LIMBA NOASTRA, - Titlul si analzia pe strofe de Alexei Mateevici

Alexei Mateevici Limba noastra

Poetul erou, Alexe Mateevici, desi a trait numai 29 de ani, apare in contextul literaturii
romane ca o figura luminoasa. A participat, ca preot militar, la luptele de la Marasesti,
stingandu-se din viata in 1917.
Poezia Limba noastra "exprima sentimente de adanca dragoste si pretuire pentru limba
romana, creatie a poporului nostru de-a lungul existentei sale istorice. Caci limba romana
este viata noastra, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate in lumina carora se vede - asa
cum s-a nascut si a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al tarii, al poporului.
Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele nationale
care se unesc prin limba, simbol unic si esential. Prin limba ne-am pastrat fiinta
neamului,existenta noastra ca nationalitate, ducand in acest scop o lupta darza, cu mari jertfe,
de aceea in poezia sa sentimentul istoriei este umbrit de melancolie. Textul acesta nu este
numai o definitie a limbii, ci si o definire a sentimentului de dragoste fata de limba noastra
atat de armonioasa.
Compozitional, poezia cuprinde 12 catrene care pot fi grupate in doua directii: primele 8
strofe cuprind definitii lirice ale limbii romane, iar ultimele 4 sunt adevarate indemnuri
pentru pastrarea si imbogatirea limbii.
Titlul poeziei este explicat pe intreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparatii cu
valoare metaforica,care alcatuiesc portretul"poetic al limbii romane. Limba romana este
comparata cu termeni luati din diferite domenii ale existentei neamului. Gramatical, al doilea
termen al comparatiei este un nume predicativ al verbului a fi". Limba noastra-i o comoara",
un sirag de piatra rara ", foc ce arde ", numai cantec", doina", roi de fulgere", graiul painii",
vechi izvoade", limba sfanta", limba vechilor cazanii" , piatra lucitoare".
Poezia are tonalitate de avantata oda, cu ecouri de meditatie grava; totodata, poezia ne
invaluie, de la primul la ultimul vers, in armonii de cantec rascolitor, in care vibreaza parca
toata mandria si indurerata noastra istorie.
Prima parte o formeaza o suita de comparatii si de infiorate metafore cu functie de definitie
artistica, suita care debuteaza cu aprecierea cea mai generala, dar si cea mai plina de sens, ce
ne trimite la bogatie de pret, stralucire a frumusetii si cuprindere a intregii vetre a nasterii si
vietuirii noastre:
Limba noastra-i o comoara in adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata."
1

Comoara" sugereaza radacinile indepartate si statornice ale limbii, iar metafora sirag de
piatra rara Mndica unicitatea acesteia.
Focul, simbol al trezirii nationale, al luptei pentru libertate, preface cuvintele in flacari
purificatoare. Forta limbii, vrednica sa schimbe istoria, la ceas de cumpana, ridica neamul
intreg la lupta dreapta. Termenii foc ce arde" reprezinta si patima, dar si forta limbajului de a
razbuna orice nedreptate. O comparatie hiperbolica S-a trezit din somn de moartc,/Ca
viteazul din poveste", pune semnul egalitatii intre lupta dusa de poporul roman impotriva
celor ce ne-au calcat pamanturile si aceea dusa de eroii creatiilor populare.
Dar glasul vitejilor se imbina cu acela al cantecelor, al dorurilor si al durerilor noastre :
Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,"
Aceste metafore evidentiaza capacitatea limbii de a sensibiliza si de a fi ea insasi material
sensibil. Doina si dorul definesc fiinta noastra nationala. Duiosia doinelor se poate oricand
preschimba in roi de fulgere", cuvant ucigator care traverseaza istoria:
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre. "
Cele doua epitete: negrisi albastre simbolizeaza trecutul si viitorul poporului nostru.
Poetul accentueaza ideea ca limba inseamna insasi existenta poporului roman. incarcandu-se
parca de aromele painii din cuptoare, pe care le coc mai intai in soarele vietii, lanurile de
grau sunt sfintite de munca taranilor:
Limba noastra-i graiul painii
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ci, batranii,
Cu sudori sfintit-au tara".
Cultura noastra romaneasca, veche cat poporul care a zamislit-o, cuprinde in paginile ei toata
existenta zbuciumata a neamului:

Limba noastra-s vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri;
Si cetindu-le -nsirate
Te-nfiori adanc si tremuri."
Deci, limba inseamna inceput, evolutie si zbucium sufletesc.

Religia a fost intotdeauna un mijloc de rezistenta spirituala pentru pastrarea fiintei nationale.
Definitia limbii ajunge la punctul maxim al simtirii si frumusetii, limba sfintindu-se odata cu
rostirea, prin ea, a marilor adevaruri din cartile bisericesti si din cantecul ori bocetul
tanguite"pe la vatra"de catre tarani:

Limba noastra-i limba sfanta,

Limba vechilor cazanii,
Care-o plang si care-o canta
Pe la vatra lor taranii."

Ascultand aceasta rostire simpla, dar atat de muzicala, de mangaietoare, vezi cele doua pietre
fundamentale ale vesniciei neamului: vetrele sfinte peste care se arcuiesc cupolele bisericii,
ca si vatra" vietii taranesti, care poate fi a intregii tari.
Partea a doua, ultimele patru strofe, schimba registrul ideatic, avand valoare de concluzie, de
indemnuri adresate intregii natiuni de a cultiva si de a slefui limba, pana va avea lucirea
pietrelor pretioase si forta solara:

Strangeti piatra lucitoare,

Ce din soare se aprinde,
Si-ti avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte."

Adresarea directa catre intregul neam este plina de patetism si are drept scop transmiterea
mesajului de a pastra dulceata, muzicalitatea si splendoarea limbii. Verbul la modul
imperativ (strangeti") sugereaza ideea de indemn, iar prin verbele la viitor poetul da o
perspectiva fericita.
Poezia are o anumita simetrie, ea se incheie prin reluarea primei strofe, usor modificata:

Rasari-va o comoara in adancuri infundata,

Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata".
3

Poezia se incheie cu imaginea aceleiasi comori" care acum reapare, ca nou nascuta, spre a
ramane vesnic sa lumineze cu caratele valorilor ei, zarea nepieritoare a vietii noastre. Ea pare
a fi alcatuita ca o demonstratie .Ceea ce se afirma in prima strofa se reia sub alte forme in
strofele urmatoare, pentru ca strofa finala sa apara ca o concluzie a ceea ce era de
demonstrat. Reluarea in final a primei strofe da pregnanta ideii de comoara" pentru limba, iar
modificarea realizata exprima optimismul poetului. Tonalitatea este grava si rezulta din
marile, inaltatoarele si infioratele adevaruri comunicate.
Ritmul este trohaic, masura este de opt silabe ca si in doinele populare, muzicalitatea
desavarsita, zicerea simpla, lexicul bogat.
Numita imparateasa, numita marele poem al unui popor, limba romana este pentru noi o
comoara de pret, este sensul existentei noastre.
Frumusetea lucrurilor concrete nu poate fi, decat exprimata in limba romana Numele patriei
este tot patrie.
O patrie fara de nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea ".
( Nichita StanescU)

Alexei Mateevici Limba noastr

Limba este o trstur definitorie a unui popor, a unui neam, a unei naiuni. Ea traseaz limitele
fiinei naionale. O naiune se definete prin comunitate de teritoriu, de via social-istoric, de
limb i de factur psihic, care se exprim prin cultur n general i prin poezie n special.
Tezaurul spiritual al unui popor se gsete ascuns, ca o comoar, n limb. De aceea poetul Al.
Mateevici ncepe poezia Limba noastr cu versul: Limba noastr-i o comoar. Aceast comoar
spiritual, aceast factur psihic definete cel mai bine o naiune, fiindc ea se nate din adncul
fiinei naionale. De aici valoarea versului: n adncuri nfundat. n acelai timp, fiina noastr
istoric i are rdcina nfipt n glia strbun. De aici tema poeziei care este, de fapt, profunda
identitate dintre poet, popor i patrie. Valoarea poeziei este o definiie liric a limbii romne, care
are la baz imaginea unui irag de pietre preioase, imagine ce sugereaz valoarea cuvintelor,
frumuseea, tria, strlucirea luminilor sensurilor ascunse n cuvinte: Un irag de peatr rar,
/Pe moie rvrsat.
Limba conine (ca un potir al contiinei naionale) focul spiritului romnesc: Limba noastr-i
foc, ce arde / ntrun neam, ce fr veste/ Sa trezit din somn de moarte, / Ca viteazul din

poveste.Limba, ca i poezia, este o sintez a spiritului naional: Limba noastr-i numai cntec, /
Doina dorurilor noastre, fiindc doina i dorul sunt specifice poporului romn. Metafora roi de
fulgereeste extrem de sugestiv pentru funcia limbii de a reda idealurile naionale i sociale,
aspiraia ctre cer, ctre Dumnezeu: Roi de fulgere, ce spintec/Nouri negri, zri albastre.
Limba este fiina naional, din care poetul face parte integrant: Limba noastr-i graiul panii, /
Cnd de vnt se mic vara /n rostirea ei btrnii / Cu sudori sfinit au ara. Este graiul
faptelor, care-i asigur existena. Prin sacrificiul permanent, prin faptele de vitejie, de munc, ei,
strbunii, au mplinit destinul naional, au sfinit cu snge i sudoare pmntul rii, fiindc n
concepia poporului romn omul sfinete locul.
Aceast profund identitate dintre poet, popor i patrie o gsim i n metaforele din strofa: Limba
noastr-i frunz verde/ Sbuciumul din codri venici/Nistrul lin, ce-n valuri pierde / Ai luceferilor
sfenici. Metafora-simbol frunz verde sugereaz viaa spiritual a poporului romn i valoarea
ei este reluat de metonimia: Sbuciumul din codri venici, de simbolul Nistrului, fiindc apa
sugereaz cunoaterea, viaa spiritual nentrerupt a poporului romn, sedimentat n limb aa
cum apele Nistrului ascund n adncuri lumina luceferilor.
n limba romn s-au adunat, de-a lungul timpului, mrgritarele nepreuite ale nelepciunii
neamului nostru: Limba noastr-s vechi izvoade /Povestiri din alte vremuri / i cetindu-le
nirate /Te n fiori adnc i tremuri. n limb este sedimentat istoria naional ca ntr-o
cronic, aa cum ne sugereaz metafora vechi izvoade, fiindc limba este o carte vie care
determin viaa noastr luntric, spiritul naional cnd descoper n el aceast contiin
naional: se-nfioar i tremuri.
Limba romn este sacr, fiindc n ea se oficiaz de secole cultul religios: Limba noastr i
aleas /S ridice slav n ceruri, /S ne spue n hram -acas / Venicele adevruri. n ea am
aflat adevrul despre Dumnezeu, de aceea cuvintele ei sunt cuvinte de srbtoare sfnt a
sufletului, aa cum este momentul unui hram, fiindc prin ea aflm drumul spre cer al sufletului.
n limba noastr se rostesc cuvintele sfinte din crile sfinte, care nal i nnobileaz sufletul,
modelndu-i sensibilitatea i frumuseea: Limba noastr-i limb sfnt / Limba vechilor
Cazanii / Care-o plng i care-o cnt / Pe la vatra lor ranii.
Graiul romnesc trebuie cultivat continuu. Limba este ca o fntn a contiinei noastre naionale.
De aceea, aa cum o fntn trebuie curat, tot aa limba trebuie cultivat i
mbogit: tergei slinul, mucegaiul/Al uitrii n care geme.
Limba este bogia sufletului romnesc, din care se poate revrsa un potop nou de
cuvinte. Limba este un dar dumnezeiesc, ale crui izvoare nu seac niciodat.
Poezia Limba noastr poate fi interpretat i ca o poezie programatic (ars poetica), n care poetul
i exprim concepia sa despre poet i poezie. Citind-o cu atenie, putem desprinde urmtoarele
sensuri ale conceptelor de poet i poezie:
Poetul este o contiin naional, iar poezia este o emanaie a acestei contiine, aa cum le gsim
sugerate n versurile: Limba noastr-i frunz verde / Sbuciumul din codri venici/Nistrul lin, cen valuri pierde/Ai luceferilor sfenici. Rolul poetului i al poeziei este s dea strlucire,
5

frumusee, vitalitate limbii neamului, s trezeasc puterile lui creatoare, s dea noi valori
cuvintelor, s le lefuiasc ca pe nite diamante: Strngei piatra lucitoare, / Ce din soare se
aprinde / i-i avea n rvrsare / Un potop nou de cuvinte.
Comoara limbii este spiritul naional, este o frntur din Duhul Sfnt, din caic se revars un izvor
creator: Rsri-va o comoar/n adncuri nfundat, / Un irag de peatr rari, / Pe moie
rvrsat.
Poetul este identificat cu fiina poporului su i de aceea poezia sa este Doina dorurilor noastre,
adic o emanaie a sufletului neamului romnesc.
Poetul este romn, un preot ortodox i un reprezentant al contiinei cretine. De aceea pentru el:
Limba noastr-i limb sfnt, iar poezia trebuie: S ridice slavn ceruri.
Poetul este un lupttor, iar poezia poate deveni o arm de lupt naional i social: Limba
noastr-i foc ce arde, fiindc n ea st sedimentat puterea spiritual a unui popor, care: Sa
trezit din somn de moarte, / Ca viteazul din poveste. De aceea ea poate deveni o arm de lupt:
Roi de fulgere, ce spintec / Nouri negri
Poezia este o exprimare a conceptului de armonie i echilibru specific poporului romn: Limba
noastr-i numai cntec, concept pe care-1 gsim adnc exprimat prin Doina dorurilor noastre.
Poetul este un crturar i i propune, asemeni lui Eminescu, s cultive Limba vechilor
cazanii, prin care s-a realizat caracterul ortodox al contiinei naionale.
Stilul poeziei Limba noastr este metaforic, nuanat, simbolic, accesibil, metonimic, pentru a
transmite mesajul profund patriotic al poeziei, dragostea fa de ar i de neam a poetului. Cele
zece metafore care definesc limba: Un irag depeatr rar, o comoar, cntec,doina
dorurilor, roi de fulgere, graiul panii, frunz verde, Nistrullin, izvoadedau un cmp de
sensuri acestui cuvnt cheie. Poezia este un cntec, o doin de dor, fiindc ncorporeaz hrana
spiritual a unui popor {graiul pnii), fiina lui (frunz verde), contiina lui naional (Nistrul
lin), fora lui spiritual (roi de fulgere). De aceea limba este capabil s izvorasc un potop nou
de cuvinte,hiperbol menit s exprime puterea creatoare ascuns n ea.
Viaa luntric a poporului romn este comunicat printr-un ir de metonimii, figuri de stil, care
substituie efectul prin cauz, cauza prin efect: Te-nfiori adnc i tremuri, Sbuciumul din codri
venici, Al uitrii n care geme, S ridice slav n ceruri, Cu sudori sfinit au ar etc. Aceste
metonimii exprim, de fapt, rolul limbii n viaa spiritual a poporului romn.
Epitetele utilizate de Al Mateevici au mult expresivitate: Venicele adevruri, frunz verde,
Ruginit de mult vreme, Nistrul lin, nouri negri, zri albastra i funcionalitate.
Aceleai trsturi le putem remarca i n legtur cu simbolurile: soare, slinul, mucegaiul,
Nistrul. Metafora-simbol Ai luceferilor sfenici, asociat metonimiei: ce-n valuri pierde d
densitate expresiv textului poetic.

Al. Mateevici confer sensuri noi cuvintelor, o utilizare funcional a mijloacelor stilistice. Dei
folosete figuri de stil, textul are mult claritate, ceea ce explic aezarea lui pe note, devenind un
cntec.