UNIVERSITATEA ANDREI AGUNA

MASTERAT COMUNICARE MEDIAT, OPINIE PUBLIC I

MANAGEMENT INFORMAIONAL
DISCIPLINA: INFORMAIE I MANIPULARE N SPAIUL PUBLIC

EFECTELE MASS-MEDIA N SPAIUL PUBLIC.

REFERAT

NDRUMTOR TIINIFIC:
LECTOR UNIV. DR. Marian Vasiliev

MASTERAND:
Florentina Istrate

CONSTANA
2014

CUPRINS
INTRODUCERE.....................................................................................................3
CAPITOLUL I. SISTEMUL MASS MEDIA. COMUNICAREA DE MAS.
NOIUNI INTRODUCTIVE.................................................................................4
I.1. Paradigma evoluionist i conceptul de societate de mas......................6
CAPITOLUL II. ETAPELE ABORDRII I EVALURII EFECTELOR....8
II.1. Atotputernicia media...............................................................................9
II.2. Efectul minimal al media.......................................................................10
II.3. Revirimentul media...............................................................................11
CONCLUZII..........................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................14

1.

MASS- MEDIA COMUNICAREA DE MASA

1.1. Comunicarea - Comunicarea de mas

n termenii cei mai generali, comunicarea presupune un emitor, un canal, un
mesaj, un receptor, o relaie ntre emitor i receptor, un efect, un context n care
are loc comunicarea i o serie de lucruri la care se refer mesajele. Cteodat,
dar nu ntotdeauna, exist o intenie, un scop al faptului de a comunica i de a
recepta. 1
Comunicarea poate avea ntr-una dintre urmtoarele posibiliti sau n toate la un
loc: o aciune asupra altora, o interaciune cu alii i o reactive la alii.
Comunicarea poate fi definit ca interaciune social prin intermediul mesajelor
(Gerbner, 1967)
Comunicarea are loc ori de cte ori un sistem - sursa influeneaz alt sistem
destinatarul prin utilizarea diverselor simboluri transmise prin canalul care leag
cele dou sisteme (Osgoog et al., 1957)
Creatorii de modele au tendinta, uneori, sa accentueze dou procese
suplimentare, cel al codificrii (la captul reprezentat de emitor) i cel al
decodificrii (la captul reprezentat de receptor).
Codificarea se refer la traducerea mesajului ntr-un limbaj sau cod potrivite pentru
mijlocul de transmisie si receptorii avui n vedere.
Decodificarea se refer la re-traducerea mesajului in scopul captrii semnificaiei.
i avem dou situaii : comunicarea face to face i comunicarea de mas.
Cnd are loc o conversaie ntre dou persoane, codificarea este ndeplinit de
mecanismul vorbirii i (pentru comunicarea nonverbal) de micarea muchilor, de
gesturi, etc., iar decodificarea se face prin auz i vz.
Iar n comunicarea de mas, codificarea poate nsemna transformri tehnice
pentru a putea transmite semnalele, alegerea sistematic a cuvintelor, imaginilor i
formatelor, n acord cu procedurile stabilite i evalurile privind experiena
audienei.
Multe modele apeleaz la conceptual de feedback. n general, acesta se refer
la orice proces prin care comunicatorul obine informaii dac i cum receptorul

avut n vedere a receptat mesajul. Asemenea informaii pot contribui la modificarea

comportamentului celui care comunic fie n momentul respective, fie n altul. 2
n situaiile de comunicare fa n fa, feedback ul poate lua forma ntrebrilor,
cererilor de a repeta ceva, gesturilor, rspunsurilor. n comunicarea de mas,
feedback- ul este obinut prin studiile de audien, volumul vnzrilor, publicul
present n studio, scrisorile i telefoanele primite. De asemenea, poate lua forma
aprecierii primite direct de la superiori, colegi, prieteni, prin contacte i legturi
personale.
Atunci cnd vorbim despre comunicarea de mas, termenii de baz ai
comunicrii au alte conotaii, iar o definitie cel mai des citat, pe care o ntlnim
este:
Comunicarea de mas cuprinde instituiile i tehnicile prin care grupuri
specializate folosesc mijloace tehnice (pres, radio, filme, etc.) pentru a transmite
un coninut simbolic ctre audiene numeroase, eterogene i puternic dispersate.
(Janowitz, 1968 )
Prin aceast caracterizare, mai sus menionat, se nelege c atunci cnd n
propoziie este vorba despre comunicarea in mas, se iau in calcul prezena unor
elemente diferite i a unor aspecte suplimentare.
Emitorul n comunicarea de mas este mereu interpretat de un grup
organizat i cel mai des, de o component a unei instituii care are i alte funcii
dect comunicarea.
Receptorul este mereu interpretat de individ, dar organizaia care transmite
mesajul poate s se adreseze grupului sau unei colectiviti cu anumite trsturi
commune.
Canalul nu mai presupune realaia social, mijloacele de exprimare verbal i
organele senzoriale, ci existena unor mecanisme i sisteme tehnologice de
difuzare pe scar larg.
n comunicarea de mas mesajul este o construcie simbolic, extrem de
complex, produs n proporii de mas i repetabil n mod nelimitat.
Deosebit de importante n comunicarea de mas sunt: caracterul public i
deschis al ntregii comunicri; accesul limitat i controlat la mijloacele de difuzare;
relaia impersonal dintre emitor i receptor; asimetria relaiei dintre acetia;
medierea instituionalizat ntre emitor i receptor.

n realitate, nu se poate vorbi de o singur form universal a comunicrii de

mas, iar diversitatea pe care o ntlnim n viaa real explic, partial, multitudinea
de modele posbile, care i proprun s reprezinte procesul comunicrii n ansamblu
sau pri ale sale. 3
Dup ali autori, comunicarea de mas este practica i produsul care ofer
divertisment i informaii unei audiene formate din persoane necunoscute. Aceste
coninuturi, transmise pe suporturi tiprite, sonore i audio-vizuale, au statutul unor
mrfuri, care sunt produse n mod industrial, cu ajutorul unor tehnologii complexe,
sunt regularizate de stat i sunt finanate de firmele particulare, fiind consumate n
mod personal, privat, de ctre publicul lor1.
1.2. Conceptul de societate de mas
Conceptul de societate de mas este deosebit de important pentru a nelege
modul n care s-au format primele teorii despre sistemul mass-media (n special
cele referitoare la efectele puternice ale presei asupra comportamentului
indivizilor).
In termeni mai radicali socieatea de masa este caracterizata ca una in care
populatia este o masa nediferentiata, rupta de radacinile ei comunitare, de traditie
si de moralitatea arhaica, incapabila sa aiba gusturi culturale elevate sau
clarviziune politica ; in consecinta, ea este supusa influentelor afective sau starilor
de moment si este usor de manipulat de politicieni fara scrupule. ( C.A. Rootes,
1993, pp. 371-372 apud M. Coman Introducere in sistemul mass-media Iasi,
Polirom, 2007.
Sfarsitul secolului al XIX-lea este marcat de o dezvoltare a societatii, de o
trecere de la o organizare traditionala, in care indivizii erau in stransa legatura unii
fata de ceilalti, prin traditii,rudenie, prietenie sau datorita altor factori sociali, la
una complexa care plaseaza individual intr-un cadru social impersonal. Una din
cele mai importante lucrari care contin o analiza ampla aacestor fenomene sociale,
scrisa de teoreticianul Ferdinand Tnnies, este Gemeinschaft und Gesellschaft.
Acesti doi termeni definesc societatea traditionala, comunitatea, in care
relatiileinterpesonale si sentimentele, sunt principiile de baza, respctiv societatea
moderna, in care omultraieste izolat de viata comunitatii, iar conditia esentiala a
relatiilor sociale in cadrul Gesellschaft-ului este contractual, in sensul ca

1 Tim O'Sullivan et alii, 1964, Key Concepts in Communication and Cultural

Studies, London, Routledge, p. 173.

activitatile voluntare sunt aproape anulate, la bazafiecarei interactiuni aflandu-se

un set de obligatii, iar nerespctarea acestora din partea unei partiduce la penalizari
Societatea de masa nu trebuie confundata cu societatea masiva. Nu toate
societatile massive sunt si societati de masa.Un bun exemplu este India, care desi
are un numar mare de locuitori, majoritatea inca se ghideaza dupa principiile
traditionale. Cu alte cuvinte societatea de masa se refera la relatia care exista intre
indivizi si ordinea sociala (M. De Fleur, S. Ball- Rokeach,Teorii ale comunicarii
1982, p. 164
Dictionarul de sociologie (coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu)
enumera urmatoarele caracteristici ale societatii de masa: "anonimitate, grupari de
tip asociativ, economie diversa, mobilitate, specializare si diferentiere extreme,
solidaritate organica, complicatie a vietii sociale, specializarea rolurilor si
statusurilor, statusuri partiale si dobndite dependente de educatie, mare diversitate
de roluri, distantare fata de rol, conflicte interroluri, relatii pe baza de roluri
fragmentate, putere bazata pe valori extralocale, functii manifeste, multiplicarea
grupurilor de segregare si conflict, organizare pe baza sistemului de vot, viata
sociala concentrata pe ocupatie, textura relationara slaba, optiuni individuale n
afara normelor si valorilor traditionale, alienare si redundanta sociala scazuta
(Dictionar de sociologie, 1993, p. 550).
1. Mass Media
Termenul mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie englez la plural,
care a fost preluat i n romn, avnd traducerea i semnificaia medii (de
comunicare) de mas.
Acest termen s-a format pe teren anglo-saxon, prin sinteza dintre un cuvnt
englez mass care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale i
cuvntul latin,media, n forma sa de plural, care se referea la suportul pe care
sunt fixate mesajele respective.
Media (sau: mediile de mase) cuprinde toate sursele/mediile de informa ie
publice care ajung la un numr foarte mare de persoane, ca de exemplu televiziune,
radio, Internet, pres inclusiv apariiile periodice ca ziare, reviste sau foiletoane.
Aceasta presupune c produsul respectiv este uor de obinut i are un pre
accesibil pentru toate grupurile sociale.

Clasificarea mediilor
Mijloacele de comunicare n mas pot fi clasificate dup urmtoarele criterii:
modul de vehiculare a informaiei, de ex. mijloace scrise (ziarele, revistele),
mijloace audio-vizuale (radioul, televiziunea) .a;
gradul de noutate i de complexitate, de ex. mijloace tradiionale (ziarele,
radioul), mijloace moderne (televiziunea, Internetul, complexe multimedia).

2.
FUNCIILE COMUNICRII MEDIATICE

Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a

consumatorului de informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in
domeniul comercial, cat si in cel al vietii publice si politice. Mai mult decat atat,
se remarca faptul ca tehnicile din domeniul comercial sunt transferate in zona
politicului.
Despre functiile comunicarii in masa s-a scris foarte mult si s-au facut
diferite clasificari. De aceea, va prezint cateva functii ale comunicarii prin
mass-media, ce vor fi regasite in cele mai multe lucrari de specialitate.
1. Functia de informare. Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul
sunt canale care, prin informatiile difuzate satisfac o nevoie fundamentala a
omului modern: informarea. Aceste canale de comunicare realizeaza mai mult
decat o informare. Ele influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica,
interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo de propria vointa.
Mass-media poate realiza chiar distrugerea discernamantului, instalarea unei
apatii, poate distruge vointa de a intelege si a actiona. Cercetatorii americani
Paul Lazarsfeld si Merton R. K. au denumit aceasta influenta-disfunctia de
narcotizare.
2. Functia de interpretare. In calitate de consumatori de informatii, puteti fi
ajutati direct in interpretarea unor evenimente prin productii specifice de tipul
editorialului sau al comentariului (vezi rubica Comentariul zilei din Adevarul
sau Tableta de politician din Cronica Romana). Comentariul zilei exprima
punctul de vedere al autorului, al liderului de opinie, care poate fi, in unele
situatii, in contradictie cu editorialul. In practica jurnalistica, comentariul zilei si
editorialul sunt plasate pe pagini diferite ale ziarului. Daca editorialul reprezinta
punctul de vedere al ziarului sau al unui angajat al ziarului, comentariul zilei
reprezinta de regula punctul de vedere al unui colaborator sau al unui invitat.
3. Functia instructiv-culturalizatoare. Acest lucru se realizeaza prin
difuzarea de informatii, cunostinte cultural-stiintifice. n cazul acestei functii
instructiv-culturalizatoare se remarca si un efect subliminal, persuasiv i-am
putea spune: sunt promovate valori (vezi scandalul manualelor), modele
comportamentale ce tin de paradigma culturala a societatii.

4. Functia de liant. Aceasta functie este consecinta celor anterioare si se

refera la faptul ca poate genera un mecanism de solidaritate sociala, in caz de
calamitati naturale, de exemplu.
Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin TVR o solidaritate
sociala cu cei afectati, ceea ce a dus la strangerea unor mari sume de bani.
Indiferent de scandalul aparut ulterior legat de gestionarea banilor, solidaritatea
s-a produs in momentele critice ale comunitatii.
5. Functia de divertisment. Radioul si televiziunea realizeaza numeroase
emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de
divertisment, in comparatie cu participarea la concerte si alte spectacole. Exista
insa si tendinta de a transforma totul in spectacol, ceea ce are efect contrar
functiei de liant, adica crearea unei detasari de problemele grave prezentate. In
cazul unor accidente, calamitati unul din criteriile de selectie a evenimentelor,
promovate de conducerea redactiilor, este numarul mortilor si prezentarea cat
mai impresionista a evenimentului: sunt recomandate imagini cu oameni care
plang, cu priviri disperate.
Cercetatorul american Roman Jakobson propune urmtoarea clasificare a
funciilor comunicrii:

emitator - funcia emotiv

receptor funcia conativ

mesaj funcia poetic

cod - funcia metalingvistic

context (sau referent) funcia referenial

canal de transmitere funcia fatic

1. Functia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starii interne a

emitatorului. Aceasta functie este extrem de importanta, in special in campaniile
electorale.
2. Functia conativa sau persuasiva sau retorica. Constructia mesajului este la
modul imperativ prin excelenta.
Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne!
Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.
3. Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe
modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune
accentul pe ce se spune.

Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru
serviciile turistice.
4. Functia referentiala vizeaza contextul in care are loc transmiterea unui
mesaj
Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea
acesteia in doua:
a) functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.
b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se
desfasoara procesul de comunicare.
Exemplu: un mesaj electoral pentru Transilvania trebuie sa tina cont de
contextul emotional real care exista acolo, si nu de cel imaginar.
5. Functia metalingvistica. Uneori un mesaj de o anumita natura este spus pe
un ton serios, desi sala zambeste si se amuza. In aceasta situatie apare uneori
necesitatea de a atrage atentia asupra adevaratului mesaj, care poate fi o ironie.
Deci este necesar sa se atraga atentia asupra codului utilizat, fie prin gesturi
(zambet in coltul gurii), fie in perifraze explicative (explicatii de genul glumesc,
desigur).
Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a
comunicarii (Benny Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta
situatie, rasul telespectatorilor din off atrage atentia asupra glumelor. Un alt
exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.
6. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile
canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Exemple:
gesturile, formulele de salut, alo cu care incepem fiecare convorbire telefonica.
Aceste functii coexista practic in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj
depinde, in primul rand, de functia predominanta.

3.
EFECTELE MASS MEDIA ASUPRA CULTURII I SOCIETII

Melvin L. DeFleur vorbea despre o teorie a efectelor mass media asupra

spaiului public i conform acestei teorii, media acioneaz att asupra
individului ct i asupra culturii, volumului de cunotine, valorilor i normelor
unei societi. Acestea prezint un set de imagini, idei i evaluri la care
audiena apeleaz atunci cnd
ii construiete propriile convingeri,
comportamente, atitudini.
Spre exemplu, cnd vorbim despre comportamentul sexual, mass media
sugereaz un punct de vedere considerat a fi normal, ce anume ar trebui
acceptat sau respins.
Un alt exemplu care arat c media influeneaz formarea unei atitudini
sociale: n problem rasiale, mass media par s ofere un punct de vedere relative
omogen i totodat las impresia c opinia lor e aceei cu cea majoritar,
modelnd astfel rspunsul individului la ntrebri i evenimente particulare
3.1.

Procesul de cultivare

Indicatorii culturali sau analiza cultivrii reprezint una dintre cle mai
influente i productive direcii de cercetare a efectelor indirecte i pe termen
lung ale mass media.
Primele teorii privind cercetarea efectelor mass media asupra spaiului public
susineau c televiziunea este considerate drept cea mai important surs de
naraiuni a societii de mas, eclipsnd instituiile tradiionale de socializare,
religia, familia i comunitatea.
Ipoteza propus de aceast cercetare este urmtoarea :
Expunerea la mesajul TV duce, treptat, la adoptarea acelor concepii despre
viaa social, care coincide cu punctul de vedere stereotip, distorsionat i foarte
selective prezentat strategic de televiziune att prin intermediul tirilor, ct i al
emisiunilor noninformative.5
Efectele de cultivare sunt cumulative i graduale, n aceasta constnd diferena
esenial fa de o secven simpl stimul rspuns efect.

Conform acestei teorii, televiziunea creeaz pentru muli un mediu simbolic

coerent, iar pentru alii singurul mediu, prin care le servete norme i concepii
privind o gam larg de situaii din viaa real.
Televiziunea nu este o fereastr ctre lume, o reflectare a lumii, ci o lume n sine.
6
Cnd ne referim la efectele de cultivare avem dou momente importante n
desfurarea acestui proces: nvarea i construirea
Cultivarea este posibil dup ce are loc un proces de nvare, fie el i
accidental. nvarea este influenat de o serie de factori, precum abilitaile
intelectuale, care, uneori, se coreleaz cu ali factori, cum ar fi vrsta. 7
Doi factori de luat n calcul atunci cnd este analizat gradul de cultivare sunt
capacitatea de concentrare asupra unei probleme eseniale, i nu marginale, poate
s atenueze efectul de cultivare; iar al doilea factor este intensitatea ateniei, care
arat ct de activ sau pasiv este vizionarea, regula fiind: cu ct telespectatorul
este mai neatent i mai inactiv, cu att este mai amplu procesul de cultivare.
Denumirea de teoria cultivrii are la baz comparaia pe care o fac autorii si
ntre mass media i munca unui agricultor: media cultiv opinii, concepii,
credine, la fel cum un agricultor i cultiv pmntul sau la fel cum un grdinar i
cultiv grdina 8
3.2.

Agenda setting

Agenda setting este una dintre ipotezele despre efectele mass media, care s-a
dezvoltat cel mai mult n ultima perioad. Aceasta susine c mass media au efecte
asupra opiniei publice prin simplu fapt c acord atenie unor problem i le
neglijeaz pe altele. Exist tendina ca oamenii s cunoasc doar faptele prezentate
de mass media i s adopte ordinea de prioriti a problemelor stabilit de mass
media.9
Ipoteza agendei setting pornete de la ideea c oamenii primesc informaiile
prin mass media, aflnd astfel care sunt problemele, dar i cum sunt acestea
structurate conform importanei lor.
Susintorii cei mai de seam ai ipotezei agenda setting sunt cercettorii
americani Malcolm McCombs i Donald Shaw(1972, 1976). Potrivit acestora
membrii audienei afl despre problemele publice din mass media; n acelai timp
afl ct importan s acorde unei teme sau probleme, n funcie de importana pe
care media o acord respectivei teme sau probleme.

Un exemplu ar fi campaniile electorale, n timpul crora, media transmite ceea ce

spun candidaii ntr-un fel n care pare c decide care sunt problemele importante.
Agenda setting se regsete cel mai mult n situaia desfurrii unei campanii
electorale. n campaniile electorale actuale se poart proiectarea imaginii unui
candidat prin asocierea cu anumite poziii fa de probleme persistente ale
societii i cu teme speciale alese de acesta. Daca votanii sunt convini c o
problem este important, vor vota candidatul/partidul care par cel mai capabili i
de nadejde c o vor rezolva.
3.3. Modelul dependenei

Exist mai multe variante ale modelului dependenei iar cea mai recent
susine ideea bazat pe relaia dintre mass media i sistemul social. Aceast relaie
influeneaz tipul i intensitatea efectelor pe care le pot induce mass media.
Ipoteza de baz a acestei teorii ar fi urmtoarea: n societatea modern (de
mas), media pot fi considerate drept sisteme de informaii vital implicate n
procesele de meninere, schimbare i conflict att la nivelul societii, ct i la cel
al individului i al grupului. Ideea original i cea mai important este c ntr-o
asemenea societate indivizii, pentru a cunoate i a avea acces la ceea ce se
ntmpl n mediul lor, devin din ce n ce mai dependent de informaia transmis
prin mass media. 10
Premisa procesului prin care se ajunge la efectul de dependent sunt legturi
logice ntre coninutul explicit al media i motivele pentru care audienele atenie.
Astfel, utilizatorul active al media allege un anumit coninut, pe baza unei nevoi
preexistente.
n situaia n care o persoan recepionez mesajul media fr o selecie
prealabil, ori este atras ori i activeaz nevoile i motivele pentru a acorda
atenie media, ori trece mai departe. n urmtoarea etap, cu ct nevoia i relaia de
dependen sunt mai intense, cu att mai accentuate sunt participarea individului,
implicarea sa emoional i cognitive, i, evident, cu att mai mari devin ansele de
instalare a efectelor menionate.
Trstura esenial a acestui model este sublinierea naturii dinamice i cumulative
a relaiilor de dependen care iau natere ntre mass media i membrii audienei,
pe fondul unor condiii generale ale sistemului. 11

3.4 Spirala tcerii

Acest concept a fost testat i construit de Elisabeth Noelle Neumann (1974;
1984; 1991).
Spirala tcerii vorbete despre interaciunea dintre patru elemente:
-

Comunicarea de mas
Comunicarea interpersonal i relaiile sociale
Exprimarea individual a opiniei
Perceperea de ctre indivizi a climatului opiniei care exist n cercul lor
social

Premisa teoriei o reprezint idei fundamentale din psihologie i sociologie

viznd dependent opiniei individuale de ceea ce cred ceilali.
Noelle Neumann (1991) a creionat ideile principale ale acestei teorii astfel:
1. Societatea i amenin cu izolarea pe indivizii care au un comportament
deviant.
2. Indivizii triesc n permanent cu teama de izolare
3. Teama de izolare i determin pe indivizi s evalueze n permanen
climatul opiniei
4. Rezultatul acestei evaluri afecteaz comportamentul public, n special
exprimarea deschis sau, dimpotriv, trecerea sub tcere a opiniilor.
Teoria spiralei tcerii explic faptul c, pentru a nu fi izolai, muli oameni ,
n situaia n care apar probleme publice importante, caut n mediul n care
triesc indicii privind punctual de vedere majoritar, opiniile aflate n
ascensiune sau cele n declin. Aadar, n situaia n care, un individ crede c
propria opinie coincide cu opiniile aflate n declin, cel mai probabil nu o va
exprima public.
Mass media alturi de reeaua de relaii interpersonale alctuiesc factorii cei
mai relevani n conturarea percepiei individuale referitoare la climatul
opiniei , conform Noelle Neumann (1991)

4.
CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
1.

Coman, Mihai, Introducere n sistemul mass-media, Editura Polirom, 1999.

2.

Ioan Drgan, Paradigme ale comunicrii de mas, ed. ansa, Bucureti, 1996.

3.

McQuail, D, Comunicarea, Trad de D. Rusu., Institutul european, Iai, 1999.

4.

McQuail, Denis, Sven Windahl, Modele ale comunicrii pentru studiul

comunicrii de

mas , Editura Facultii de Comunicare i Relaii Publice, David Ogilvy,

SNSPA, 2001.
5.

Melvin L. DeFleur & Sandra Ball- Rokeach, Teorii ale comunicrii de mas, ed.
Polirom, Bucureti, 1999.

6.

Serge Tchakhotine, Violul mulimilor prin propaganda politic, Gallimard, Paris,

1939.