Sunteți pe pagina 1din 4

Proiect, decembrie 2011

Elemente de anatomie, fiziologie si genetica umana


Grupa VI Pantea Oana-Maria
Toporan Alexandra-Loredana
Motoc Diana-Valentina
Jipa Marian Iulian
Sanmihaian Ramona-Roxana
Campean-P.A.Monica
CREIERUL INTERMEDIAR DIENCEFAL
SITUAT deasupra si in continuarea mezencefalului, dedesubtul telencefalului si n jurul
ventriculului III.
IMPARTIT in 2 mari diviziuni : TALAMENCEFAL (meta-, epi-, subtalamus si talamus) si
HIPOTALAMUS.
FUNCTII: de releu, de asociatie, motorie si nespecifica.
TALAMUSUL - camera launtrica - reprezinta partea dorsala a diencefalului
- alcatuit din doi corpi ovoizi - corpi optici - reprezinta un mecanism de releu
pentru toate sensibilitatile in afara de cea olfactiva.
- este conectat masiv si reciproc cu cortexul cerebral (trimite eferente si primeste
aferente de la cortex); de asemenea, dispune si de conexiuni cu nucleii subcorticali.
Substanta cenusie a talamusului este mpartita in nuclei specifici si nuclei
nesepecifici.
Nucleii specifici - nuclei de transmitere - informatia senzoriala a nucleilor specifici
reprezinta prima etapa a perceptiei, urmnd ca scoarta cerebrala sa dea detalii de
finete.
Nucleii nespecifici - trimit proiectii difuze catre scoarta cerebrala.
Eferentele subcorticale pleaca spre sistemul limbic, hipotalamus si mezencefal si
primesc aferente de la cerebel si unele tracturi ascendente ale trunchiului cerebral.
Eferentele asociative fac legatura ntre nucleii talamici.
Portiunile majore de substanta alba ale talamusului sunt reprezentate de radiatiile
talamice, lama medulara interna si lama medulara externa.
Functiile talamusului 1.releu a cailor sensibilitatii si 2.activare difuza a scoartei.
Talamusul este o componenta a circuitului Papez al emotiei. In acest circuit,
stimulii emotionali ajung la talamus si hipotalamus, care mediaza modificarile endocrine
si viscerale si care primesc, in acelasi timp, impulsuri corticale prin hipocamp. Prin
urmare, talamusul are si o functie legata de afectivitate. Prin raporturile sale cu

hipotalamusul, talamusul joaca un rol si in mecanismele motivatiei. Datele clinice


arata ca exista influente ale talamusului si in ceea ce priveste memoria si limbajul.
Patologia talamusului:
Sindromul talamic - simptome: Hemianstezie contralaterala; Hemipareza
contralaterala; Durere centrala a capului; Tremor intentional; Ataxia membrelor
inferioare; Tulburari de gust.
Afazia talamica; Sindromul de neglijenta talamica; Dementa talamica;
Tulburarile affective.

METATALAMUSUL - ocupa o pozitie subtalamica posterioara; alcatuit din corpii


geniculati (mediali si laterali).
Corpul geniculat lateral se compune din doua parti : partea ventrala si partea
dorsala, care trimite eferente catre scoarta cerebrala - radiatii optice; mai pleaca fibre
cu rol reflex spre coliculii cvadrigemeni inferiori.
Corpii geniculati mediali se leaga de coliculii cvadrigemeni inferiori, formnd, la
acest nivel, sinapsa cu caile auditive; primesc si aferente de la trunchiul cerebral.
EPITALAMUSUL .
- alcatuit din glanda pineala sau epifiza, comisura posterioara (epitalamica) si
aparatul habenular.
Glanda pineala prin conexiunile cu hipofiza poate influenta ntregul sistem
endocrin. Are o actiune antigonadotropica (face ca maturizarea sexuala sa nu aiba loc
pna la pubertate). Hormonul principal secretat este melatonina care are rol in variatiile
circadiene, modularea excitabilitatii cerebrale, influentarea pozitiva a somnului, efect
inhibitor al tumorilor canceroase.
Aparatul habenular (habenula) este un sistem-releu pentru impulsurile
olfactive, care sunt transmise catre nucleii salivatori din trunchiul cerebral - se
presupune ca mirosul influenteaza aportul de hrana dorit.
SUBTALAMUSUL - este continuarea tegmentumului mezencefalic si contine nuclei ai
sistemului extrapiramidal (zona incerta, nucleul subtalamic, globus pallidus), motiv
pentru care poate fi considerat zona motorie a diencefalului.
Zona incerta are legaturi cu talamusul, nucleul subtalamic, hipotalamusul si cu
caile piramidale. Se presupune ca este o statie de releu pentru fibrele descendente ale
globului palid.
Globus pallidus are legaturi reciproce cu nucleul subtalamic si primeste aferente
(n segmentul medial) din substanta neagra.
Eliminarea unilaterala a pallidumului, la pacientii cu boala Parkinson,
elimina ntepenirea musculara contralaterala si reduce tremorul. Eliminarea

bilaterala cauzeaza dereglari psihice (sindromul postcomotional : iritabilitate,


oboseala, dificultate n concentrare).
Nucleul subtalamic (corpul lui Luys) este un nucleu lenticular biconvex. Primeste
aferente de la globus pallidus (partea laterala) si trimite eferente tot catre globus
pallidus (partea caudala a segmentului medial). Unii autori au constatat legaturi
reciproce cu talamusul, nucleul rosu, substanta neagra si hipotalamusul.
La om, leziunile nucleului subtalamic dau nastere unor miscari involuntare
violente si persistente ale bratului contralateral sau chiar hemibalism (miscarea
jumataii corpului). Acest sindrom poarta numele de sindromul corpului lui Luys.
HIPOTALAMUSUL - este asezat la baza creierului, dedesuptul talamusului, nspre
partea anterioara a acestuia
-este compus din 22 de nuclei mici (substanta cenusie), multe fibre nervoase
care-l
traverseaza n lung si n lat (substanta alba) si glanda pituitara.
-realizeaza controlul homeostaziei; prin intermediul acestuia, mediul intern al
corpului este reglat de catre trei mari sisteme : sistemul endocrin(SE) ; sistemul nervos
vegetativ si sistemul motivational.
Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare a activitatii simpatice
si
parasimpatice.
Control simpatic - Stimularea lateral si posterioara intensifica activitatile somatice si
metabolice caracteristice stresului emotional, atacului si fugii.
- Distrugerea hipotalamusului posterior produce letargie, somn anormal si
scaderea temperaturii datorata diminuarii generale a activitatii somatice viscerale.
Control parasimpatic Stimularea anterioara si mediala produce bradicardie,
vasodilatatie periferica, cresterea acidului gastric, a tonusului tractului digestive si
vezical
Starile motivationale directioneaza comportamentul voluntare in vederea
satisfacerii necesitatii corporale; sunt corelate cu homeostazia interna: motivatia
fiziologica reglarea
temperaturii corporale, satisfacerea foamei, setei si cerintelor sexuale.
Reglarea temperaturii corpului este realizata exclusiv de catre
hipotalamus. Daca este lezata partea anterioara se ajunge la hipertermie cronica, iar
daca este lezata partea posterioara se ajunge la hipotermie rapida n conditii vitrege de
mediu.
Reglarea foamei si a aportului de hrana se afla sub controlul a doi centri
hipotalamici: nucleul ventromedial si grupul nuclear lateral; lezarea produce hiperfagie
si obezitate iar lezarea bilaterala produce afagie si moarte, chiar n conditiile hranirii
fortate.
Reglarea setei este legata de eliberarea ADH - hormoni
antidiuretic/vasopresina; setea extracelulara producerea angotensinei la nivelul
rinichilor produce senzatia de sete; setae intracelurara determinate de deshidratarea
celulara provocata de concentratiile crescute de sare.

Hipotalamusul este implicat si n alte functii: metabolismului (glucidic, lipidic, protidic,


ureic), reglarea comportamentului afectiv, reglarea memoriei, reglarea ritmului
circadian, somnului.
Prin experimentele pe pisici au fost identificate mai multe forme de
comportament emotional: stimularea partii mediale provoaca o manifestare de furie
defensive; stimularea partii laterale provoaca comportament de tipul atacului
pradatorilor,reactia de fuga, scapare(fleeing) este provocata prin stimularea a mai
multor parti ale hipotalamusului.
Apatia este asociata cu lezarea tracturilor simpatice ale hipotalamusului, iar
euforia este considerata ca fiind provocata de hipotalamus.
Patologia hipotalamusului:
Tulburarile sistemului endocrine
Tulburari ale dezvoltarii sexuala: hipogonadismul si pubertatea precoce;
Hipogonadism manifestat la fete prin subdezvoltarea sanilor, lipsa parului
pubian, a menstruatiei, iar la baieti subdezvoltarea organelor genitale, lipsa pilozitatii
faciale, toracice si pubiene.
Tulburarile legate de control SNV tulburari cardiovasculare, tulburari respiratorii,
tulburari gastro-intestinale, epilepsia diencefalica.

*Bibliografie : Curs de Neuropsihologie, Andrei Chirita, 2008; The Human Brain, Rita Carter,
2009; Anatomia si fiziologia omului, Compendiu,Corint, Bucursti, 2009.