ale unor actiuni fizice si
mentale specifice;
La nastere copilul este inzestrat cu un numar de
scheme innascute care corespund raspunsurilor reflexe:
schema observare, schema- apucare, schema hranire;
Pe masura dezvoltarii, schemele innascute se
completeaza reciproc si devin mai elaborate;
Noile scheme sunt formate in intregime atunci cand
copilul poate raspunde adecvat mediului ambiant
Schemele sunt constituite din cunostinte despre
obiecte/evenimente si din cunostinte despre modul de
elaborare a lucrurilor;
In orice actiune intelectuala si fizica exista o schema,
un plan/tipar pe care individul il foloseste pentru a face
fata unei probleme
Operatii=structuri mentale de nivel superior dobandite pana
in perioada copilariei mijlocii.

Activitati mentale reversibile care implica copilul in


cunoasterea regulilor complexe care stau la baza
functionarii mediului.
C.Importanta teoriei pentru domeniul educatiei
Teoria dezvoltarii cognitive ofera o intelegere a dezvoltarii
cognitive odata cu varsta. Este important ca profesorul sa
identifice nivelul cognitiv de dezvoltare al elevilor pentru a-si
putea ajusta discursul si metodele de predare, structurilor
cognitive ale elevilor. Rolul profesorului devine acela de a-i
ajuta pe elevi sa isi organizeze si reorganizeze propriile
experiente in structuri din ce in ce mai complexe si adecvate.

Temperamentul
1.Definitie:
Temperamentul= expresia manifestrii particulare n plan
psihic i comportamental a tipurilor de activitate nervoas
superioar, manifestare mijlocit de factori socio-culturali i
psihologici (I.P. Pavlov).
Temperamentul= ansamblul dispoziiilor nnscute care
formeaz scheletul mintal al individului (M. Debesse, 1970)

2.Caracteristici:

Componenta energetico-dinamic a personalitii


Se exprim n particularitile activitilor intelectuale, afective i
comportamentale ( motricitate, vorbire);
Insusirile de temperament sunt legate de structura anatomo
fiziologic (sism. nervos i endocrin) a personei i sunt ereditare;
Temperamentul este innascut, dar el evolueaza in raport cu intregul
organism si mai ales cu sistemul nervos;
Nu exista temperamente pure;
Tipurile temperamentale nu sunt bune sau rele, dezirabile sau
indezirabile.

3.Teoria lui Pavlov:


Caracteristici
Forta;
este dependent de metabolismul celulei nervoase
-se exprim prin rezistena la solicitri a sistemului
nervos (oboseala, stres, solicitari intense);
Tipurile corespunzatoare: puternic si slab
Echilibrul;
Exprima raporturile de forta dintre excitatie si inhibitie;
Tipurile corespunzatoare: echilibrat si neechilibrat
Mobilitatea
dependent de viteza cu care se consum i se regenereaz
substanele funcionale, constitutive ale neuronului
- se exprim prin uurina cu care se nlocuiesc procesele
nervoase de baz
Tipurile corespunzatoare: mobil si inert

4.Teoria scoalii caracterologice franco-olandeza


Factorii principali dup care s-a realizat tipologia sunt:

emotivitatea=sensibilitatea general la emoii (E, nE);


activitatea=dispoziia de a aciona (A, nA);
rezonana=repercursiunile unui eveniment asupra psihicului unui
individ (P, S).

Caracterul
1.Definitie:
Caracterul = gradul de organizare etic efectiv a tuturor forelor
individului (W Taylor).
Este un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi proprii
subiectului care determina un mod relativ stabil de orientare si
raportare a acestuia la ceilalti, sine si societate in general
Caracterul este sistemul relaional, valoric i de autoreglaj,
autocontrol al personalitii;
Caracterul are 2 dimensiuni: una orientativ- valoric i alta
executiv- voluntar;

2.Trasaturile caracterului:
Acele manifestari comportamentale constante, relativ invariabile, stabile
si definitorii pentru personalitatea umana:
Trasaturile pot fi : comune si personale
Trasaturile comune = dimensiuni in raport cu care indivizii pot fi
comparati intre ei;
Trasaturile /dispozitiile personale= amprenta, configuratia unica
a acestor trasaturi in cazul unei persoane. Ele sunt organizate
ierarhic:

Cardinale-care domina si controleaza comportamentul (2-3 la


nr.);
Principale/centrale-caracteristice si vizibile la o persoana (1015 la nr.);
Secundare greu de identificat

3. Formarea caracterului
Metode directe de formare a caracterului- cele care implic
condiionrile clasic i operant de tipul pedepselor i
recompenselor.
Metode indirecte sunt cele care constau n imitaie, identificare,
exemplificare, modelare, observaie i expectan (au la baza
principiile nvrii sociale)

4.Ce sunt?
Atitudinile sunt modalitati de raportare la anumite aspecte ale
realitii implicnd reacii afective, motivationale, volitive i
cognitive.
atitudinea fa de sine nsui;
.. fa de ceilali;
fa de munc;
Pozitive;
Negative;
Stabile, generalizate;
Contextuale, fluctuante;
Motivul este structura psihic care l ajut pe individ n
orientarea, iniierea i reglarea aciunilor n direcia unui scop mai
mult sau mai puin precizat;
Motivele sunt cauze interne ale comportamentului;
Motivele sunt cele care stau in spatele unei atitudini;

Forma concret, actual n care se activeaz i se manifest o


stare de necesitate.
Vointa =forta interioara de a decide, de a actiona si de a duce la
indeplinire orice obiectiv pe care ti-l propui, indiferent de
rezistenta interioara sau exterioara, de disconfort sau dificultati;
Forta;
Perseverenta;
Consecventa;
Fermitatea;
Independenta

Aptitudinile
1.Definitii:
Termenul aptitudine provine din limba latin, din cuvntul aptus
care nsemna ,,bun pentru,, ,,capabil de,,. Termenul are uneori ca
sinonime termenii-,,capacitate,, i ,,abilitate,,
Aptitudinile= nsuiri ale persoanei care, n ansamblul lor, explic
diferenele constatate ntre oameni n privina posibilitii de a
asimila anumite cunotine, priceperi, deprinderi (A.Cosmovici,
1974);
Aptitudinea este un complex de nsuiri psihice i fizice strict
individuale, relativ stabile ale persoanei, care condiioneaz
realizarea cu succes a unei anumite activiti.

2.Caracteristici:

Insusiri aptitudinale de un fel sau altul sunt prezente la toate


persoanele;
Asigura desfasurarea unei activitati cu rezultate peste medie;
Diferentiaza indivizii intre ei dupa randamentul cantitativ si
calitativ;

Nivelul de dezvoltare si de functionalitate al aptitudinilor se


apreciaza dupa: rapiditate, volum, precizie, originalitate, eficienta;
Se deosebesc de capacitati, priceperi, deprinderi ce sunt aptitudini
implinite.

3.Formarea aptitudinilor:
Teoria ereditarista;
Teoria ambientalista;
Teoria dublei determinari- potentialul aptitudinal se actualizeaza,
dezvolta intr-un context educational favorabil.

4. Inteligenta aptitune generala


Aptitudine general care contribuie la formarea capacittilor i la
adaptarea cognitiv a individului la situatii noi ( A. Cosmovici,
1974).
Forma superioara de adaptare care se manifesta prin eficienta
(precizie, viteza, usurinta) in intelegerea si rezolvarea unor
probleme, in descoperirea de noi relatii, in invatare, in selectarea
adecvata a informatiilor, in operarea cu o cantitate si o varietate
mare de informatii ( B. Zorgo, 1980).
Implica o serie de capacitati: de a lua decizii, de a crea si alege
mijloace adecvate scopului stabilit, de organizare, transformare in
plan intern a diverselor situatii externe etc.

5. Masurarea inteligentei
Testele de inteligenta:
A Binet- primul test de inteligen numit Scala metric a
inteligenei (1904);
W. Stern-formula de calcul a nivelului de inteligen: QI = VM/VC
x 100 (1912);
L Terman- Scala de inteligenta Stanford-Binet (1916);

Scala de inteligenta Stanford-Binet a patra editie si ultima (1985);


D Weschler- teste adulti si copii

6. Limitele testelor de inteligen


inteligena nu este msurabil n mod direct;
testele de inteligen msoar doar un eantion de abiliti
intelectule care s-au dovedit a fi legate de anumite performane;
coeficientul de inteligen nu este fix;
coeficientul de inteligen nu are o valoare absolut; el este
msurat prin raportarea performanelor unui copil la performanele
unui grup de copii de aceeai vrst.

7. Teoria inteligenelor multiple- H. Gardner


Inteligenta este capacitatea de a rezolva probleme ori de a produce
bunuri cu o anumita valoare intr-un context cultural sau colectiv
determinat.

8. Teoria inteligentei emotionale-D Goleman


Inteligenta emotionala = abilitatea persoanei de a identifica,
exprima i controla emoiile.

Componentele principale ale IE sunt:


Contientizarea de sine
Contientizarea social
Managementul personal
Deprinderi sociale

Invatarea

1.Definitii:
capacitatea organismelor de a-si modifica comportamentul
adaptativ, avand ca efect echilibrarea organismului la mediu (E
Dulama)
procesul dobndirii experienei individuale de comportare (A. N
Leontiev);
un numr mare de procese diferite prin care se modific
comportamentul (J. Davitz, S. Ball, 1978);
proces de achizitie a ceva nou, ceea ce implica o schimbare;

2. Legile nvrii
legea dezvoltarii
Procesul nvrii reflect i respect stadialitatea dezvoltrii
psihice, ceea ce presupune c trecerea de la o etap inferioar
la una superioar presupune parcurgerea etapelor anterioare
considerate inferioare.

legea receptivitii optime;


nvarea ncepe nc din primele zile dup natere i este
strict corelat cu transformrile evolutive care se produc
succesiv n plan psihologic general;

legea semnificaiei i selectivitii;


curba nvrii depinde de importana pe care o prezint
materialele prezentate (natura i coninutul sarcinilor de
nvare) precum i de motivaia elevului (particularitile
structurii psihice interne a indivizilor). Aceast lege se
manifest n sfera nvrii colare prin intermediul
intereselor de cunoatere i a aspiraiilor profesionale.

legea efectului;

formulat de E.Thorndike i care postuleaz c pe parcursul


nvrii se manifest tendina de a selecta reaciile de
rspuns n funcie de efectele pe care acestea le produc;
astfel, va crete frecvena reaciilor i aciunilor corecte i va
descrete frecvena aciunilor incorecte; n primul caz, efectul
acioneaz ca ntrire pozitiv, n cel de-al doilea, efectul
acioneaz ca ntrire negativ.

legea transferului;
exprim legtura pozitiv, de facilitare reciproc ce se
stabilete ntre diferitele coninuturi i secvene ale nvrii.

legea interferenei;
exprim influena negativ, perturbatoare pe care un anumit
coninut sau tip de material de nvare o exercit asupra
nsuirii unui alt coninut sau material

legea sistemicitii
nvarea unui material devine mai uoar i mai eficient cu
ct aceasta are un caracter mai bine organizat i sistematizat
i invers

Legea stingerii
dac stimulul condiionat (sunetul /aprinderea lmpii) este
prezentat de un nr de ori fr a fi nsoit de hran, rspunsul
de salivaie se va stinge; dup stingere, reacia condiionat
(salivaia) poate s reapar la o nou prezentare a stimulului
condiionat; reapariia spontan poart numele de revenire
spontan;
Legea generalizrii
indic apariia reaciei condiionate (salivaia) i la stimuli
apropiai de stimulul original;
Legea discriminrii

un subiect poate s rspund difereniat la doi stimuli


apropiai.

4.Conditii de invatare
R Gagne: interne si externe;
D Ausubel: variabile intrapersonale (cognitive, afective) si
situationale

5. R. Gagn-Teoria invatarii cumulativ ierarhice

nvarea de semnale/semne;
nvarea stimul-rspuns;
Inlnuirea de miscari;
nvarea de asociaii verbale;
nvarea prin discriminare;
nvarea de concepte/noiuni;
nvarea de principii, reguli i norme;
nvarea de tip rezolutiv (rezolvarea de probleme).

6.Teoria lui Edward Thorndike


Invarea implic o succesiune de ncercri i erori
Legile acestui tip de nvare:
Legea strii
Legea exerciiului
Legea efectului- se refer la ntrirea sau slbirea unei legturi, ca
rezultat al consecinelor pe care aceasta le are

7.Teoria lui B.F. Skinner


Intarirea =procesul prin care introducerea unui anumit stimul sau
eliminarea unui stimul maresc probabilitatea aparitiei unui
comportamnet
Pozitiva=i se ofera celui care invata ceea ce are nevoie sau ceea
ce-i place;
Negativa= consecinte care conduc la evitarea comportamentului
initial

8.Teoria lui Jean Piajet


Invarea= modificare a strii cunotinelor;
Invarea=construcie n care ceea ce este primit de la obiect i ceea ce
este adus de subiect sunt indisolubil unite
Stadiile dezvoltarii cognitive sunt rezultatul unei construcii progresive
ce depinde att de factori interni ct i de factori externi;
Invatarea este rezultatul dezvoltarii.

Motivatia
1.Definitii:
component structural-funcional a psihicului (a personalitatii)
uman, care reflect o stare de necesitate n sens foarte larg;
structura psihic ce l ajut pe subiect n orientarea, iniierea i
reglarea aciunilor n direcia unui scop mai mult sau mai puin
precizat

ansamblul mobilurilor interne ale conduitei, nnscute sau


dobndite, contiente sau incontiente, simple trebuine fiziologice
sau idealuri abstracte (Al Rosca); structura psihic ce l ajut pe
subiect n orientarea, iniierea i reglarea aciunilor n direcia unui
scop mai mult sau mai puin precizat
stare de disociaie i de tensiune care pune organismul n micare
pn ce ajunge la reducerea tensiunii i regsirii integritii sale .

2.Caracteristici:
3.Specificul motivatiei scolare
4. Legea optimum-ului motivaional sau legea Yerkes
Dodson
Cresterea performantei scolare este proporional cu intensificarea
motivaiei numai pn la un punct, dincolo de care urmeaz
stagnarea i chiar regresul
Nivelul optim al motivaiei depinde de caracteristicile sarcinii de
realizat conjugate cu particularitile psihice individuale:
emotivitate, echilibru, stpnire de sine.
Declinul motivaiei poate depinde si de complexita-tea/
dificultatea sarcinii de lucru